1,324 matches
-
lui S., Corabia cu suflete (1967). În Biblioteca din Alexandria se află romanul unei ambianțe, dar al uneia cu o componență aparte: un sanatoriu rezervat elitei de partid, construit în munți, la Cota 1400. Textul lui S. trimite la Muntele vrăjit de Thomas Mann, citat de altfel în prima pagină, dar și la Pavilionul canceroșilor, romanul lui Aleksandr Soljenițân. Admis într-un spațiu privilegiat, protagonistul, scriitorul Petre Curta, ftizic, ascultă destăinuirile unor pacienți proveniți din structurile determinante ale societății socialiste. Confesându
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
spre răsărit, cu teamă, Căldură unei mâini purta un soare, Care i-a legănat cuvântul: ,,Mamă!". Câmpiile i-au înverzit sub pleoape, Iar nopțile îi aminteau de casă, Un fir de mac i-a spus să vină-aproape Și l-a vrăjit cu floarea lui frumoasă. Era o zână, ... Citește mai mult Născut de-o stea, la marginea Luminii,Privea cu-n fel de frică pe Pământ,Dar fiindcă avea culoarea pâiniiA prins în palme-o ramură de vânt.Și-a coborât
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
alergat spre răsărit, cu teamă,Căldură unei mâini purta un soare,Care i-a legănat cuvântul: ,,Mamă!".Câmpiile i-au înverzit sub pleoape, Iar nopțile îi aminteau de casă,Un fir de mac i-a spus să vină-aproapeși l-a vrăjit cu floarea lui frumoasă.Era o zână, ... III. ÎNTREBĂRI UITATE, de Daniel Luca, publicat în Ediția nr. 2270 din 19 martie 2017. Unde ai lăsat cămașa în care înveleam uitarea, dar glasul acela de pasăre albă care trezea stelele din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
suflet, pe ram de poezie, Sub teiul ce-nflorește mereu mai întristat! Trecut-au ani prin lume ca norii plumburii, Ne-ai dat iubirea sacră prin vers nemuritor, Tu Emin făr' de moarte și-acuma ne mai scrii Cu litera vrăjită de singurul tău dor! Pe lângă plopi stingheri tu nu ai mai trecut, Românii te iubesc din fragedă pruncie, Numele tău în lume... astăzi e cunoscut, Slăvit să fii, în veci, de scumpa Românie! Citește mai mult N-am îndrăznit vreodată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
în suflet, pe ram de poezie,Sub teiul ce-nflorește mereu mai întristat!Trecut-au ani prin lume ca norii plumburii,Ne-ai dat iubirea sacră prin vers nemuritor,Tu Emin făr' de moarte și-acuma ne mai scriiCu litera vrăjită de singurul tău dor! Pe lângă plopi stingheri tu nu ai mai trecut,Românii te iubesc din fragedă pruncie,Numele tău în lume... astăzi e cunoscut,Slăvit să fii, în veci, de scumpa Românie!... XXII. MARGINI DE TIMP, de Daniel Luca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
aceasta, ordinea existentă. Care erau, concret, faptele reprobabile imputate celor încadrați în această categorie? „În sistemul juridic roman, învinuirea de vrăjitorie desemna mai întâi celebrarea riturilor nocturne și nelegiuite în scopul de a rosti descântece, de a fermeca, de a vrăji o terță persoană. De asemenea, practica divinației care întrebuința sângele sau măruntaiele victimelor umane, sacrificate într‑un loc sfânt, deținerea de cărți de vrăjitorie, fabricarea sau folosirea substanțelor avortive, otrăvurilor sau poțiunilor de dragoste erau considerate, în egală măsură activități
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sexuale. Erau nelegiuite aceste intervenții - le condamnau și le pedepseau pravilele Bisericii („Muiarea, de va omorî feciorul în sine, post 5 ai, închinăciuni 150 în dzi - Pravila ritorului Lucaci; „Muiarea ce-ș va ucide feciorii la naștere cu sfeatul oarecăror vrăji de bunăvoia ei, aceaea întru toate zilele vieții ei să aibă pocaanii” - Pravila de la Govora), le sancționau legiuirile civile (în îndreptarea legii [Tălcuire la glava 21] un paragraf se cheamă „Carele vor lua erbi ca să strice rânza unde se zămislesc
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de Sfântul Petru și zi de târg. Fiind adusă În acest răstimp Într-o stare foarte precară, stăpânul ei a căutat și a aflat pe cineva care i-a dat o amuletă Împotriva răului (căci se presupunea a fi fost vrăjită). După aplicarea acestei amulete, timp de două sau trei zile (chiar dacă aș Îndrăzni să presupun că nu exista nici o legătură Între remediu și afecțiune), ea a băut la Început puțină apă, apoi mici cantități de supă fierbinte și nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
dreg glasul pentru minunatele concerte ce vor urma. Mulțumit de minunea făcută, dulcele soare surâde blând pe bolta cerească și sărută duios cu razele-i vii văpaiele de trandafiri ce învăluie natura gureșă. Ca un vis de tinerețe ce a vrăjit întreaga viață din casa tuturor viețuitoarelor, curcubeul se aruncă scânteind peste râurile lucii ce se încovoaie după copaci. Toți admiră spectacolul plin de veselie. Broscuțele verzi precum zgribulita iarbă a primăverii se joacă în unda străvezie a apei. Fluturii așezați
