8,047 matches
-
mânuță pentru a coborî din tren. În gara Itești nici țipenie de om, noaptea era fără lună, Întunericul și liniștea nefirească dar mai ales o umbră, imaginară sau aievea, care semănă la contur cu „ganu’” din tren o făcu pe viteaza Ochenoaie să intre În panică, să sufle din ce În ce mai greu, să ocolească pe după clădirile micuței halte de cale ferată, cu gândul de a reuși să nu fie văzută de „măsliniul” ei dușman. S-au oprit, Mamaia a privit nepotul cu bucurie
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de la poartă purtau pe umeri cojoace din blănuri albe, fără poale și fără mâneci, gerul alungase vrăbiile și pițigoii flămânzi, găinile și curcile se retrăseseră de bună voie și forțate de ger În poiată și solicitau masa de seară prin vitejii lor reprezentanți: Cristofor care pășea rar și tot țanțoș, doar că mărgelele roșii aveau unele inserții de vinețiu și Napoleon, cocoșul imens și porumbac al bunicilor, botezat astfel tot de către Victor cel iubitor de istorie. Aneta a ieșit zgribulită pe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu poate decât să inhibe, prin impudoare și absurditate, și nicidecum să stimuleze un dialog: „Alba Iulia este casa noastră sfântă, unde au căzut martiri Horea, Cloșca și Crișan, unde s-a încoronat domn al celor două ținuturi românești Mihai Viteazul, locul unde s-a săvârșit Marea Unire de la 1918. Cu ce îi suntem datori ei și celor care s-au jertfit pentru glie și pentru neam?“ La asemenea întrebări nu poți răspunde decât: Mai lasă-mă, domnule, în pace cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se mai petrece în jurul lui, atunci arunca o privire care cîndva era ca de vultur. În adîncul sufletului său, colonelul era oarecum complexat de faptul că nu era veteran de război. Ar fi putut și el arăta că fusese un viteaz fără pereche, dar s-au schimbat timpurile. Nu mai era la modă să povestești cum l-ai urmărit și prins pe "banditul" Popovici care organizase după război o oarecare rezistență prin munții din jurul localității Cîmpulung Moldovenesc. Bandiții erau vînați fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
care l-a favorizat pe eroul amintit, geloasă pe gloria lui și pe ceea ce putea el să devină, l-a smuls din viață. Soarta rea îl va persecuta și pe Cesare Borgia, unicul idol al lui Machiavelli. Drept corolar, biografia viteazului și înțeleptului Castracani, care stăpînise în secolul anterior Luca, Pisa și Pistoia, se încheie, nu întîmplător, cu reproducerea replicilor lui memorabile. Afinitatea cu eroul are o motivație structurală. Cu folos s-ar putea extrage și din opera lui Machiavelli un
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
trebuie să conducă armatele. Principele trebuie să se ducă el însuși la război și el trebuie să fie căpitanul armatelor; republica va trebui să-i trimită pe propriii ei cetățeni, iar cînd unul din aceștia nu se va dovedi om viteaz, va trebui să fie schimbat; dacă este însă capabil, va trebui să-i impui disciplina legilor, iar el să nu treacă peste ele. Experiența ne arată în adevăr, că doar principii singuri și republicile care au armate săvîrșesc fapte mari
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acele conjuncturi periculoase pentru libertatea ei, momentele critice și decisive, hazardul care-i favorizează pe corupți și pe îndrăzneți? Dacă trupele sînt comandate de conducători lași și timizi, ea va deveni prada dușmanilor ei; dacă armata e condusă de bărbați viteji și îndrăzneți, aceștia vor fi periculoși pe timp de pace, după ce au servit în război. Republicile s-au ridicat mai totdeauna din prăpastia tiraniei pe culmile libertății și tot așa, aproape toate au recăzut de la libertate în sclavie. Aceiași atenieni
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de Marlborough îndeplinea, la Londra, funcția de Mare Doamnă a reginei Anne, în timp ce soțul ei culegea, în campaniile din Brabant, o dublă recoltă de lauri și bogății. Această ducesă susținea, grație favorii de care se bucura pe lîngă regină, partidul viteazului ei soț, iar acesta, prin victoriile sale, creditul soției lui. Partidul Tory, care li se opunea și care dorea pacea, nu avea nici o putere, în vreme ce Ducesa era atotputernică pe lîngă regină. Ea își pierdu însă această favoare, dintr-o cauză
