1,117 matches
-
cărat până aici. Că dacă vomită în mașină? Vorbesc de mine. Mie îmi vine să le râd în nas. Eu n-am mai vomitat de ani de zile, cum nu știți asta? De ce nu le zice Alexandra că eu nu vomit nicioda tă? Sau dacă mor în mașină? Mai bine să mă ducă la spital, spune unul. De asta, recunosc, mi-e puțin frică. Dacă mă duc la spital îmi iau numele și poate află mama? Pusă în fața unei asemenea primejdii
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
după ora opt, uneori mai târziu, dar înainte ca soarele să înceapă a fierbe. Neauzind nici un zgomot în camera lui, nici nu-l credea acasă. Nici în cursul nopții nu-l auzise cum, de câteva ori, ieșise din cameră să vomite în closetul din vestibul, iar dacă ar fi ajuns până la ea vreun zgomot, oricum n-ar fi pus ieșirile lui pe seama vreunei indispoziții. Fusese mai mult decât o indispoziție, iar dimineața nu mișca pentru că nu mai era în stare. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
marinari comerciali de pe coastele Chinei, nu auziseră de părinții lui Jim, dar transferul lui la centrul de detenție Însemna totuși Încă un pas către ei. Curînd după capturarea sa, Jim se Îmbolnăvise de o febră dureroasă, timp În care a vomitat sînge. Bănuia că fusese trimis la centrul de detenție pentru recuperare. În afară de cîteva perechi de englezi mai vîrstnici, erau acolo un olandez bătrîn cu fiica lui și o belgiancă liniștită, al cărei soț rănit dormea alături de Jim, În magazia bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
peste șine. I-o Întinse doctorului Ransome care se uită fix la el, fără să spună nimic. Bău puțin și trecu lichidul călduț celorlalți, ajutîndu-l pe șofer să umple din nou sticla. Uneia dintre misionare i se făcu greață și vomită apa În praf, la picioarele lui. Jim Își reluă locul În spatele cabinei șoferului. Știa că făcuse bine că băuse el Însuși prima porție de apă. Ceilalți, inclusiv Basie și doctorul Ransome, erau Însetați și ei, dar numai el fusese gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
doar un praf alb. Își Îndesă În gură boabele grase, Înaintă prin iarbă pînă la marginea orezăriei și duse la buze puțină apă călduță din mîinile făcute căuș. O spumă bogată, cremoasă, aproape că Îl făcu să se Înece și vomită jetul alb În iarbă. Jim se uită surprins la această fîntînă albă ca zăpada, Întrebîndu-se dacă va muri de foame pentru că a uitat cum să mănînce. Citi instrucțiunile și prepară o jumătate de litru de lapte atît de consistent Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pernă, peste față, și am râs ca și cum atunci nimic nu s-ar fi întâmplat. Am simțit nevoia să dau afară tot, tot, am simțit nevoia să ajung jos, la limită, să te pedepsești? poate. Stăteam pe vine în fața blocului și vomitam, ție îți vine? da, dar nu pot, spunea Pinochio, care nu era Păianjen deloc, și el ghemuit pe marginea bordurii, la 1 metru de mine, hai să te duc acasă, vrei să stau cu tine? ce bine că ai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
și el mi-a dat dreptate, s-a ridicat de la masă, iar eu l-am luat pe Pinochio de mână și am început să alergăm, să alergăm până când am obosit, pe vine, la marginea bordurii, mie îmi vine iar să vomit, ție? și mie, dar nu pot, vomit amar, vomit tot, nu mai am ce voma, am ajuns jos, jos, dar nu puteam altfel, iar Pinochio m-a ținut în brațe toată noaptea, noi 2, și nu mi-a mai trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
a ridicat de la masă, iar eu l-am luat pe Pinochio de mână și am început să alergăm, să alergăm până când am obosit, pe vine, la marginea bordurii, mie îmi vine iar să vomit, ție? și mie, dar nu pot, vomit amar, vomit tot, nu mai am ce voma, am ajuns jos, jos, dar nu puteam altfel, iar Pinochio m-a ținut în brațe toată noaptea, noi 2, și nu mi-a mai trecut nimic prin cap. Liniște iau eu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de la masă, iar eu l-am luat pe Pinochio de mână și am început să alergăm, să alergăm până când am obosit, pe vine, la marginea bordurii, mie îmi vine iar să vomit, ție? și mie, dar nu pot, vomit amar, vomit tot, nu mai am ce voma, am ajuns jos, jos, dar nu puteam altfel, iar Pinochio m-a ținut în brațe toată noaptea, noi 2, și nu mi-a mai trecut nimic prin cap. Liniște iau eu de la tine, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
