1,650 matches
-
abordate de scriitor. Cartea despre Al. Sahia aspiră să fie un studiu obiectiv, un instrument de lucru util mai ales datorită secțiunii biografice, oferind date mai puțin cunoscute. În analiza operei V. luminează aspecte îndeobște ignorate, selecționând „nucleele constitutive”: „realismul vizionar”, „grotescul tragic” - tratat în secțiunea cea mai reușită a studiului, unde proza de război este anexată literaturii de tip expresionist - și realismul rural. În altă monografie, Vladimir Streinu, demersul interpretativ vizează tot exhaustivitatea. V. e atent la prezentarea aspectelor activității
VASILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290456_a_291785]
-
timbrul devine nu atât grav, cât insidios, iar retorica e perorativă și metafizică cu iz familiar și bisericesc, ca la Tudor Arghezi. Emoția e mai directă, mai simplă și mai eficientă decât anterior. Formula poate fi descrisă ca un baladesc vizionar care atinge temele mari parcă din greșeală, dar o face personal și focalizat: „M-a așezat acum o mulțime de vreme în trupul ăsta / și mi-a spus să stau liniștit. Că-i ceva trecător. C-o să fie / mai bine
VASILESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290453_a_291782]
-
într-o colecție de profil (Hortensia Papadat-Bengescu interpretată de..., 1976) - o critică a criticii oportună (chiar dacă mascată de timidități și dependențe). Materia e structurată în șase secțiuni, ierarhizând temele cele mai preocupante pentru exegeți: Structura artistică, O creatoare de tip vizionar, o creatoare din familia artiștilor plăsmuitori, Creație și analiză, O „poetică” a romanului citadin, Elemente ale unei genealogii caragialeene în romanul bengescian, Existențe stilizate. Secțiunea penultimă, constituind contribuția cea mai consistentă a cărții la dosarul critic al operei, mai ales
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
la romancierul T.E. Lawrence, Petru Manoliu la „Ishill umanistul” și la Nietzsche, Ion Călugăru la „orfanul Charlot”, Hitler și Machiavelli, Pericle Martinescu la Amiel și Troțki, Vasile Lovinescu scrie despre Dante, Constantin Brâncoveanu și despre regina Elisabeta, M. Blecher despre „vizionarul genial și chinuit” William Blake, Mihai Moșandrei îl înfățișează pe Góngora, Ion Anestin pe Gauguin, Menilek „omul de la Adua”, Nicolas Fouquet, pe „cetățeana” Tallien ori pe țarina Caterina „cel Mare”, Eugen Ionescu îl are în vedere pe „un oarecare van
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
didactic în primele sale opere - a reușit mai ales de la volumul Poeme cu îngeri încoace, prin arta sa de a întrebuința imaginea și comparația poetică, integrând-o muzical și organic în însăși substanța versului, să ne dea cam în felul vizionar și puternic al evocărilor din Biblie - o realitate vie și apropiată simțurilor noastre, și totuși transcendentală și încărcată de taine infailibile. Poezia lui Voiculescu din acest punct de vedere este poezia cea mai interiorizată ce a avut-o vreodată literatura
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
1966, 35; Adrian Maniu, V. Voiculescu - omul, LCF, 1966, 44; Negoițescu, Scriitori, 168-179; Ion Pop, V. Voiculescu și tentația mitului, LCF, 1967, 13, 14; Tudor Teodorescu-Braniște, Emisiunile de altădată, „Presa noastră”, 1967, 8; Martin, Poeți, I, 12-19; Leon Baconsky, Modul vizionar. Dimensiuni interioare. În marginea poeziilor lui V. Voiculescu, ST, 1968, 4; Al. Andriescu, „Poezii”, CRC, 1968, 19; Dumitru Micu, „Poezii”, GL, 1968, 25; Manolescu, Metamorfozele, 31-32; Ion Oarcăsu, Prezențe poetice, București, 1968, 12-20; Tomuș, 15 poeți, 153-164; Ion Voiculescu, Vasile
