797 matches
-
de ea adoptând aceleași mijloace și mai ales nu aceeași ̀ ncrâncenare. Curajul eficient în atari situații este al non-violenței și al libertății, al forței de a fi drept și a rămâne astfel, salvând cu orice preț bucuria sau măcar virtualitatea ei. „Lumea îți ia pe nedrept puterea de a te bucura. Nu-i consimți !” (p. 49). Precizări în această direcție : „A fi serios nu înseamnă a sta tot timpul încruntat : înseamnă a avea posibilitatea să te bucuri cu adevărat ” (p.
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
plastice. Vestitele versuri: Un orologiu sună noaptea jumătate, În castel la poartă oare cine bate... surprind prin un ce horcăit, cavernos, printr-o cadență de mașinărie. Bolintineanu mai posedă plastica dinamică, însușirea de a strânge într-o linie răsucită toată virtualitatea unei mișcări, încît, tăiate, unele versuri apar ca niște momente în perpetuă desfășurare cu capetele infinite: Pe un cal ce mușcă spuma în zăbale, Printre zi și noapte, el își face cale. Singur el se luptă în acele văi Unde
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
În fața interogației tumultuoase a spiritului. Acutizată asumare a eului și a lumii, am spune. Ferma „esențializare” În Poeme nerușinate, Cartea Mâniei și Apocalipsa după Marta (la acest volum antologic mă refer În cele ce urmează) ar putea șoca amatorii de virtualități ludice. Recunoștem aici o direcție poetică majoră În cultura europeană. Nu neapărat la Goethe mă refer, cum ar sugera titlul, ci la Kafka. Într-adevăr, noile poeme mă readuceau, de fiecare dată, la dialogul lui Kafka cu Janouch. Optând ferm
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
devastat de barbari. Teoremele se prinseseră, cândva, și de mine, precum delicatele infirmiere de un rănit care are coloana vertebrală arsă... Tinerețea s-a pedepsit, astfel, singură, multă vreme, mulțumindu-se să Întrevadă, printre fisurile spiritului defect, frumoasele turle ale virtualității, până când m-am trezit, târziu, reascultând, parcă fără a auzi, rumoarea oamenilor... pe serpentinele fumegoase ale romanului, la jumătatea drumului „Între nebunie și mănăstire”... „Există o dialectică repetată Între viață și artă, Între adevăr și artificiu. Este manifestarea enantiodromiei heraclitene
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
putut epuiza În câteva fraze grăbite și grandilocvente. Trebuia găsită o structură narativă adecvată unui text mai lung, Încifrat, care să gradeze complicitatea dintre personaj și temă, dintre subiect și obiect. Obiectul era mai mult decât doar un obiect. O virtualitate, un releu, o obsesie. Personajul cobora zilnic alergând cele trei etaje până la parter pentru a deschide, la o anumită oră a dimineții, cutia cenușie. Narațiunea nescrisă avea un titlu: Definirea obiectului. Știam premisele cu care trebuia să opereze, cum ar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
studii n-au convins opinia publică. Un real folos a adus în schimb istoriei literaturii române prin antologia Din poezia noastră parnasiană. D. tăgăduia impulsul spre experimentul artistic ce i se atribuia și, vorbea, la maturitate, de o desfășurare a virtualităților cu care se născuse, dovedită și prin faptul că prima sa carte i-ar fi conținut în germene toată opera. În La Fântâna Castaliei se acumulau stări de spirit și imagini amintind de factura așa-zișilor poètes maudits: autoidentificări în
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
apare ca un reacționar estetic. El revine În punctul În care Balzac Îi făcea loc lui Flaubert, pentru a-i continua primului opera, tratînd individul și societatea la modul exemplar, ca rod al proiecției omnisciente disprețuitoare față de amănuntul bogat În virtualități estetice și simboluri culturale, dar sărac În substanță normativă, În prescripții morale. Ficțiunea lui ambiționează exponențialul, interesul pe care este menită să-l provoace destituie casta, cercul de inițiați și nu Încurajeaza snobismul literar. Houellebecq este un scriitor care-ți
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a relaxa și relativiza cauzalitatea rigidă, mecanicistă. Spre deosebire de explicațiile deterministe oferite de „sociologiile parțiale”, unde apariția cauzei este întotdeauna urmată de producerea efectului, modelul cauzal gustian este conceptualizat în termeni de condiționare, în care cauza clasică apare sub ipostaza de virtualități, indeterminare, probabilitate, fascicul de posibilități. Cadrele nu au capacitatea să determine în chip univoc transformări (manifestări) sociale, ele nu indică niciodată, în chip nemijlocit, o necesitate, ci doar „un câmp de virtualități ce urmează să fie actualizate” de puterile voinței
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
în care cauza clasică apare sub ipostaza de virtualități, indeterminare, probabilitate, fascicul de posibilități. Cadrele nu au capacitatea să determine în chip univoc transformări (manifestări) sociale, ele nu indică niciodată, în chip nemijlocit, o necesitate, ci doar „un câmp de virtualități ce urmează să fie actualizate” de puterile voinței sociale (Gusti, 1946, 54). Cercetările pe teren cu instrumentarul cadrelor și al manifestărilor voinței sociale au furnizat dovezi în acest sens, constând în numeroase situații în care în aceleași cadre apar manifestări
