1,709 matches
-
plutește spre veșnicie" (p. 53) - textem bazat pe un îndemn al Sfântului Nicodim Aghioritul ("Se cade a vă duce voi, creștinii, la biserică de nevoie, fiindcă biserica este ca o corabie. Căci, precum în vremea potopului, câți oameni și câte vietăți au intrat în corabia aceea au scăpat de potop, iar câți oameni și dobitoace au rămas afară de corabie, s-au înecat și au pierit. Așa și acum, câți creștini se duc la sfânta Biserică și intră în ea, se izbăvesc
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
generale și de specialitate. Și, totuși, trăiam un infern al muștei căzute în lapte: strădania de-a se cățăra pe paiul ce-ar scoate-o afară, sfârșește prin a fi împinsă înapoi de cineva care se-amuză de eforturile măruntei vietăți. Mi-am trăit eșecul, de una singură, sub forma unei depresii. O formă de evadere, și implicit vindecare, mi-a părut reînscrierea la examenul de admitere în facultatea de filozofie. Păstrasem vechea recomandare. Dar nu-mi făceam nici acum mari
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
fenomenelor din natură. Omul este dator să învețe mereu a trăi în armonie cu el, dar și cu natura, să vegheze prin capacitățile și mijloacele sale la ocrotirea spectacolului vieții și al armoniei ce coexistă de atâta timp între celelalte vietăți din preajmai, în acest laborator viu al realității terestre și astrale, pentru ca acest “corp viu “să nu moară niciodată. Trăim într-o epocă în care sunt necesare reforme radicale în domeniul educației privind mediul înconjurător. Aspirațiile fundamentale ale oamenilor sunt
Caleidoscop by Lăcrămioara Neamţu () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93514]
-
a zis Lambă I și mie, Lambă II. O poreclă. Și de ce ai făcut dumneata treaba aceasta? Da’ asta-i întrebare? Că doar te văd că pari a fi om citit. Ce poți să-i dai omului ori la orice vietate ca să trăiască? Este ceva mai de trebuință decât apa? Știi dumneata ce a zis Hristos pe Cruce, în chinurile ale’ mai groaznice? A strigat: „Mi-e sete!”. Acu ai priceput mata de ce am îngrijit izvoarele? Să potolesc și eu, nu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Știi dumneata ce a zis Hristos pe Cruce, în chinurile ale’ mai groaznice? A strigat: „Mi-e sete!”. Acu ai priceput mata de ce am îngrijit izvoarele? Să potolesc și eu, nu cu oțet și fiere, setea lui Hristos din fiecare vietate. Și zic că mi-o potoli și mie odată și odată setea asta. Am plecat biruit până la lacrimi de frumusețea și adâncimea cugetării acestui țăran care știa doar să scrie, și își scria numele în ceruri cu fapta sfântă a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
învinge angoasele generate de teama de singurătate. Fetișizând, sanctificând obiectele, privirea lui V. preface teritoriul existenței de toate zilele într-un spațiu mirific, de paradis. Dar cam de când începe să scrie Petre Schlemihl, dragostea de lucruri și mai ales de vietăți a poetului este excedată continuu de o fremătătoare iubire pentru oameni: „Eu vă voi spune: oameni, nu sunt decât un frate,/ Același smuls în ploaie, îngenuncheat în toamnă,/a mea e tristețea voastră, ale mele sunt înfrângerile voastre,/ Ca și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
cu piatră, ele săreau în aer, dacă era minat traseul! numărul veteranului, alte propuneri? paiața? văduva? unde a plecat la oraș de capul lui, a întrebat de tine, unde e, că a zis că vinde bicicleta! mai dau ceva? ia! vietăți, pariem că vom ucide mai multe ca tine, timpule! sudori acre, cine a dat în tine, al lui Zburligă? lasă, vom afla noi! somn și oameni, spațiile libere și mi-e teamă, oamenii sînt renunțare, în sfîrșit episodul controlului militarizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
țară de sus, din șosea păduri, conducte groase spre rafinărie, suprapunerile Asău, mențin pe zeci de kilometri definiția locală a lumii: case, ceva drumuri, cîte un reper hidrocentrala, gara, joagărul, valea spre Ciobăniș, încetinește, inconsistenți arborii, freamăt de vînt și vietate, dau spațierile naturale, Goioasa, Dumnezeu cu mila, munți de brazi! petice de noroaie crăpate, au trecut ploile, cotul Trotușului în luptă cu somnul, Palanca gospodăriile biloane, planta omul în cîmpul mlăștinos, banda de locuire întreruptă, Ghimeș bisericuță pe coamă, biserică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