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
sceptică a raselor bătrâne”, îi contestă reprezentativitatea românească în dramaturgie, consideră forțată nuvela O făclie de Paște, deși, vorbind de politicienii „pehlivani” și de orășenii unei „nații de chiacheroni”, îl confirmă pe cel căruia îi recunoaște, totuși, calitatea de „mare vizionar”. Avea o înaltă prețuire pentru Mihai Eminescu, respingea însă moda epidemică a „lamentațiilor” posteminesciene; îi premerge totodată lui G. Ibrăileanu în criticile aduse publicării neselective a postumelor. Cerea literaturii române, îndeosebi celei din „provinciile subjugate”, mai multă „imaginație combinativă” (acuza
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Vasile Russu, op. cit., passim. </ref>. Experiența personală, probele de suveran și de comandant de oști, la momentul Independenței, i-au consolidat definitiv poziția monarhică, fie aceasta și pe mai departe supusă unor „critici” ori „contestații” proferate de eșuanți politic și „vizionari”, sinceri sau nu, ai „republicii”. În actele Independenței și În demersurile extrem de dure pentru recunoașterea internațională a acesteia, s-au decontat rațiunile de ultimă instanță ale ridicării țării la condiția de Regat, cea mai Înaltă din Întreaga istorie a organizărilor
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
Cum se deschid jurnalele ș.a., poeme militante nu fără anume calități de ritm și imagine. Versuri „de atitudine” mai publică Emilian Bâcov și Eugen Ichim, primul fiind și autorul unei schițe-reportaj din viața pescarilor. Un scurt text nesemnat, Arthur Rimbaud vizionarul, menționează trei categorii de poeme ale autorului francez (cele predilect sociale, cele ce anunță o nouă poetică și cele ce prevestesc propria soartă), dar simplitatea naivă a comentariului face să eșueze orice idee. Rubrica „Informațiuni” consemnează sec catastrofa „fizică și
TANARA GENERAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290047_a_291376]
-
sarcini de joc. Stabilirea normelor de efort Volumul de lucru 280-320 ore anual din care: 120-130 ore pentru PFG si PFSp; 90-110 ore pentru Pth si Pta; 50 ore pentru competiții; 15 ore pentru selecția si verificare; 15 ore pentru vizionari jocuri sau înregistrări video. Intensitatea lecțiilor de antrenament va fi mica si mijlocie. Intervalul optim intre lecții va fi de 2 zile dar mai mult de 3 zile. Durata lecțiilor 45-60 minute la începutul procesului de pregătire si 60-90 minute
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
unei înțelegeri reflexive, vom aborda în continuare aspecte legate de spațiul clinic, considerat ca domeniu al gândirii în sfera psihopatologiei. Spațiul clinic se construiește ca un „spațiu epistemologic” în care își dau întâlnire limbajul, privirea și suferința. Acesta reprezintă spațiul vizionar în și prin care comunică între ei medicii și bolnavii. În acest spațiu al clinicii bolnavul își expune simptomele sale subiective pe care medicul le convertește în „obiecte ale cunoașterii medicale”. În felul acesta se stabilește o legătură de comunicare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vom reveni. Ceea ce este însă important îl reprezintă faptul că atât „nebunia”, cât și „alienația mintală” aveau și un nucleu de fascinație asupra societății. Nebunii erau în mod egal considerați nu numai niște persoane dezechilibrate, ci și niște „inspirați” (profeți, vizionari etc.). În cazul alienației mintale, teoria degenerescenței care încerca să le dea o explicație era compensată de teoria geniului, adesea reamintindu-se celebrul adagiu aristotelic: Nulum magnum ingenium sine mixtura dementia fuit. Medicalizarea nebuniei și constituirea psihiatriei ca disciplină medicală
