1,096 matches
-
liber calul să pască iarba Încă cu rouă, Își suflecase mânecile și aplecându-se Își spălă fața În apa izvorului. Fluiera ușor un cântec pe care Îl știa din copilărie.Zâna privea și nu putea să-și ia privirea de la voinicul acela care avea sabia la brâu. Păsările cântau Întrecându-se În triluri, iarba era presărată cu flori Înmiresmate. Flăcăul Își luă calul alb de frâu, Încălecă și se pierdu În desiș.Era Făt-Frumos. Seara, când toate vrăjitoarele se adunaseră la
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
se avântau În bătălie cu dragoste pentru voievod și pentru sărmana Moldova.Iar Ștefan cel Mare, unde era bătălia mai crâncenă și mai grea, acolo se avânta, lovind În stânga și În dreapta cu paloșul său făcând dreptate țării.Și Își Încuraja voinicii cu vorbe bărbătoase și Își Îngrozea dușmanul cu privirea-i tăioasă ca oțelul. Turcii n-aveau Încotro și văzându-se bătuți, făceau cale Întoarsă și plecau de unde au venit și mai rușinați și mai de ocară.Iar Ștefan Își aduna
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Dumnezeu. Dar turcii, că nu degeaba erau turci, veneau iarăși și mai mulți și mai porniți pe rele.Și atunci Ștefan iar Încrunta din sprânceană.Și nimeni nu cuteza să-l supere În acele momente. La curtea lui era un voinic lat În spate, cinstit și viteaz, curajos și neînfricat.Lui Ștefan Îi era tare drag pentru că feciorul avea o fire veselă și poznașă și mereu găsea câte o vorbă de duh care Îl făcea pe domnitor să râdă.Îl chema
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
când picior de turc iarăși intră În Moldova, Brad Îi spuse domnitorului că el se duce sus pe munte ca să stea de veghe și să anunțe pe moldoveni din ce parte vine urgia păgână.Ștefan cel Mare se Învoi ca voinicul să stea de pază și chiar merse alături de el o bucată de drum vorbindu-i părintește. Brad știa toate cărările și potecile, toate văile și fundăturile, toate râpele și izvoarele. Merse două zile și două nopți fără Încetare, oprindu-se
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
veghe dacă turcii ar Îndrăzni să se abată pe acolo. Era toamna târziu și Încet, Încet se anunța venirea iernii.Zilele se scurtară , nopțile erau reci și pline de taine.Ploile se transformară În lapoviță, iar vântul șuiera pe la urechile voinicului.Frigul Îl cuprindea tot mai amarnic, dar Brad sta locului nemișcat, nepăsându-i de nimic altceva decât de Moldova lui. Veni și iarna cea grozavă cu troienile cât casa.Ningea și viscolea și viscolea și ningea, iar vântul Își făcea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
sus pe munte veghind.Era pe jumătate amorțit.Degetele nu și le mai simțea, picioarele Îi erau amorțite.Îl cuprinse o moleșeală și o toropeală strașnică.Parcă amorțise.Încet-Încet adormi. Când se desprimăvară și pâraiele se dezghețară, un pâlc de voinici Îl Însoțea pe Ștefan În urcușul lui pe munte.Domnitorul moldovenilor mergea să-l vadă pe Brad, căci nu mai știa nimic de el.Urcară și urcară.Spre seară, un fecior cu ochiul ager, zări printre stânci o siluetă dreaptă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
În urcușul lui pe munte.Domnitorul moldovenilor mergea să-l vadă pe Brad, căci nu mai știa nimic de el.Urcară și urcară.Spre seară, un fecior cu ochiul ager, zări printre stânci o siluetă dreaptă nemișcată, care străjuia Împrejurimile. Voinicii chiuiră, domnitorul râse și porniră repejor mai departe. Când au ajuns sus, arzând de dorința de a sta de vorbă cu Brad lângă un foc strașnic, mare le-a fost mirarea văzând că acea siluetă nu era tovarășul lor, ci
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
și bătrână tremura și nu mai putea ridica sabia, ochii lui cenușii nu mai vedeau clar. Îl chema pe Împăratul acela Anul Vechi. Și a dat Împăratul Anul Vechi zvon În toată lumea că Își caută un urmas la tron. Însă voinicul care vroia să-i ia locul trebuia să treacă trei probe: să-i aducă zmeura din Poiana Ursului, să Întreaca la alergare pe iepuroiul de rasă de la curte, s-o facă pe cea mai tânără căprioară de prin pădurile acelea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
de prin sate. Veneau din răsărit și din apus, fiecare Încercându-și norocul. Împăratul Vechi Îi primea pe toți cu răbdare și-i cântărea din ochi; știa el ce știa căci văzuse multe la viața lui. Din pacate, cum veneau voinicii și plecau, căci nu erau În stare să treacă de probele date de Împărat. Când Împăratul Începuse să și piardă Încrederea că o să găsească un flăcău demn de urcat În tron, iată că Într-o zi se auziră niște pași
