1,839 matches
-
căpătat următoarele limite: 50° lat. N (Kazahstan), 50° long. E (nordul Iranului), 140° long. E (estuarul Amurului), 8° lat. S (insulele Sonde). Până în prezent, pe o mare parte a acestui teritoriu tigrii au fost exterminați; cele mai mari populații rămase viețuiesc în India și Indochina. Numai în perioada anilor 1995-2005 arealul tigrului s-a micșorat cu 40%, astfel încât în prezent el nu populează decât 7% din arealul inițial. Tigrii populează regiuni cu landșafturi foarte diferite: păduri tropicale umede, mangrove, desișuri de
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
ce-i la Bistrița”, apoi Alexandru cel Bun apare cu adaosul complementar „adevăratul ctitor al acestui sfânt locaș”. Scriitorii pomelnicului nu apar cu numele lor, sunt deci, anonimi, dar din cuprinsul său reiese că ei erau călugări care, cu siguranță, viețuiau la Bistrița. De pildă, hotărârea normativă de a scrie, în pomelnic, numele ctitorilor și binefăcătorilor, numai „cu sfatul egumenului și atuturor celor întru Hristos frați”, fusese luată în mănăstire; considerațiile teologice privind milostenia, răsplata și mântuirea, pe care le întâlnim
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
Neamț și Putna - Gavriil, Paladie, Teodor - de asemenea, demonstrează că alcătuitorii pomelnicului erau monahi; în sfârșit, cine putea ști mai bine de unde erau unii monahi, ctitori și binefăcători - unii de la Neamț, alții de la Probota, Bisericani și Râșca - decât călugării care viețuiau la Bistrița! Cel mai probabil, acestă lucrare istoriografică, Pomelnicul Mănăstirii Bistrița, a fost scrisă ori la altarul bisericii, ori al egumenie sub îndrumarea egumenului, ori în chiliile unor călugări anonimi care, în condițiile vremii, erau cărturari.
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
făgete", iar "în pădurile de conifere" apar buha (Bubo bubo), cocoșul de munte (Tetrao urogallus), cucuveaua (Athene noctua), eretele (Falco vespertillus), gaia (Milvus milvus), minunița (Aegolius funereus). "În special în pădurile de conifere și mai puțin în cele de fag" viețuiesc forfecuța (Roxoia curvirostra), pasărea de jir (Melancorypha leucoptera) și corbul - ocrotit (Corvus corax). Mierla neagra - sau sură (Turdus merula) și ce de padure - sau gulerată (Turdus torquatus), precum și cea numită sturz popesc (Turdus viscivorus) pot fi văzute "la toate etajele
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
2001">Corina Pavel - ""Mănăstirea Agafton - Paradisul copilăriei lui Eminescu"", în "Formula AS" nr. 451/2001.</ref> Până la mijlocul secolului al XIX-lea, Mănăstirea Agafton s-a extins, devenind una dintre cele mai mari mănăstiri de maici din Moldova. Aici au viețuit ca monahii numeroase fiice și văduve de boieri provenind din familii cu rol important în istoria țării: Pisoschi, Vârnav, Curt, Buznea, Codrescu, Radu, Herescu, Tăutu, Jian, Sevastos, Filipescu, Popovici, Manu, Grigoriu, Timuș, Hasnaș, Haret, Iurașcu, Bosie, Mavromati, Gafencu, Stamatopol etc.
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
8324 din 1872”". În document sunt înscrise toate călugărițele cu numele purtat, postul pe care îl ocupau, locul nașterii (comună și județ), vârsta, locul și anul în care s-au călugărit, fizionomia, semnele deosebite ce le posedă. În acel an, viețuiau la Agafton 158 de monahii, conduse de stareța schimonahie Susana Pisoschi. În 1874, biserica "Sf. Arhangheli" a fost lărgită, construindu-se un pridvor. Maicile de la Agafton au participat ca infirmiere voluntare în timpul Războiului de Independență (1877-1878), îngrijind răniții pe front
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
restaurat pictura bisericii "Pogorârea Sf. Duh" și a pictat în frescă pereții interiori ai bisericii de lemn. Prin Decretul nr. 410/1959, Mănăstirea Agafton a fost desființată abuziv, maicile de aici fiind trimise pe la casele lor. În acea perioadă, aici viețuiau peste 300 călugărițe. În baza Decretelor 218/1960 și 712/1966, în clădirile mănăstirii a fost instalat Căminul de Bătrâni cu handicap Agafton care, prin Hotărârea Guvernului nr. 1161/1990, a trecut în subordinea Secretariatului de Stat pentru Persoane cu
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
mijloc de cea de sud. Caspica de sud este cea mai adâncă regiune a Mării Caspice, atingând adâncimea de 1025 m de la suprafața apei. Fundul mării este acoperit de diferite nisipuri, la adâncimi mari - de nămol, iar în regiuni anumite viețuiesc plante și alge. Clima Mării Caspice este continentală în regiunile de nord, temperată în cele de mijloc și subtropicală în cele de sud. Iarna temperatura medie lunară variază între -8 - -10 °C în regiunile nordice și +8 - +10 °C în
