1,091 matches
-
am spus întâi Biancăi, Bianca mia, care nici cu perna pe față, se tot plânge ea, apoi o dă în râs, ia mergeți voi înainte, îi spun Prințesei Miau, care la mare a exagerat cu nisipul în ochi și cu votcă și cu bătaie pe pătură, să dea naiba, potoliți-vă, se bat peste mine în pat, nu dormi tu la mijloc, mă întreabă Pinochio, ok, dar tot n-am noroc de pătură și e Pinochio aproape, e bine, noaptea, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
sunau zurgălăii săniilor mânate de arnăuți încinși cu săbii și pistoale. La hopuri își aruncau ciucurele roșu al fesului când pe un umăr, când pe celălalt. În vârtejuri albe treceau și săniile ofițerilor ruși, conduse de muscali bine rumeniți după votca băută. La răscruci răcneau din rărunchi și pocneau năprasnic din bice. Mai multe făclii ardeau și pe sulițele gardului din fier forjat de la reședința consulului general al Franței. Învăluite în răsuflările cailor, săniile coborau în goană Podul Mogoșoaiei și trăgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pentru muzica europeană începură să cânte. Focul ardea în toate sobele. Oglinzile multiplicau lumina lumânărilor aprinse în sfeșnicele mari. Invitații se pregăteau pentru masă spălându-și mâinile în lighenașele de argint aduse de slugi și sorbind apoi țuica aurie sau votca. Iancu trecea de la un grup la altul. Aproape toată lumea vorbea despre Marioritza. Unii dădeau ca sigur faptul că Marioritza își părăsise soțul, un marchiz corsican, bătrân și putred de bogat, posesorul mai multor plantații de duzi de pe insulă, pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
două dintre acele femei care slujeau de „sfânta găurică” pentru soldații ruși. Dar la capătul străzii scăpase de ele. Miroseau îngrozitor. Fum, urină, ceapă prăjită, rachiu ieftin... Mizerie! Când ajunsese la han, îl trimisese pe Ivan după o sticlă de votcă. Băuse jumătate, dintr-o suflare. Și-o turnase drept în gât, soldățește. Căzuse ca trăsnit pe pat și adormise mort. Cealaltă jumătate o băuse a doua zi. Și încă alte multe jumătăți, ca să adoarmă iarăși mort. ― Ei bine, tinere Văcărescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
înghețată spre Glavnoe Komandir. Să-ndură careva și-i aruncă un posmag. Și, drept spui, pă crucea mea, că nu l-a mai mestecat, nu l-a mestecat dăloc. S-a scurs posmagu’ ăla pă gâtu’ lui cum să scurge votca la sete mare. Atunci crăpă gura și Înălțimea Sa dă-l întrebă dacă este pidemie. Ăla, neam să priceapă, că nici eu n-am auzit de pidemie. Da’ a priceput când l-am întrebat noi dacă știe de vreo molimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
București, pe lângă multe altele. Ca să nu mai amintească de aprovizionarea armatei ruse și de faptul că suporta toate cheltuielile ambelor comisii de negociere, punându-și la dispoziția lor atât hanul, cât și restaurantul. ― Înălțimea Voastră, v-am adus coniac și votcă și... ceva de mâncare. ― ți-am cerut ceva de băut. Nimic mai mult. Lasă! Îmi torn singur. Ia mâncarea aia dezgustătoare și du-te! Și să nu mă mai deranjeze nimeni. Nimeni! Ai înțeles? ― Da, Înălțimea Voastră! Marele Komandir îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se grăbi să dispară. Abia acolo, afară, respiră adânc și-și gustă mica lui victorie. Tava era neatinsă. Va putea împărți toate bunătățile alea împreună cu libovnica lui. A dat răsfățul peste tine, Ivane, în dimineața asta! Kutuzov apucă sticla de votcă și o duse direct la gură. Un șarpe de foc i se prăvăli vijelios prin măruntaie, prin toate arterele, până la degetele de la picioare, în timp ce ghilotina rece a lucidității îl separă dintr-odată de toate resentimentele și gândurile stârnite de vestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o minciună despre un armistițiu deja încheiat între el și Napoleon. O minciună gogonată care îl făcuse pe Bonaparte să cadă pe spate în hohote de râs. Generalul duse iar sticla la gură și înghiți încă o doză mare de votcă. Simțea sub frunte doar un strat rece de gheață, ca un glob de cristal prin care vedea cu limpezime lucrurile. „Hm!... Șiretul!... Are nevoie disperată de mine, dar nu vrea să recunoască. țarul s-a convins acum de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de pe covor. „Atunci, așa vor ajunge și cele două fortărețe. Să fie clar!” Manuc propusese o pauză. Bătuse