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
divine”. Mulți dintre ei vor dezvolta atitudini, conduite și convingeri mistice, care se pot organiza în final într-o structură delirantă mistică. Crizele paroxistice de derealizare, sunt interpretate ca momente în care sunt „transportați într-o altă realitate”. Ei sunt vizionari, sau persoane alese pentru misiuni salvatoare. Epilepsia și stările secunde isterice pot schimba complet modul de existență al unei persoane. Ei vor trăi și exprima imaginea beatitudinii dată de aceste experiențe extatice. Prin aceasta ei pot crea adepți dintre persoanele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care istoria le oferă, câteodată, minților geniale. Alcuin a beneficiat de sprijinul lui Carol cel Mare și de înțeleptul sfetnic al acestuia, Eginhard (770-840)2. Carol cel Mare, eroul romanelor cavalerești, a fost, în realitate, un monarh absolut ambițios și vizionar. Visul său era același nutrit și în zilele noastre: unificarea Europei. Mai precis, urmărea să-și consolideze imperiul european ridicat pe ruinele celui roman, cu ajutorul religiei creștine impuse diverselor populații printr-un sistem educațional coerent și eficient. Merită să urmărim
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
politice ale vremii: mișcarea rozicruciană din care, se pare, făcea parte; schisma protestantă împotriva autorității papale; transformarea masoneriei operative în masonerie speculativă - care, după toate aparențele, a antrenat destinul dramatic al operei sale postume. Merită să facem dreptate, aici, marelui vizionar, care ar fi putut conferi învățământului european o soartă mai bună, dezvăluind câteva fapte prea puțin cunoscute ale vieții și operei sale. În fond, este povestea tristă a celui mai mare eșec din istoria curriculumului educațional: netranspunerea în practică a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Criticism (1988): „pragmatism critic”. Dar este critical pragmatism cu adevărat „pragmatic”? Însuși Cherryholmes a ținut să precizeze că metoda sa nu are nici o legătură cu tradițiile filosofice întemeiate în America de William James. Dimpotrivă. Cherryholmes scrie: „Pragmatismul critic este radical, vizionar și utopic”164. În critical pragmatism este inclusă triada „construcție-deconstrucție-construcție” ca element fundamental: Dacă vom putea fi pragmatic-critici în construcția-deconstrucția-construcția ș...ț a ceea ce trăim și edificăm împreună, folosind cele mai bune viziuni ale noastre despre ceea ce este frumos, bun
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a realizat deja încă din secolul al XVII-lea! * Desigur, îi pot fi atribuite lui Comenius, sub formă de reproșuri, câteva dintre năzbâtiile care s-au infiltrat în teoria și practica pedagogică, de când pedagogia l-a dat uitării pe marele vizionar. Cele mai frecvente sunt legate de idealul erudiției, de cultul specialistului și de disprețuirea diletantismului. Ideea că idealul erudiției a devenit irealizabil în zilele noastre, din cauza multiplicării cunoștințelor, pare cea mai stupidă. Nici un mare erudit nu a stăpânit toate cunoștințele
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
2000. Repere bibliografice: Al. Tănase, Criteriile progresului cultural, RL, 1981, 34; Dem. Niculescu, Evocarea tradițiilor rurale, CNT, 1987, 16; Mihai Ungheanu, „Funia de nisip”, LCF, 1987, 18; Laurențiu Ulici, „Funia de nisip”, RL, 1987, 27; I.P. Haneș, „Aniversarea” - un roman vizionar, „Evenimentul”, 1990, 23; Victor Bârlădeanu, O premieră în biblioteca românească: „Ave, Maria” de George Radu, „Ultima oră” (Tel Aviv), 2000, 1772. Șt.C.