prietenii de la care pot împrumuta, până și cu fratele meu, o discuție, e groaznic să discuți de bani în contradictoriu cu fratele tău, te rog, ce naiba, nu țipa la mine, m-am liniștit fumând pe bordură, în fața blocului unde voi vomita, dar asta-n altă zi. Dragoș, știu, e târziu, dar vreau să vorbesc cu cineva, m-aș fi întors la el, m-aș fi întors în noaptea aceea cu lună, când ploua groaznic, m-aș fi întors atunci undeva unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Iancu. Simți cuțitul rece al unei spaime cumplite și zvârcolirea dureroasă a inimii. La fel ca pe vremea când îl aștepta pe Alecu, când îi vedea trăsura sau sania goală, sau când el cobora bălăngănindu-se pe picioare, căzând și vomitând pe alee sub ochii slugilor, terfelit și terfelind tot ceea ce atingea. Vizitiul tocmai strângea blănurile din sanie când apăru și Iancu. Nu se clătina, nu bolborosea, nu se prăvălea pe alee. Stătea sub bolta porții drept, cu fruntea descoperită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu mașina mă afectează destul de rău. Bineînțeles, cel mai neplăcut e să călătorești la etajul unuia dintre autobuzele alea turistice Greyhound. Ești așa de sus! Îți aduci aminte când m-am dus cu un asemenea autobuz la Baton Rouge? Am vomitat de câteva ori. Șoferul a fost nevoit să oprească mașina undeva în mlaștini și sa mă lase să cobor ca să mă plimb puțin. Ceilalți pasageri erau destul de furioși. Aveau probabil stomac de fier, dacă puteau călători cu un asemenea vehicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
părea să fi ajuns la final. Ignatius scoase un zgomot ca de vomă. Ochii și albaștri și galbeni îi lăcrimau. Spune ceva, Ignatius, îl imploră mama sa, întorcându-se tocmai la timp ca să-l vadă scoțând capul pe fereastră și vomitând pe partea unde era lovită mașina. Agentul de stradă Mancuso mergea încet pe Chartres Street, îmbrăcat în pantaloni mulați pe picior și un pulover galben, la sugestia sergentului care îi zisese că așa va avea posibilitatea să aresteze persoane cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în urma palmei primite, auzi ceva ce părea a fi o explozie. În speranța că vreun individ suspect a aruncat o bombă sau s-a împușcat, dădu colțul în goană, ieșind pe St. Anne Street și văzu șapca verde de vânătoare vomitând printre ruine. Doi „Odată cu prăbușirea sistemului medieval, zeii haosului, nebuniei și prostului gust căpătară influență“, scria Ignatius pe una dintre foile sale de însemnări Big Chicf. După o perioadă în care lumea apuseană se bucurase de ordine, liniște, unitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe domnișoara Trixie pe canapeaua lui favorită, cea acoperită cu nylon galben și o ungea pe bătrână cu cremă pe față. Din când în când domnișoara Trixie scotea limba și gusta puțină cremă de pe buza de sus. — Îmi vine să vomit privind această scenă, spuse domnul Levy. N-ai putea s-o plimbi pe afară? E o zi frumoasă. — Îi place canapeaua asta, răspunse doamna Levy. Las-o să se bucure și ea. De ce nu te duci tu afară să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cum îl cuprinde isteria. Încercă să tacă din gură, dar constată că nu reușește. — Îi filmează prin mai multe straturi de voal, spuse el. Maică Doamne! Cine știe cât de ridați și oribili sunt amândoi în realitate. Simt că-mi vine să vomit. Hei, cel din sala de proiecție! Aprinde lumina, te rog Bătu cu sabia în latura scaunului. O plasatoare bătrână coborî pe culoarul dintre scaune și încercă să i-o ia, dar Ignatius se împotrivi, făcând-o să lunece jos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