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
scrise, ceea ce îi limitează mult caracterul difuz. Membrii „vecinătății” sunt incluși în grupul lor de apartenență ca și orice alt țăran, dar există, virtual cel puțin, opțiunea intrării și posibilitatea de ieșire, astfel încât atunci când condițiile istorice o vor permite, această virtualitate să se transforme relativ firesc în realitate. În sfârșit, deși gospodăriile își păstrează individualitatea și proprietatea, ceea ce le definește în mare măsură este asocierea lor rațională în unitățile supraordonate ale „vecinătăților”. Revenind asupra acestor cazuri mai mult sau mai puțin
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
relațiilor familiale, și anume o perspectivă răsturnată a raporturilor dintre membrii acestei celule sociale. Astfel, universul cotidian este violentat de poznele părinților și bunicilor, iar copiii, ființe ce dețin secretul înțelepciunii totale, stăvilesc cu greu excesele prea venerabililor înaintași. Dar virtualitățile, anunțate și finalizate parțial în nuvele, își găsesc realizarea în romanul Pribegi, noi visam (1973). Fidel aceluiași crez al prozei discontinue, aspirând la autenticitatea maximă ce nu poate fi obținută cu mijloacele „literaturizante” ale prozei tradiționale, autorul încearcă aici sondarea
DAMIAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286665_a_287994]
-
Joyce, Céline și Kafka, într-un proiect în care personalitățile ostracizate de ascensiunea forțelor antidemocratice au un loc privilegiat. De începuturile lui poetice (Motive și simfonii, Stihuri venerice, Fragmente-Romanțe, Reverii sculptate și Prin lentile negre), un fragmentarium liric, amalgam de virtualități și de poze moderne, se va dezlega având sentimentul unui experiment de vârstă (va mărturisi că a fost poet în epoca lui „neolitică”). În schimb prozatorul, în permanentă ebuliție, scrie continuu, enorm, romane îndeosebi, numeroase și de circulație. Acestea au
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
exaltarea și redimensionează conturul unei vârste a faptei războinice strălucite, prin comparație cu izbânzile progresului: arta, științele, viețuirea înfrățită a națiilor în pace. Totuși sugestia de impasibilă clepsidră cosmică, de mecanică oarbă a universului domină și, prin ea, poemul vădește virtualități eminesciene. În ciuda înălțimii artistice atinse uneori în poemele meditative, A. este dezavantajat de inexperiența poeziei românești în mânuirea unui limbaj metaforic pe măsura gândirii speculative. Efectul superior al poeziei vine nu din strălucirea concretului imagistic, cât din dramatismul discursului, rod
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
schimbărilor de repere, anamorfozelor, și pot medita la prezentul lor pornind de la această deteritorializare culturală, legată de emergența actuală a unei tehnoculturi. Când este original, SF-ul, se face ecoul transformărilor produse de dezvoltarea științelor și tehnicilor și le întruchipează virtualitățile. El întărește sentimentul modern al incertitudinii și ne ajută astfel să ne înfruntăm propria ignoranță la modul ludic, jucând același rol ca și miturile* din civilizațiile preștiințifice. După cum scria filosoful contemporan Slavoj Žižek (2005), "nu putem înfrunta nucleul solid al
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
și de problemele izvorând din genomică, informatică, biotehnologii sau nanoștiințe. Ca și filozofia, SF-ul abordează temele nemuririi, religiilor, moralei și dreptului. Dar în afară de plăcerea descoperirii, textele SF îi oferă cititorului subtil, și posibilitatea de a-și pune întrebări cu privire la virtualitățile și limitele imaginarului social din epoca sa și cu privire la risipirea ideologică pe care o presupune acest imaginar. Sfârșitul secolului al XIX-lea european a brodat mult pe tema "urmașilor omului" și a "morții Terrei" chiar din clipa în care europenii
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Ideea unei civilizații universale, totală, etică și științifică totodată, presupunând un progres în același timp spiritual și temporal, era deci la apogeu când a fost agresată de război". Georges Duhamel, Scènes de la vie future, Fayard, 1930. Numeroase povestiri, în loc să dezvolte virtualitățile imaginare ale invenției științifice și ale repercusiunilor ei sociale, se mulțumesc cu o intrigă previzibilă, al cărei scop unic pare a fi dispariția invenției care ar provoca dezordine în universul burghez. Acest fenomen va culmina cu Ravages / Cataclismul (1943) de
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
în Los Angeles. Este un univers periurban care a fost foarte bine ilustrat în filmele Blade Runner sau Ghost in the Shell (1 și 2). Universul respectiv este explorat prin intermediul eroilor/victimelor, prizonieri într-o lume în care realitatea și virtualitatea se împletesc, uneori chiar se confundă, cu atât mai mult cu cât lumea iluziei legate de informatică se combină adesea cu cea a drogurilor. Personajul principal nu mai este erou autentic, deși seamănă, sub anumite aspecte, cu detectivul particular din
