1,402 matches
-
puțin speriați de situație și au reacționat, nici Mihalea nu a stat. Poate că dacă el nu riposta, poate nu se ajungea aici. A-nceput să dea și el, să scape într-un fel. Mihalea nu era o persoană prea voinică. Nici Păun nu e o persoană prea voinică. Deci, tocmai asta e, el a-nceput să se apere. Și asta a fost o greșeală a lui, că a țipat. „Dacă nu țipa, nu-l loveam așa rău. Ne văzuse. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Mihalea nu a stat. Poate că dacă el nu riposta, poate nu se ajungea aici. A-nceput să dea și el, să scape într-un fel. Mihalea nu era o persoană prea voinică. Nici Păun nu e o persoană prea voinică. Deci, tocmai asta e, el a-nceput să se apere. Și asta a fost o greșeală a lui, că a țipat. „Dacă nu țipa, nu-l loveam așa rău. Ne văzuse. Păi, asta e problema. I-am zis și lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Munții Stânișoarei, Printre unduioase coame, Un copil slăbit de foame Plânge moartea căprioarei. „Un copil al nimănui” Ei, acum nu vă mai scap, Vreau răspunsul la-ntrebare: Cine vine pe cărare Și ce poartă el pe cap? „O căciulă mai voinică decât el” Dacă știți, vă răsplătesc Și pe voi, dar și pe ei: Cine s-a suit în tei Și-a prins cucul armenesc? Cum voi sunteți de ispravă, Vin cu-o întrebare, iată: Este vorba de-o dumbravă, Dar
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
când la vale, Umblă pe patru picioare Și-i făcută din... vocale. Fie iarnă, fie vară, Lâna în spinare-o cară. Lunguieț și tare mic, Stă cu frații lui în spic. Face-atâta hărmălaie De parcă-a făcut un ou Mai voinic decât un bou Sau decât un stog cu paie. Uite-așa precum o vezi, Are tot patru picioare; Numai cap și coadă n-are Și nici nu ne face iezi. Limbă lungă, fără gură, Dar bună la tăietură. Capra de
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
cel puțin pentru moment. Nu făcea un secret din asta și-i trata cu dispreț, fățiș, atât pe bărbații cu care lucra la birou, cât și pe prietenii lui Takamori care veneau în vizită. În adâncul sufletului, visa un bărbat voinic și serios care s-o facă, într-o bună zi, să-i sfârâie călcâiele... dar nu era ea proastă să-i mărturisească fratelui ei așa ceva. Chibzuita Tomoe cheltuia foarte puțin din banii pe care-i câștiga, preferând să-i investească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
s-a dumirit. Chiar în clipa aceea Takamori și-a îndreptat privirile spre intrare și l-a văzut în ușă pe individul cu jachetă, care încercase să-i vândă lui Gaston fotografiile obscene. Nu era singur, ci împreună cu un bărbat voinic, îmbrăcat cu o haină elegantă, aruncată pe umeri. Putea să fie un fost boxer. Priveau din când în când prin ușa de sticlă spre masa lui Takamori și Tomoe. Takamori căuta disperat, din priviri, o altă ieșire. I s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
bine te-așezi pe banca de la gropanul de apă și stai liniștit. Îi părea rău de el, iar gând se mai gândea că are și sângele lui în vine, simțea cum i se zdrențuiește sufletul. Popa Barbu era un om voinic, cu o uitătură cam critică și cu barba zburlită. Îl ascultase cu luare-aminte pe spătar și ceruse un coș de ouă proaspete pentru că era Joimariul. Pe urmă pusese patrafirul pe capul lui Pampu și începuse să dondăne din cartea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de cuvânt. Cu două-trei zile înainte, a sculat toată curtea în picioare să pregătească lada cu haine, coșurile cu mâncare, să curețe și să aranjeze caii și trăsura. Pe urmă a hotărât cine să meargă la Târgoviște: câțiva băieți mai voinici, ca să facă față eventualelor peripeții. De când urcase pe tron Vald Dracul cel Tânăr, se răriseră tâlharii, iar drumurile erau destul de sigure. Prințul acesta, pe care spătarul nu-l văzuse niciodată, era crâncen cu pedepsele și i se dusese vestea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ape Vindecând dureri, suspine, Ai lăsat lumii comoară. Te cântam și noi pe tine În a vieții vremuri toate. În a lunii cincisprezece Luna-ntâi din noul an Toata lumea mi te cântă. Sfânt luceafăr, „La mulți ani!” Prâslea cel voinic Ș-avea împăratul, Doamne, Trei feciori ca trei stejari! Dar