4,976 matches
-
o țigară. - Domn’ profesor, au găsit ăia de la Miliție o hârtie pe care scria cu creion chimic: „Am îngropat comoara și nimeni n-o s-o mai găsească, nimeni. E blestemată”. Și-au luat-o pe Zonia, au ținut-o închisă vreo trei luni, au bătut-o pe biata femeie, să le zică unde-i comoara, degeaba, că n-a văzut nimic, că bărbată-său e nebun, că-l smintise mă-sa și-i băgase-n cap că el va putea găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
polaci, mai cântă, ei îs și mai spălați, mai câștigă. Dar la doi le-a luat Poliția acordeoanele, acu’ n-au ce să mai facă, tre’ să se-ntoarcă. Ăilalți, cu cerutu’, cu cartonu’... nu le merge, abia dacă fac vreo cinci sute de zloți pe zi fiecare, două sute e hotelul... N-ajunge... Au încercat ăia de la Timișoara și de la Alba, stau în intersecții și pe la magazine-n față, la biserici, da’ e slab de tot. Io le-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o gaură În frunte, din care aproape imediat Începu să țîșnească sînge. Ca și cum asta, În loc să-l liniștească, păru să-l scoată și mai tare din fire, Oberlus trase de lanț și iuți pasul, tîrÎndu-și victima aproape În patru labe vreo sută de metri, pentru a se pierde apoi Într-o vîlcea adîncă, ce Împărțea În două partea cea mai răsăriteană a insulei. CÎnd, În sfîrșit, se opriră În fața intrării Într-o peșteră mică, legă cu putere picioarele prizonierului său, transformîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o reacție instinctivă și felină făcu un salt Înapoi, iar ceea ce ar fi fost o lovitură mortală să se transforme Într-o simplă zgîrietură, care a făcut totuși să-i curgă foarte mult sînge, Îmbibîndu-i imediat pantalonii jerpeliți. Se bălăbăni vreo patru-cinci metri, dădu peste o piatră, căzu pe spate și scoase un răcnet de durere, dar cînd bucătarul se aruncă asupră-i, gata să-i dea lovitura de grație, se trezi deodată cu un pistol Încărcat Între ochi. - Un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
gest cu mîna, ca și cum s-ar fi despărțit de un conviv plăcut. - A fost un discurs frumos, bătrîne, spuse el. Foarte frumos. Dar nimic din ce-ai spus nu mă afectează, pentru că știam asta dinainte - dădu din cap pesimist. Aveam vreo șase ani cînd m-au luat pe sus vreo patru, obligîndu-mă să mă privesc În oglindă. De-atunci Încoace, nu a trecut nici măcar o singură zi fără să mă asalteze această amintire... Iar dacă uitam, vă găseați imediat voi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nici o plăcere. L-a auzit în spate pe jurnalist chițcăind, probabil știa ce-l așteaptă și de aceea l-a poftit în față, a rîs și el, ce putea face, și pe chestia asta s-au prefăcut a fi prieteni vreo trei zile, timp în care au făcut destule prostii împreună, încît, pînă la urmă, să afle cam tot ce era de aflat în legătură cu ,,banda lui Cocoș". Se putea duce chiar ă doua zi la slujbă și să-i prezinte lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
continuau conversația adresîndu-se cu "Leonard, domnule Leonard", chiar "Leo, Leo dragule", dintr-o oarecare stînjeneală, prevenitori. Basarab Cantacuzino dădea de-a dreptul, nici că-i păsa. Se îmbățoșă, îl privi ironic, cît putea el să fie de ironic după ce băuse vreo trei pahare de coniac pe căldura aia. "exploatarea idealismului? Asta-i cinism curat, domnule Cantacuzino, un cinism afișat cu, hai să-i zic, perversitatea celui care știe ce face." Basarab Cantacuzino avu o a doua sclipire în ochi, scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Înainte de a‑i dicta o listă cu douăzeci și șapte de cărți pe tema minunilor din Canaan și a mântuirii. La sfârșitul lui august Jeshua Krohal Își făcu apariția la locul stabilit, aducându‑și și manuscrisul