1,940 matches
-
data de 15 aprilie 1828 prin anaforaua marilor boieri din Divanul de atunci, adăogându-se și textul privind proveniența moșiei boierești, „zăstri a soției dumisale Ruxandrei, fiica dumisale vornicului Alecu Calimah, și dumnialui, iarăși, le are după soția dumisale, fiica răposatului vornic Gavril Conachi”, moșie care a fost acum „stâlpită cu pietri de giur-împregiur și fără vreo amestecare cu dânșii”, adică cu răzeșii. Se vorbește adesea în lucrări de referință de sate răzeșești, restrângându-se accepția termenului doar la locuitorii respectivului sat
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
nu avea cum să „zidească” în 1826 biserica, cu atât mai puțin în 1840, când el nu mai viețuia, decesul său întâmplându-se încă din iunie 1811. Cheltuielile pentru construcția acestei sfinte biserici au fost suportate, într-adevăr, de marele vornic Gavril Conachi, dar în timpul vieții lui și a soției sale, Măriuța. Într-o samă din anul 1794, anul cel mai fast, pare-se, al familiei respective, găsim notate detalii, după obicei, de cheltuielile și eforturile făcute în contul acestei biserici
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
continuare a unor practici ce vin din urmă. Nu cunoaștem textul în întregime, din cărămidă păstrându-se doar o parte, dar suficient pentru a se face dovada științei de carte la data și locul respectiv. Un bun scriitor a fost vornicul de poartă Ionașco Corpaci de la Tămășeni, el fiind, probabil, scriitorul unui act de danie, pe care o face „Rucsanda, fata lui Deli Gheorghie, giupâneasa lui Ionașco ce-au fost logofăt” mănăstirii de la Soveja; în final citim textul: „Eu, Ionașco Corpaci
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de suflet sau de botez, așa cum se obișnuia în epocă, iar logofătul și soția sa să fi contribuit la școlarizarea lui. Știutori de carte trebuie să fi avut la Umbrărești marele logofăt Manolache Costache și urmașul său la moșie, marele vornic Gavril Conachi. Avem în vedere pe acel vătav Darie, pe care îl folosește ca slujbaș și „logofeteasa Manolăcheoaie”, sau pe vătafii Lupu sin Manole (descendenți Corpăcești), Gheorghiță Bute, Ioniță Trușan, Vasile Tonul, Grigoraș Butunoi, nume pe care le întâlnim în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
familii sau 500 de suflete. De exemplu, satul Tarnița, în 1774, când a luat ființă, ținea de Matca Oțelești. Din anul 1889 datează prima mențiune documentară a comunei Oncești. În timp, cârmuitorul județului a devenit prefect, cârmuitorul plasei, subprefect, iar vornicul satului, primar al comunei. Consiliul comunal se compunea din trei membri aleși prin vot direct și secret din bărbați în vârstă de peste 21 ani, cu excluderea cetățenilor condamnați. Femeile nu aveau drept de vot. Alegerile se organizau sub președinția unui
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
acte de învoieli agricole, acte juridice, certificate notariale și ținea evidența statistică a populației. La început, în fruntea unui sat era vatmanul, ca mai apoi, până în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, satul să fie condus de către un vornic, care avea obligații juridice, fiscale, de poliție și, bineînțeles, administrative: întocmirea cislei (cotizației), strângerea și vărsarea dărilor, obligarea celor fugiți din sat la plata dărilor, tocmirea împreună cu sătenii a văcarilor pentru păscutul vitelor, înștiințarea satelor din jur când se găsesc
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
împreună cu sătenii a văcarilor pentru păscutul vitelor, înștiințarea satelor din jur când se găsesc vite de pripas, paza pătulelor și a depozitelor de rezervă, obținerea de terenuri pentru cultură și imaș de la isprăvnicie, când nu ajungeau pentru săteni ș.a. Tot vornicul avea grijă ca vitele sătenilor să nu strice recoltele, prin ridicarea gardurilor țarinei și ancheta stricăciunile făcute de animale. În Oncești, dintre vornicii care au condus comuna mulți ani, menționăm pe Balaban, Dobraniș, Lupu, Obreja și Piseru. Jitarul era cel
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
rezervă, obținerea de terenuri pentru cultură și imaș de la isprăvnicie, când nu ajungeau pentru săteni ș.a. Tot vornicul avea grijă ca vitele sătenilor să nu strice recoltele, prin ridicarea gardurilor țarinei și ancheta stricăciunile făcute de animale. În Oncești, dintre vornicii care au condus comuna mulți ani, menționăm pe Balaban, Dobraniș, Lupu, Obreja și Piseru. Jitarul era cel care păzea țarina în timpul verii și închidea poarta țarinei, fapt pentru care primea de la fiecare sătean o mică parte din recoltă (o baniță
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