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Derizoriul ei, acceptat cu o anume seninătate, exprimă graba omului de a reconfigura semantica lumii: „Ușor nu-i să dezlegi ce-i timpul, labirint/ Multiplu, unu și mereu distinct,/ Al fiecăruia și-al tuturor./ Sunt nimeni. Spada n-am încins voinic./ Ecou sunt, și uitare, și nimic (Uitarea). Într-o vibrație de ordin sufletesc, prin care eul poetic se identifică sistematic cu universalul, mai mult decât în recursul la autobiografism, este de aflat latura profund personală și intimă a lirismului borgesian
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
această țară de sub munți, stă în boxa lui liniștit, îmbrăcat într-un frumos costum național. Publicul din sală îl soarbe din ochi, văzând în el nădejdea acestui neam prea mult umilit de vitregia partidelor politice. "Acuzatul" (?!) are frumusețea aspră a voinicului, nu efeminarea dulceagă a generațiilor culcate în puf. Fața lui bătută de soare evocă secerișurile și vânturile drumurilor de țară, vocea lui e bărbătească și hotărâtă ca a flăcăilor încercați în lupta cu glia" etc. Gazeta defavorabilă scria însă așa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care, deși acoperit cu mâna, părea animalic. Fălcile Indolentei trosneau fără echivoc, cu toate că orice gând de grosolănie se înlătura. Totul fiind efectul unei anatomii prea viguroase, admirabile de la distanță, Pomponescu se simți foarte singur lângă pocnirea fălcilor statuare. El însuși voinic, nu gusta atletismul erotic, și când săruta avea un soi de pudoare și parcă se temea să nu fie surprins. De altfel, niciodată Pomponescu nu trecea la note mai viguroase înainte de a începe cu gesturile de civilitate, cum erau sărutarea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vechi încă și-au ales de hrană niște plante, a căror rodire e relativ mai sigură decât a grâului; în vechime meiul, în timpul din urmă porumbul. Până azi încă păstrăm indicația mierticului de mei ce se împărțea la crucea de voinici în vremea lui Mircea, căci patru voinici de rând formau o cruce, de unde până azi a rămas vorba populară "un voinic cât patru ori o cruce de voinic" Hrana originară cată să fi fost grâul, dar a fost suplantat tocmai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
niște plante, a căror rodire e relativ mai sigură decât a grâului; în vechime meiul, în timpul din urmă porumbul. Până azi încă păstrăm indicația mierticului de mei ce se împărțea la crucea de voinici în vremea lui Mircea, căci patru voinici de rând formau o cruce, de unde până azi a rămas vorba populară "un voinic cât patru ori o cruce de voinic" Hrana originară cată să fi fost grâul, dar a fost suplantat tocmai prin natura climatică a țării, tocmai prin
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
meiul, în timpul din urmă porumbul. Până azi încă păstrăm indicația mierticului de mei ce se împărțea la crucea de voinici în vremea lui Mircea, căci patru voinici de rând formau o cruce, de unde până azi a rămas vorba populară "un voinic cât patru ori o cruce de voinic" Hrana originară cată să fi fost grâul, dar a fost suplantat tocmai prin natura climatică a țării, tocmai prin iregularitatea producțiunii. Astfel ingeniul poporului s-a luptat în contra climei cu două plante; mai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
încă păstrăm indicația mierticului de mei ce se împărțea la crucea de voinici în vremea lui Mircea, căci patru voinici de rând formau o cruce, de unde până azi a rămas vorba populară "un voinic cât patru ori o cruce de voinic" Hrana originară cată să fi fost grâul, dar a fost suplantat tocmai prin natura climatică a țării, tocmai prin iregularitatea producțiunii. Astfel ingeniul poporului s-a luptat în contra climei cu două plante; mai târziu s-a luptat cu pătulele de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pod n-avem precum [î]i cer cele mai elementare exigențe strategice și economice spre acea pustietate, abia bună ca o mână de mocani să-și pască oile pe ea, lăsați în știrea lui Dumnezeu și în toiul lor de voinici, și acum... canal trebuie, care să coste zeci de milioane din spinarea aceluiași țăran săcătuit care abia trăiește de la mână la gură, a aceluiași proprietar care nu mai poate vinde nimic, pentru că nu capătă nici un preț pe grâne față cu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
