12,519 matches
-
niciodată! Ți-ai pus talantul în negoț și știu Că n-ai cerut nici lauri și nici plată, Vrei să slăvești pe Cel ce este viu! Va fi o vreme când veți da socoată De timpul ce-ați lucrat în via Mea, Atunci voi da pedeapsă sau răsplată, Căci rodul vostru clar se va vedea. De credincios ai fost, nu-ți fie frică! Tu n-ai ascuns talantul în pământ! Lucrarea ta, oricât pare de mică, Aduce rod, căci e din
ȘI CAUT MEREU SĂ SPUN DESPRE IUBIRE... de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1476745418.html [Corola-blog/BlogPost/379133_a_380462]
-
străfundurile memoriei mele, ajunsă poate acum la răscruci de vremuri. Era prin anul 1956, când aveam vreo 12 ani și începuse tata să mă trimită la vreo patru kilometri de comună să păzesc jumătatea de hectar cultivată cu viță de vie. Să nu-mi fie frică singur pe câmp la acea vârstă fragedă, departe de casă și de familie, mă însoțea și bunica Floarea, mama tatălui meu, în etate de 103 ani. Cu ea am păzit doi ani la rând via
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401615086.html [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
vie. Să nu-mi fie frică singur pe câmp la acea vârstă fragedă, departe de casă și de familie, mă însoțea și bunica Floarea, mama tatălui meu, în etate de 103 ani. Cu ea am păzit doi ani la rând via noastră. La vreo cincizeci de metri de lotul nostru de vie, avea și tatăl mamei un hectar, pe care tot eu îl păzeam. Este un fel de a spune că-l păzeam. Ce putea să facă un copil de doisprezece
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401615086.html [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
vârstă fragedă, departe de casă și de familie, mă însoțea și bunica Floarea, mama tatălui meu, în etate de 103 ani. Cu ea am păzit doi ani la rând via noastră. La vreo cincizeci de metri de lotul nostru de vie, avea și tatăl mamei un hectar, pe care tot eu îl păzeam. Este un fel de a spune că-l păzeam. Ce putea să facă un copil de doisprezece ani împotriva celor ce ar fi dorit să se înfrupte din
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401615086.html [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
eu îl păzeam. Este un fel de a spune că-l păzeam. Ce putea să facă un copil de doisprezece ani împotriva celor ce ar fi dorit să se înfrupte din strugurii copți? Înainte de a ne instala ca paznici ai viei, mai întâi scotea tata ușa de la beci, încărca cu paie o saltea din pânză de cânepă, țesută de mama iarna la război, lua câțiva chirpici din tizic[1]și îi arunca în căruță, apoi lua bota cu apă, o putină
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401615086.html [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
plină pentru baia săptămânală, pirostriile pentru găleata mare din aramă, calupul de săpun de casă, lemnele din salcâm pentru construcția propriu zisă a colibei, carton asfaltat și multe obiecte de strictă necesitate pe termen mai lung. Când ajungeam noi la vie pe la începutul lui august, de obicei abia începeau să se pârguiască boabele de struguri ale soiurilor timpurii. Incepeam paza așa de devreme să alung graurii care ciuguleau boabele date în pârgă. Săpa tata spre drum în capătul lotului, o groapă
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401615086.html [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
răspundea la apelul de identificare, începea să-i strige: " Te văd, te văd, ieși afară din vie că vin la tine cu bastonul". Noi copii ne amuzam și ne distram de această situație. Între movilă și lotul cu vița de vie al lui tata mare, (așa le spuneam noi nepoții bunicilor din partea mamei, tata mare și mama mare și bunicul cu bunica celor din partea tatălui), eraumai bine de doiari[3]de pădurice din salcâm. Inițial a fost tot viță de vie
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401615086.html [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
vie al lui tata mare, (așa le spuneam noi nepoții bunicilor din partea mamei, tata mare și mama mare și bunicul cu bunica celor din partea tatălui), eraumai bine de doiari[3]de pădurice din salcâm. Inițial a fost tot viță de vie la început, însă bătrânul între timp a plantat puieți de salcâm care acum erau copaci în toată regula. Vița era din soi tămâios și urcătoare așa că s-a ridicat singură în copaci unde creștea ca niște adevărate liane. Aici strugurii
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401615086.html [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
