KorAP: Find »[drukola/base=vindecător & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...53 >

1,302 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

miști de aici, las’ pe mine. - Krog. Ești prost. Stai jos și ascultă. N-o să pricepi decât la sfârșit, dar ai Încredere În Moru și ascultă! Cine ți-a salvat viața când ai noștri vroiau să te ucidă? - Tu. Moru. Vindecătorul. - De ce ți-ai ucis fratele Înainte să apari pe lume? De ce ți-ai ucis mama de cum ai deschis ochii? Doar ca să spulberi o mână de pândari? Când vii pe lume cu asemenea păcate, nu te mai cobori la găinării decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mâna spre Miazăzi. Iar după ce ajungi la o apă cum n-ai mai văzut niciodată, ia-o pe urma soarelui, spre Apus, și ține-o tot așa. Ori de câte ori ai să dai de oameni, caută-i pe cei asemenea mie. Caută Vindecătorii. Caută-i și spune-le... zi-le să-i Învețe și pe ceilalți cuvintele! Și spune-le și vorbe din cele noi, din cele meșteșugite de mine. Învață-i cuvintele noi! - Krog e mut, i-am spus cu mintea. - Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
zi-le să-i Învețe și pe ceilalți cuvintele! Și spune-le și vorbe din cele noi, din cele meșteșugite de mine. Învață-i cuvintele noi! - Krog e mut, i-am spus cu mintea. - Iar Moru e bătrân! - se Înfurie Vindecătorul. Moru a Început să uite cuvintele și, la fel ca el, și ceilalți Vindecători, sunt sigur. Spune peste tot pe unde ajungi că a sosit vremea vorbelor, iar ceilalți Vindecători vor Înțelege. În clipa aceea am uitat de Siloa, jur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
din cele noi, din cele meșteșugite de mine. Învață-i cuvintele noi! - Krog e mut, i-am spus cu mintea. - Iar Moru e bătrân! - se Înfurie Vindecătorul. Moru a Început să uite cuvintele și, la fel ca el, și ceilalți Vindecători, sunt sigur. Spune peste tot pe unde ajungi că a sosit vremea vorbelor, iar ceilalți Vindecători vor Înțelege. În clipa aceea am uitat de Siloa, jur! Am uitat și de cuvântul acela pe care tocmai Îl meșteșugise Moru pentru ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
am spus cu mintea. - Iar Moru e bătrân! - se Înfurie Vindecătorul. Moru a Început să uite cuvintele și, la fel ca el, și ceilalți Vindecători, sunt sigur. Spune peste tot pe unde ajungi că a sosit vremea vorbelor, iar ceilalți Vindecători vor Înțelege. În clipa aceea am uitat de Siloa, jur! Am uitat și de cuvântul acela pe care tocmai Îl meșteșugise Moru pentru ea. Am uitat, pentru că mi se părea că și femeie, și frumos, nu mai aveau loc În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
În cele ce mi le spunea Moru. Ba chiar, m-am gândit că frumos nici nu Înseamnă mare lucru dacă luai bine aminte la ce dorea Moru. - Krog e mut, am mai zis. Cum o să-i Învețe vorbe pe ceilalți Vindecători? - Cu vorbe din minte, de ce faci pe prostul? Pe Krog Îl aude toată lumea. - O să mă alunge. De ce să mă asculte pe mine? - Poate că n-o să te alunge. Toți Vindecătorii știu că va veni un trimis. Și eu știam asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
am mai zis. Cum o să-i Învețe vorbe pe ceilalți Vindecători? - Cu vorbe din minte, de ce faci pe prostul? Pe Krog Îl aude toată lumea. - O să mă alunge. De ce să mă asculte pe mine? - Poate că n-o să te alunge. Toți Vindecătorii știu că va veni un trimis. Și eu știam asta, dar n-am crezut că tocmai eu voi fi cel ce va Îndemna trimisul să plece la drum. - Și dacă mă vor Întâmpina cu pietre și cu sulițe? - Krog e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
rășchirat degetele. - Fă niște cuvinte și pentru astea, am spus. - Se cheamă degete. - Nu pentru degete. Cred că În atâtea zile, i-am arătat eu toate degetele mâinilor, am să mă Întorc ca să-ți spun ce am vorbit cu ceilalți Vindecători. Că le-am spus ce ai vrut tu să afle. Deși era cam trist, Moru a zâmbit. A tras cu coada ochiului spre oamenii de pe culme. Părea Îngrijorat dar, cumva, am priceput că nu se grăbea foarte tare. - Krog, Începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