din palme și o slugă adunase toate resturile scaunului distrus. În cele din urmă, oboseala și o gustare binevenită cu icre negre, votcă și ceai fierbinte îmblânziseră spiritele de o parte și de cealaltă. Chemaseră un pisar de la cancelarie și generalul îi dictase, în franceză, primele articole ale tratatului de pace. PASAJ RETRAS 1. Râul Prut, de la intrarea sa în Moldova până la confluența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Erskine se foia Întruna pe canapea, neputând să stea liniștită sau să se ridice. Un pahar mare cu o băutură transparentă era Încleștat În mâinile ei, iar o țigară pe jumătate fumată Îi stătea Înfiptă Între buze. Din sticla de votcă de pe măsuța de cafea lipsea o cantitate considerabilă. Prietena ei, vecina de vizavi, cea care nu făcuse ceai pentru polițiști, stătea Într-un fotoliu și Își Întinse gâtul zbârcit și lung pentru a vedea cine venise. Ochii ei străluciră ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe canapea lângă doamna Erskine. Aceasta se uită spre el cu ochii Încețoșați și doi centimetri de scrum Îi căzură pe jerseu. — E mort, nu-i așa? Micul meu Richard e mort? Ochii Îi erau injectați de atâta plâns și votcă, iar fața ridată și roșie. Arăta ca și cum ar fi Îmbătrânit cu zece ani În ultimele zece ore. Vecina se aplecă În față nerăbdătoare, așteptând momentul adevărului. — Încă nu știm nimic, spuse Logan. Am venit doar să vă mai pun câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe Spinoza și Kierkegaard, fără a exclude Însă unele „premise anarhiste“. Dacă Îl vom fi Înțeles bine pe Franckel, acest „riguros imperativ moral“ (citatul e din Ben Haas) nu excludea deci, din codexul său, anume premise hedoniste: În ciuda oricăror așteptări votca, cînepa indiană și desfătarea trupească erau așezate pe același plan cu cititul, călătoria și pelerinajul. Franckel vedea În toate astea, și eu nu-l cred prea departe de adevăr, nivelul cel mai de jos al interferenței celor două energii, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
poarte o discuție cu el. Maestrul, ezitînd Între principiul etic și cel poetic - căci după primul l-ar fi respins, iar după al doilea l-ar fi ascultat - va sta cu el Într-o crîșmă Întunecoasă și va comanda două votci pascale, pare-se, conform ritualului. Jeshua Krohal, căci așa se numea tînărul, Îi va mărturisi Maestrului că frecventa acel cartier de cînd Îi picase În mînă o lucrare a sa care Îl Încredințase că experiența e „asexuată, deci amorală“, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
provoca, ajungînd În mîna unui ins imatur, tot atîta rău, pe cît bine (căci, după cum Însuși Platon o spune, dacă maestrul e cel care Își alege ucenicii, cărțile nu-și aleg cititorii). Aprins de gînduri necurate și Încins probabil de votcă, Ben Haas hotărî ca dintr-un ins total neinteresant - ucenicul nefiind În stare să răspundă la nici o Întrebare disimulată a Maestrului - să facă un hasidic (cuvînt ce semnifică instruire, inițiere, umilință) dacă nu cumva putea fi vorba de o pornire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
conștient fiind că acel „act experimental“ nu avea nici o valoare În sine dacă nu era pus În slujba actului creator. CÎnd Jeshua Krohal va pronunța titlul cărții la care lucra, Drumul În Canaan, Ben Haas va pun brusc paharul cu votcă pe masă. Cel căruia i se spunea Maestru se va lămuri Însă chiar din seara aceea asupra viitorului său discipol, că avea toate Însușirile pentru care, dacă era să-și asculte glasul rațiunii, n-ar fi trebuit să se Încumete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de-acum învinețite. — Ce... fel... de... poze? Marea întrebare. Mickey putea vorbi cu Sol Gelfman și ar fi aflat oricum adevărul gol-goluț. Buzz se descărcă: — Lucy cu un câine. Mâna lui Mickey sparse paharul, cioburile zburară pe toată masa, iar votca și sucul de roșii îl împroșcară pe Buzz. Mickey se uită la palma lui sângerie și și-o apăsă pe fața de masă. Când pânza începu să se înroșească, zise: — Grecul e ca și mort! Să fiu al dracului dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Haven îl privi pe Mal. Bărbatul contraatacă: — Subtil. Claire râse. — Artistic. Sunteți avocat, domnule Considine? Mal se întoarse. Regina Roșie ținea în mână un pahar plin cu un lichid incolor și cuburi de gheață. Nu mirosea a gin. Sigur era votcă - mai elegantă și fără să miroasă a alcool. — Nu, sunt anchetator la Divizia Marelui Juriu. Pot să stau jos? Claire arătă spre două scaune puse față-n față, cu o tablă de șah între ele. Foarte palpitant. Cafea sau altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