deodată, ondulând în vântul solar al aurei lui tataie. Coboram atunci într-o Scitie delirantă. Șirul de sănii fără zurgălăi, trase de căluți cu coame înfoiate, cu copitele înfășurate în fâșii de piele, ducea spre mântuire tot clanul Badislavilor, cu voinici, vâji, prunci și muieri, cu grâu, cu halci de carne de porc înfundate-n untură, cu veșminte, cu icoane și cu patrafirele popii, care, îmbrăcat ca un țăran oarecare, șfichiuia din timp în timp crupa cafenie-lucioasă a iepei ce se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu sămânța de țigan, gospodarii zăceau pe lavițe, neavând altă grijă decât ca buștenii să ardă în sobă. Muierile uitau de prunci, lăsîndu-i să orăcăie prin albii, și mergeau în sat, sulemenite și pe sfârcurile țâțelor, să mai găsească vreun voinic căruia încă nu-i simțiseră apăsarea. Dibuindu-l prin vreun hambar plin de roate de pânză de păianjen, cu gângania sătulă în mijloc, purtîndu-și crucea-n spinare, ele, care se măritaseră fete mari și nu-ndrăzneau să ridice ochii din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de lumină, formând sisteme venoase și arteriale, vizibile ca la creveți prin carnea străvezie. Un sânge de porfir le coloră buzele și obrajii, iar mărețele aripe, de lebădă ai zice, se legară de carena pieptului cu mușchi triunghiulari și puternici. Voinici înaripați, în armuri de frunze de aur, se adunară-n falangă și loviră, cu lăncile înainte, șleahta dezmățată a morților. În câteva clipe, din teribilul neam subteran rămase-un morman de tibii, vertebre, mandibule, cranii și oase iliace, îngălbenite ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
spuneau, de altfel, că sculptorul francez ce făcuse statuia voievodului de la Universitate ar fi așezat capul lui Mihai pe-o veche statuie ecvestră a Ioanei D'Arc) îl recunoscură mai departe pe Spiru, luptătorul de la circul Sidoh, de la care mulți voinici ai mahalalelor mâncaseră bătaie în arenă vara aceea. "Spirule, Spirache!" îl strigau de peste tot băieții de prăvălie, ținîndu-se după el ca după urs și-ncercînd să-i smulgă barda din mână. Lângă colosalul voievod, Ștefan părea un pitic, tîrîndu-și hlamida tivită
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vierme viclean, ca șarpele ispititor din mărul cel rotat, atârna între pulpele fiecăruia, oricât de sfânt s-ar fi făcut cu gândul, și era în orice clipă gata să se umfle ca un corn diavolesc. Însuși Selivanov, o cruce de voinic, roșu-n obraji și cu barba căzîndu-i în inele Pină la pântece, simțea adesea, chiar și când se afla în rugăciune, chiar după săptămâni de hrană doar cu ierburi și borș, învîrtoșarea Adversarului din josul ființei sale, învecinat cu locul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ce se legănau pe un pai. Cea mai lungă poveste era "Ileana Cosânzeana, din cosiță ruja-i cântă, nouă împărați ascultă". Avea 22 de pagini și Mircea o terminase în vreo săptămână. În "Pipăruș Patru și Florea-Nfloritu" cei doi voinici treceau prin țara furnicilor și prin cea a șoarecilor, care erau mari cât boii, și ajungeau la bordeiul lui Ciută-Nevăzută. Și Ciută-Ne-văzută avea o fată, care i-a salvat pe voinici, fiindcă Ciută-Nevăzută mânca oameni. Pe când răsfoia Basme populare românești
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
săptămână. În "Pipăruș Patru și Florea-Nfloritu" cei doi voinici treceau prin țara furnicilor și prin cea a șoarecilor, care erau mari cât boii, și ajungeau la bordeiul lui Ciută-Nevăzută. Și Ciută-Ne-văzută avea o fată, care i-a salvat pe voinici, fiindcă Ciută-Nevăzută mânca oameni. Pe când răsfoia Basme populare românești, intră în camera mama lui. "Hai, la culcare, că e unșpe! Te-am lăsat o grămadă. Mîine-o să trag de tine să te scoli." Adună cărțile și le puse pe ladă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mereu, de a săruta sfârcurile mici ca niște peceți, de a simți mirosul moscat al subțiorilor tufoase. Și asta-n ciuda faptului că primul iubit i-l omorâseră frații, după ce o arseseră cu cărbuni ca să-l dea în vileag. Și voinicii ar fi continuat să-i căsăpească la iubiți până ce sora lor s-ar fi cununat cinstit și onorabil, cu rochie albă și lămâiță, dacă n-ar fi fost chemată la Moscova ca să fie angajată la Circul Mare, căci tovarășul De-brecenov
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]