iar noi doi suntem Tatăl. Mi-a spus că numai un ucigaș ca mine putea să se Încumete la asemenea călătorie. Mi-a spus de limba pe care o meșteșugea. Mi-a spus de limba pe care o știau toți Vindecătorii. Mi-a spus că limba, așa cum o Învățase el de la mumă-sa, nu mai ajungea. Că oamenii și cele ce vor fi mame știau de acum cu mult mai multe decât atunci când primul Vindecător se gândise la primele cuvinte. Mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
limba pe care o știau toți Vindecătorii. Mi-a spus că limba, așa cum o Învățase el de la mumă-sa, nu mai ajungea. Că oamenii și cele ce vor fi mame știau de acum cu mult mai multe decât atunci când primul Vindecător se gândise la primele cuvinte. Mi-a spus tot, tot, tot, deși nemernicii ăia plecați de pe culmea de la Miazănoapte se apropiau de noi văzând cu ochii. Of, of, Moru tot vorbea, iar eu habar n-aveam În ce mă vâra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Mi-a spus tot, tot, tot, deși nemernicii ăia plecați de pe culmea de la Miazănoapte se apropiau de noi văzând cu ochii. Of, of, Moru tot vorbea, iar eu habar n-aveam În ce mă vâra. - Krog să le spună celorlalți Vindecători că Moru din munte, fiul Psarei, nepotul Milei și coborâtor al Tatălui, a spus asta. Și mai zi-le că Moru știe ce va fi, că știe cât de mare e prețul cuvintelor, dar că n-avem Încotro! Cuvintele nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
nepotul Milei și coborâtor al Tatălui, a spus asta. Și mai zi-le că Moru știe ce va fi, că știe cât de mare e prețul cuvintelor, dar că n-avem Încotro! Cuvintele nu trebuie să mai fie doar ale Vindecătorilor. Nu. În sfârșit, pricepusem. Eu eram Krog și nu știam cum o chemase pe maică-mea, și nimeni nu mai ținea minte cum o chemase și nici măcar dacă avusese vreun singur nume sau dacă nu o alintase cu alt nume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
nu mai ținea minte cum o chemase și nici măcar dacă avusese vreun singur nume sau dacă nu o alintase cu alt nume, fiecare om care dorise s-o facă mamă. Pe de altă parte, iată că eram fratele lui Moru, Vindecătorul care știa numele străbunilor săi, omul care ne alina durerile și care meșteșugea vorbe noi. N-o să spun ce am Înțeles atunci, pentru că pricepi și singur, fără să fie nevoie de cuvintele mele care, s-ar putea să mă vorbească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
o să spun ce am Înțeles atunci, pentru că pricepi și singur, fără să fie nevoie de cuvintele mele care, s-ar putea să mă vorbească ele pe mine. - Nu vrei măcar să-i omor pe proștii ăia? - l-am mai Întrebat pe Vindecător când i-am văzut pe oamenii de pe culme cum o luaseră la fugă spre noi. - Ba da. Numai că după ei vor veni alții și alții. Mai ales după ce o să afle că Krog, bâta și piatra lui Moru, toiag al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ei vor veni alții și alții. Mai ales după ce o să afle că Krog, bâta și piatra lui Moru, toiag al Tatălui, a plecat În călătorie. - O să-i ucid și pe ăia care o să vină după ei. L-am apucat pe Vindecător de cot, l-am tras degrabă Într-o viroagă și i-am făcut semn să se ghemuiască. O fi știind el nume, o fi având el habar să ne vindece și să meșteșugească vorbe, dar eu eram toiagul și piatra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de la Început, ca o mormăială dulce ce nu putea să amintească decât de volbura liniștită a vorbelor din minte. Mă gândeam la oamenii de pe culme. Îi omorâsem ușor, zdruf-zdruf-zdruf, așa cum ucisesem mereu, numai și numai ca să scap de griji, deși Vindecătorul Îmi zisese că de data asta grijile nu aveau să dispară la fel de iute. - E o luptă Între Moru și oamenii ăștia. Ei doresc cuvintele doar pentru Vindecători În timp ce eu... Of, of, poate că trebuia să-ți spun totul mai demult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de data asta grijile nu aveau să dispară la fel de iute. - E o luptă Între Moru și oamenii ăștia. Ei doresc cuvintele doar pentru Vindecători În timp ce eu... Of, of, poate că trebuia să-ți spun totul mai demult. Pricepusem și asta. Vindecătorii n-ar mai fi avut atâta putere ca să țină neamurile Închegate În jurul lor dacă oamenii și femeile ar fi aflat, cu toții, cuvintele. Erau prea puțini Vindecători ca să țină piept atâtor vorbe, of, of. Prima noapte m-a prins la ieșirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
