1,377 matches
-
în fața magazinului Unirea, sub o reclamă uriașă, „design”, a lanțului internațional de magazine Zara, o femeie din Maramureș propune spre vânzare cergi. Nu uită să spună ori de câte ori o abordează cineva interesat că „sunt țesute manual în război, apoi toarse și vopsite natural”. În fine, am mai putut vedea chiar și o bătrână care vindea un cocoș, unul singur, un exemplar care-și ițea creasta roșie, bogată, dintr-o sacoșă de rafie. În vechime, sărbătoarea unui sfânt era și un loc privilegiat
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în plin centru și nu de echipa lui de filaj în civil, ci de către alții îmbrăcați în uniforme de milițieni. Traversând bulevardul, de la Hotel Intercontinental pe partea dreaptă a străzii 13 Decembrie altădată strada Regală , o clădire sumbră cu geamurile vopsite și cu porți înalte metalice ce adăpostește tehnicienii Securității care, la ordinul colonelului V.A., instalează T.O. (tehnică operativă), adică microfoane sub parchet ori în pereții locuinței, transformând telefonul în radio-emițător pentru ascultarea tuturor convorbirilor din casă sau numai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de veți fi aduși la scările care dau în str. Beldiman și urcați la ultimul etaj în clădirea fostei Prefecturi a Poliției, îl veți întâlni în mod sigur acolo pe Bucurescu Gianu, șeful Securității Capitalei, destul de Bronet. Are însă părul vopsit, pentru ca vreodată să fie mai greu de recunoscut și să rămână nepedepsit. El coordonează asuprirea, maltratările și persecuțiile împotriva preotului Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Mihai Botez, Dorin Tudoran, dr. Cană, Gheorghe Brașoveanu, Iuga Dumitru și Radu Filipescu. Securitatea stipendiază pe Michael Titus
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
calicilor nu le va mai aparține nimic. Din acest motiv, cînd un IMS a poposit în Ghireni, am alergat să vedem ce minune mai are poporul. Ce frumos mai torcea motorul și cu ce pasiune mai freca șoferul tabla frumos vopsită! Băi, mi se adresează acesta. Mă remarcase că eram cel mai deștept dintre drăcăraia satului. Da, nene, răspund supus. Dă-mi mutelca aceea de pe capotă! Mă reped servil să execut comanda. Cînd să apuc mutelca șoferul apasă pe claxon. Bi-bi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bani și ne-a servit cu rom. Îmi amintesc faptul că vasul lui era cel mai curat din cele văzute vreodată. Acum, după ce au trecut 10 ani, îmi dau seama că pentru el e mai important să mențină ambarcația curată, vopsită și bine unsă decât să pescuiască. Dar e adevărat că prefera să pescuiască decât să mănânce sau să doarmă. Anterior am avut un bun pilot, numit Carlos Gutierrez, dar mi l-au luat în timp ce mă aflam corespondent în Războiul Civil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cu tablă, având forme și dimensiuni diferite, bucurându-se de avantajele extraordinare oferite de electricitate. La noi, la deportați, acoperișuri de paie și iluminatul cu lămpi sau lumânări. De ce, Doamne, de ce? Garduri de lemn cu porți de intrare în curte; vopsite, dichisite, aranjate după priceperea și gustul proprietarului. Femeile cu broboade negre legate după ceafă și bărbații cu căciuli cu garnitură, fără cupolă, plate, de parc-ar fi fost niște modele tătărești. Aici, în Niculești-Jianu, căile de circulație erau accesibile. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mă bucuram cel mai mult când luam parte în noaptea Învierii la împușcăturile cu sacalușul din cimitirul care părea că arde de multiplele lumănări aprinse de pe morminte, iar după amiaza zilei de Paști, la toacă, ciocneam o sumedenie de ouă vopsite multicolor cu prietenii mei de joacă. La ora 24, la Înviere, când preotul apărea în ușa altarului, înalt cu barbă albă, îmbrăcat în odăjdii scumpe, cu plete bogate, cu figura lui blândă, cu vocea domoală parcă șoptită, mi se părea
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
au oaspete. Acești țărani au harul dăruirii. L-a scos din cui și m-a rugat să-l primesc. Ținea la această capodoperă primitivă, era făcută de soția dumnealui, într-o tehnică populară, din mici fragmente de coajă de ou vopsit, de Paști. Un mic și fermecător mozaic primitiv. Are sfințenie, duh, poveste. Este imaginea de unde a plecat un mort și unde este așteptată întoarcerea lui. Un obicei, ritual, de Pastele Blajinilor. În așteptarea sufletului i se pune alături o floare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
