60,203 matches
-
tulbure de toamnă. Faptul nu trebuie să ne mire. Erotomania din căminele studențești ale României are astăzi un domeniu matematic marcat cu plus infinit pe abscisă și zero barat pe ordonată" (p. 101). Dincolo de aceste texte cvasi-jurnalistice privind prezentul și viitorul slujitorilor cultului ortodox, cartea lui Mihail Neamțu grupează tematic mai multe eseuri de filozofie și teologie, exerciții de admirație pentru opera și viața unor monahi și chiar luări de poziție în chestiuni dintre cele mai diverse aflate în dezbatere (de la
Aggiornamento în ortodoxie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11473_a_12798]
-
până acum, el nu a avut șansa să fie inclus în întregime într-o carte tipărită... Spațiul neîngăduindu-mi, mă limitez la două portrete, de fapt, ambele prezente în R.l., nu și în memorii. Sensul ar fi că prefer, pentru viitor, modelul variantei de față. Citez: O fată directă, ageră, cu un aer dârz, concentrat, de alergătoare de cursă lungă... Puține fraze sincere și călduroase, s-a întâmplat să-mi fie adresate în scris... decât aceea iscălită de călăuza Muzeului Balzac
O completare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11499_a_12824]
-
și proustian, acoperind un spațiu imens (de la cronică, recenzie și portret, pînă la eseu, studiu și analiză), dar și un timp dilatat (de la prezervarea capodoperelor renascentiste, baroce ori a începuturilor muzicii culte românești pînă la prezumția de veridicitate a muzicii viitorului). Totul vă este la îndemînă. Totul pare familiar. Și, ca orice familist convins, sunteți confiscat de grijile și nevoile fiecăruia. De împlinirile și aspirațiile membrilor spiței celor ce slujesc muzica fără a se sluji de ea. Impresionismul, expresionismul, atonalismul, dodecafonismul
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
făcut. E forma cea mai primejdioasă a corupției care domină societatea românească: a complicității la planificarea dezastrului. Muncă patriotică mai fac, în România, doar profesorii, bombardați cu ore peste ore, pentru că, nu-i așa, bugetul e mic, dar responsabilitatea față de viitorul țării e mare... Ar fi fost ideal ca această responsabilitate să fie impusă în cazul defrișărilor sălbatice și-al extragerii balastului din râuri. Cel puțin trei sferturi din stricăciunile de azi ar fi fost evitate dacă lăcomia, tâmpenia și cinismul
Apă în țara mâinilor murdare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11490_a_12815]
-
în flexiunea verbală (ale formelor de imperativ de tip nu du, nu fă, ale formelor iotacizate, a participiului și a perfectului simplu ale verbului a face, care a înlocuit treptat fapt și feciu cu făcut și făcui), multitudinea perifrazelor de viitor în limba română veche - tipurile voi socoti, va să aibă, oi putea, am a bea, are să caute, va fi așteptînd etc. Nu o dată, descrierea riguroasă a trăsăturilor strict lingvistice se deschide către ipoteze tentante, în zona culturală și de istorie
Despre schimbarea lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11500_a_12825]
-
o dată, și încă o dată, să aprofundeze teoria servită pe ecran. Dar rezultatul e contrar celui scontat de tovarășa de desen: departe de a se atenua, repulsia elevului se intensifică, fixându-se în cele din urmă asupra îndeletnicirii cu penelul. Cariera viitorului da Vinci se curmă în fașă; ,din momentul absolvirii gimnaziului n-am mai desenat. Niciodată". Paul Cernat și Angelo Mitchievici sunt, în mod imediat vizibil, scriitorii din acest proiect colectiv, autori de remarcabile autoficțiuni în care exactitatea documentară și nervura
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
că e un ticălos etern. Că e scandalul acestei existențe, un scandal și o scârbă. Poate că e cu totul inutil să te oprești la perfecționarea lui. Dar atunci să punem cruce la toate. Cruce la pace, la fericire, la viitor. Cruce la viață. Cu omul acesta nu e nimic de făcut. Nimic de sperat, nimic de prevăzut. Nimic care să poată fi construit pe el. Vom suporta cheltuielile viitorului război, bineînțeles. Vom astupa gropile Spiritului lui Hegel. Ale dialecticii lui
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
să punem cruce la toate. Cruce la pace, la fericire, la viitor. Cruce la viață. Cu omul acesta nu e nimic de făcut. Nimic de sperat, nimic de prevăzut. Nimic care să poată fi construit pe el. Vom suporta cheltuielile viitorului război, bineînțeles. Vom astupa gropile Spiritului lui Hegel. Ale dialecticii lui Marx. Și nu vorbesc de caterincile lui Mussolini, ale lui Hitler" (p. 80). În ciuda tuturor constrângerilor și agresiunilor, în pofida acceselor de mizantropie care revin destul de frecvent, B. Fondane apără
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
