2,072 matches
-
nativă, alta dobândită, scriind mult: proză, reportaj, comentarii, mereu prezent în publicațiile de marc tiraj, în viața obștei scriitoricești, pe piața cărții în țară și străinătate, în inima timpului său în care s-a implicat așa cum i se cerea: cu vigilență, pasiune și receptivitate. La sfârșitul anului 1952 apare a doua ediție a romanului Drum fără pulbere; comentatorii rețin, în unanimitate, strădania și efortul autorului de a reface romanul în lumina observațiilor și sugestiilor făcute la prima ediție. Să citim doar
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
o clipă într-alta, va descoperi frauda. El a fost cel care ne-a transmis ordinul de a ne întoarce în Africa. Ne-am regăsit casa, fără nici o urmă de plecare forțată sau de percheziție. Liniștea acelor încăperi avea șireata vigilență a unei capcane. Centrul a răspuns prin aceeași acțiune dezordonată, ca și mai înainte. În opacitatea aceea nu se mai ghicea un simplu eșec, ci o prăbușire mai vastă. Un sfârșit. Am decis să-ți vorbesc despre acest lucru, apoi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ținem cont de experiența altora. De Broucker (1995, p. 26) ne oferă câteva sfaturi utile: Nu vă speriați de această angoasă. Ea este un semn și un preambul al noutății, al autodepășirii. Teama de a nu greși vine dintr-o vigilență profesionistă: să nu te faci de râs, să-ți reconfirmi valoarea. Această teamă traduce dorința ziaristului de a ridica ștacheta exigenței. Prin urmare, nu dramatizați. Se întâmplă și la case mai mari. Sunteți dispus să faceți orice altceva numai să
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
exersa condeiul, de a se acomoda cu rigorile și ritmul meseriei. Graba și nepriceperea contribuie din plin la spectacolul dezagreabil pe care îl oferă conferințele: întrebări stupide, insistențe puerile și țâfnoase etc. Deși plicticoase, conferințele de presă cer ziaristului multă vigilență și simț al detaliului semnificativ, cer atenție și răbdare. Notați tot: cine este prezent în sală, cine lipsește din prezidiu. Aceste detalii oferă un element de decor semnificativ (galeria simpatizanților, cum este cazul conferințelor PRM sau PNȚCD) sau un indice
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
unui personaj sunt mâinile și ochii, privirea, mai ales. Pare normal, dar și lipsit de semnificație ca un taximetrist să aibă privirea obosită. Mult mai potrivit este să observăm în privirea acestui taximetrist un amestec de politețe și viclenie - acea vigilență a omului trecut prin multe și care, într-o secundă, vrea să se lămurească: ești provincial sau nu? Cunoști traseul? Ai de gând să-i plătești cursa? Ești grăbit? etc. Urmăriți cu precădere contrastele: surâs blând și trăsături dure ale
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de umor, câtă vreme răspunsurile celor intervievați ar dezvălui lacune grave de cultură generală, percepții eronate, expresii ridicole. Umorul involuntar este irezistibil. Pentru a obține cel mai bun efect, avem nevoie de o întrebare „montată” abil. Spre exemplu, ca să adormim vigilența interlocutorului și să-i distragem atenția putem utiliza o întrebare cum ar fi: „V-ar place o croazieră de trei zile în Delta Dunării și pe canalul Eustache?”. Unii intervievați nu vor sesiza capcana sau vor evita să recunoască propria
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
în afara acestuia sau în penitenciare. Dezvoltarea acțiunilor comunitare și profesionale care să permită accesul la toate grupurile de consumatori de droguri, în scopul creșterii sprijinului acordat acestora și al diminuării marginalizării sociale. Crearea cadrului organizatoric și de reglementări necesare asigurării vigilenței epidemiologice. Dezvoltarea și îmbunătățirea cadrului de formare profesională de bază, specializată și continuă a profesioniștilor care lucrează în domeniul reducerii riscurilor asociate consumului de droguri. B. Asistența medicală, psihologică, socială și reinserția socială Obiectiv general Asigurarea accesului universal al consumatorilor
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