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
copt stelele pe tălpile tatălui meu, s-au copt / Și pline sunt ca de acorduri o vioară/ În fața oglinzii toți ai casei / Își piaptănă viețile de odinioară. / Trec atâtea cristale înghețate /Peste frunți prin odaia mânjită de stele / Numai întunericul vrăjește mireasma din răni - Blândețe și tihnă curgând pe podele” etc. SCRIERI: Trecere, București, 1971; Niciodată departe, București, 1976; Fericit cel care, București, 1978; Aproape destin, București, 1987; O vârstă a florilor, București, 1987. Repere bibliografice: Dan Cristea, „Trecere”, RL, 1971
VARGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290429_a_291758]
-
Dictează nebună puterea o limbă, / Te vreau Demostene din nou bâlbâit / Când floarea luminii te schimbă” ( În general se oprește la un diftong). Poetul se acuză, de altminteri, de a fi spus deja prea mult („Ai spus prea multe, fiule vrăjit!”), cu o formulă care, trimițând la textele elenistice adunate sub au[c]toritatea lui Hermes Trismegistul, încheagă elementele retorice ale poemului într-un manifest spiritual apofatic: „Nimeni din partea locului nu mă cunoaște / [...] Nu mă deschideți, nu mă alintați! Înțelesul meu
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
prin construirea vilei de la Balcic, Dobrogea fiind, în înțelegerea lui, o prelungire a Greciei. Liric, descoperirea „țărmului pierdut” echivalează cu o nouă regăsire. Florica îi restituise sufletul copilăresc; sub cerul Helladei, el dispare ca ins, se metamorfozează în ochiul absolut, vrăjit de splendoarea artei eterne. Vibrația este, comparativ cu aceea din Pe Argeș în sus, incontestabil scăzută, însă armonia versului, transparența imaginii și puritatea ei sporesc. Scrise mai cu seamă în endecasilab, uneori și în versuri mai scurte, multe turnate în
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
care îl admiră și îl iubește în taină. Titlul piesei nu este doar un joc de cuvinte cu trimitere la capodopera lui Shakespeare, Maria Panait, sau mai bine zis Doruleț, reușind să transmită, aidoma îndrăgostiților din comedia shakespeariană, farmecul visătorului vrăjit de obiectul adorației sale. Alexandru Manea, obișnuit cu ipocrizia, artificialitatea și snobismul cercurilor mondene, este surprins și inițial ușor amuzat de elanul naiv al tinerei, dar puritatea sentimentelor ei îl cucerește ireversibil, într-o poveste cu final fericit. În paralel
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
procesul de transcriere a probelor. Erorile de măsurare aleatorie vor avea tendința de a micșora eficiența estimărilor, dar nu vor afecta direcția constatărilor în mod apreciabil. În treacăt fie spus, există o implicație importantă în această afirmație. Uneori ne lăsăm vrăjiți de precizia aparentă a cifrelor. Este fascinant să poți anunța, de exemplu, că 65,523% din electorat susține partidul de guvernământ și că 34,447% i se opune. Totuși, posibilitatea unor erori de calcul ne avertizează împotriva unei astfel de
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
un războinic al binelui, un ortodox vrăjitor al lumii, care visează „o revoluție a sensibilității, a emoției, a simțirii”, „umanizarea” unei lumi „dezumanizate” de „înstrăinare”, „nesimțire”, „lehamite”, boli grave ale lumii în care trăim. Salvarea este tot iubirea: iubirea care vrăjește, care transformă, nu doar individul - „iubirea este înainte de toate o experiență arhetipală și doar mai apoi o experiență personală” -, dar și lumea înconjurătoare, iubirea care se dăruiește și care contopește. Manualul... își propune să „educe” și să „convingă”, dar este
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
occidentale fandează cu tot mai abstractă retorică moralistă. Transpare la fiecare pas incapacitatea de a asuma până la capăt povara perplexității în tot ceea ce reprezintă confruntarea naturii iraționale a răului. De aici derivă frenezia îngustă a autoculpabilizării. Aflată sub atac, gândirea vrăjită de perfecțiunile geometrice ale ingineriei sociale nu-și mai poartă povara libertății. Criticată la temelii, retorica occidentală răspunde printr-un apel la înregimentare ideologică: mai mult socialism, mai multe drepturi, mai multe pledoarii pentru integrare, mai multă dezintoxicare postcolonială! În
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
