114,044 matches
-
oarecum ciudată a dlui Sergiu Grossu, intitulată Din cauza lui Arghezi. "Fost și actual admirator al poeziei sale", dl Grossu afirmă că a "avut mult de suferit din cauza lui", adică a lui Arghezi. Recunosc că, înainte de a afla despre ce e vorba, m-am speriat: n-o fi fost și Arghezi denunțător ca atîția alți confrați. Din fericire, nu dl Grossu a făcut închisoare pentru un pamflet anti-Arghezi scris în 1959 ca urmare a supărării pe care i-a pricinuit-o republicarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14452_a_15777]
-
va putea întrerupe tradiția tuturor acestor obiceiuri, transmise parcă genetic. Spectacolul de la Odeon este un popas și un studiu. Social, lingvistic, etnografic, folcloric, moral asupra unui spațiu - Oltenia - care există la întretăierea dintre veghe, trebăluială, vis, coșmar, agitație continuă, păreri, vorbe, mistic și realitate. Am văzut această propunere cu Gaițele de trei ori. Primul spectacol m-a îndemnat să mai aștept ca viermuiala să-i cuprindă, dinăuntru și visceral, pe toți cei implicați în distribuție. Îmi plăcuse enorm Carmen Tănase în
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
artistic ale epocii Izabelei Sadoveanu. Rețin, dincolo de ampla tratare a simbolismului, comentariul autoexplicativ al autoarei, după vizitarea expoziției, organizate la Biblioteca Națională de la Paris, la 50 de ani ai curentului: "Am fost singura care eram de părere că, dimpotrivă, este vorba de o mișcare de reînnoire, după cum am fost cea dintâi care am scris la "Viața românească" încercări asupra simbolismului". Mai rețin, din portretul lui Jean Moréas, rolul atribuit lui în dezvoltarea mișcării simboliste. Manifestul său lansat în "Le Figaro", comentat
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
ar putea să o evite recurgînd pur și simplu la reformulări ale frazei. Citatele care ilustrează abuzul se găsesc cu ușurință, în diverse registre stilistice ale limbii actuale. Numeroase exemple recente pot fi culese din Internet: în multe cazuri e vorba de texte traduse, în care presiunea automatismului a fost mai mare decît modelul textului sursă. Nu se observă diferențe considerabile de frecvență între textele care ar avea justificarea "cacofoniei" (ca precedînd cuvinte care încep cu c- /ca-, co-) și celelalte
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
Samuel (ca să schimbăm imaginea, limpezindu-ne ochii), a fost guvernatorul Transilvaniei între 1777-1787, fiind autorul unor reforme administrative, fiscale, culturale ce au transformat ținutul de peste munți. Ce-i lipsea Transilvaniei, dar ce ne lipsește nouă în general, și astăzi, este - vorba lui Arghezi - tocmai un neamț! Bine că, măcar, și-a găsit neamțul trebuitor frumosul oraș de la poalele munților Cibin. Sunt lucruri pe care le moștenirăm o dată cu alipirea Ardealului la Patria-mumă, dar față de care, deseori, nu suntem la înălțime. Pot să
Brukenthal by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14465_a_15790]
-
cum ei credeau, de mari eforturi la cei o sută zece ani stăpîn. Dar se sculă, brusc năvălind în corturi. 2 (Dieta lui Iosua) Și se-abătu ca grindina afară: Voi ce-I promiteți? Dumnezei destui așteaptă-n jur o vorbă doar să spui. Dar de-i alegeți, Domnul vă omoară. Și cu-o trufie-apoi, nemăsurată: Ci eu și casa mea sîntem ai Lui. Iar ei: Ajută-ne, un semn ne-arată și grelei noastre-alegeri fii cu rost. El însă îi
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
Liviu Dănceanu Uneori uitarea e remediul nedreptăților suferite, suprema mângâiere a celor vrednici, dar și a celor nevrednici, funcționând ca o măsură de consolare a întregii noastre ființe. Alteori însă, uitarea corupe de-a dreptul istoria, semănând - vorba lui Shakespeare - cu "un uriaș monstru de ingratitudine". Iar cea mai amară dintre ingratitudini este negarea gloriei prin uitare. Nu de puține ori memoria ne joacă feste ca într-un joc "de-a v-ați ascunselea", în care parcă mijește
Bilanț cu îngeri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14385_a_15710]
-
care textul apare ca un întreg organic, viu, funcțional la toate nivelurile sale. Din această perspectivă însă, orice lectură inteligentă devine, inevitabil, o relectură. Paradigmatică pentru acest mod de "a citi", mi se pare odiseea unui text de Nerval (e vorba de Sylvie), căruia Eco îi consacră și aici un sclipitor studiu intitulat La brume de Valois. Pentru cei familiarizați cu opera autorului, nu mai e de mult un secret faptul că textul lui Nerval l-a urmărit pe Eco, ca
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
pare tendința de "uitare" a semnelor diacritice (mai ales în "ferestrele" de cuprins), posibil fenomen tipic pentru "produsele multimedia", datorat înrudirii cu internetul. în concluzie, chiar și la cărțile virtuale, corectura tot pe hârtie trebuie făcută! Însă, pentru că tot veni vorba de legătura dintre cărțile virtuale și cărțile "reale", se cuvine să adaug că programul Microsoft Reader, care trebuie instalat pe calculator înaintea lecturii, poate da chiar cititorului sceptic față de cd-romuri iluzia că are de-a face cu o carte în