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Burning Chrome ⁄ Chrome (William Gibson, 1986)81. Acest ansamblu de trăsături le permite unor autori să creeze lumi noi. Este cazul lui Bruce Sterling, editorul antologiei Cyberpunk, care îi laudă tocmai efectul de fascinație. În aceeași perioadă, cinematografia explorează universurile virtualității și, după exemplul lui Philip K. Dick, cineaștii problematizează simulacrele și realitatea, în filme precum Tron (Steven Lisberger, 1982), Videodrom (1983), ExistenZ (David Cronenberg, 1999), Cube (Vincenzo Natali, 1999), apoi trilogia Matrix, fără a uita de Ghost in the Shell
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
o întâlnire cu Jules Verne și Louise Michel ambii morți în 1905 într-un univers unde, în 1870, Napoleon al III-lea, alături de niște ET siniștri, i-a învins pe prusaci. Nu este totuși o ucronie, deoarece nu asistăm la virtualități desfășurându-se după un punct de derapaj din prezentul sau în istoria noastră. Am putea, în continuare, apropia aceste romane steampunk de călătoriile în timp, dar nici aici nu găsim patina hibridărilor din perioada respectivă, percepute concomitent, element de altfel
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
asupra dimensiunii antropologice a raporturilor sociale și umane în general. 3.3. Serge Brussolo sau imaginarul hibrid După 1945, sub impulsul SF-ului anglo-saxon, un fel de renaștere a imaginarului, legată de speculația pe baza științei, a viitorului și a virtualităților sale, vede lumina zilei în Franța. Autori precum Gerard Klein, S. Wul sau C. Henneberg arimează atunci SF-ul francez de acest nou imaginar, apoi SF-ul își pierde din forță. În anii '70, are loc o bruscă revigorare cu
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
față din cauza unor personaje precum doicile cibernetice. • O ordine secretă sub exuberanța manifestă Autorii de SF actuali, ca Greg Bear, de exemplu, își derivă universurile dintr-o metaforizare urmată, ca la H. G. Wells, de încălcarea limitei, de explorarea coerentă a virtualităților științei și / sau tehnicii. În aceste lumi, autorii inserează intrigi al căror scop este să înfățișeze un erou trecând prin anumite încercări. Acesta din urmă face ca rezultatul la care ajunge să fie astfel acceptabil și mulțumitor pentru cititor, atât
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
prezența "gunoiului"? Răspunsul îl găsim în preocupările recente ale geneticii pentru textele posibile: resturile nu sunt doar o rămășiță în urma unui proces de creație, ci o parte efectivă a textului literar. Opera e formată și din elementele ei embrionare, din virtualitățile ei, din nucleele sclerozate ale unor evoluții posibile. Ea e totalitatea posibilităților de dezvoltare, nu doar ceea ce a fost fixat printr-un act al autorului, al editorului sau al hazardului. În acest sens, refuzul geneticienilor contemporani de a privilegia textul
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
să-și smulgă labele". Zadarnic exercițiu de automutilare care nu permite nici o eliberare a încleioșatului. Poziția de oaspete face parte din aceste constelații familiare în care exiguitatea, intimitatea pervertită ar trebui totuși să incite la fugă. Aceasta devine sensibilă în virtualitatea sa, de către un ultim element al casei: scara. Scara este un instrument de o mobilitate paradoxală. Ea permite schimbarea de loc, dar progresia sporește imobilitatea, fiindcă ea dă mereu naștere unor culoare, uși, alte scări, în mod vertiginos. "dacă nu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
puțin prin predicțiile neîmplinite în cazul lui Enescu din articolul Istorismul prin resemnare în spiritualitatea tinerei generații). În dreptul tinerei generații, ideologizarea trebuie privită ca un halou al propriilor posibilități, epura ca traseu permanent al unor idealuri rămase până atunci în virtualitate. Mircea Vulcănescu le contabilizează frenetic, împarte verdicte, citește în discursul congenerilor săi tendințele tutelare (istorismul prin resemnare și activismul prin disperare), găsește generației sale locul în istoria autohtonă și-i trasează parcursul în universalitate. Expusă lucidității vulcănesciene, demitizată, tânăra generație
"Tânăra generație" și tentația demitizări by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12559_a_13884]
-
diurnă. întrepătrunderea tonurilor și lupta lor surdă pentru a-și dobîndi supremația sînt înlocuite acum cu gestul analitic, cu eliberarea geometriei intrinseci a culorii și cu relaxarea evidentă a compoziției. Pînă și obstinația de a construi forma plastică din purele virtualități ale pînzei și ale materiei cromatice, adică de a crea o lume care nu-și preexistă sieși, a fost parțial abandonată, și pictorul descoperă acum, cu o bucurie gravă și ludică în același timp, modelul, pretextul, obiectul preexistent. III Din
Teodor Moraru între pământ și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12568_a_13893]