populare de o înaltă valoare creatoare. La începutul secolului trecut, conducerea satului o avea vornicul, care avea și atribuții judecătorești, unde participau bătrânii din sat și se judeca în fața poporului, urmărindu-se împăcarea părților în conflict. După anul 1830, atribuțiile vornicului se restrâng și locul acestora îl ia instituția „județului sătesc”, format din preot și trei membri aleși, judecând toate pricinile ivite în comună. Regulamentul Organic continua să exercite în împărțirea dreptății influența sa de clasă. Găsim aici, încă una din
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Prosie și Romică Prosie, oameni ai datoriei și legii, care au folosit prilejul ca în adunările de la Căminul cultural să explice prevederile legilor, dând în același timp îndrumări corespunzătoare. PAZA SĂTEASCĂ Organizarea pazei sătești în secolul trecut cădea în sarcina vornicului și se impunea fiecărui cetățean prestarea ei prin rotație. Acești paznici se numeau „străjeri” și patrulau zi și noapte prin sat, având anumite locuri de popas. Astfel de locuri erau în fața școlii sau pe anumite locuri înalte de unde se putea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
al II-lea, tatăl lui Ștefan cel Mare, a obținut o importantă biruință asupra oastei leșești venită să-l întroneze în Moldova pe Alexăndrel. Să revenim însă la tema monografiei și a descrierilor anterioare! Între timp, Bârladul devenise reședința marelui vornic al Țării de Jos. Primul dregător învestit în această funcție se numea Huru. Această dregătorie exista deja în luna februarie a anului 1541, când la Bârlad era primit cu mare cinste Petru Rareș care venea cu oaste turcească pentru a
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
luarea zestrei, vulpea, alaiul cununiei religioase, primirea miresei cu alaiul la casa socrilor mari, dansul și petrecerea nunții, masa de noapte, închinatul găinii, închinatul darurilor de către nuntași, dezgătitul și legatul miresei. Înainte cu câteva zile de a începe nunta, vornicul mergea cu o ploscă cu vin și invita oamenii la nuntă. Alaiul mirelui pleacă spre casa miresei; ajuns la mireasă, la intrarea în curte este întâmpinat de tatăl miresei, care iese înainte cu pâine și sare zicând: „Dragi nuntași, ia
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
polci, valsuri sau tangouri. Pe parcursul desfășurării nunții tradiționale din satele comunei Oncești, indiferent de momentul zilei, se salută cu „bună dimineața”. Este salutul ce reprezintă, simbolic, un nou început în viața mirilor. De respectarea desfășurării nunții răspundeau, înainte vreme, doi vornici, unul din partea miresei și celălalt din partea mirelui. Alături de folclorul muzical legat de nuntă, era prezent și cel literar, care includea „Iertăciunea”, precum și strigăturile la adresa nașilor și socrilor. Pe tot parcursul desfășurării nunții au loc o serie de ritualuri și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
mirele răsturna gălețile cu piciorul. Această practică amintește de vechile ritualuri de stropire și spălare simbolice, transmise până în zilele noastre. Alaiul, însoțit de muzică, merge spre casa mirelui sau unde se va desfășura nunta. Când se ajunge la casa mirelui, vornicul ce merge înainte cu bățul cu trei ramuri, face o cruce pe ușă și zice: "Noroc în viață, trai bun cu dulceață, Ceea ce s-a făcut, nu mai e de desfăcut, C-așa- i legea din bătrâni, din bătrâni, din oameni
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
zice: "Noroc în viață, trai bun cu dulceață, Ceea ce s-a făcut, nu mai e de desfăcut, C-așa- i legea din bătrâni, din bătrâni, din oameni buni, Bărbatul făr’ de femeie, e ca lacătul fără cheie”. Începe nunta cu vorbele vornicului: "Cinstiți meseni! De când mâna, socrii mici cu socrii mari au dat, Foarte mult s-au bucurat. Au hotărât împreună o mare petrecere Cu multă veselie, Vițelul cel gras au tăiat, Porcul l- au înjunghiat, Vin și țuică au cumpărat Și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
sarmale, friptură, Cât mai multă udătură, Iar ca să vă convingeți, Poftiți de vedeți Și-acu la urmă Vă zic „poftă bună!” La început, li se dă mirilor să mănânce un ou fiert împărțit în două. Când li se dau darurile, vornicul glăsuiește (pentru naș): "Deci te rog, cu rugă, Să-ți bagi mâna-n pungă Să- mi dai câțiva lei în dar, Să-ți dau și eu un pahar Cu vin de la Oncești. De pungă să te gătești Cu vin de la
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
să te gătești Cu vin de la Baban Să-ți bagi mâna-n buzunar Și paharele să le primiți Cu plăcere să mulțumiți C-așa am apucat de la părinți.” Urmează darurile de la socri și de la ceilalți meseni, toate însoțite de versurile vornicului. În semn de recunoștință, mirii dau nașilor „colacii”. Într-o covată se pune făină albă, zahăr, ulei, sare, colaci, prosoape și pânză, din care nașii își vor face haine, zicând: „Bună vreme, bună vreme La dumnevoastră cinstiți nănași! Noi finii