din toți cel mai viteaz Prâslea era. Prâslea cel voinic și ager A salvat mărul de hoți Și cu vitejia lui A omorât zmeii toți. Și trei fete de-mpărat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a lunii cincisprezece Luna-ntâi din noul an Toata lumea mi te cântă. Sfânt luceafăr, „La mulți ani!” Prâslea cel voinic Ș-avea împăratul, Doamne, Trei feciori ca trei stejari! Dar din toți cel mai viteaz Prâslea era. Prâslea cel voinic și ager A salvat mărul de hoți Și cu vitejia lui A omorât zmeii toți. Și trei fete de-mpărat De la zmei el a salvat Le-a promis și cununie Cu toți frații, pe vecie. Dar frații necredincioși Și tare
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în cale o arătare ce se sprijinea într-un toiag presărat cu mii și mii de cristale strălucitoare. Bună, dragul meu călător! Ce te aduce pe tine aici, prin mijlocul acestei păduri? Cu toate că această ființă nu prea îi inspira încredere voinicului nostru, acesta răspunde: Am venit să caut copacul fermecat! Știam eu! Cum te numești? David! răspunse băiatul cu vocea tremurândă. Dar tu cine ești? Nu contează cine sunt eu, contează doar că eu te voi ajuta să ajungi la copacul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aproape de copac, chiar la intrarea în codrul cel întunecat, creatura cu așa-zisele puteri magice a încercat să-l arunce pe David într-o prăpastie atât de adâncă, încât se zvonea că nici nu ar fi avut fund. Dar tânărul voinic i-a făcut față și astfel creatura aceea misterioasă a sfârșit cu capul retezat de sabia magică. Ceea ce era cu adevărat misterios este faptul că toiagul presărat cu cristale care tocmai căzuse în prăpastie s-a reîntors chiar în mâna
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fermecat. Era atât de mirifică culoarea și blândețea florilor din copac! Mireasma lor se strecura lin pe sub nările sale, părea ca o mângâiere caldă care îi încărca sufletul cu viață. Însă această priveliște minunată este uitată cu ușurință de către tânărul voinic din cauza unui lac imens cu apa neagră în care se vedeau adesea cozile imense ale șerpilor. Aceștia îi aruncau lui David priviri mișelești, încercând să-l facă să renunțe la visul lui. Aveau niște ochi mari, pătrunzători și atât de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pus din nou stăpânire pe acest loc până când - minune! - piatra a dat naștere unei noi surse de viață, repede la vale a curs pârâul și s-a mărit, s-a lărgit, a străpuns prin munte și a devenit un râu voinic și dătător de viață, căci odată cu el au început să apară flori și valea a căpătat un scop cu trecerea timpului: să impresioneze, să se facă amintită. Prea puțin îmi e dat să văd din transformarea văii, căci timpul lucrează
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fi de tine și lumea te-a povesti pe la toate colțurile din ulițe și pe la toate cotloanele caselor. Nu i-a fost ușor și greu a tras, dar Dumnezeu a ținut cu ea și iacată feciorii îi sunt mari și voinici și cuminți foarte. Măcar aceasta să-i fie desfătarea, acum când anii bătrâneții prind a bate la ușa sufletului ei. Soțul ei a fost medic, dar războiul nu l-a cruțat, ba din contra, a fost luat și dus pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
amurg din lumea adolescenței va rămâne amintit pe paginile unui jurnal, dar zâmbesc fiindcă este noapte și totul o va lua de la început... Terci-Lupoiu Bianca, clasa a V-a Școala Gimnaziala Moieciu de Jos profesor coordonator Florescu Ioana Prâslea cel voinic - agent de elită A fost odată ca niciodată un flăcău pe nume Prâslea. Toți îl știm pe vestitul Prâslea, fiul cel mic al împăratului care avea în gradina sa un măr ce făcea mere de aur. Tânărul nostru, care se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