măsură. Așadar: cine este Paula Ribariu? Prima întrebare care se naște în fața picturii Paulei Ribariu este dacă această pictură încearcă să rememoreze trecutul sau intră mai degrabă în zona anticipației, dacă este un sondaj al originilor ori o provocare a viitorului? Pentru că oricîtă detașare estetică ne-ar însoți privirea și oricît scepticism ne-ar clătina permanent conștiința receptării, un lucru este sigur: un asemenea discurs obligă la reconsiderarea mesajului, la efortul de a pătrunde sensul, la transgresarea limbajului ca realitate în
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
prin cuvinte. Lumea se naște pe măsură ce este formulată, iar expresia, odată eliberată, se ordonează de la sine în adevărate arhitecturi. Dintr-un univers al arhetipurilor, al începuturilor mitice, acestă pictură tinde să devină un model ideal nelocalizat încă și aparținînd unui viitor continuu. Prezentul acestei forme de existență cu totul speciale, disputată în aceeași măsură de memorie și de visul proiectiv, este unul tentacular: discursul și logica formelor, provocările optice nemijlocite, trăirea estetică la temperatură înaltă. In afara acestor elemente, în afara coerenței
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
memorie și de visul proiectiv, este unul tentacular: discursul și logica formelor, provocările optice nemijlocite, trăirea estetică la temperatură înaltă. In afara acestor elemente, în afara coerenței lor exterioare și a coeziunii lor interioare, n-ar exista nimic: nici trecut, nici viitor și nici măcar fabulație critică.
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
în așteptarea unui oraș constituia o frontieră interzisă. Pe deasupra bulevardului se întindeau sate, coline și meleaguri misterioase, bogate și legendare. Pe drum, Aldaya îi vorbea despre colegiul San Gabriel, despre noi prieteni, pe care nu îi văzuse niciodată, despre un viitor pe care nu-l crezuse cu putință. - Tu la ce aspiri, Julián? În viață, vreau să spun. - Nu știu. Uneori mă gîndesc că mi-ar plăcea să fiu scriitor. Romancier. - Precum Conrad, nu? Ești foarte tînăr, firește. Și ia spune
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
Sarcina este, astfel, o sursă inepuizabilă de neliniște existențială și chiar identitară. Fraza ,Încep să ocup un alt trup" nu este un paradox gol. Ruperea de trecut este radicală, prezentul tranzitiv, o stare provizorie cu destule impedimente, și numai pe viitor se poate paria. Deocamdată, femeia are pofte surprinzătoare, grețuri neașteptate dar și percepții acute, se mișcă greu și își ascultă curioasă interiorul: ,Un drum e cît ieri și alatăieri și azi laolaltă. Acesta-i începutul și totuși nu stau pe
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
vor fi deplasat spre alți actori. În deocamdată surdinizata discuție pro sau contra anticipate se joacă, de fapt, una din cărțile esențiale ale politicii românești pe o lungă perioadă de timp. Este clar că dacă ele ar avea loc în viitorul apropiat, Alianța s-ar putea instala confortabil la conducerea țării. A dovedit-o cu prisosință votul recent din Parlament, când moțiunea Justiției a fost serios sprijinită de pesedei. Nu pentru că le-ar conveni pachetul de legi elaborate de Monica Macovei
Țara împăraților goi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11553_a_12878]
-
și versuri, compus împotriva ororilor războiului de cotropire și spre slava unei păci creatoare." Iată și alte declarații: A.E. Baconsky: Scriu versuri lirice pe care le voi aduna probabil într-un volum. Când va apărea, e o problemă de viitor. În orice caz 23 August 1959 va fi pentru mine termenul ideal și dacă aș reuși să public cartea în cinstea acestei zile aș încerca sentimentul unei depline participări la marea sărbătoare a poporului nostru."; Mihai Gafița: ,Mai întâi mă
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
lucruri în comun, printre care dogmatismul, atitudinea anti-românească și dezastrul cultural erau cele mai importante. Se pare că, pentru unii basarabeni, Uniunea Sovietică a fost mai bine tolerată decât a fost (în anii 1919-1940) sau decât ar fi (într-un viitor probabil) Uniunea Românească. Antologia lui Eugen Lungu mai înregistrează, pentru anii 1900-1940, foarte puține texte, pe lângă cel al lui N. Costenco, articole programatice sau de atitudine ale unor scriitori care nu sunt, în fond, critici. Poporanistul Constantin Stere, pus în
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
critici. Poporanistul Constantin Stere, pus în postura de întemeietor absolut al conștiinței basarabene din secolul XX, glosează despre ,omul perfect" (adică despre țăranul din poezia lui Coșbuc și din proza lui Slavici; țăranul ar fi ,prototipul unui om perfect al viitorului", p. 53) și despre ,limba și geniul național". Bogdan Istru, care nu e nici el critic de profesie, scrie despre poezia războiului de la Apollinaire la Camil Petrescu, într-un text din 1940. Poetul simbolist Alexandru Robot scrie în 1934 despre