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
malului vestic până la peninsula Apșeronski, unde curentul se desparte în două ramuri, una dintre care continuă traiectoria de-a lungul malului vestic, celălalt pleacă în Caspica de est. Lumea animală reprezintă 1809 specii, dintre care 415 vertebrate. În lumea subacvatică viețuiesc 101 specii de pești, aici este concentrată cel mai mare număr de pești cartilaginoși, dar și de pești de apă dulce, precum carpul sau șalăul. Marea Caspică servește mediu de viață unor specii binecunoscute ca labanul, scrumbia, plătica, somonul, bibanul
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
92° V. Țara are trei regiuni geografice principale, plus o regiune insulară în Oceanul Pacific: Ecuadorul este una dintre cele 17 țări megadiverse din lume, conform Conservation International. În afara de parte continentală, statul administrează și Insulele Galapagos, pentru care . În Ecuador viețuiesc 1.600 de specii de păsări (15% din speciile de păsări cunoscute în lume), în zona continentală, și alte 38 în Galapagos. Tot aici trăiesc 16.000 de specii de plante, 106 specii de reptile, 138 de specii de amfibieni
Ecuador () [Corola-website/Science/298095_a_299424]
-
făcându-i să nu fie găsiți de autorități. Romanul lui Sadoveanu promovează comuniunea între om și natură, element baladesc impregnat adânc în credința străveche a poporului român. Ca și în alte scrieri, Mihail Sadoveanu prezintă o lume rurală tradiționalistă, care viețuiește după reguli străvechi și respinge inovațiile modernității. Neamul românesc este în viziunea lui Mihail Sadoveanu un neam bătrân dotat cu o înțelepciune milenară, iar, după cum menționează autorul, până și calul șarg pe care umblă vechilul Sofronie Leca este "„coborâtor din
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
sau să o înstrăineze pentru că ea aparține întregii comunități. Vânzarea lemnului de frasin din codrul Borzei este percepută de oamenii locului ca o blasfemie sau ca o trădare a legăturii sacre dintre om și codru. Fiind un spațiu în care viețuiesc diferite animale și păsări și în care cresc arbori și plante cu puteri miraculoase, pădurea Borzei este considerată a fi un element viu al unei ordini naturale superioare, la fel ca și omul. Vechilul Sofronie Leca consideră că semnarea contractului
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
le sau tricopterele (Trichoptera) (din greaca "trichos" = păr; "pteron" = aripă), numite popular friganide sau frigane, un ordin de insecte zburătoare asemănătoare cu fluturii, comune în preajma apelor, ale căror larve viețuiesc în apele dulcicole curgătoare (= râuri) torentoase și lente sau stagnante (= bălți) cu multă vegetație, unde stau la fund la adâncime mică, majoritatea vârâte în niște căsuțe tubulare, pe care și le construiesc din materiale locale din apă. Sunt insecte aripate
Trihoptere () [Corola-website/Science/331975_a_333304]
-
noii provincii, alcătuind totodată suportul influenței pe care imperiul a exercitat-o în timp asupra teritoriilor din afara Daciei romane. Elementele romane cu rol primordial în romanizarea dacilor au fost, în principal, soldații și coloniștii. Cei mai mulți dintre ei au rămas să viețuiască la nord de Dunăre după retragerea aureliană (271), reprezentând baza continuității procesului de romanizare. Românii locuiesc în spațiul carpato-danubiano-pontic, în număr de aproximativ 26 de milioane. Doar 19,4 de milioane locuiesc în România, restul fiind dispersați în țările învecinate
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
Țestoasele marine (Chelonioidea) sunt o suprafamilie de Broaște țestoase care viețuiesc în mediul acvativ. Șase din cele șapte specii de țestoase marine sunt în pericol datorită acțiunii comune de contaminare marină, supraexploatare, disparițiilor întâmplătoare și daunelor în zonele populate de acestea. Țestoasele marine sunt perfect adaptate la traiul în mare, cu
Țestoasă marină () [Corola-website/Science/314960_a_316289]
-
și atâta de diafan peste pletele-adormite ale naturii. În acest registru sonor, Într-un ultimatuum gargantuan, te adun eu, fir cu fir, Într-un ospăt existențial. De frică Simt o amăreală ce plutește prin mine, cred ca e doar viața viețuind În măruntaiele mele orbecăind prin cotloanele oarbe din celulele mele preapline de organite sistematizate genetic. E o senzație urgentă ce nu vrea să treacă așa, ca un vânt agasant zburlindu-ți coafura, strivindu-ți hainele de trup, lipindu-te de
Editura Destine Literare by Ioana Gherman () [Corola-journal/Science/76_a_315]
-