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a fost aprinsă din nou de principele Ferenc Rákóczi al II-lea, În 1703, printr-o proclamație lansată din Galiția, iar războiul Împotriva puterii austriece a reînceput. Pe curuți și pe Rákóczi i-au susținut și cetele lui Grigore Pintea Viteazul. Se spune că Pintea, aflat În slujbă la curtea Împărătească din Viena, o răpise pe Antonella, frumoasa fiică a unui colonel, și o dusese cu el În munții Maramureșului. Iată o doamnă pentru care merita să curgă acel Rivulus. Și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să meargă la bătaie pentru America, pentru Regatul României și pentru atîția dolari. Nu-i prea pria ei totuși amestecul Statelor Unite În războaiele Europei, o dată din pricina capetelor Încoronate: pe regele României l-au arătat de vreo două ori prin ziare, viteaz și călare pe un cal alb, iar Într-o miercuri au vorbit despre regină ca despre o zînă. În schimb, pe Împăratul de la Viena Îl zugrăveau pe ziduri ca pe un porc cu mustăți și, pe deasupra, atîrnat cu capul În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
l-a sunat pe profesorul Hliboceanu. Se vedea cât colo că uitase de „angajamentul” luat În fața secretarei, de a nu mai vorbi vrute și nevrute la telefon: ― Alo! La telefon e „burghezul” Tacitu. Nu știu dacă v-am spus ultimele vorbe ale „viteazului” colonel, Înainte de a da buzna peste dumneavoastră În sala de operație... Vreți să vă reproduc expresia exactă a securistului? Dacă memoria nu mă Înșeală, cred că amenințarea „eroului” suna cam așa: „Lasă că vă arăt eu vouă, burghejilor!!!” Spuneți-mi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fost camarazi, ceea ce Înseamnă că suntem frați adevărați. Da’ ce Îmi bat eu capul să explic dacă mintea dumitale nu bate până acolo Încât să priceapă ce Înseamnă camaraderia pe câmpul de luptă? Acolo, În calea glonțului! ― Ei să dau viteji față de oamenii fără apărare. Da’ să-l fi văzut eu În timpul unui atac, când n-ai nici o beldie după care să te adăpostești și trebuie să Înaintezi doar prin salturi - a intervenit tata Toader. ― Aș vrea să știu dacă mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
moldovenilor au jinduit a-l face altul, de-al lor, spre a-și spori seminția, dacă așa ceva le-ar fi fost cu putință. În toamna anului de la Cristos 1691, craiul Ioan Sobieski al Poloniei, în fruntea unei armate pospolite de viteji nebiruiți, a pătruns în Țara Moldovei cu gând ascuns de a-l îndepărta de la tron pe Vodă Constantin și de a îngloba Moldova și apoi Valahia în sfera lui de interese militare și politice-economicești. Odată ajuns în Țara de Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
deși i-a pus palma pe creștet în momentul îngenuncherii ca semn al acceptării gestului de supunere, a privit spusele însoțitorului ca pe niște săgeți îndreptate către zona inimii. Cuum, cuum, hatmane Turculeț? Au oare tu pui la îndoială vrednicia vitejilor mei și iscusința căpitanilor oștirii mele încununate de glorie în bătăliile de la porțile Vienei? Să ai ținere de minte că eu, salvatorul creștinismului, nu dau greș nicicând, hatmane! Moldova-i a noastră! Adică a mea, voievoade! Numai să fie într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cuvine să le dai crezare... Nu se poate! Nu se poate! Așa ceva nu este cu putință, vornice! Sunt absolut încredințat că așa ceva nu se va petrece nici măcar într-un vis urât! Îți ordon să pui stavilă uneltirilor pizmașe împotriva unor viteji neînfricați și credincioși cuvântului dat Măriei Mele! Asta trebuie să înțelegi, vornice Moțoace! O dată pentru totdeauna! Că și neamul tău din vânzători de domni s-a plămădit... Da, Măria Ta... Vornic ai fost și vornic Țării de Mijloc vei rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
domni s-a plămădit... Da, Măria Ta... Vornic ai fost și vornic Țării de Mijloc vei rămâne! Atât și nimic mai mult, Moțoace! Și asta cu ceva bunăvoință... Precum e voia Măriei Tale, slăvite stăpâne!.. Și nici povețele despre odihna vitejilor mei nu le primim, că nu ești cel mai nimerit să le dai tu slăvitului rege leah! Iertare pentru sluga credincioasă, slăvite! Iertare!.. pentru îndrăzneala mult prea mare... a servului serenisimului crai... Ajunge-ajunge, Moțoace! că te repeți în van... Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