muncitorilor noștri sunt negri. Asta ne va face reclamă bună. Și în curând vom avea probabil nevoie de muncitori mai mulți și mai calificați. Vom pregăti climatul pentru a face angajări bune. Dar nu ăsta! Vocea doamnei Levy părea să vomite cuvintele. Premiile sunt pentru oameni cumsecade. — Unde-i idealismul de care făceai întotdeauna atâta caz? Credeam că te interesezi de soarta grupurilor minoritare. Cel puțin așa ai susținut întotdeauna. În orice caz, Reilly a meritat să fie salvat. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Îl smulse pe Logan din pat și Îl aruncă În ghearele unei mahmureli Îngrozitoare. Se trânti pe marginea patului, ținându-și capul Între mâini, simțindu-l pulsând și umflându-se. Stomacul bolborosea și fremăta Într-un ritm amețitor. Urma să vomite. Icni și ieși cu pas nesigur pe ușa dormitorului În hol, Îndreptându-se spre baie. De ce a trebuit să bea așa de mult? Pastilele spuneau destul de clar că nu trebuie luate cu alcool... După ce intră În baie, se sprijini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
teribil miros de care avusese parte Logan În toată viața lui. Toată lumea se trase Înapoi. O avalanșă de muște albastre moarte căzură de pe ușa care se deschisese direct În burnița cețoasă. Agentul Steve se grăbi să se depărteze pentru a vomita din nou. Clădirea fusese un grajd pentru vite la un moment dat: o construcție tradițională pentru o fermă, lungă și joasă, cu pereții din granit și acoperiș din țiglă. Un postament traversa mijlocul Încăperii, cu traverse de lemn, Înalte până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
până la genunchi. Era singura zonă goală din tot grajdul. Restul era acoperit cu carcase putrezite de animale mici. Corpurile Încremenite și contorsionate erau acoperite cu o crustă albă. Logan se dădu câțiva pași Înapoi, căutând un colț În care să vomite. Era ca și cum cineva l-ar fi pocnit În măruntaie din nou, fiecare convulsie producându-i valuri de durere În stomacul său plin de cicatrici. Clădirile unu, doi și trei erau pline cu cadavre de animale. Numărul trei nu era tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
două exemplare din fiecare animal. — Ce dracu’ o să faceți cu toate? Întrebă Logan, simțind Încă pe limbă gustul bilei, chiar și după jumătate din pachetul cu dropsuri extramentolate al lui Steve. Omul Îl privi, cu ochii roșii și sticloși, după cât vomitase. — Va trebui să le luăm de aici și să le incinerăm, răspunse el, trecându-și o mână peste fața umedă. Se cutremură. — Ne va lua zile Întregi. — Mai degrabă... Logan se opri: ceva se mișca la capătul drumului. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
La această replică, trăsăturile lui Insch se destinseră Într-un zâmbet larg. — Ți-a plăcut colecția Hoitarului? Deci știa despre grajdurile pline de cadavre de animale putrezite. O făcuse intenționat. Nu cred că mi-a venit de atâtea ori să vomit În toată viața mea. Cum s-a simțit agentul Jacobs? Logan fu gata să Întrebe cine era agentul Jacobs, dar Își dădu seama că inspectorul vorbea despre Steve: Bețivanu-n curu’ gol. — Nu cred că va uita prea repede ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de la primărie, care trebuia să se-ocupe de treburile de-acolo, să-i spună ce găsise. Dar ieși doar un țipăt ascuțit. Aruncă lopata plină de mortăciuni și se grăbi să iasă, alunecând, patinând, căzând În genunchi; rupându-și masca, vomitând În zăpada porția de Weetabix. Logan parcă peste drum de Turf ’n Track, privind agenția de pariuri prin lapoviță și binoclu. Era o vreme Îngrozitoare. Ninsoarea diafană pe care o văzuse de dimineață se oprise o vreme și apoi Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Peter Lumley. — Greu de zis. Bietul micuț a putrezit aproape de tot. Doctorul se feri Într-o parte, iar Logan văzu pentru prima dată ce-l făcuse de fapt pe Matthew Oswald să fugă urlând afară În zăpadă și să-și vomite porția de Weetabix. Capul unui copil se distingea din masa de cadavre de animale. Nu mai erau trăsături În adevăratul sens al cuvântului, osul Împingând prin cenușiul slinos. — O, Cristoase! Stomacul lui Logan se strânse. — Nici măcar nu știu dacă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să-și scoată cizmele italienești și să ia În locul lor o pereche de ghete Wellington Înainte de a-și continua drumul spre adăpost. După treizeci de secunde, era din nou afară În zăpadă, Îndoită de mijloc, răsuflând greu. Încerca să nu vomite. Un zâmbet răutăcios se ivi pe fața lui Logan. Nu se făcea să pară uman În fața celor de grad inferior. Insch se desprinse de chiuvetă și scoase o pereche de cătușe. — Hai, Philips. În picioare. Logan se uită cum figurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]