a ridicat singură în copaci unde creștea ca niște adevărate liane. Aici strugurii se coceau la umbră, erau deosebit de aromați și cu o boabă foarte mare albă cu un puf argintiu pe ea. Megieș cu lotul nostru de viță de vie, un consătean semănase în acel an porumb și printre rânduri a cultivat spații rotunde cu gaolean[4], o plantă ce se asemăna cu meiul pentru mături, dar avea miezul plin cu un suc dulce ca trestia de zahăr. Mama mare
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401615086.html [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
pepeni verzi și cum începeau să se coacă, ziua își mai aducea fiul să stea și el de pază. Era cam de vârsta mea, cu un an sau doi parcă mai mare. Nu se punea problema dacă el mâncastruguri din via noastră și eu pepeni din bostana lor improvizată, așa că ne împăcam destul de bine și aveam și posibilitatea de a ne juca împreună, alungând plictiseala din timpul zilei. La capetele lotului de vie treceau două drumuri, unul care ducea prin comuna
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401615086.html [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
Nu se punea problema dacă el mâncastruguri din via noastră și eu pepeni din bostana lor improvizată, așa că ne împăcam destul de bine și aveam și posibilitatea de a ne juca împreună, alungând plictiseala din timpul zilei. La capetele lotului de vie treceau două drumuri, unul care ducea prin comuna Tătaru spre comuna Negru Vodă, atunci reședință de raion, altul spre diferite loturi ale țăranilor din comuna noastră sau din satele din apropiereși spre satul Arsa, aparținător de comuna Albești. Noi ne
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401615086.html [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
făcut. Doar că la capete trebuia să fac un ocol mai mare ca să pot reintra pe brazdă pe partea cealaltă a lotului. Așa îmi petreceam vara în mijlocul naturii, luptându-mă cu graurii care se așezau în stoluri peste butucii de vie să ciugulească boabele pline cu sucul dulce, sau căutam printre butuci cuiburi de iepuri de câmp care aveau puii la umbra și adăpostul viței. Sâmbăta când era cerul senin, scoteam albia mare din lemn de tei, o umpleam cu apă
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401615086.html [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
de prin alte comune. Armata rusă era găzduită obligatoriu prin curțile oamenilor. Ofițerii dormeau prin case însă soldații prin grajduri și magazii. Comandamentul era stabilit pe la chiaburi care aveam case mai frumoase și mai multe acareturi[7]. Cât stăteam la vie, o auzeam pe bunica toată ziua cântând ca să nu se plictisească. Când se coceau bine strugurii, se ducea la câte un butuc și lua ciorchinii pe pipăite că nu îi vedea, îi punea în poala fustei sale din lână, lungă
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401615086.html [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
un fel de stofă așa cum apar costumele la cântărețele de muzică populară de astăzi, apoi îi aducea la bordei să-i spele în putina cu apă. Mama îi mai trimetea uneori lână să o toarcă cât stătea cu mine la vie, sau să răsucească ce a tors. Lâna așa pregătită o vopseau în mai multe culori și țeseau iarna diferite obiecte casnice, cuverturi, preșuri sau chiar covoare de pus pe pereți. Acest ciclu cu paza lotului cu viță de vie se
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401615086.html [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
la vie, sau să răsucească ce a tors. Lâna așa pregătită o vopseau în mai multe culori și țeseau iarna diferite obiecte casnice, cuverturi, preșuri sau chiar covoare de pus pe pereți. Acest ciclu cu paza lotului cu viță de vie se repeta anual. Acum eram clasa a V a. Luasem examenul de absolvire a patru clase. Atunci dădeai examen ca sa treci în clasa a V a. Am fost tare supărat că directoarea scolii cu clasele I - IV, doamna preoteasă Lorina
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401615086.html [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
post și cu cererea în față îl forța să semneze intrarea în ceapeu. El refuza ca mai mulți cetățeni din comună și din această cauză stătea acum mai mult plecat, când pe la loturile unde avea pământul, când la noi la vie. Pleca noaptea de la noi spre casă să ia alimente și să vadă ce se mai întâmplă cu familia. Lăsa căruța la socri în curte și cum erau doar treizeci de metri distanță, intra în casă pe furiș să ia alimente
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401615086.html [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
obligațiile față de primărie pentru care era șantajat cu aderarea la ceape. Refuzând în continuare semnarea adeziunii de a intra în ceape, a fost reținut la post pentru sfidarea “autorităților” și trei zile nu l-am mai văzut pe la noi la vie și nici mama pe acasă. În cea de a treia zi l-au scos din beci și cum tușiera era pe biroul milițianului lângă cererea de intrare în ceape, Foca milițianul, i-a luat degetul, la lipit cu forța pe