157 de femei) și, respectiv, 1.926 de locuitori (861 de bărbați și 1065 de femei). Evoluția populației înregistrată în anii următori e întrucîtva pozitivă. Astfel, în a. 2000 au fost puși în liste peste 2.100 de locuitori, care viețuiau în peste 800 de case. Ultimul recensămînt din 5-12 oct. 2004 a găsit în Medveja iar o mare scădere a numărului populației - 1.661 de locuitori, incl. 761 de bărbați și 900 de femei (ucraineni - 85 la sută), faptul datorîndu-se
Medveja, Briceni () [Corola-website/Science/305140_a_306469]
-
sat mic, cu circa 20 familii, în urma reformei agrare a domnitorului A. I. Cuza, aici s-au stabilit 30 familii din satele vecine. După 1922, la izlaz a apărut o Zorleasca mai mică de vre-o 15 case. Sătucul acesta a viețuit vreo 25 de ani după care s-a strămutat în satul matcă. Relieful Comună Valea Mare este așezată la altitudinea de 153 m pe ultimii pinteni ai Platformei Cotmeanei care se pierd în Câmpia Burnasului, mai jos, la 15 km
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
parăsită și stricată, viindu la cea mai de prea urma rasapă și stricare"", biserica a fost făcută ""iarăș după cum au fostu"" cu cheltuiala și osteneala sa. Una dintre perioadele de înflorire a mănăstirii este considerată perioada 1763-1775 în care a viețuit aici ieromonahul Paisie Velicicovschi. Acesta s-a născut la 21 decembrie 1722 în orașul Poltava din Malorusia, în familia unui preot. A studiat la Academia duhovnicească din Kiev (1735-1739), apoi a rătăcit mai mulți ani pe la mai multe schituri și
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
orașul Poltava din Malorusia, în familia unui preot. A studiat la Academia duhovnicească din Kiev (1735-1739), apoi a rătăcit mai mulți ani pe la mai multe schituri și mănăstiri în căutarea unui duhovnic bun. În anul 1745 a trecut în Moldova, viețuind un timp la schiturile Dălhăuți, Trăisteni și Cârnul, unde l-a cunoscut pe starețul Vasile de la Poiana Mărului. În vara anului 1746 pleacă la Muntele Athos și trăiește un timp în singurătate, în preajma Mănăstirii Pantocrator. Este călugărit în anul 1750
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
singurătate, în preajma Mănăstirii Pantocrator. Este călugărit în anul 1750 de starețul Vasile de la Poiana Mărului, aflat în trecere pe la Muntele Athos, și apoi este hirotonit ieromonah (1758). În vara anului 1763, starețul Paisie revine în Moldova de la Muntele Athos (unde viețuise timp de 17 ani), împreună cu cei 64 de ucenici, și devine stareț la Mănăstirea Dragomirna. În această perioadă, împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei a dăruit Mănăstirii Dragomirna în 1767 un policandru de cristal (expus astăzi în sălile muzeului
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
găsesc astăzi în osuarul de sub altarul bisericii Adormirea Maicii Domnului din mănăstirea Văratec. În aceeași gropniță se găsesc rămășițe pământești ale altor măicuțe precum și o raclă cu osemintele lui Moș Gheorghe Lazăr, român cunoscut că a avut o viață sfântă viețuind ca pelerin.
Safta Brâncoveanu () [Corola-website/Science/335597_a_336926]
-
Cloșca cu Pui, Carul Mare și cel Mic punctează spațiul, transformând incomensurabilitatea sa abstractă într-un câmp al miturilor, într-o hartă a terenurilor familiare”". Ea detectează existența unui sentiment al supraviețuirii în așteptarea unor noi „invazii barbare”: "„Acum supraviețuim. Viețuim într-o epocă în care suntem străini... Nu numai eu sunt chemată să dispar în curând, ci toată viața asta întru spirit și cultură pe care am iubit-o, eu și alți nebuni de teapa mea. Dar o vom iubi
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
un schit de maici de către episcopul Nicolae al Rădăuților. Cu ocazia recensământului realizat de generalul Spleny în 1776, pe teritoriul anexat atunci la Austria, s-a consemnat că Schitul Vijnița deținea o falcă și jumătate de teren . La acea dată, viețuiau acolo 7 maici. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub
Vijnița () [Corola-website/Science/308536_a_309865]
-
lista patrimoniului mondial al UNESCO, ca rezervație a biosferei. Aria naturală reprezintă o zonă umedă (lacuri, bălți, lunci aluvionare, lunci inumdabile, grinduri, terenuri împădurite) cu rol de protecție pentru o colonie de pelicani din specia "Pelecanus onocrotalus" (pelican comun). Pelicanii viețuiesc alături de alte specii de păsări migratoare rare, printre care: lopătar ("Platalea leucorodia"), egretă mare ("Egretta alba"), egretă mică ("Egretta garzetta"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), cormoran mic ("Phalacrocorax pygmeus") sau cormoran mare ("Phalacrocorax carbo"). Mamiferele sunt reprezentate de mistreț ("Sus
Roșca - Buhaiova () [Corola-website/Science/328946_a_330275]