că veți privi totul cu mintea deschisă și veți găsi unele din aspectele pe care le voi prezenta ca fiind rezonabile. Claire De Haven zâmbi și sorbi din pahar. — Vorbești bine pentru un polițist. Mal se gândi: iar tu sugi votcă de dimineață și te fuți cu golani mexicani. — Am studiat la Stanford și am fost maior în Poliția Militară în Europa. Am fost implicat în strângerea de probe în vederea condamnării criminalilor de război naziști, așa că, vedeți, nu sunt întru totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
minte cum îl chema. Zgripțuroaica tremura de nervi. Mâinile lui Claire se frângeau, iar picioarele îi bâțâiau, izbind în masă pe dedesubtul tăbliei. Mal se uită atent la ochii ei și văzu că erau micșorați. Poate că amesteca pastile cu votcă. Se scurseră câteva secunde. Claire se calmă. — Îmi pare rău. M-am enervat când am auzit că Reynolds e descris astfel. Mal se gândi: ba nu asta te-a enervat. Sleepy Lagoon te-a enervat. — Îmi cer scuze. N-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
simțit minunat. M-am retras patru ani la Turnu Severin unde am avut un post de paznic de noapte al unui depozit de cărți vechi bisericești și unde citeam un roman de seara până dimineața și beam o sticlă de votcă Wiborowa. Apoi, sastisit de atât bine într-un colț de țară, "cum pe Dunăre nu curgea vin/ am plecat din Severin!" -, am plecat la București, unde am stat alți patru ani (legislaturi, ce mai!) și unde am fost boem. M-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ar fi silit de mult guvernul să pună imediat capăt ororii. —Să-ți mai aduc un brandy. O să te mai calmeze. Fima dădu febril coniacul pe gât dintr-o singură sorbitură, lăsând capul pe spate, așa cum văzuse că se bea votca În filmele rusești. Putea vedea limpede În minte buturuga asta cu sprâncene ca sârma de frecat tigăile aducându-i Yaelei la pat un pahar cu suc de portocale sâmbăta dimineața, și pe ea, Încă somnoroasă, cu ochii abia mijiți, Întinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
abține să nu-i explice esența ideilor sale politice. Abia mai târziu Își aminti să se scuze că deja comandase cafea și prăjitură, fără să o aștepte. După care o Întrebă ce dorea să bea. Spre surprinderea sa, ea ceru votcă și Începu să-i povestească despre divorțul ei după o căsnicie de douăzeci și șase de ani, exemplară, după părerea ei. Cel puțin În aparență. Fima comandă votcă pentru ea, iar pentru el ceru Încă o cafea, un sendviș cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care o Întrebă ce dorea să bea. Spre surprinderea sa, ea ceru votcă și Începu să-i povestească despre divorțul ei după o căsnicie de douăzeci și șase de ani, exemplară, după părerea ei. Cel puțin În aparență. Fima comandă votcă pentru ea, iar pentru el ceru Încă o cafea, un sendviș cu brânză și unul cu ou, pentru că Îi mai era foame. Continuă s-o asculte cu Întreruperi, pentru că la masa alăturată se așezase Între timp un bărbat chel, Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mereu acest gen de femei misterioase. Capricioase. Imprevizibile. Se Îndrăgostesc ca niște somnambule și Își iau zborul ca păsările. Greta Garbo. Marlene Dietrich. Liv Ullmann. Tot felul de femei fatale. Tainele inimii de femeie. Nu râde de mine fiindcă beau votcă În toiul zilei. Ce importanță are? Nici tu nu pari prea fericit. Te plictisesc? Fima chemă chelnerul și Îi comandă Încă o votcă. Pentru el ceru o sticlă cu apă minerală și Încă un sendviș cu brânză. Cei trei complotiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Liv Ullmann. Tot felul de femei fatale. Tainele inimii de femeie. Nu râde de mine fiindcă beau votcă În toiul zilei. Ce importanță are? Nici tu nu pari prea fericit. Te plictisesc? Fima chemă chelnerul și Îi comandă Încă o votcă. Pentru el ceru o sticlă cu apă minerală și Încă un sendviș cu brânză. Cei trei complotiști se ridicară să plece. Trecând pe lângă masa lor, tânărul colonist Îi aruncă un zâmbet dulce și nevinovat, de parcă ar fi văzut ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]