997 matches
-
de săruturi date acestei flori a visurilor sale; dar se abține pentru a nu o trezi; cum doarme! Cum doarme! Cum doarme mai mult decât poate! Pentru a nu o trezi, trebuie să păzească săruturile ce se risipesc acolo, prin viscere, cântându-i cântece stranii. Of, fata! fata! Cupă de dragoste! Și fata, Rosa pentru că don Avito își lasă acum soția să-i pună numele, ce importanță are cum se numește femeia? crește împreună cu Apolodoro, crește mimoza, atașată sânului matern. Și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
spui, popo, roagă-te pentru noi/ dacă folosește, la tine, în biserică,/ noi nu mai ajungem, viața e prea scurtă,/ înțelegi, cînd mai gustăm din toate?" (Call Jesus!). Sau în raza unei vaticinații decepționate ce reneagă luciditatea din care purcede: "Viscerele dilatate la maximum, ce plăcut!/ mîine vom redeveni ce-am fost, inși cenușii/ între alți inși cenușii, într-un șir de zile cenușii,/ în autobuze, tramvaie, automobile cenușii/ în birouri cu pereți cenușii,/ vom fi ce sîntem/ în fiecare zi
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
numerologia chineză. La nivel macrocosmic cinci sunt elementele fundamentale (apă, foc, lemn, metal, pământ), cinci sunt punctele cardinale (nord, est, sud vest și centru), cinci sunt munții sacri care sprijină cerul. La nivel microcosmic, uman, acestora le corespund cele cinci viscere (ficat, inimă, splină, plămâni, rinichi), cele cinci simțuri (auz, văz, gust, miros, simț tactil), cele cinci arome (iute, amar, sărat, acru și dulce) și așa mai departe. Iar animalele, cu excepția măgarului, pe care, cu puțină bunăvoință, l-am putea trata
Anul Mo Yan by Tatiana Segal () [Corola-journal/Journalistic/3191_a_4516]
-
Tânărul autor de versuri Răzvan Țupa are o vădită predilecție pentru cuvântul corp. Generația 2000, de care aparține, explorează și exploatează masiv biologia: eul liric este un personaj consistent, nu doar cu un contur social (adesea, marginal), ci și cu viscerele revărsate pe fila de hârtie. La antipodul acestei modalități agresiv-autentiste de a asuma lumea înconjurătoare și propria identitate, expusă în tot ce are mai intim, Răzvan Țupa dematerializează suav corporalitatea, introducând-o în diferite sintagme și constructe teoretice justificatoare. Volumul
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
reflecție asupra condiției umane. Însă mai e ceva acolo, mizeria științei, derizoriul cunoașterii care nu servește cu nimic înțeleptului; savantul trage de un dumicat pe care-l păzește cu severitate tatăl său. Visceralitatea apare peste tot, atât la propriu ca viscere răscolite, - Mefisto e stricat la stomac și stringența defecației îl agită în preajma unei catedrale abandonate -, cât și ca răscolire a patimilor, a frustrărilor, a dorințelor imposibile, a contorsiunilor și zvârcolirilor sufletului faustic. Această degradare a materiei este parte a moștenirii
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
era un fenomen ce intriga pe medici. De unde putea veni temperatura acum, când orice punct inflamatoriu dispăruse? Conțescu fu ascultat la pulmoni cu cea mai mare atenție, fără să i se poată găsi ceva. Respira perfect. Interesul se îndreptă spre viscere. l se administrară laxative, fără rezultat. Nu părea să aibă ceva în direcția aceasta. Mai rămânea ipoteza unui focar purulent intern, la rinichi, la ficat. Tot soiul de examene de laborator fură întreprinse, fără a se ajunge la vreo concluzie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
una din astea ar nimici pe oricare. . - Ți-am spus că are umor, zise Smărăndache. Adevăratul bolnav este Gonzalv. . Într-adevăr, Gonzalv se îmbolnăvise, dar, fiindcă nu avea capacitatea de a se irita în centrii superiori, supărarea lui căzuse la viscere. Avea crampe, motiv pentru care lua mereu picături de Davila pe cîte-o bucățică de zahăr. După câtva timp de relativă liniște, în care și temperatura peste normal dispăruse, Conțescu avu un atac de apoplexie în formele cele mai caracteristice. Brațul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în timpul primei vacanțe de vară de la școala de artă am scris capitolul 12 și viziunea nebunească și criminală din capitolul 29. Primul meu erou avea ca model propria mea persoană. Aș fi preferat pe cineva mai puțin specializat, dar propriile viscere erau singurele pe care le puteam pipăi. L-am chinuit amarnic pe sărmanul Thaw și cu destul sînge rece, pentru că deși pornește de la mine, era mai dur și mai cinstit, așa că l-am urît. Mai mult, moartea lui mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în altă noapte, de alt fel, ținea în mâini lumea mea și-mi urmărea amuzat înaintarea pe drumuri întortochiate. Sufla singurătate și nenorocire, ca niște limbi de foc negru țâșnite din gura lui, dar eu mă agățăm de viață răspîndindu-mi viscerele cleioase pe pagină. În ce carte eram oare? Și ce fel de minte mi-ar fi trebuit ca s-o pot înțelege? Și dac-aș fi înțeles-o, n-aș fi fost dezamăgit să-mi dau seama că am trăit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu le mai recunoaște decât ca pe niște emoții evanescente, ca pe o presimțire plină de îndoială: că o dată va mai vedea, și nu doar cu ochii, ci cu toată pielea corpului său, și nu doar cu pielea, ci cu viscerele deopotrivă, cu venele și arterele, cu traheea și cu esofagul, cu oasele bazinului și cu glandele endocrine, cu sângele și cu saliva și cu moscul din transpirația lui. Și nu doar cu corpul, ci cu câinii și cu salcâmii și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și testicule de safir, îngerul nostru interior, umbra noastră interioară, suprapusă identic peste noroiul împuțit al cărnii noastre, corpul nostru ceresc își are și el anatomia lui paradoxală. Sânt șapte chakras de-a lungul șirei spinării, și șapte plexuri în viscere. Trei dintre ele sânt sub diafragmă, la polul timpului și al sexului, al vieții vegetative. Despărțind spiritul de materie, diafragma e limita a două regnuri, căci sîntem ființe amfibii între cer și pământ. Ea e suprafața pămîntului: sub ea sânt
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de dâre de ploaie, prinzând cu coada ochiului o imagine tulbure a templului grec care avea să-nsemne atât de mult în viața ei, Maria se cutremură când își aduse aminte. Căci în fereastra metalică a mașinii de cusut zvâcneau viscere. Un fel de rinichi, un fel de glande endocrine, carne și zgârciuri, vene, artere și canale limfatice, ganglioni dilatîndu-se și contractîndu-se lent sub o rouă de sânge. Nervi ramificați în teci filiforme de mielină. Zone hialine și zone întunecate ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cap statuar. Fără să țină prea mult la bănățean, Maria iubea, chiar iubea, încă de pe atunci, tristețea înșelătoare de pe fața lui, pe care o căpăta atunci când marele poet polonez din veacul al XVIII-lea, strămoșul său ignorat, se ridica din viscerele lui întortocheate, cum pâlpâie aburul deasupra ceștii de cafea, ca să mai privească o dată lumea prin ochii negri, identici cu ai săi, ai lui Costel. Extaziați, respirând amfetamina dulce a primăverii, cei doi tineri înaintau la braț prin aerul galben și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mi bate inima. Sânt funcțiile păsării, sânt aripi desfăcute peste țeasta de diamant. Sânt trei ochi limpezi și-albaștri deschiși pe aripi de fluture. Dac-aș fi doar atît: creier, inimă și plămâni, aș fi zeu, căci zeii n-au viscere mocirloase. Aș fi ca o navă spațială înaintînd printr-un jet de aer și sânge, propulsîndu-și pilotul cerebral printre stele. Iar el, homunculul, în costum sidefiu de mielină, ar manevra pe corpul lui însuși ca pe-un tablou de comandă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
după-amie-zelor ploioase, carne care este țărână și se-ntoarce-n țărână. Se vedea acum bine, om escoriat, mulaj anatomic de culoarea cărnii arzând mocnit, ca jarul, în mijlocul întunecimii. Ochiul începu acum să țeasă organele, să umple cupa de carne cu viscere moi, labirintice, multicolore, cu țesut epitelial hialin, cu lichide și paste și cleiun, straturi umede peste straturi, pânze de păianjen pentru capturat viața, colivii pentru viață, plase de vise pentru viață. Toracele se umplu, deasupra diafragmei, cu bojocii roz și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mă duc, prin lumea canaliei cu fața avidă, în goană după bani și vicii. N-aveam nevoie să văd ființele astea: nu era fiecare din ele imaginea tuturor? Toți erau făcuți dintr-o gură de care spânzura un pumn de viscere, terminându-se într-o caricatură de sex. În mod neașteptat mă simții mai agil și mai ușor; mușchii picioarelor lucrau cu o viteză surprinzătoare. Mă eliberasem de toate obstacolele existenței. Îmi ridicai umerii. Era un tic din copilărie, îl aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