Caragiale pe cd-rom by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/14458_a_15783]
-
capăt, el îl provoacă prin întrebări menite să-i stimuleze, și eventual, să-i zădărască punîndu-le la încercare orgoliul, etc.". în analiza consacrată nuvelei Mistreții erau blînzi, de pildă, cheia textului este găsită tocmai în distribuția și valorizarea inegală a vorbei, dimensiune esențială, în sens mai larg, a textului: "arta de prozator a lui Ștefan Bănulescu stă în bună parte pe omisiune, elipsă, aluzie, litotă; scriitorul are un mod de a nara pe care tăcerile îl umplu de ecouri enigmatice, de
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
Pierdutul, vagabondul care rătăcea pe cîmpie și se spînzură de "umbra unui salcîm" în Iarna bărbaților și adolescentul proclamat rege al Insulei Cailor, geniu matematic, ajuns la o bătrînețe liniștită la Bodega Armeanului alături de Iapa-Roșie? în nici un caz nu e vorba de o evoluție în sensul romanelor clasice. Imaginația autorului "renaște din propria ei cenușă, reluînd mereu același personaj, din altă perspectivă; în alt context, sub altă formă; procesul continuă irezistibil, nimic nu-l poate opri, nici o versiune nu reprezintă ultimul
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
lui Shakespeare nu e mare lucru, și că cine știe ce rapsod din jungla amazoniană ar putea foarte bine să-l înlocuiască în programele școlare. Dar problema românilor nu sunt academicii occidentali. Problema românilor sunt ungurii. O fi rostit George W. Bush vorbele solemne că România nu mai are a se teme de vreun dușman dinafară și că oricine va îndrăzni să atace militar România va avea de-a face cu forța N.A.T.O. Or fi participat președintele și premierul maghiar la aniversarea
Costul prostiei bine informate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14454_a_15779]
-
picat la patima naționalistă argumente nu contează. El se comportă asemeni acelui scriitor (binecunoscut pentru plimbările incognito prin textele altora) despre care se zice că surprins fiind de soața-i în pat cu o jună actriță, ar fi rostit faimoasele vorbe: "Maricico, nu e ceea ce crezi tu!" Istoria, cinica de ea, nu ne spune însă ce credea respectiva Măricică! Există - cum spuneam - o logică a naționalistului (așa cum există o logică a bețivului, a gelosului, a viciosului), impermeabilă la argument. în această
Costul prostiei bine informate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14454_a_15779]
-
la ce-l așteaptă? - Ce să mă gândesc? Știu prea bine ce-l așteaptă. Îl așteaptă lagărul cu regim sever. Am vorbit cu avocatul. Mi s-a cerut deja și semnătura... Teppe vorbea liniștit și simplu. Ca și cum ar fi fost vorba de ceva normal și bun. L-am întrebat, cu voce scăzută, încrezător și conspirativ: - Cazul Soldatov? - Ce? - doctorul n-a înțeles. - Fiul dumneavoastră face parte din mișcarea de renaștere a Estoniei? - Fiul meu, - vorbi răspicat Teppe, - e un borfaș speculant
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
de ce eu, un felcer modest, am fost numit șeful spitalului?..." Iar el îmi răspunde: "Pentru că toți colegii tăi deștepți au fost împușcați..." Ca și cum eu i-am împușcat... Sună telefonul. - La aparat, - rosti Teppe, - excelent. Apoi trecu la limba estonă. Era vorba de centimetri și de kilograme. - Ei, iată, spuse el, - a născut cea din salonul nouă. Patru kilograme douăsute și cincizeci și opt de centimetri. Numele de familie al mamei e Okas. Jilia Okas. Anul nașterii - o mie nouă sute patruzeci și
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
să vă felicit. Copilul dumneavoastră este cel de-al 400.000-lea cetățean al orașului. Eu sunt de la redacție. Vreau să scriu despre familia dumneavoastră. - Ce să scrii? - Ei, despre viața voastră... Ar trebui să mergem undeva, să stăm de vorbă. - În sensul, să bem ceva? - se însufleți Kuzin. Era un bărbat înalt, cu bărbie fermă și cu gene inocente de copil. S-a ridicat vioi de pe iarbă, și-a scuturat genunchii. Ne-am dus la "Cosmos", ne-am așezat lângă
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
ieșit? M-am făcut mare, și ce-a ieșit? Sunt un alcoolic, un pilangiu... Mai bine m-ar fi numit chiar așa - Pilangică... Încă o dușcă? Acuma beam fără să mai mâncăm ceva. - Îi spui Volodia, - se întinse Kuzin la vorbă, - și iese un bețivan... Depinde mult, bineînțeles, de educație... - Ascultă, - zic, - spune-i Lembit temporar. Redactorul nostru a promis că dă ceva mălai pentru asta. Iar peste o lună, când îl înregistrezi, îi schimbi numele... - Cât? - se interesă Kuzin. - Douăzeci și cinci
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
reușit cu neîndemânare să coborâm în acele abisuri și locuri amețitoare unde oamenii se duc doar să le privească adâncimile. ș...ț Dacă cineva ar fi tras cu urechea la conversația noastră, ar fi crezut că doi diavoli ședeau de vorbă." (p. 254) Versiunea engleză originală a acestui text a apărut, pe 24 octombrie 2002, în Metapsychology, revistă electronică editată la New York de Dr. Christian Perring. Traducerea și adaptarea textului de față aparțin autorului. (C.B.)
