796 matches
-
putea opera o distincție între potentia și actus, între ceea ce El poate fi și ceea ce e în fapt, o atare distincție fiind prin definiție de neconceput în condițiile actualității pure a existenței divine" [Kolakowski, 1993:26]. Dumnezeu este totul, și virtualitate și actualitate; sau, în termenii lui Thoma de Aquino: "Deus est quodammodo omnia". Poziția înțeleptului teolog cu privire la cunoașterea răului de către Dumnezeu poate fi asumată în esența sa, căci: "Dumnezeu n-ar cunoaște la perfecție binele însuși dacă n-ar cunoaște
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
face. Pe de altă parte, un astfel de imperativ justifică principial existența răului în lume, dar, pe de altă parte, și manifestarea lui unde și cînd ne așteptăm mai puțin (în grădina lui Dumnezeu, bunăoară). Avînd posibilitatea de a actualiza virtualitatea răului (a minciunii) protopărinții nu au stat prea mult pe gînduri. Acțiunea lor s-a desfășurat sub semnul cîtorva alternative ale legii fundamentale deja enunțate, respectiv al legii șoaptei ("Oamenii vor crede orice, dacă le-o șoptești la ureche"), al
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de pildă, cazul literaturii căreia, prin negativismul și deconstructivismul său formal, poate să i se atribuie și o anume forță revoluționară. Avangardele, mai vechi sau mai noi, au cultivat acest mit revoluționar. El a reprezentat (și reprezintă încă) doar o virtualitate, o potențialitate teoretică, speculativă, fără consecințe practice. Câte guverne franceze a răsturnat, să spunem, grupul Tel Quel? Dar cazul marxismului și al neo-marxismului, al lui Marcuse, de pildă, conform căruia arta reprezintă ultimul scop al tuturor revoluțiilor: libertatea și fericirea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
unor principii, păstrându-și în același timp personalitatea. în aceste condiții, cultura alternativă rămâne pentru o perioadă încă nedeterminată o mare necesitate. Dar și o mai mare incertitudine și un semn enorm de întrebare. Mai mult o aspirație ideală, o virtualitate, o promisiune, decât un proiect imediat realizabil. Unele etape istorice nu pot fi, într-adevăr, sărite. Voluntarismul de orice gen ideologic, educativ, politic rămâne încă ineficient și desprins de realități. Nu este o concluzie foarte comodă. Ea trebuie totuși trasă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în sensul liberal-democratic? Fără evaluarea și, am spune, negocierea pe aceste baze realiste a viitoarei relații contract sau cum vrem să-l definim cu Puterea, oricare ar fi ea, eficiența și viitorul culturii alternative nu pot fi mari. Promisiunile și virtualitățile sale nu sunt, pe de altă parte, deloc neglijabile. Partida se joacă deci strâns, în continuare. Ea trebuie în orice caz jucată și mai ales câștigată. Cultura alternativă scoate, în sfârșit, în evidență, prin contrast și, mai ales, printr-un
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și nu pe cei "mai greu de înțeles, mai greu de descoperit, mai greu de deschis". Îmi permit să închei această secvență a istoriei cărturarilor provinciei, tot prin vocea lui Petru Comarnescu: Și totuși ce rezervă bogată de omenie și virtualitate culturală ne păstrează mult hulita monotonie provincială. Și cum oamenii aceia resemnați, dar cu viață interioară, plictisiți, dar cu ochii deschiși, potoliți, dar fideli, supărați, dar sensibili, chiar prea sensibili ar putea fi altfel dacă noi cei dela centru nu
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
vitalitatea și capacitatea de a-și comercializa ideile și de a-și utiliza metaforele. Ryan demonstrează că prin dezvoltarea, în naratologie, ca și în alte discipline din științele fizicii și științele sociale, a patru concepte inspirate de programarea informatică respectiv virtualitate, recursivitate, fereastră și morphing gândirea analogică devine o forță care deschide perspective inedite. În nuanțarea acestei idei Ryan pleacă de la sciziunea care a însoțit încă de la începuturile ei, naratologia, plasată la granița dintre artă și știință, critică literară și analiza
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
trăiește în relație cu muțenia operelor de artă. Omul: . Altfel spus, și din acest punct de vedere ele devin discursuri mai autoritare, devin chiar locuri ale cuvântului mai puternice decât cuvântul, pentru că sunt mute și pentru că poartă cu ele o virtualitate discursivă infinit mai autoritară decât a discursului verbal. Cea mai puternică forță logocentrică, așa cum spune Derrida, stă tocmai în această muțenie a operelor de artă și eliberarea de autoritatea cuvântului stă tocmai în discursul care relativizează lucrurile, în acel discurs
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
plastice. Vestitele versuri: Un orologiu sună noaptea jumătate, În castel la poartă oare cine bate... surprind prin un ce horcăit, cavernos, printr-o cadență de mașinărie. Bolintineanu mai posedă plastica dinamică, însușirea de a strânge într-o linie răsucită toată virtualitatea unei mișcări, încît, tăiate, unele versuri apar ca niște momente în perpetuă desfășurare cu capetele infinite: Pe un cal ce mușcă spuma în zăbale, Printre zi și noapte, el își face cale. Singur el se luptă în acele văi Unde