măr ce făcea mere de aur. Tânărul nostru, care se lupta cu zmeii și cu balaurii pen240 tru a salva oamenii de tot răul din lume, era foarte viteaz și curajos. Înalt, frumos, cu părul lăsat pe spate, mândru și voinic, Prâslea visă că ajunge din lumea poveștilor în lumea reală, o lume stranie pe care nu o cunoștea. Prâslea merse să cunoască această lume, dar lui i se părea prea zgomotoasă și agitată. Obișnuit cu niște curți mari, unde se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Meryt alături, am asistat la cea mai ușoară și normală naștere pe care am văzut-o vreodată. Ahouri a suspinat ușurată cu al treilea copil al pântecului ei în brațe, singurul dintre ei care se născuse respirând. Era un băiat voinic pe care l-a botezat Den-ouri, primul copil botezat în cinstea mea. Bărbatul ei, olar de meserie, mi-a dat un urcior frumos drept mulțumire, mi-a sărutat mâinile și m-ar fi dus acasă pe brațe dacă l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
obținut În Statele Unite, de a se Înconjura de accesorii Dunhill, stilouri de aur masiv Mont Blanc sau cristaluri Baccarat ori Lalique din care să servească sau să fie servit cu vin. Ravelstein era unul dintre oamenii aceia mătăhăloși - mătăhălos, nu voinic - ale căror mâini tremură când au mici acțiuni de Îndeplinit. Nu din slăbiciune, ci dintr‑un colosal de activă energie, care‑i scutură când se descarcă. Ei bine, acum, prietenii, colegii, studenții și admiratorii lui nu mai trebuiau să avanseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nu se poate să mă pierd. Rakhmiel era foarte Învățat, dar la ce bun? Fiecare colțișor din apartamentul lui era ticsit de cărți. În fiecare dimineață, Rakhmiel se așeza la birou și scria cu cerneală verde. Rakhmiel nu era nici voinic și nici prea sănătos, totuși avea un fizic care‑ți atrăgea atenția - compact și dens, un tip samavolnic, tiranic, inflexibil, Îndărătnic. Își forma o părere o dată pentru totdeauna, În legătură cu sute de subiecte, și poate că tocmai asta era un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ca să Înot și să plutesc calm. Ca să mă pot gândi la Ravelstein. Adeseori Rosamund mă remorca sau mă purta În apă, scufundându‑mă până la umeri. Își Încolăcea brațele sub mine și mă balansa Înainte și Înapoi. Nu era o femeie voinică - nici nu era nevoie să fie. În apa mării ești flotabil, nu trebuie să faci eforturi ca să plutești, așa cum ar fi necesar Într‑un lac sau Într‑o piscină. Rosamund e zveltă, fără să fie Însă uscățivă sau osoasă. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sau coborau venind din stradă. - Arăți ca un luptător indian, mi‑a spus sora. Ai slăbit atât de tare Încât fața ți‑e scofâlcită de tot și barba Îți crește printre zbârcituri. E greu să te rad. Ai fost vreodată voinic? - Nu, dar constituția mea fizică s‑a modificat de multe ori. Întotdeauna am arătat mai bine așezat decât În picioare, i‑am răspuns și, În ciuda amărăciunii mele, am râs. Dar femeia nu era În stare să Înțeleagă remarcile mele. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
la etaju’ tri, noi stăm la zece, vă dați seama. Noroc că l-am auzât că era sângur în casă și reșou în priză, scotea fum de numa’. No, apăi am spart ușa, doară mă vedeți că mi-s destul de voinică și ușile astea de bloc îs niște pefeleuri amărâte, ca vai de ele. L-am scăpat, sărăcuțu, da’ ce săpuneală i-am mai tras maică-sii! O puștoaică, nici bărbat n-avea, plecase la o vecină să prindă telenovela, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ne spună. Gâdil-o, fă-i ceva. Prinsă la strâmtoare, i-am pus la curent cu întâlnirea Tabitha/Violet. Hugo plescăi de parcă ar fi gustat un vin bun. Minunat, suspină el. Nici că se mai termină povestea asta... O siluetă voinică se zări înaintând cu greu pe cărare, către noi. Hugo se întoarse rapid și vocea i se înmuie. —Bill, drăguțule! Hai să facem o plimbare. Nu ne-am văzut de două zile și-ți jur că fiecare clipă fără chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
reacția ei emoțională era insondabilă, până și pentru fiul ei, poate chiar până și pentru ea Însăși - se Îmbrăcase fără excepție În negru: rochie, pantofi, șosete, chiar și o basma pentru momentele când ieșea din casă. Deși devenea tot mai voinică pe an ce trecea, fața Îi era tot mai ridată de suferința provocată de viața fiului ei, negrul rămânea neschimbat: avea să-l poarte până În mormânt, poate și dincolo. — Buon giorno, signora Concetta, zise Brunetti, zâmbind și oferindu-și mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]