1,123 matches
-
Reducerile de mostre apar pe neașteptate, îmi explică una dintre ele. — Pot să fie oriunde. Pur și simplu, apar peste noapte. — Pe urmă gata. Dispar. — Și trebuie să o aștepți pe următoarea. Mă uit când la una, când la alta, vrăjită. Mă simt ca un explorator care află ceva despre un trib nomad misterios. Așa că, dacă vrei s‑o prinzi pe asta de azi, zice fata cu geacă de piele, bătând cu degetul în cartonaș și aducându‑mă înapoi la viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
violacee, cu spatele decoltat și bretele strălucitoare. Era exact ca rochia unui star de cinema. Toată lumea s‑a înghesuit să mă vadă cu ea, și, când am tras perdeaua, tuturor li s‑a tăiat respirația. M‑am uitat la mine, vrăjită. Fermecată de felul în care pot să arăt; de persoana care pot să fiu. Nu exista alternativă. Trebuia s‑o am. Trebuia. În clipa în care am semnat chitanța pentru cartea de credit... nu mai eram eu. Eram Grace Kelly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Lan Ping. Ochii amândurora sunt umbriți cu vopsea albastru închis. Lan Ping e într-o rochie neagră din satin. Personajele sunt într-o poză dramatică, stau în picioare, față în față, piept la piept, cu buzele aproape unite. Mulțimea e vrăjită. Deși majoritatea sunt fanii lui Dan, domnișoara Lan Ping îi ia prin surpindere. În timp ce-și trage suflarea în cabina de machiaj între acte, Zhang Min dă buzna. O îmbrățișează cu afecțiune, fără să spună un cuvânt. Ea știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lui Sampath, pocnindu-se unele pe altele pline de veselie, în timp ce-i așteptau binecuvântarea. În scurt timp deveni clar că manifestările afectuoase dintre Sampath și maimuțe nu aveau să se extindă pentru a-i include pe toți din cercul său vrăjit; că farmecele lor de maimuțe, atât de dragi lui, nu le vor face să fie îndrăgite de nimeni altcineva. Poate că iubitorii de film încărcați de alune își vor putea croi drum prin cinematograf neagresați, dar, evident, problema maimuțelor își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și s-a uitat la Nick. Am să revin mâine. Să sperăm că între timp situația o să se îmbunătățească, da? Omul n-a mai așteptat vreun răspuns, a deschis ușa și-a ieșit pe coridor, urmat îndeaproape de umbrele lui vrăjite. —Ai văzut? Ți-am spus că n-o să moară? Fiona s-a forțat să surâdă. Însă Nick nu i-a răspuns la zâmbet. Da, dar am fost atât de îngrijorat de traumatismul de la cap, încât nu m-am gândit deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mulțumești. Doamne, da’ știu că te miști repede! a râs Fiona. De când te vezi cu el? —L-am cunoscut abia aseară, la o petrecere. Dar am avut de-a face cu destui bărbați ca să-mi dau seama că e deja vrăjit. În plus, azi m-a sunat deja de două ori. —M-ai ucis, a râs Susan. Numai tu ai fi putut să întâlnești un multimilionar liber, la doar câteva zile după ce te-ai despărțit de bărbată-tu. A, a exclamat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o primește ca pe un erou În adânciturile trupului ei, o ține Îndelung, o strânge, nu-i dă drumul decât ca s-o atragă din nou; Malik Șah se Întinde cât e de lung, cuceritor cu respirația Întretăiată, gâfâind, supus, vrăjit, ea știe să-l ducă până la capătul plăcerii. Apoi, cu blândețe, degetele ei subțiri Încep să-i deseneze sprâncenele, pleoapele, buzele, lobii urechilor, liniile gâtului jilav; fiara e slăbită, toarce, se toropește, felină ghiftuită, surâde. Cuvintele lui Terken i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
așezați paralel. Părea să le spună: „Și acum, voi, luați seama”, cum obișnuiește vrăjitorul să se adreseze vizitatorilor înspăimântați, după ce a amestecat zeama lui magică în ceaun. Apoi tata a luat lingura, care în mâna lui scânteia ca o baghetă vrăjită, iar eu m-am gândit că, în clipa următoare, pantofii vor sări în sus, luând-o la sănătoasa. Tata însă le-a venit de hac în măsura de trei a patra. Întâi a intrat în pantof vârful piciorului, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