care-i planul. Uite ce-o să fac. Cuvintele lui păreau mărunte și foarte îndepărtate. Weber nu reuși să le distingă în larma din jur. Chipul Barbarei Gillespie, ovalul acela deschis, continua să-l privească, formulând cea mai simplă întrebare posibilă. Viscerele, suspendate în aer, răspunseră în locul lui. Ajunseră amândoi într-un restaurant din Kearney, unul dintre lanțurile alea concepute în Minneapolis sau Atlanta și trimise prin fax în toată țara. America istorică, dispărută, reîncarnată în francize reconfortante. Ăsta ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu ochii injectați de ură ca un taur furios, așteaptă cu lăcomie Înfruntarea cu fierul care vine. Impactul o spulberă Într-o fracțiune de secundă, Împrăștiind sub roți, printre grelele spițe, peste biele și motor bucăți de carne, piele, oase, viscere și valuri de sânge pe care locomotiva le duce sub bătăile ucigașe ale „cravașei” acum spre un definitiv pierdut orizont. Imensa câmpie e devastată de o liniște absolută. Locomotiva ucigașă a trecut pe aici precum glonțul prin ceață. Departe, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dreptate în sinea ei, păi, lipsa asta, păi, darul și pomana, răul obicei, dobândit în pripă, la doar cincisprezece ani, care o lăsase cu pereții goi și inima goală, tot nu-i era de-ajuns. Tânjea și se perpelea în viscerele ei obiceiul ăla, dând să se întrupeze într-un bărbat care s-o îmbărbăteze, să-i dea curajul vieții, pe care, oricât s-ar fi străduit, nu l-ar fi putut dobândi de una singură și nici alături de prietene, păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
adulmecând provocarea pe care tocmai o stârnise. Îl mânca în fund, deh, poate că tocmai pentru așa ceva îl făcuseră părinții lui într-o clipă de rătăcire pasională, când și pe ei i-a mâncat în fund și au simțit în viscere palpitându-le ceva ca un chef de harță. Se risipise răcoarea dimineții, iar arșița făcea deja să fiarbă sângele-n vene și să se zbată-n tâmple. Doar în chiloți, Rafael avea alt aer decât îmbrăcat în trențele alea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nimeni. Cu bătaia își intră numaidecât în ritm, dar cu băutul îi mai trebuie ceva timp până să devină mai relaxată. Mesteca temeinic câteva minute, până i se ștergea de pe față expresia aceea de vinovăție inexplicabilă, care urca probabil din viscere. La o adică, foamea poate explica și justifica multe. Uite-o înfulecând posedată de precipitare, mestecând dumicați mari dimpreună cu vorbe gâfâite, șuierate, înghițite și împroșcate concomitent. Povestește de bărbatu-său, milițianul, ce mai pedeapsă pe capul omului, Rafaele, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fum, de dincolo de gardul din plăci de beton, înălțat cu o fâșie de sârmă ghimpată: halele garajelor, cimentul cu pete și bălți de ulei ars și câinii murdari umblând printre basculante ridicate pe cricuri și cu capotele căscate, arătându-și viscerele motoarelor, și ea așteptând și amânând de pe o zi pe alta, Mirelo, oare ce o ținea în loc de nu se mișca odată să se rezolve? Velicu nu se zgârcise, plătise de se uscase pentru cine mai știe câte avorturi, deși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
război? Câți din acești proaspeți recruți știu cu adevărat ce înseamnă războiul? Curând, în locul cântecelor vor auzi urlete de agonie, iar florile dăruite la gară se vor transforma în șrapnele fierbinți cu margini tăioase ce vor sfâșia mușchi și tăia viscere. Plutonul execută o jumătate de întoarcere la ieșirea din cazarmă și pătrund pe drumul desfundat, mărginit de plopi, către poligonul de instrucție. Plutonier, schimbă cu ceva mai vesel! Subofițerul se execută și imediat treizeci de voci încep să cânte, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fiecare gest al celor doi, știința a identifi-cat-o în elementul etern - plasma originară, viața în sine - pe care natura a reușit s-o creeze cu sforțări de miliarde de ani, și acum vrea s-o păstreze cu orice preț. Individul - viscerele, creierul, nervii, mușchii; "viața vegetativă și de relațiune" - e un simplu mijloc pentru un scop, e servitorul elementului etern, e destinat să-l păstreze și să-l transmită din generație în generație până la stingerea soarelui.... Și atunci cum vrei să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Asta după ce am fost martorul, pe stradă, al unor scene de o violență animalică, așa cum credeam că se-ntîmplă doar în filme, unde nimic nu te poate atinge și astfel ești scutit de valul otrăvitor de adrenalină care-ți curge în viscere. Am văzut, vara aceasta (și niciodată înainte), lovituri de cuțit, bătrâni bătuți până la leșin, ziua, pe stradă, de grupuri de derbedei, fete oprite pe drum și insultate monstruos, apoi bătute dacă răspundeau. Am văzut inși care se distrau oprindu-te
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]