crucea nopții, tocmai când ies la plimbare duhurile rele. Cuum?! Cuum?! a reușit să articuleze, parcă trezit la realitate dintr-un vis urât, trufașul Rex. Așa precum am spus, mărite rege! Din cei rămași la Cotnari, cam patru-cinci mii de viteji, s-a ales praful și pulberea. Mai întâi că s-au îmbătat cu licorile de must de prin cramele locului, după care au făcut pântecăraie și, în sfârșit, au ieșit să-și facă nevoile pe la margine de șanțuri. Și moldovenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în viață i-au jurat credință acestuia și au cerut să fie trecuți la pravoslavnici ca apoi să se sălășluiască în vreo Slobozie în partea de sus a Moldovei. O psea krew! A cugetat cu vizibilă iritare invincibilul. Mii de viteji neînfricați, mii de cai cu harnașamente, sute de tunuri de asalt, care cu obuz și alte materiale s-au spulberat într-o singură noapte!.. Asta-i pedeapsă de la Dumnezeu atotputernicul, un adevărat semnal de atenționare pentru un conducător vizionar. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mă strecor către casă pentru a nu fi de față la dezastrul total. Că veștile despre vreme sunt cât se poate de rele; decemvri vine cu geruri năprasnice, cu omete și cu vânturi puternice dinspre miazănoapte. În urma noastră, mulți dintre vitejii mei cei credincioși vor deveni stane de gheață... își vorbea sieși de acum resemnatul crai. Din depărtare, Crivățul aducea urlete sinistre și croncănit de corbi înveșmântați în negru. Răzașii ropceni străjuiau cu atenție toate cărările către sat pentru a stâmpăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
propriu-zise... Ajută-mă tu, bravule Potoțchi, ajută-mă și tu, viteazule Iablonovski, să înțeleg cu cine ne-am bătut, cine m-a bătut... Să pricep și eu cine m-a umilit pe mine și mi-a dezonorat armia cea mai vitează din Europa și mi-a răpus-o ca și cum nici n-ar fi fost!.. Numai Dumnezeu din ceruri și Maica Domnului, slăvite! Că mișelul de Constantin nu prea se face vinovat de jalea noastră. Dar și așa ar trebui să vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
totalitate încă de astă-vară, așa că vezi, Zamfiră, cum te descurci prin târgul Siretelui ceva mai târziu, în toamnă... Iar paguba n-are decât s-o plătească țiptăroaiaca! Tu mie-mi spui toate năzdrăvăniile aistea, măi Gheorghieș măi?! Ia fă-te viteaz, așa cum zici că ești, și du-te numaidecât la frizeriță neîntârziat și spune-i ce ai de-i spus, că vin și eu pe urmele tale să te văd cum îți scoți paguba... Că la dânsa vine multă lume, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a pădurii crăiasă, Stăpâna umbrelor, alinarea lor, Încântarea tristelor, muză a poveștilor. Lacrima-i în tine de-o pierde cineva, Albă așa ca tine nu găsești în toată lumea, Albă, străvezie, dar atât de călduță. Mândră și supusă, în același timp vitează De mult aștepți la altar, a visului mireasă, Ideal de frumusețe într-un spațiu ireal, Plângi o mângâiere, poate o durere Plângi tu fericirea, în cinstea ta lacrimile celorlalți, Și te plângi pe tine, petalele-ți una câte una. Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sunt buni pentru burta mea. După ce cred c-o să-mi placă încerc să-i mănânc, a zis șarpele cercetând cu cei patru ochi, atent pe Stup. -Cât mă costă să-mi vinzi un secret? a întrebat Stup aruncându-se din ce în ce mai viteaz, deși inima-i bătea cu putere și abia dacă mai putea sta pe picioare de frică ce-i era. -Nu cât te costă, a răspuns marele șarpe. -Atunci ce mă costă? a mai întrebat odată Stup. -Pielea ta, i-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
aruncat pe jos de Căiță. Dardailă a rămas din nou singur să se lupte cu așa forțe pe care nu le mai întâlnise până atunci. -Spune, Dardailă, care-ți este hotărârea? a revenit cu întrebarea Stup. -Recunosc că ești mai viteaz decât mine și sunt nevoit să cedez, a zis Dardailă. -Nu-i de-ajuns, trebuie să-mi dai cheia locului în care ții sechestrată Fata pustiului și să promiți că mă lași în pace să-mi văd de drum după ce o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
i-a prins capul în brațe l-a sărutat, iar Trotinel a mai nechezat odată scurt și i-a zis: -Hai, tânără mireasă urcă în spinarea mea că te voi duce ca gândul la nunta ta și a lui Căiță, viteazul nostru rege. Și astfel au plecat la drum. Când au ajuns la poarta pustiului, s-au întâlnit cu primele păsări care până atunci nu aveau voie să zboare pe deasupra acelui teritoriu, s-au întâlnit cu diferite animale ce înaintau care
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]