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
se opune nu doar prejudecăților și post-judecăților - ci și, aș preciza eu cu un termen sintetic, sub-judecății, ori, altfel spus, sub-înțelesului, ca noțiune luată atât în sensul uzual, cât și în sens literal, drept ceea ce cade sub înțelegerea noastră. E vorba așadar despre o luptă cu subînțelesurile, cu jumătățile de înțeles, cu sferturile de înțeles, cu neînțelesurile și, la urma urmelor, cu neînțelegerile.
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
protestului radicalizat, de natură politică. Pentru a "curăți" conceptul de umbrele ce s-au lăsat asupră-i, însă și pentru a-și clarifica obiectul foarte onorabil al studiului, autorul excerptează "caracteristicile principale" ale fenomenului în cauză: "Înainte de toate, a fost vorba despre o reacție de autoapărare, de salvgardare a identității spirituale, inițiată de elita culturală românească și îndreptată împotriva transformării țării într-o provincie vasală și cu un sens al evoluției istorice deviat. În al doilea rînd, aparțin rezistenței acele acțiuni
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
nu înseamnă că nu există criză. Înseamnă numai că el nu o simte. Ceea ce este cu totul altceva. Al treilea argument al confratelui meu... Pe-al treilea nu l-am mai găsit în lungul d-sale articol". Însă nu e vorba doar de atît. Tudor Teodorescu-Braniște surprinde o psihologie se vede că durabilă a "polemistului" care fuge de argumente, care preferă să ia în brațe insulta: "De ce tendința aceasta, specific bucureșteană, de-a înlocui - într-o dezbatere de idei - argumentul, cu
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
d-tale, peste împotrivirile conștiinței mele?" Misticismul opiniei unice care nu suportă nici o nuanță de îndoială și, în cazul criticii, afurisește revizuirile, poate fi circumscris prin propozițiile lui Teodorescu-Braniște din 1947: "Nimic nu-mi îngăduie să cred că stai de vorbă, prin nu știu ce magie, cu forțe ascunse care îți strecoară în miez de noapte, în creierul d-tale - și numai pentru uzul d-tale - scînteia adevărului unic. Nimic nu-mi îngăduie să cred că ești posesorul acestui unic tezaur". Și încă
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
Nu - îi prefer pe toți! - Personajele - pozitive sau negative - sunt progeniturile scriitorului. Le iubiți fără discriminare? - Nu-mi pot iubi toți copiii! De pildă, în Contratimp, am un personaj care-mi inspiră mereu, chiar și astăzi, palme. De fapt, este vorba despre Reptilică, fost director corupt al unei edituri centrale, fost membru supleant în C.C. al P.C.R., actualmente prezent pe mai toate ecranele televiziunilor naționale și private. Ca fost dizident?! Reptilică, individul care mai toată viața a trăit într-o privată
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
lămurit imediat: "N-aș prea zice! Mai ales că-s scriitor, bașca și umorist pe deasupra..." A dat din cap anunțându-mi: Dom'le, la volumul al doilea, ăla cu ăi de rea credință, vii la mine să mai stăm de vorbă. De-oi mai fi pe-aici, sau, în cel mai rău caz, la C.C.!" N-a mai fost nici "un rău caz". Venise revoluția din '89. - Presupun că l-ați cunoscut pe Tudor Mușatescu destul de bine. Cum era el, omul
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
Deosebirea dintre mine și dânșii nu-i decât una singură: Au câștigat bani grei din truda talentului lor, pe când eu câștig praful de pe tobă. De-aceea mi-s și-acum "director de onoare" la publicația Jurnalul de Prahova. Deși, fie vorba între noi, aș fi preferat să fie invers. Să fie W. S. Maugham director de onoare la "Jurnalul de Londra", iar eu să locuiesc pe Coasta de Azur, să am 92 de ani și să-mi scriu romanele în continuare
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]