o luară În sus pe scări și ajunseră la ea În cameră. ― Mătușă Des? spuse Tessie. Desdemona nu se mișcă. ― Trebuie să-ți spun ceva, continuă Tessie. Am vrut să fii prima care află. Silueta din pat rămase nemișcată. Totuși vigilența care cuprinsese corpul Desdemonei Îi spuse lui Tessie că era trează și că o asculta. Tessie trase adânc aer În piept și anunță: ― O să anulez nunta. Se lăsă tăcerea. Încet, Desdemona Își trase perna de pe față. Întinse mâna după ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca să vadă ce se Întâmpla În stradă. În ultimele două nopți nedormite cearcănele lui Milton se Întunecaseră constant cu fiecare ceașcă de cafea băută. Pleoapele Îi erau arborate În bernă, deși sprâncenele Îi erau umede de transpirația neliniștii și a vigilenței. Îl durea stomacul. Trebuia neapărat să meargă la baie, dar nu Îndrăznea să se ducă. Afară, ăia o luaseră de la capăt: lunetiștii. Era aproape cinci dimineața. În fiecare seară, soarele care cobora ca un inel de la niște jaluzele trăgea noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
salopetei. Nu părea să aibă sorți de izbândă, așa că am plutit din nou până În celălalt capăt al camerei și am intrat În corpul lui Rex Reese. Preț de un minut, am simțit cum Obiectul răspunde la atingerile mele, am simțit vigilența Înfiorată, dornică, din pielea și mușchii ei. Și acum simțeam altceva, În Rex sau În mine, ceva lungindu-se, umflându-se. Am simțit asta doar o secundă și apoi ceva m-a tras Înapoi... Jerome ținea mâna pe pielea stomacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
teamă să merg mai departe. Așa că am rămas Înghețată, Îmbrățișând-o pe jumătate. Brațul mi-a Înțepenit. A Început să-mi pulseze, apoi nu l-am mai simțit deloc. Obiectul părea să fie drogată sau În comă. Totuși simțeam o vigilență În pielea ei, În mușchi. După Încă un timp, destul de Îndelungat, am pornit-o Înainte. I-am apucat tricoul și i l-am ridicat. I-am privit multă vreme pântecul dezgolit și, În cele din urmă, cu un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cască din nou. Se freacă somnoros la ochi. Între două căscături, o întreabă cu indiferență în glas: — Și ce ți-a zis Flaccus? Trosnește ostentativ din fălci. În realitate, trepidează de ne răb dare. E musai să-i înșele însă vigilența. Mi-a vorbit de un prieten de-al său..., nu... o simplă cu noștință, se corectează ea repede. — Cine? face adormit Augustus. — Nu știu, se apără Livia. Minte! E evident. Principele o privește pe sub genele lăsate. O fi ea mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Observă pe altar, alături de grupul format din cei trei, alte două figurine. Tot lari și penați? Nu prea seamănă. Războinici mai degrabă. Dar au stele în jurul capetelor. Dioscurii deci. Stau așezați, cu lancea în mână și un câine între ei. Vigilența întruchipată. Oftează și îi învăluie pe cei prezenți cu o privire compătimitoare. Care e deosebirea între stăpânii lumii și triburile barbare în curul gol care venerează idoli ciopliți? Nici una. Se fu rișează de-a-ndăratelea, încercând să iasă din înghesuială. S-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aș dori să vadă nimene, pentru a-și osteni vederea” (Ochilă), și de a ajunge „cu mâna la lună, la stele, la soare, și cât voia de sus” (Păsări-Lăți-Lungilă). Analizând din viziunea nutritivă, se diferențiază grupul Flămânzilă-Setilă-Păsări LățiLungilă, dominat de vigilența cu privire la supraviețuire, și cumulând principiile de bază ale subzistenței: lipsa foamei și a setei. Pe baza acestor calități din sfera alimentară, cei trei reușesc să ducă la îndeplinire două sarcini impuse de Împăratul Roș, îndeplinindu-și cu succes țelurile. O
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
și cu cancelarul german Otto von Bismarck. În cadrul acestor întrevederi, Ion C. Brătianu a cerut recunoașterea neutralității României în cazul unui conflict balcanic 1579. În perioada septembrie-octombrie 1885 au avut loc o serie de incidente la granița sârbo-bulgară determinând o vigilență crescută din partea autorităților române. Astfel, în zilele de 1-2 octombrie 1885 a avut loc o vizită a regelui Carol I la Craiova unde a inspectat Corpul I Armată, în condițiile unei previzibile apropiate confruntări militare sârbo-bulgare1580. La sosirea în gara
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
un corp separat, ci integrați armatei spaniole. În același timp, ia naștere "Legiunea Portugheză", organizație paramilitară pentru combaterea comunismului. Devenit ministru al Afacerilor Străine, Salazar strânge legăturile cu generalul Franco, al cărui guvern îl recunoaște printre cei dintâi. Și continua vigilența în interior, paralizând comploturile comuniste, urmărind activitatea masonilor, veghind conjurațiile pregătite de emigrații politici portughezi în străinătate. Portugalia naționalistă și catolică trăiește acești trei ani de crunt război spaniol cu o fervoare și o intensitate fără pereche. Pentru că, instinctiv, simte
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