RADU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289096_a_290425]
-
în domeniul „moștenirii culturale” - în fond anexări și reconfigurări ale fizionomiei unor mari înaintași, începând cu Eminescu, Caragiale, Creangă -, apoi cu denunțarea unor „isme”: modernism, formalism (vizând notele de avangardism și scriitura necanonică), cosmopolitism, naturalism (adică realismul nud, neconvenabil dezideratului „vizionar” al doctrinei). Ca o specie de formalism este tratat și p., iar pentru întărirea caracterului „partinic” al literaturii este combătută altă atitudine specifică programului său originar, apolitismul. După calendarul politic al momentului, exigențele realismului socialist se vor relaxa în etape
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
în practică o idee pentru care militase încă din perioada bănățeană - organizarea „muncitorilor intelectuali” într-o structură care, așa cum va afirma mai târziu, în eseul Despre noocrația necesară, ar încununa „cea din urmă revoluție” și ar consfinți ceea ce, în patetismul vizionar al scriitorului, ar trebui să fie „ordinea definitivă” a lumii. Conștient că, în fața crizelor politice și sociale europene care au dat naștere fascismului, pe de o parte, și comunismului, pe de alta, „neutralitatea este o iluzie”, P. afirmă, în continuarea
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
La Bruyère, Regnard ș.a. Sunt luați în discuție și câțiva reprezentanți ai romantismului (Rousseau, Benjamin Constant, Alfred de Vigny) tocmai spre a se vedea mai bine diferența de metodă, ultimul scriitor avut în vedere fiind Jean Giraudoux, un fel de „vizionar al purității”, la care modernitatea e pe deplin triumfătoare. Lucrarea care îl reprezintă cel mai bine pe comparatistul M. este fără îndoială Constantes dialectiques en littérature et en histoire, unde își dau mâna atât teoreticianul obsedat de metodă, cât și
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
comparatismului european. SCRIERI: Le Problème du retour à la nature dans les premiers ouvrages de Senancour, Paris, 1924; Panorama de la littérature roumaine contemporaine, Paris, 1938; De la metodă la cunoașterea literară, București, 1941; Literatura românească în perspectivă europeană, Sibiu, 1942; Un vizionar al latinității. Latinitatea, Franța și sufletul autohton în concepția lui Ovid Densusianu, București, 1945; Permanențe franceze. De la Descartes la Giraudoux, București, 1946; Constantes dialectiques en littérature et en histoire. Problèmes, recherches, perspectives, Paris, 1967; Solitude et contradictions de Jean-Jacques Rousseau
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
palatul de la Arnăut-Chioi. Aici un frate al mamei, Paul Musurus, poet parnasian, discipol al lui Leconte de Lisle și al lui Théophile Gautier, dar și mare admirator al lui Victor Hugo, îi imprimă cultul, nestins întreaga viață, pentru bătrânul bard vizionar, incitându-i pasiunea pentru poezie și cu lecturi din Corneille, Racine, Musset, Goethe, Shakespeare, care îi vor modela decisiv personalitatea, desăvârșită mai tarziu prin descoperirea lui Nietzsche și Wagner. Dintre lecturile copilăriei și adolescenței, cu amprenta în cele ce va
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
Urechia, Zânele din Valea Cerbului, București, 1992. Traduceri: Artur Lundkvist, Autoportretul unui visător cu ochii deschiși, București, 1993 (în colaborare cu Adrian Ionescu); Jean Martenson, Crimă la Veneția, București, 1994. Repere bibliografice: Nicolae Băicuș, Portretul visătorului care nu poate deveni vizionar, RL, 1994, 2. D.Mc.
NICOLAU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288440_a_289769]
-
în ambele cazuri același criteriu de evaluare, care este strict estetic și vizează lirismul în esențialitatea sa. Există, prin urmare, doi poeți distincți, unul „plutonic”, altul „neptunic”, primului corespunzându-i lirica postumă, celuilalt cea antumă. Simplificând puțin, plutonicul este romanticul vizionar pur, comparabil cu Schelling, Novalis, Brentano, Jean Paul, Hölderlin, pe când neptunicul acoperă vârsta unei conștiințe estetice clasicizante. Diferența se măsoară prin ponderea lirismului, maximă în primul, diminuată mult în al doilea în avantajul conceptualizării și al fineții artistice. Se înțelege
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]