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401615086.html [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
de ceape din argat de boieri numai el știe, noi așa l-am găsit când tata a fost obligat să “semneze” adeziunea. Atunci împreună cu tata, în primăvara următoare am plantat în curte opt sute cinci zeci de butași de viță de vie. Tata nu putea să nu aibă propriul lui vin. Era renumit pentru calitatea și aroma vinului în comună de aceea toți musafirii autorităților erau aduși de Cotorișcă la noi sau trimetea să cumpere vin de la noi. Avea un buchet ce
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401615086.html [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
cu șareta acasă, Cezar se oprea cu el direct la poarta noastră și ce ocări primea “birjarul” din partea celor două femei, vai de el. Abia dacă reușea apoi să-l ducă de căpăstru până la el la poartă. Îmi povestea la vie bunica cum au coborât din munți cu oile, de prin zona Sibiului și au pornit în transhumanță. Bărbații conduceau turmele de oi, iar femeile în carele cu coviltir, cu toată averea agonisită într-o viață de om, veneau din urmă
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401615086.html [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
sunt pe mâini bune și de data aceea dacă am reușit să intru în camera ei. Îmi amintesc cu nostalgie cum în vara lui 1957, înainte de a-l forța pe tata să “semneze” adeziunea de intrare în ceapeu, eram la vie cu bunica, ultimul an când am mai păzit-o împreună și s-a pornit o ploaie de vară cu tunete și fulgere cum nu am mai văzut niciodată. Tuna așa de tare de parcă se rupea cerul în două. Ruperea norilor
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401615086.html [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
dar nu am pățit nimic. Nu a intrat nici apă în bordei. Îi făcuse tata un prag special să nu ne inunde în caz de ploaie. O asemenea ploaie m-a mai prins o singură dată când eram singur la vie. Nu o aduse-se încă pe bunica să stea cu mine. Când mama a văzut că se pregătește de ploaie, a înhămat caii la căruță și a plecat repede la mine la vie. Tocmai când a sosit s-a pornit
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401615086.html [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
o singură dată când eram singur la vie. Nu o aduse-se încă pe bunica să stea cu mine. Când mama a văzut că se pregătește de ploaie, a înhămat caii la căruță și a plecat repede la mine la vie. Tocmai când a sosit s-a pornit și ploaia. Abia reușise să deshame caii. Când au început tunetele fulgerele și o ploaie torențială, noi am intrat imediat în colibă, dar și caii au venit în fața colibei și și-au vârât
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401615086.html [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
-l sătura. A fost o perioadă destul de lungă de secetă și pământul începuse să se crape de puteai să-ți strecori degetele de copil prin crăpături. Se anunța și o iarnă la fel de grea pe cât a fost vara de secetoasă. Lângă via noastră ceapeul cultivase o solă cu ovăz. Cum umblam eu după fluturi și “mestecă”, o plantă din a cărei rădăcină când se rupea la smulgere, se scurgea un fel de lapte, (un latex care după închegare, noi copii îl adunam
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401615086.html [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
mei era atunci cand duminică le veneau copiii de la oraș în vizită se umplea casă curtea de nepoți. Puneau vară o masă mare plină cu de toate la umbră unui măr, erau de toate pe acea masă și bineînțeles vin din via bunicilor, iar bunicul în capul mesei radia de fericire, știam cum avea să se sfârșească ziua pentru el, pe unii din copii îi laudă pe alții îi certă în funcție de ceea ce știa că au făcut. Rareori se îmbată bunicul însă cei
TIMPURI APUSE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Eugen_oniscu_1398078590.html [Corola-blog/BlogPost/347852_a_349181]
-
foc. Refren Se-ntorc străbunii să miroasă Aroma pâinii scoasă din cuptor Se-ntorc străbunii să miroasă Mireasma florilor din curtea lor. Se rup de-acolo, din locul lor de veci Să-și vadă țarina și câmpul însorit Să vadă via de-a rodit, vinul din beci Ce scânteie-n pahar - ofrandă - rânduit. Refren Din oale noi beau apă din fântână Să nu uităm să ne iubim ca frați Să fim uniți, ca lângă mama bună În lume, cu floarea vieții
MOȘII DE VARĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1433016414.html [Corola-blog/BlogPost/373177_a_374506]