multă prudență. Dece n’a făcut’o...?!” „Ehei...oftă prelung fermierul - Dv. credeți, nu s’a avut În vedere acest amănunt?? Ba din contră. Pot afirma cu certitudine: Viclenia a mers mult mai departe...! În prima fază - pentru a adormi vigilența lui Stalin, acel asasin sângeros, a fost necesar un tratat de neagresiune...!! Mergând mai departe pe această linie, toate uzinele de armament au funcționat cu muncitori și specialiști germani sub directă Îndrumare și supraveghere a lor. Apsolut toate proiectilele, grenadele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bine Întemeiate. Cunoștea prea bine faptul: atunci când un obiectiv se află În atenția trepădușilor anumitor organe de partid ori ale guvernului, situația era delicată. Lingăii blidelor, din orice fleac de nimic făceau mare tărăboi cu scopul de-a dovedi superiorilor vigilența lor. Acești indivizi aveau dreptul de viață ori moarte a acelui nefericit căzut În disgrație, efectiv, nu mai avea cine să te salveze de-a fi trimes la Închisoare.!! Având formulate În memorie toate aceste pericole, Tony Pavone Își construi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
spun...! La prima propunere am răspuns echivoc Însă la a doua am refuzat categoric. Am dat vina pe religie, argumentând: eu sunt om evlavios și, nu pot comite o faptă care va provoca mânia Cerului...!” „Va trebui să ne ascuțim vigilența...!” - fu de părere Șeful Șantierului. „Acest imbecil ocupă o Înaltă poziție În erarhia caraliilor iar gradul pe care-l posedă Îi generează puteri nelimitate...!! Ehe-i domnilor...!” - suspină el cu amărăciune. „Generația mea, adică noi care am adus comuniștii la putere
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
în fața ei, stătea manuscrisul meu. De obicei am grijă să-mi pun scrierile la adăpost. Dar Sheba a fost în ultimul timp așa de închisă în ea, așa de ruptă de tot ce avea în jur, că probabil am lăsat vigilența să se înmoaie. Cu o seară înainte, în loc să iau manuscrisul în pat cu mine și să-l pun sub saltea ca de obicei, l-am lăsat pe un bufet, într-unul din albumele mari de fotografii ale lui Eddie. — Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
machiase strident și În grabă, dar pielea ei catifelată și chiar și pistruii Îi dădeau prospețimea obișnuită. Își periase și părul pe apucate. Poate nu voia să lase să i se vadă chipul așa cum era din cochetărie sau poate din vigilență. Impresia pe care o lăsa ridica oricum destule semne de Întrebare. Femeia aceasta devenea tot mai transparentă datorită fardurilor pe care le folosea și puteai să vezi prin ea mult mai ușor. Un sat-himeră Îndepărtat, Învăluit În ceață... Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se uitase fix pînă atunci. S-a umblat Însă mult și Înainte de a pune eu mîna pe el. — CÎnd a Îmbrăcat soțul dumitale pelerina ultima dată?Ă Sau nu-ți amintești... — Și-o lăsa de obicei În mașină... ori din vigilență, ori de lene. Zicea că astfel e Întotdeauna pregătit pentru ploaie. Dacă cel căruia i-a vîndut soțul meu mașina nu s-ar fi deranjat să mi-o aducă, poate nici nu-mi aduceam aminte că ar fi existat vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am Încordat buzele ca să pot răspunde cu un zîmbet amabilităților lui. Puteam fi amîndoi bănuiți și Între noi se stabili o Înțelegere tacită; ca martori, făceam front comun. Rezultatul a fost o schimbare vizibilă În atitudinea celui cu bărbie ascuțită. Vigilența de pe chip Îi dispăru precum o mustață falsă lipită cu salivă. — Cel care răspunde de funeralii trebuie să fie undeva În față. Îl aduc imediat. Plecă În grabă și dispăru imediat În spatele draperiei. Dar cel cu ochelari fumurii, care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nesomnul făcându-mă să prind curaj, o pornisem, nesimțitor la primejdii, pe drumul ce ducea la piramide. Fără să-mi dau seama, alesesem cel mai bun moment spre a fugi: otomanii, liniștiți de acum în urma executării dușmanului lor, își slăbiseră vigilența, în vreme ce prietenii lui Tumanbay, doborâți de înfrângere, o luaseră razna care-ncotro. Am fost nevoiți, firește, să ne oprim de cinci-șase ori ca să răspundem la câteva întrebări bănuitoare. Dar n-am fost nici maltratați, nici prădați de straie, iar noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a crescut pe Jorge și pe Penélope. Îi iubea la nebunie, mai ales pe Penélope. Uneori, venea la colegiu să-l ia pe Jorge, fiindcă lui don Ricardo Aldaya nu-i plăcea ca odraslele lui să iasă nici o secundă de sub vigilența cuiva din casă. Jacinta era un Înger. Auzise că eu și Julián eram băieți cu mijloace modeste și Întotdeauna ne aducea cîte ceva de-ale gurii, fiindcă credea că facem foamea. Eu Îi spuneam că tata e bucătar, să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]