și de cărnos. Până la urmă s-a dovedit a fi o broscuță adorabilă. Am prins-o cu gingășie și am transportat-o prin pădure către mlaștinile acoperite cu mușchi din spatele stâncilor. Acolo a pornit-o agale. Cum pot supraviețui asemenea vietăți blajine și neajutorate? Am mai zăbovit un timp, până ce broscuța s-a îndepărtat, și m-am uitat la smocurile de mușchi roșcat și la flori, în special la coada-mânzului pe care mi-o amintesc din copilărie, și la acea ciudată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o privire ciudată și, părea puțin agitat. Un vreasc cu dop de rășină, trosni ca o pușcă, împroșcând scântei din spuză. Apoi, un fâșâit de animal de pradă, se strecură printr-un desiș din apropierea lor. Toți traseră cu urechea... ca vietățile pădurii, la pândă..toți erau oameni de munte... și, vânători încercați. „ - Un jder.. un jder după pradă !”, zise cu nepăsare, Sofronie. „ - Ori, poate o vulpe.. sau un râs..!”, interveni Căruntu. „ - Nu !.. jder a fost.. pentru că..!”, dar Sofronie nu-și termină
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
răzlețe. Luna rasărise din spatele pădurii, de după creastă și se ridica repede pe cer, argintie ca un zbor de hulub. Noaptea era senină, cerul înstelat, dar, copacii întunecau mai tare pădurea. Toți erau numai ochi și urechi... îi așteptau. Așteptau ca vietățile la pândă... Nici o suflare... Pădurea părea pustie,.. Doar tăcerea codrilor, cu clătinarea crengilor, chemări în răstimpuri de sălbăticiuni, păsări de noapte croncănind, ori câte un fâlfâit greu de aripi... Țipătul unei păsări de noapte, spintecă tăcerea.. ca un tăiș de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
s au adus în Australia iepuri, care acum au invadat continentul și au devenit o plagă pentru agricultură, fără șanse de eliminare. Tot în Australia au mai adus oamenii specii străine de broaște uriașe care în loc să atace iepurii, atacă toate vietățile inclusive animale de casă, câini și chiar copii. Neavând dușmani naturali și beneficiind de o mare viteză și volum de reproducere, au scăpat și ele de sub control. Apicultorii din America, crezându se deștepți și urmărind sporirea profiturilor, au adus din
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Foc -, apoi informație - definiți-o ca principiul Eter -, apoi... Și așa, lumea n’are sfârșit, schimbându-se mereu pe sine În căutarea noului superior care să-i dea Încă o șansă, precum toate elementele ei, de la un moment reprezentate de vietăți, iar de la un altul, viitor, de spirite, apoi de zei... De aceea nu cred În iad sau rai, căci o pedeapsă sau o recompensă veșnică nu se potrivește cu o faptă limitată la finitul a vreo 70 de ani... Îmi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de animale și paralelul lor vegetal, iar mai departe mineralul; desupra mea de spirite care, dacă evoluează - și o fac, nu ne poartă grija, decât În măsura În care o facem noi cu pisica - mai departe, ajung zei... O lume În care cristale, vietăți, oameni și zei Îi slujesc evoluția cate tinde spre virtuala dumnezeire. Blasfemie? Îmi asum responsabilitatea, precum Giordano Bruno, chiar cu riscul infatuării. „Milenium“, 21 august 1999, ora 15,45 41. Fraieri Mi-ai oferit un puzzle de cuvinte, coane Aurel
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să culeagă rodul; și eu bineînțeles, la vânătoare... Că treaba se face cu mult mai Încet decât am spus-o acum nu infirmă scenariul, dar e pentru că omul se opune, investind energie, adică negentropia, ordinea smulsă din zid de acele vietăți. Altfel spus, libertatea se obține numai luptând. Dar asta presupune abolirea oricărei alte activități, la fel de necesare vieții, fapt posibil doar pe termen scurt: cât ține o revoluție, saltul calitativ propriu-zis. Între două salturi calitative, e viață, adică o libertate limitată
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
măturoiul de coadă menit, unei ființe diurne, a deturna privirea unui dușman de la ce-i este vital: corpul... Veverița poate trăi și bearcă, nu fără cap; ca să vorbesc doar de extremități... acelea pe care Natura le-a pus Încă primei vietăți cordate și chiar mai devreme: cap și coadă... o polaritate care mă silește să reamintesc vechea mea obsesie: negentropia, condiția Vieții. Și, acest travesti, care a individualizat-o Între banalele rozătoare, i-a oferit acea expresivitate care l’a fascinat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