În mână sulițele lor grele, cu cap de piatră prost cioplită, nu ca ale noastre, subțiri și Îndelung ascuțite. Știam și ce-și spuneau: - Îl străpungem. Ca pe mistreț! Dar alții: - Nu. În plase cu el. Ca pe pește. La Vindecător cu el. Am râs În sinea mea și le-am rostit, În felul acela care-i făcea pe toți să se uite la cer, speriați: - El e Krog. Krog vă aude. Vă aude dar nu vă bagă În seamă. Erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
fi putut să-i frâng grumazul, dar m-am mulțumit să-l izbesc de un copac. Trebuia să audă vestea trimisă de Moru, nu să moară de mâinile mele. - Așa-l Întâmpinați voi pe fiul Tatălui? Ce v-a spus Vindecătorul când ați pornit pe urmele mele? Nu v-a zis că s-ar putea să fiu cel pe care Îl așteaptă de atâta amar de vreme? Căci, cine altul mai umblă așa? Of, of, Tată care s-ar putea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
era tot mai limpede de acum. - Tu, am Întins mâna spre șeful lor, tu ai spus că sunt un mistreț bun de străpuns. Iar tu, l-am arătat pe cel mai În vârstă, tu ai zis să mă duceți la Vindecător de parcă aș fi cine știe ce pește. Eh, Krog merge singur la Vindecătorul vostru! Așa am Încheiat. Rostind În minte cu putere, pentru că În gând, cuvântul dar nu există. El apare doar când glăsuiești, ca să nu ridici vocea și să-i sperii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
șeful lor, tu ai spus că sunt un mistreț bun de străpuns. Iar tu, l-am arătat pe cel mai În vârstă, tu ai zis să mă duceți la Vindecător de parcă aș fi cine știe ce pește. Eh, Krog merge singur la Vindecătorul vostru! Așa am Încheiat. Rostind În minte cu putere, pentru că În gând, cuvântul dar nu există. El apare doar când glăsuiești, ca să nu ridici vocea și să-i sperii pe ceilalți. Krog, Însă, trebuia să ridice vocea În acea zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
dea la femeia aia de Siloa. Am plecat spre găurile lor din mijlocul a ceea ce voi numiți pădure. Despre găuri, am mai spus că așa spuneam noi caselor, iar eu am aflat acest cuvânt dimpreună cu cel de pădure de la Vindecătorul lor, chiar În acea zi. Vindecătorul acela avusese nevoie de asemenea cuvinte și le meșteșugise așa cum meșteșugise și multe altele, dar de Împărțit nu le Împărțise cu nimeni. Oamenii din pădure erau mai mici decât noi, cei din munte. Erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Am plecat spre găurile lor din mijlocul a ceea ce voi numiți pădure. Despre găuri, am mai spus că așa spuneam noi caselor, iar eu am aflat acest cuvânt dimpreună cu cel de pădure de la Vindecătorul lor, chiar În acea zi. Vindecătorul acela avusese nevoie de asemenea cuvinte și le meșteșugise așa cum meșteșugise și multe altele, dar de Împărțit nu le Împărțise cu nimeni. Oamenii din pădure erau mai mici decât noi, cei din munte. Erau mai mici și aveau pășitori mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mari și cam prea umezi. Mi-au dat să Înfulec o fiertură cu carne. Și mâncarea lor era prea mâloasă, asemenea lor, asemenea apei lâncezi și asemenea ținutului lor cleios și neted. Se uitau cu toții la mine cum Înfulec, cu Vindecătorul În frunte, și doar cele ce aveau să fie mame, mai scoteau câte un chicotit. Oamenii, În schimb, clefăiau și grohăiau potolit, așa cum se cade În fața stăpânului. După ce am terminat de mâncat, l-au adus Între noi pe șmecherul care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
trimis mult așteptat, și mi-am pus palmele pe creștetul șmecherului. Un cor de grohăituri se ridică dintre case. Of, of, el e toiagul Tatălui, el e! - Își spuneau unul altuia. Are puterea din gând! Puterea! Cel mai abitir grohăia Vindecătorul, numai că el știa să-mi strecoare printre sorbecăieli și cuvinte adevărate, la fel ca Moru. - De unde pot eu să știu că nu ești un hoț, măi, Krog, măi! Unul care mă minte? - Minte?! - simțeam eu cam ce Înseamnă acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]