om, și sufletul, și îmbrăcămintea"..., cam așa spune Cehov în "Unchiul Vanea". Știu această părere a divinului scriitor de mulți ani, de când era afișată ca lozincă politică, în gara Dorohoi, în epoca stalinistă. Era scrisă foarte mare, cu litere albe, vopsite citeț pe o pânză de sac, vopsită și ea cu ulei roșu. Era o poruncă și totodată un sfat atractiv. În gara Dorohoi treceau pe atunci doar două trenuri care se întâlneau, concomitent, la miezul nopții, așa că toți călătorii aveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
spune Cehov în "Unchiul Vanea". Știu această părere a divinului scriitor de mulți ani, de când era afișată ca lozincă politică, în gara Dorohoi, în epoca stalinistă. Era scrisă foarte mare, cu litere albe, vopsite citeț pe o pânză de sac, vopsită și ea cu ulei roșu. Era o poruncă și totodată un sfat atractiv. În gara Dorohoi treceau pe atunci doar două trenuri care se întâlneau, concomitent, la miezul nopții, așa că toți călătorii aveau foarte mult timp la dispoziție să mediteze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
stăpânitorii de pământuri, absenteiștii”5. Opoziția apare la toate nivelurile arhitectonice: între capitole, în cadrul capitolelor, în același paragraf, scenă sau chiar frază. „Satul [Curteanca] era numai câteva bordeie, în mijlocul cărora se înălța conacul, o clădire informă cu un turn pătrat, vopsită toată în culoarea sângelui...” (II, 1). Pe lângă antiteza bordeie-conac, atrag atenția atributele celui din urmă, alese desigur nu la întâmplare. Titu se plimbă prin sat și trece pe lângă următoarele „instituții”: postul de jandarmi - cârciuma - primăria - școala - biserica (II, 3). Unele
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
și o alta, a Primăriei, (securității), din autoturnuri stergând fațadele din diferite părți ale Iașului cântând Savetuță ieși la poartă, pocnind de invidie pentru curajul căuzașilor. În spatele lor galeria de copii într-un joc mărunt din ghetuțe repetînd sloganuri proaspăt vopsite: vrem libertate, li-ber-ta-te, li-ber-ta-te, nașpa !! Unde oare era securitatea fluidă ca un alizeu, multiplicată în zeci de mii de informatori înarmați până în dinți cu aparatură sofisticată? Și o mostră de umor picaresc: Echipa Stoica a fost una din ramificațiile pe
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
de o Îndelungă practică a amorului conjugal. DOMNU’ BUSUIOC, COFETARUL MAHALALEI NOASTRE, ERA un chiul băieților, de o seamă cu mine, ai băcanului Ghiță Tănă sescu, botezați mai toți de tata; În [cofetăria lui] cu prăjituri din albuș de ou vopsit și cu cofeturi pentru colivă, toate decolo rate În vitrina prăfuită, nu intra nimeni. Fiindcă adevărata Îndeletnicire a lui domnu’ Busuioc, pe după perdeaua cofetă riei, erau odăile Închiriate de el În hotelul Lambru, mobilate sumar și date apoi cu ora
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mi-a făcut”. Fiind lăsat singur în celulă aveam senzația că în capul meu era o lădiță cu cuie ce sunau metalic. În acea perioadă cu un vrej vârtos scos din salteaua de paie am zgâriat peretele și ușa metalică vopsită, făcând semnul crucii; în fața acestor cruci mă rugam „Calea Crucii”, și mișcându-mă dintr-un loc în altul, securiștii m-au privit prin vizetă și la unul din controalele zilnice văzând că am zgâriat pereții m-au întrebat: „ - Ce-ai
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dă fetei când se mărită. Mama nu a făcut excepție. Grijulie și harnică, tot anul avea în vedere să ne completeze lada (cu zestre). Încă de când eram mici, a început pregătirea. Țineam multe oi și din lâna lor (toarsă și vopsită) unguroaicele de la Măneuți ne-au țesut câteva scoarțe cu trandafiri. Erau lungi de câte vreo 5 m și late de 1,50 m. Ele împodobeau camerele țărănești. Au fost primele ce-au ocupat loc de cinste în lada mare și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mai gustoase decât cele culese la amiază. Odată cu trecerea la ora de vară, miezul nopții, pentru fantome devine o dilemă. Ideea de a fi cineva, depinde mult de buna dispoziție. Tineretul de azi e monstruos: nu are respect pentru părul vopsit. Ceea ce ești, vorbește mult mai mult decât ceea ce spui. Când vrei să câștigi prea mult, pierzi totul. Pe drumul prieteniei, nu lăsați să crească iarbă. De vezi purcei ducând în gură paie, e semn că s ar putea să dea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
În Piața Armelor, dreptunghiulară și foarte asemănătoare unei piețe madrilene, am văzut, odată, un bărbat complet gol, dormind pe o bancă, direct pe lemn, fără să folosească măcar un ziar sau o hârtie oarecare pentru a se ocroti de lemnul vopsit al băncii, sau pentru a se înveli și a se ocroti de privirile curioase ale mulțimii de turiști care mișunau prin piață și nu se sfiau să îl privească cu interes nemascat. Am fost uimit să constat că polițiști treceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