așezat între noi pe masă, vrei să discutăm despre situație aici sau în altă parte, întreabă el, poate mergem în locul în care s-a născut această situație, iar eu șoptesc, bine, dintr-odată nu mai vreau să lupt, să ezit, vrăjită, pășesc în urma lui, pentru prima dată în viața mea, fără să mă gândesc la consecințe, la prețul pe care îl voi plăti, pur și simplu merg în urma unui bărbat pe care îl întâlnisem în dimineața aceea pentru prima dată, întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și zâmbește, gata, frumoaso, acum hai să facem schimb de roluri, să vedem cum construiești o casă. Eu privesc praful care plutește între noi, peste puțin timp ne va acoperi ca pe niște obiecte de mobilier vechi dintr-un castel vrăjit, obiecte de mobilier care fuseseră odată oameni, vii, imperfecți, un dor nebun de Udi mă sufocă și îmi este greu să respir, pare că din adâncurile ființei mele se ridică pumnul strâns care proclamă încetarea rituală a muncii câmpului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de distracții la ora cinci dimineața. Probabil că, dintr-un motiv sau altul, pierduser\ ultimul tren. Am avut impresia că răsuflă ușurate când le-am permis să stea la masa mea. Eram dichisit, proaspăt bărbierit și, în plus, citeam Muntele vrăjit al lui Thomas Mann. Una dintre fete era mai solidă. Purta o canadiană subțire din fâș, cu glugă, de culoare gri și blugi albi, iar în urechi, cercei mari în formă de scoici. Avea la ea o mapă mare, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
voce. Aveam permisiunea să o vizitez pe Naoko a doua zi. I-am mulțumit și m-am apucat să-mi fac bagajele, adică să bag în rucsac niște schimburi și câteva articole de toaletă. Am pus mâna apoi pe Muntele vrăjit și pe paharul cu coniac, așteptând să mi se facă somn. N-am adormit decât după ora unu. Capitolul al [aselea Luni dimineața m-am trezit la șapte, m-am spălat repede pe față, m-am bărbierit și, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
întors împreună la ora cinci și jumătate. Eu și Naoko ne-am salutat frumos, de parcă nu ne mai văzusem și înainte. Părea chiar stânjenită. Reiko a văzut cartea și m-a întrebat ce citesc. I-am spus că e Muntele vrăjit al lui Thomas Mann. — Cum ai putut să-ți aduci o asemenea carte într-un loc ca \sta? m-a întrebat ea. Avea dreptate, normal. Reiko a făcut cafea pentru toți trei. I-am vorbit lui Naoko despre dispariția bruscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
unsprezece, Reiko a desfăcut canapeaua și a transformat-o în pat, exact cum procedase și cu o seară în urmă. Ne-am urat noapte bună, am stins luminile și ne-am culcat. Neputând să adorm, am scos din rucsac Muntele vrăjit și o lanternă. Am citit o vreme. Puțin înainte de miezul nopții, ușa de la dormitor s-a deschis ușor și Naoko a venit și s-a cuibărit lângă mine. Nu mai era Naoko din seara precedentă, ci Naoko cea adevărată. Privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fire de aur și de fier; soțul poartă numai un inel. Dar pentru că ea nu putea purta brățara de logodnică, trebuia să adunăm ambele simboluri într-un singur inel... Mi-a vorbit mult în seara aceea, și eu o ascultam vrăjit; deși rămășița de luciditate pe care o mai aveam se răzvrătea împotriva acestui ceremonial incert și mistificat. Mi se părea că e un viol săvârșit asupra dragostei noastre orice tendință de legiferare și exteriorizare simbolică. Ceea ce iubeam eu mai însetat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
este greu dar nu lung și îndată ajung acasă toți, împărtășind celor ce nu au fost la Biserică,din experiența lor. E deja sâmbătă, în ajunul Paștelui, cei a caror credință este de neclintit, țin post negru, ceilalți se lasă vrăjiți și gusta din cozonacul proaspăt scos din cuptor, aburit și galben că puful de pui. Mirosul îmbătător cuprinde întregul sat îmbrăcat în sărbătoare. Ultimile pregătiri sunt puse la punct și acum că și pe vremuri, oamenii scot de la naftalina costumele
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN MÂNJEŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2079]
-
vrăjitor care m-a dus în palatul lui și mi-a arătat o fecioară. Dar era ceva creat de el, inventat, plăsmuit dintr-o substanță magică, menită să mă ademenească. Și ei au plecat lăsându-mă pe mine în continuare vrăjit, ei au plecat și eu sufăr. Doamne, ce n-aș da s-o mai pot vedea acum, ce n-aș da să-i pot spune cum s-au întâmplat toate. Și totuși, cu ce am greșit, și când am greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