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
estetice în raport cu modelul imuabil (paseist-folclorizant) prescris de psihologia rasei. Prin însuși faptul că ilustrează etapa afirmării conștiinței de sine a literaturii noastre, grație unei personalități exemplare (a criticului făuritor de canon), memorialistica lovinesciană e mai puțin o împlinire firească a virtualităților rasei (moldovenismul), cât dovada concretă, "monumentală" chiar, a voinței constructive de sincronizare cu formele avansate ale culturii europene, în care sentimentul tradiției și al continuității istorice a generat încrederea în cuvântul scris și în eternitatea artei. De aceea, Lovinescu trasează
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
tradiționalistă, conservatoare, creativitatea rasei, în spiritul vechilor teorii despre specificul național. Am ales două exemple. Primul e din Istoria literaturii române contemporane: "Literatura română nu și-a dovedit existența numai prin talente neîndoioase, ci și prin însușiri specifice și comune: virtualitățile artistice ale rasei sunt evidente în poezia noastră populară, iar cifrele realizărilor literaturii culte nu se alăturează, ci se adună. Eminescu, Creangă și Caragiale nu sunt numai scriitori de talent, ci și puncte din frontiera hărții noastre psihice"94. Celălalt
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
negreșit, un fapt mare și categoric" dar mult mai de preț e devenirea, "momentul unic al începutului, al punctului inițial de evoluție și de metamorfoză". În locul produsului artistic finit, în locul "operei" (realitate estetică autonomă), este exaltată creativitatea in statu nascendi, virtualitatea pură. Când se referă la arta lui Creangă, de pildă, eroul lovinescian critică interpretările în cheie mimetic-realistă pentru a-i sublinia, într-o manieră foarte modernă, valoarea de sugestie, ce o apropie de creația lirică: "Creangă nu e folclorist", zice
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mai ales, ceea ce ne convine. De oriunde. Fără nici o inhibiție. policentrismul poate deci stimula mult mai bine jocul și creativitatea afinităților elective. Ne integrăm, cultural vorbind, acolo unde surprindem o posibilitate de valorificare creatoare mai bună, mai fecundă, a unor virtualități proprii. Complexul estic, dimpotrivă, exaltă fenomenul originar (exemplul tipic: tracomania în revista Noi Tracii se afirmă că noi, noi tracii suntem străbunii culturii europene și alte elucubrații), că izolarea și subdezvoltarea sunt, de fapt, calități, fiindcă ne prezervă autenticitatea și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
ci doar să se cunoască și să se stimeze reciproc, în cadrul unei competiții libere, tot mai diversificate, de valori autentice. Respectul pentru orice fel de sensibilitate literară duce nu numai la forme variate de receptivitate deschisă, dar și la stimularea virtualităților creatoare ale tuturor literaturilor. Alinierea docilă la un canon oarecare, eurocentric, de pildă și în cadrul său la un canon parizian sau altul , nu mai poate fi posibilă. Egalitatea, de fapt, recunoscută în principiu între literaturile naționale, se continuă în mod
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
patriot ar fi dorit să găsească și în țară, la Goleștii săi și peste Olt. Din această cauză, Europa, pentru Dinicu Golescu, nu are numai o dimensiune materială, ci mai ales una spirituală. Noțiunea exprimă în același timp și toate virtualitățile românești ale bunului simț natural, ale omeniei, echității și iubirii de țară. Europa, în spiritul acestui patriot român avid de luminare, este și rămâne, prin definiție, o posibilitate permanentă de exemple și soluții. Obsesia sa europeană va produce o adevărată
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
unul singur: prin luminare. Reciproca este și ea la fel de valabilă, luminarea fiind ideologia fundamentală a începuturilor culturii și civilizației românești moderne. În conștiința iluminiștilor români, Europa a ajuns la acest prodigios grad de luminare datorită unui proces istoric ascendent, propriu virtualităților și condițiilor sale de dezvoltare. Europa este luminată fiindcă epoca, însuși sensul de evoluție al spiritului și culturii sale determină și încurajează difuziunea luminii. Europa este luminată fiindcă veacul în care lumina sa devine evidentă este el însuși luminat. Cu
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și mai ales mecanismul. Textele despre literatura universală prefațează, într-un fel, soluția viitorului. Creațiile individuale, profund originale, își pot găsi corespondențe și termeni de comparație, oriunde în spațiul literaturii universale, inclusiv orientale, exotice etc. De abia în această ipoteză, virtualitățile și valențele universale ale oricărei creații individuale naționale, din orice literatură a lumii, pot fi într-adevăr puse în lumină și valorificate din plin. Ipoteză aparent îndrăzneață, dar pe care tendința globalizării dusă până la capăt o poate face posibilă. Textul-cheie