la bătrânețe, retrăind propria mea viață, condeiul îmi înaintează rapid pe paginile albe, luând-o chiar înaintea elaborării, fiindcă mă feresc să fac „literatură“. Lecturile mele epice s-au „îmbogățit“ însă cu romanele din „Colecția celor 15 lei“ (Strada buzelor vopsite, Secretul doctorului Fu Man Tchu, dar uneori și titluri semnate de autori mai serioși, deși Simenon încă nu apăruse), cu romane de Pitigrilli, cu seria de biografii intitulată „Femei celebre“ (Doamna de La Vallière, Doamna de Montespan, Doamna de Maintenon, Doamna
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
adolescenții „haios” îmbrăcați. Adolescentele sunt îmbrăcate cu câte o rochiță scurtă peste pantaloni, cu șosete în picioare sau ciorapi trei sferturi, groși, pentru sezonul de vară. Unele purtau cizmulițe, altele ghetuțe. Băieții sunt la fel de frumoși ca și fetele, cu părul vopsit și complicat aranjat, purtând îmbrăcăminte la fel de haioasă ca și ele. Shibuya reprezintă orașul în care se manifestă lumea „haioasă” a tinerilor, o lume apropiată de eroii animeu-rilor japoneze și de manga. Asakusa Joi, 28. 08. 2008 Ziua de azi a
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
apropiem. Supt un mal, se scaldă două femei goale. Vasile se preface a râde cu hohote. Intrăm cu pas încet în sat, și dintr-o dată sunt surprins de marea tăcere a uliței, de marea curățenie a caselor cu cerdacuri nalte vopsite vânăt deschis, cu grădiniți de trandafiri, o îngrijire care pare o întrecere necontenită. Maici, unele bătrâne, cu fețele liniștite, altele tinere, care te privesc în treacăt cercetător ca orice femeie curioasă trec drumul. Ca și la Agapia, biserici nouă acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
simțit că vinul băut se preface în fiere. *I-am întîlnit, la distanță de nici o sută de metri, pe Calimandric și pe Miluță Bortă. Ceea ce m-a frapat la ei e nesinceritatea cu care își poartă vîrsta. Primul avea părul vopsit castaniu-roșcat, iar al doilea, care e profesor, își acoperise creștetul gol cu o meșă ridicată de la o tîmplă spre cealaltă. Chelie „deasă” (vorba glumețului) am și eu, dar nu mi-o ascund sub vopseli sau tunsori sofisticate. O port cinstit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fost cumpărată în 1939. E, după mine, cea mai minunată din cele patru, care sunt, fiecare în felul ei, minunate. Are în curte arbori uriași, o specie de conifer cu lemnul roșu, lângă care tronează o "locomobilă" superbă, cu roțile vopsite tot în roșu. Casa propriu-zisă, compusa din mai multe corpuri, este clădită chiar pe malul oceanului, cu ferestre uriașe și cu comori nemaipomenite, dintre care trei "mascarone" statui de lemn ce ornau prova corabiilor cu pânze "La Guillermina", "La Medusa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Sfîntului imperiu romano-germanic față de regele Italiei, simplu delegat al puterii imperiale în peninsulă. La recepția feerică dată de Sindicul Don Prospero Colonna, prinț de Sonnino, în palatele Capitoliului (reunite, pentru circumstanță, prin culoare de lemn și gips acoperit cu pînză vopsită) iluminate de torțe de rășină și becuri electrice, într-o apoteoză de proiectoare și focuri de Bengal, Wilhelm al II-lea, dominînd silueta firavă a lui Victor Emmanuel, nu contenea, ca pentru a sublinia glumele sale cazone, să-i aplice
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
chiuituri, nuntașii se întorc la casa miresei, unde-n poartă sunt așteptați de un car împodobit pe care se află lada cu zestrea acesteia. În car se urcă fete și feciori care întrețin în continuare veselia : U iu iu ! Ladă vopsită, Cu haine împodobită, Făcute de mireasa, La un loc cu maică-sa, Că le-a plăcut a lucra. N-a stat cu capu-n fereastră Cu drumeți să povestească, A stat cu ochii-n război Și-are numai lucruri noi
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Aimee Light și am simțit un vag impuls sexual urmat de dezamăgire, combinația obișnuită. Siluetele femeilor se distingeau în bucătărie, vocile lor distante și estompate, un fundal plăcut al conversației bărbaților. Bărbații erau dichisiți și fără burtă, cu părul scump vopsit și fețele netede, fără riduri, așa că nici unul dintre noi nu-și arăta vârsta, ceea ce mi se părea un lucru bun, în timp ce căscam pe șezlong. Eram cu toții destul de detașați, înclinați spre glumă, deși nu-i cunoșteam foarte bine - fiecare se rezuma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]