alergând prin grădină și încercând să pătrundă în Papuc pur și simplu îl înnebunise? Acum, nici măcar nu se mai gândea la Hattie cea reală: imaginea aceasta a fetei despletite care alerga prin grădină părea să fi uzurpat, din mintea lui vrăjită, ființa ei reală. Șocul lui Tom avea de-a face, în parte, cu timpul. Se statornicise în convingerea că cei doi plecaseră definitiv, adică într-o stare de protejată imposibilitate. Acum avea impresia că își revenise oarecum din suferința pricinuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dau alta, din care ai să bei numai dimineața.... Da’ eu... Ascult-o pe baba Dochița, Toadere, că știe ce spune... Întinde palma, să mă uit în ea, și ți-oi zice și ce te mai așteaptă în viață. Ca vrăjit, Toaibă a întins mâna... Dochița a început să urmărească cu degetul liniile din palmă, în timp ce îi spunea câte în lună și în stele... Am să-ți dau și în bobi, fiindcă ceva nu-i la locul lui... Îndată a început
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
uitase. Și apoi, ea însăși afirmase că din seara aceea de bal intrasem în viața ei. Poate de atunci, mai știi, începuse să mă iubească. Patefonul tăcu și, în locul lui, Iliuță se apucă să cânte o doină din frunza lui vrăjită. ― Ah, dacă ar ști ei cum îi ascultăm împreună! Uite, lipiți, îmbrățișați, gură-n gură. Mă lipeam de ea, o îmbrățișam, o sărutam. Toate astea mi se păreau așa de ireale, de parcă s-ar fi petrecut în alt veac undeva
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mulți Anonimi!), rătăcind halucinați prin „Groeningemuseum“. Ne-a uluit splendoarea (cu subtil duh oriental) a catedralei „Sfântului Sânge“ din Brugge, am urcat în befroy-uri de 367 de trepte (cu gândul la Pisa ori la campanila lui Giotto din Florența), ascultând vrăjiți cum sună bronzul carioanelor tricentenare... În răstimp am citit cele două volume ale corespondenței lui Baude laire din Plăiade, mi-am cumpărat o antologie a scriso ri lor lui Stendhal, am primit cadou o selecție din co respon dența lui
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
s-o întîlnești. Dumneavoastră, domnilor, zâmbiți când ajungeți în Istoria naturală la pasajul unde Pliniu cel Bătrân susține că zvonurile despre sirene (citez din memorie) "nu sunt povești născocite, ci adevărul curat". Ilustrul predecesor al enciclopediștilor pretinde că vocile tânguitoare, vrăjite, ale sirenelor, "pot fi auzite și azi" în preajma țărmurilor și că o sirenă a fost găsită moartă pe malul mării. Cum să-l luați în serios? Dumneavoastră puteți dovedi oricând, cu câteva argumente simple, că povestea legării lui Ulise de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
argumente simple, că povestea legării lui Ulise de catarg e o minciună simpatică. Uitați, totuși, ceva: că transformarea sirenelor în stânci a fost o mare greșeală a culturii grecești; poate, cea mai mare, întrucît absența sirenelor și a cântecelor lor vrăjite implică riscuri și mai mari decât cele înlăturate de moartea lor. Și nu v-ați temut, oare, niciodată că riscăm să devenim prea pozitivi? Eu, unul, domnilor, cred că n-avem ce căuta la poalele Olimpului decât, cel mult, o dată
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
serbările de la Eleusis și cele organizate în onoarea lui Poseidon) când toată gloria masculină a Atenei ieșea pe plajă, s-o vadă pe Frina îmbăindu-se goală, sau să-mi amintesc cum îi transforma Circe în porci, cu o baghetă vrăjită, pe unii (pe care i-aș putea indica eu) pentru a mă vrea, în clipa aceea, "antic". Habar n-aveam, până acum, că marea înflorește. Unul care se pricepe mi-a explicat că fenomenul de înflorire a mării se datorează
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Căutase o distincție firească, bine definită. Bărbatul însă, era de-a dreptul frumos. O cuprinse teama. O voce ca aceasta, o personalitate ca asta... Și-l închipui convingând imperiul linnean să-i împlinească voia. Mulțimile hipnotizate. Cei mai importanți bărbați vrăjiți. Rupse vraja cu un efort de voință. Spuse: - Sunteți Czinczar? - Sunt Czinczar. Identificarea aceea limpede i-a oferit Lydiei un alt răgaz, deși mai scurt. Dar de data asta și-a revenit mai repede. Și complet. Ochii i s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]