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Matei Basarab, care a construit 46. După ideile sale, armata era alcătuită din țărani săraci, cărora le dădea pământ chiar la granița țării, acesta era proprietate colectivă, și nu putea fi vândut. Țăranii, apărându-și pământul, apărau și granița. Oferea vornicilor săi ranguri ca răsplată pentru faptele de arme, iar după câte războaie a purtat, un țăran putea ajunge repede boier. Grigore Ureche, autorul „Letopisețului Țării Moldovei”, îi întocmește un portret pe cât de măgulitor, pe atât de realist: „om întreg la
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
o cană. Se beau 2 căni pe zi. Ceai din roua cerului, o lingură la cană. Se beau 2-3 căni pe zi. Ceai din scai vânăt, o linguriță la cană. Se beau 2-3 căni pe zi. Ceai de unguraș sau vornic, o lingură la cană, Îndulcită cu miere. Se bea o cană pe zi. Se folosește atunci când bronșita este Însoțită de febră. Ceai de nalbă mare, o lingură de flori și frunze la cană. Se beau 2-3 căni pe zi. Ceai
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
cu oarecare cultură erau la Bârlad pe la începutul jumătății a doua a secolului trecut, Gr. Crețu reproduce în cartea citată („Tipografiile...") „lista prenumeranților bârlădeni în Istoria românilor, tradusă de I.Fătu și tipărită la Galați la 1853, în două volume: Vornicii A. Sturza, Iancu Greceanu; postelnicul G. Iamandi, aga Em.Costin, doctor; Spătariul Iordache Gane; banii Toma Giușcă, Ioan Buhmilă, D. Carpis; comișii Ioan Nicolcescu, Alecu Tudori, Costachi Codrescu, G. Docan, P. Veisa; Praporciul G. Costăchescu; căminarul Cernat; paharnicul Iordache Popa
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Rotaru prezentând exponatele Muzeului din Giurcani, dar și ca autor de căr ți: 1.Ghenuță Coman - o viață dedicată arheologiei - scrisă împreună cu Gheorghe Gherghe și: 2. Mânăstirea Pârvești - tot împreună cu Gheorghe Gherghe. „Schitul este făcut dintru început de Apostol Talpeș, Vornic de poartă și de Ioan și Simion Popeștii, postel- nici, cam pe la 1666.” Dar nu trece decât un an și personalitatea învățătorului Marin Rotaru ni se dezvăluie în toată plenitudinea ei: MARIN ROTARU * 13 noiembrie 1946 - S-a născut în
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
1969. 10. Papadima Ovidiu, Literatura populară română, București, 1968. 11. Samarian Pompei, Medicina și Farmacia în trecutul românesc, vol. I, II, III, Călărași, București, 1935-1938. 12. Șăineanu L., Dicționarul universal al limbii române, București, 1896; idem, 1922. 13. Ureche Grigore Vornicul, Letopisețul Țării Moldovei, București, 1954. 14. Ursu N. A., Formarea terminologiei științifice românești, București, 1982. II. ASISTENȚA ALIENAȚILOR ÎN MĂNĂSTIRILE MOLDOVEI. OSPICII DE MĂNĂSTIRE Asistența psihiatrică de mănăstire Noțiunile de boală și bolnav psihic nu pot fi concepute decât în cadrul relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
călugărițele în zilele lui Ioan Voievod (Ioan Vodă cel Viteaz), când au prădat turcii țara". Un element de referință pentru datare ne este oferit în finalul textului, cu precizarea că cel care a stabilit hotarele a fost Petre Albotă, mare vornic. Știm că acest mare dregător a fost unul dintre boierii credincioși ai lui Alexandru Lăpușneanu, dovadă și ascensiunea sa rapidă în funcțiile importante ale statului. În acest scop, urmașul domnului, Bogdan Lăpușneanu, îi dă zapis de întărire a stăpânirii moșiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cu mănăstirea Galata În Arhivele Statului din Iași aflăm (tr. 1884, Act embatic, 1861, iulie 5) doar următoarele: "Casele răposatei vornicese Ruxandra Mavrogheni aflate în apropierea mănăstirii Galata, închinată Sf. Mormânt, au fost cumpărate de ocârmuire prin departamentul Bisericesc de la vornicul Petru Mavrogheni, fiul răposatei, spre fondarea unui ospiciu de bătrâni. Locul pitoresc în care se afla construcția ospiciului, de unde se vede întreaga panoramă a orașului, a constituit, după cum ne informează N. Bogdan în "Orașul Iași", un obișnuit loc de recreare
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
1874, casele de corecție de la Orgoești (Tutova) și Lipova (Vaslui) au căpătat de numirea de ospicii de "corecție". Peste 4 ani, ele au fost desființate. Nu avem suficiente informații, până acum, despre aceste case. Aflăm doar dintr-un raport al vornicului Anastasie Panu către Grigore Ghica, Domnul Moldovei, că viața acestor nenorociți era îngrozitoare. Ziua erau mânați la cerșit, iar noaptea dormeau "la butuc". Un început de reformă, schițat sub domnia lui Grigore Ghica (1849-1856), a fost proiectul efectuat de vornicul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]