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
obținerea unor rezultate supramedii, în ceea ce privește progresul și nivelul maxim posibil. Aptitudinea exprimă ideea de potențialitate, ea fiind substratul constitutiv al capacității, preexistent acesteia, care va depinde de evoluția naturala, de exercițiu, de formația educațională, etc. Aptitudinea constituie în fapt o virtualitate, în vreme ce capacitatea motrică poate fi obiectul unei evaluări directe. Singer opercează distincția conform căreia aptitudinile psihomotrice se deosebesc de cele motrice prin faptul că sunt mai rafinate, cuprinzând un grad superior de manifestare a funcției perceptive și intelectuale. Calitatea motrică
APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
pus protector „între trup și ce-i afar”. Mică vietate hermafrodită, melcul e o făptură perfectă, ce nu are nevoie decât de sine însuși; în somnul lui hibernal (tulburat printr-un act de magie, dar unul necugetat), el simbolizează increatul, virtualitatea pură, latența neprimejduită de vreo „concretizare” în ordinea fenomenală. Inexistentul, odată ieșit din condiția lui, suportă capriciile și rigorile ce apasă lumea viului; spiritul, deschis imprudent către materie, intră și se transformă în ea, devenind „perisabil”. Sinteza nu e, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
cu ea. Lume film, lume postsincron, lume amagitoare și schematică. Spectacolul, filmare a ceva tragic și artificialitatea scenei la nivel cu publicul sunt cele două realitați la care se delimitează povestirea, orice poate fi acuzat de artificial se regăsește în virtualitatea artei. Tudor Istodor Răzvan, Maia Morgenstern Mama și Răzvan Vasilescu Unchiul Dacă filmul ar fi avut un narator, dacă Răzvan, eroul principal (interpretat de Tudor Istodor) ar fi fost și un narator la persoana 1, atunci firescul s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
este ceva în plus pentru cel care vede enormul și monstruosul de dincolo de șarmul lui aici și acum, un colorit delicat imposibil de descifrat tehnicist, cum mărturiseste în film alt traumatizat al vietii, cel care acceptă este o călătorie în virtualitatea artei și morții în care, adunând suferința și visând frumosul, artistul este dat afară din cetate, nu fiincă tulbură ci fiindcă este altfel, este fantomaticul ce deschide conflicte în fiecare dintre noi, este acela care spune că viața nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sine, suficient sieși. Așteptîndu-se calm, neagitat-conjunctural, verdictul valorizării, al omologării. Sosit imediat/ sosit în timp: nu prea contează. De observat, imediat, că specia e rarisimă, dacă nu chiar lipsind cu desăvîrșire. Să-i semnalăm totuși existența, de ce nu, doar ca virtualitate. Cum însă și exemplarele acestea rare trebuie să trăiască, să mănînce, să se îmbrace, să plătească taxe, să se distreze, e absolut necesară întreținerea unei oarecari relații cu un public oricum predilect, dinspre care ar trebui să vină și vitalele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de a fi infinit îl "determină" pe Dumnezeu. Acesta devine, cumva, infinitul însuși. Dar despre Dumnezeu se poate predica și altceva, de exemplu, i se poate adăuga predicatul omniscienței, cel al atotputerniciei etc. Nici unul dintre aceste predicate nu epuizează spațiul virtualității "subiectului" Dumnezeu, dacă nu concentrează în sine, "semantic", toate celelalte atribute; decât, poate, dacă gândim într-o manieră spinozistă, afirmând că Dumnezeu posedă o infinitate de atribute, fiecare fiind infinit, așa încât fiecare epuizează esența infinită a Divinității. Totuși, până la urmă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unitate ontologică"; fie aceasta ca atare, fie determinată, în sens de "situație existențială" (relație determinată a omului cu lumea). Dar linia aceasta de discurs nu ne duce prea departe, în acest context; reducția judicativă nu o poate decât păstra între virtualitățile sale timporizatoare. Situația existențială, precum și unitatea ontologică, deși au un anumit sens judicativ, fiind astfel constituite parțial prin timporizare, nu pot fi pe deplin puse în sens. Reducția non-judicativă însă, pornind de la ceea ce actele constitutive ale timpului au creat (pornind
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fie posibil faptul în discuție. Esoterismul poate fi una dintre formele posibile ale gândirii, chiar ale depășirii dictaturii judicativului, dar el nu poate reveni în spațiul public în compania ideologiei sau prin mijloace ideologice. Oricum, lumea vieții umane (în infinirea virtualității sale), "obiectualizată" în anumite experiențe de gândire exemplare, poate îngădui constituiri non-judicative; experiențele în cauză indică cel puțin posibilitatea acestei reveniri. Discursul însuși se neagă pe sine, prin esoterismul său; un esoterism deschis, totuși, iar nu supus interdicției de a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]