receptacol. Și asta o face și când e vorba de magnetism, iradiere ori biocâmp, fie că e vorba de unul cu ghilimele, adică prezența unor elemente de mediu abiotice: metale, roci, fie fără ghilimele, când e vorba de prezența unor vietăți. Și așa apa ajunge și cărăuș de spirit, când devine aghiazmă, adică Înglobând, prin aceeași structurare supramoleculară, ceea ce eu numesc pragmatic informație. Zilele trecute a nins. Eu, care nu’s șofer, m’am bucurat și iată de ce. E vorba de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de intervenția omului. Pământul, de astă dată ogor, ține minte cine-l lucrează, dacă o face bine sau rău. Și aici, fac apel la ceva oarecum invizibil: biocâmpul. Păi solul e și neviu - cum Îl percepem - dar și viu, prin vietățile, majoritatea microscopice, care-l populează. Dar partea nevie, aceea care nu poate opune nimic intervenției exterioare urmează, obedientă, Înglobându-i biocâmpul, țăranul care-l calcă. Și transmite mai departe, vietăților care sunt deopotrivă plantele cultivate, dar și nevăzutele organisme de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
e și neviu - cum Îl percepem - dar și viu, prin vietățile, majoritatea microscopice, care-l populează. Dar partea nevie, aceea care nu poate opune nimic intervenției exterioare urmează, obedientă, Înglobându-i biocâmpul, țăranul care-l calcă. Și transmite mai departe, vietăților care sunt deopotrivă plantele cultivate, dar și nevăzutele organisme de dedesubt, mesajul uman: benefic ori malefic. Iar răspunsul lor e recolta. Poate de asta, plecând de la un hectar, cineva a ajuns chiabur și a mai cumpărat altele, iar un altul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o formă nouă de viață, aceea care a descoperit respirația, s’a grăbit să-l folosească. Spuneam despre azot că e balastul atmosferei? Iertare, m’a Înșelat numele lui cu iz grecesc, Însemnând „lipsit de viață“. De fapt se găsesc vietăți care-l folosesc, oferind solului, plantei ce-l exploatează, un Îngrășământ; e vorba de bacterii și alge fixatoare de azot. Căci și acum viața are nevoie de aminoacizi din care să constuiască acele minuni vii. Ba se mai găsesc și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În plin atac, respectiv pe unul legat de stâlp. Uneori, pisica mai și pierde. Un șoarece, de exemplu, cu care s’a jucat prea mult. Fără șanse, acela va muri În cotlonul În care s’a ascuns, devenind hrană pentru vietăți saprofage sau necrofage care nici vânători nu pot fi, dar nici coprofagi, căutând excrementele bine ascunse ale pisicii. Așa, istețimea devine chiar generozitate... Ei, apropiem de noi o pisică? Putem Învăța de la ea mai mult decât de la școală... La Radio
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
teiul, pe care l’a amintit atât de des, chiar ca tovarăș al ultimului său drum, tot românul se simte - barem pentru câteva zile văratice - frate cu acest arbore. Un frate cam vitreg totuși. À propos: suntem frați cu orice vietate a lumii, chiar cu virusul SARS, prin simplul fapt că recurgem cu toții la același cod genetic. Dar, revenind la tei - din păcate nu singurul tratat astfel -, și la vitregia asociată de mine calității atât de ades clamate de frate, să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a vinde, mai scump decât face, iluzii, false nevoi, iar reclama intră În preț. Dincolo, În Natură, reclama cade În sarcina „comerciantului“. Iar dacă În Natură profitul se Întoarce, sub forma mai multor plante În loc de una, În folosul „societății“ de vietăți, În lumea noastră el devine bani, nicidecum din nou pâine... Bani care ajung, câtă vreme Însuși etalonul - aurul - nu-i de mâncare, mai mult el Însuși o marfă, În cele din urmă doar o cifră, o idee... Până acum, de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cărui medie populațională este la mijlocul distanței dintre Yin și Yang. Dar inhibiția nu poate fi niciodată adusă la zero pentru Yang, după cum nu poate fi nici totală pentru Yin. Loc bun sau rău? El e veșnic același. Doar „locatarul“, fie vietate, fie proces abiotic, Îl percepe de bun sau de rău, după propriul „feleșag“, adică după compatibilitate, respectiv incompatibilitate... „Radioalmanah“, 8 iulie 1995, ora 16,23 5. Respect Pare-se că „bârlogul“ meu, căci nimeni nu crede că e laborator, e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sau În rău, În plus ori În minus. Mama Natură a avut grijă ca noi, iscoditori ai esenței lor, să nu o găsim sau să n’o putem folosi, pe aceea care ar ucide totul. Natura e vie, fie ca „vietate“ ori ca mineral, și În asta rezidă Însăși esența ei, motivație și rost: Evoluția, care presupune traiul... Vieții. „Radioalmanah“, 10 octombrie 1998, ora 15 11. Valentin Ce idee! Să acaparezi inaugurarea studioului 2 printr’o ediție - În direct și cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]