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
acelor mereu invocate "nu puține privilegii" pe care șaizeciștii, fiecare și toți laolaltă, le-ar fi avut, să facă publică această listă. E bine de știut, e bine de contemplat o asemenea listă, pentru ca să nu se propage la infinit în viitorul nu prea îndepărtat și fatalmente fără șaizeciști, fantoma fără conținut a pretinselor lor privilegii. Cât despre marginalizarea la care ar fi ei supuși, nu e greu să înțelegi că astăzi suntem marginalizați cu toții, indiferent de generație. Tinerii își pot permite
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
nu avea nimic din prototipul savantului izolat în bibliotecă și străin de lumea reală. Preocupat de tot ce se întîmplă în jurul său, el urmărește cu sufletul la gură evenimentele din România și propune chiar un plan în unsprezece puncte privind viitorul țării sale natale. Citit astăzi, acel plan schițat în freneticile momente din perioada Crăciunului anului 1989 conține cîteva naivități, dar și destule aspecte confirmate, fapt ce dovedește că autorul său nu era chiar un novice în ale politicii. El intuiește
Publicistica lui Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11577_a_12902]
-
a fi o proiecție a morții. Plăcut e somnul lângă o apă ce curge, lângă apa ce vede totul, dar amintiri nu are. Plăcut e somnul în care uiți de tine ca de-un cuvânt. Somnul e umbra pe care viitorul nostru mormânt peste noi o aruncă în spațiul mut. Plăcut e somnul, plăcut. Apa curgătoare servește poate de catalizator unei operații de fluidizare a ființei celui adormit, începând cu memoria: uiți de tine ca de un cuvânt. Și aceasta pentru că
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
Poetul pare a dori să-și ,hipnotizeze" cititorul prin lenitiva sintagmă ,plăcut e somnul", în versurile unu, trei și opt, în ultimul dublând atributul ,plăcut". O face poate pentru a atenua neliniștitoarea sugestie din stihurile: Somnul e umbra pe care / viitorul nostru mormânt / peste noi o aruncă în spațiul mut . Dar cum trebuie citite aceste dense șiruri de cuvinte? Să înțelegem că umbra viitorului mormânt este benefică? În poemul ,Umbra Evei", asemănarea dintre cearcănele iubitei după dulcele chin și amara plăcere
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
atributul ,plăcut". O face poate pentru a atenua neliniștitoarea sugestie din stihurile: Somnul e umbra pe care / viitorul nostru mormânt / peste noi o aruncă în spațiul mut . Dar cum trebuie citite aceste dense șiruri de cuvinte? Să înțelegem că umbra viitorului mormânt este benefică? În poemul ,Umbra Evei", asemănarea dintre cearcănele iubitei după dulcele chin și amara plăcere / ce între naștere ne poartă / și înviere era asemuită cu întâia umbră aruncată de mama umanității pe sol, imediat după izgonirea din Eden
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
a umbrei-timp, în sensul că, la vremea somnului, ființa umană este, parcă, ,pregătită" pentru viitoarea trecere în altă stare. Pe deasupra celor adormiți, viitorul mormânt își aruncă umbra în spațiul mut. Mi-ar place să înțeleg și altfel: că mormântul este viitorul nostru vehicul de speranță spre divinitate, spre Edenul pierdut... În vers safic, ,Zodia Cumpenei" este un melancolic imn vieții, deși se deschide cu imaginea unui cimitir însorit. Urmează două catrene asupra tendinței spre echilibru al elementelor vieții, a întregului real
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
avansate, bogate în suferințe, ființa umană ar avea nevoie de roua divină a plânsului, mângâiere și poate cale spre mântuire. Într-un alt poem, ,Ceasul care nu apune", un peisaj de seceriș iminent, Lucian Blaga visează la căile pe care viitorul se apropie de noi. Rămânând de obicei ,incoruptibil distant", iată-l năpustindu-se asupră-ne, iată-l gata venit! În holda de grâu ce se coace în vară, sub basmul arborescent, e cu neputință a spune pe ce cale viitorul
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
viitorul se apropie de noi. Rămânând de obicei ,incoruptibil distant", iată-l năpustindu-se asupră-ne, iată-l gata venit! În holda de grâu ce se coace în vară, sub basmul arborescent, e cu neputință a spune pe ce cale viitorul s-apropie. Dar vine-apăsat, ca bătăile inimii. Pân-adineaori a fost incoruptibil distant. S-apropie-acum, e aici, e prezent. Alchimie e încă totul în lume. După pravila ei, pe-o neștiută dimensiune a locului, tu te ascunzi în dosul pleoapelor mele
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]