interior, jubilez și eu în tăcere, în adîncul de-a pururi calm al ființei mele, în vreme ce planetele nefaste se rotesc necontenit în juru-mi, fără a-mi atinge tărîmul secret, unde mă scald într-o bucurie veșnică. în timp ce stăteam așa, ca vrăjiți, scenele violente ce păreau să se desfășoare, din cînd în cînd, undeva, în depărtare, vădeau activitatea celorlalte ambarcațiuni, angajate încă în împungerea balenelor de la periferia turmei sau poate într-o luptă dată în interiorul primului cerc, unde vor fi găsit destul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dar el nu mai e. Pip, Pip! Ding-dong! Cine l-a văzut pe Pip? Trebuie să fie pe undeva, pe sus, ia să încerc așa! Cum? Nici lacăt, nici zăvor și totuși nu-i chip s-o deschid! O fi vrăjită! Mi-a zis să rămîn aici. Da și mi-a mai zis că jilțul ăsta înșurubat e al meu. Atunci, hai să m-așez colo, lângă cadrul transversal, chiar în mijlocul vasului, ca să am în față întreaga chilă și cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
putem spune că se controlează. Pentru ea, toate acestea sunt firești și evidente. În situațiile de seducție, capul ei nu se înclină niciodată lateral în direcția celuilalt, așa cum tind să facă, de obicei, capetele a două ființe care s-au vrăjit reciproc. Dimpotrivă, mișcările ei sunt în general sagitale (din față spre spate). Aceasta este o caracteristică mai degrabă masculină. Prin simetria și rigoarea atitudinilor ei, Madonna simbolizează cel puțin la fel de mult autoafirmarea cât și feminitatea, dovedind că aceste două valori
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
a pornit către Soare. Gigel: Da, ML, să- vezi, este cea mai frumoasă planetă! Ți-am mai spus. ML(bate cu picioarele în podea): Nu, nu se poate! Am Pământul sub picioare! Voi ați fost cuprinși de fascinația cosmică, sunteți vrăjiți, asta-i! Eu nu vreau să dau ochii cu soarele... Cosmon: Fascinație, vrajă cosmică, dar noi ne apropiem de Soare. A început să fie o căldură insuportabilă. ML: Dacă nu v-ați dezagreat, o să luați foc! Sau vă pierdeți
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
al cărei scop era să stabilească care dintre ele să se așeze prima, bucurându-se astfel de manierele celeilalte. Își continuară discuția pe care o abandonaseră înainte de a intra în cancelarie sub privirile neglijent mascate ale lui François, care părea vrăjit de frumusețea celor două. Câteva minute mai târziu, ușa se deschise din nou și intră, fără nici un cuvânt, doar cu un salut scurt din cap, Sergiu Sergheiov, care se duse și se așeză la un scaun distanță de Perir, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se zărească! Panta era lină, dar tot perceptibilă. Ieșind din tunel, am putut vedea în jurul nostru numai apă! Șinele erau suspendate deasupra unui lac imens, iar tunelul era lăsat în urmă, ascuns de oglinda argintie a imensității lichide! Toți erau vrăjiți de priveliște. Trecurăm în câteva momente pe uscat și după ceva timp s-au putut vedea clădirile înalte ale unui oraș. Trenul se opri după vreun sfert de oră și din el începură să coboare sutele de elevi care fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
extaziază tainic Velleius Patercu lus, urmărind-o galeș pe flaminică. Până acum n-a văzut-o decât de departe, la ceremonii. Tiberius îi întoarce șoapta: — Ai grijă! Mintea îi e deopotrivă cu frumusețea. Tânărul Paterculus nu-l aude. Privește ca vrăjit la Marcia Medullina. Cum își permite s-o cântărească așa din ochi? se scandalizează Tiberius. Un bărbat n-are voie să se holbeze atât de insistent la o femeie măritată. Nevastă de flamin pe deasupra. Ptiu! Scutură dezgustat din umeri. Parcă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de furtune detunată, Stă și azi în fața lumii o enigmă n-esplicată Și veghiaz-o stâncă arsă dintre nouri de eres. {EminescuOpI 32} Bolliac cânta iobagul ș-a lui lanțuri de aramă; L-ale țării flamuri negre Cîrlova oștirea chiamă, În prezent vrăjește umbre dintr-al secolilor plan; Și ca Byron, treaz de vântul cel sălbatic al durerii, Palid stinge-Alecsandrescu sânta candel-a sperării, Descifrând eternitatea din ruina unui an. Pe-un pat alb ca un lințoliu zace lebăda murindă, Zace palida vergină
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
aer când să treacă, Atinge-ncet arama cu zimți-aripei sale De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale. Biserica-n ruină Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână, Și prin ferestre sparte, prin uși țiuie vântul - Se pare că vrăjește și că-i auzi cuvântul - Năuntrul ei pe stîlpi-i, păreți, iconostas, Abia conture triste și umbre au rămas; Drept preot toarce-un greer un gând fin și obscur, Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur. Credința zugrăvește icoanele-n biserici
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]