Drumul În Canaan, cam vreo sută douăzeci de pagini peste care Maestrul va arunca o privire de ansamblu; În afara caligrafiei apăsate va mai sesiza și unele greșeli de ortografie. Următoarea Întâlnire va fi fixată peste Încă trei luni, În același loc, nu Înainte de a‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nou în larg. Știa întotdeauna la ce se putea aștepta de la ocean, dar nu și la ce se putea aștepta de la oameni. Unsprezece zile mai târziu, în fața provelor gemene își făcu apariția un nou atol, care abia dacă se ridică vreo zece metri deasupra valurilor, dar, cu această ocazie, percepția despre lume pe care o aveau oamenii din Bora Bora se modifică radical. Curentul nord-ecuatorial îi conducea de-a dreptul spre insula, astfel că, dacă s-ar fiîntâmplat să o întâlnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la bordul Mararei. Fermitatea care se putea citi în ochii Navigatorului-Căpitan, care refuză din cap, îl făcu până la urmă să accepte propunerea, astfel că la amiază spaniolii și polinezienii își uniră eforturile și traseră barcă pe plajă. Era solidă, avea vreo șapte metri lungimepe doi lățime și un catarg la care putea fi adaptată una din velele galionului și, cu toate că se găsea într-o stare destul de proasta, datorită marginilor ascuțite ale coralilor, era evident că n-ar fi fost imposibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
chiar în noaptea asta... Se întoarse către Miti Matái. Asta era și propunerea ta, nu? — Da, recunoscu acesta. Dar nu știu dacă avem forță necesară s-o facem. Câți sunt în total? întreba. Cu copii și cu bătrâni cu tot? Vreo patru sute. Mi se par cam mulți. Dar n-am venit până aici ca să dăm înapoi tocmai acum, protesta Roonuí-Roonuí. Cel puțin eu. Nici tu, nici altcineva, întări Miti Matái. Dar ceea ce contează, în primul rând, estesă ne asiguram victoria și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
despre toate astea. Se uită iarăși la pagina 5. Sub articolul despre arestarea comuniștilor era o mică fotografie. În lumina chioară care cădea pe bancheta din spate a taxiului nu era ușor de distins mare lucru din imaginea ștearsă a vreo douăzeci de bărbați dintr-o celulă a unui post de poliție. Dar printre ei era o față ceva mai palidă decât a celorlalți, fața unui european. 4 În 1841, Nan Sing, un vas chinez sub pavilion olandez, a plecat de la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
marginea orașului. Lui Adam i-a fost de la Început nesuferită, când o zărea i se făcea greață și vedea pete colorate, de parcă era pe punctul de a leșina. Sunt ca toți ceilalți. În mica sală de clasă erau Înghe suiți vreo optsprezece sau douăzeci de copii, numai băieți, În afară de o fetiță al cărei păr tăiat scurt o făcea să arate a băiat. O parte a feței Îi era Întunecată de o pată din naștere, o abureală de un roșu vinețiu care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ei Înălțându-se trist spre cer. Pe zidul de la intrare se vedea un strat subțire de var proaspăt, a putut totuși să deslușească inscripția mâzgălită cu roșu: Zdrobiți imperialismul creștin. — Hei, cucoană, hei! strigau conducătorii de becak. Hei, frumoaso! Oi! Vreo trei-patru s-au ținut după ea, țipând fără Încetare. Brusc, nici n-a mai auzit altceva. Zgomotul mașinilor, al autobuzelor și al scuterelor a devenit un muget Îndepărtat, ca al mării când te apropii de țărm, dar nu vezi Încă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a Început să scoată un clic-clac ritmat care Își sporea pentru câteva secunde sunetul, apoi se potolea și o lua din nou de la cap. Lamele murdare pe margini ale ventilatorului din tavan se Învârteau leneș, abia dacă stârnea aerul. Acum vreo câțiva ani, a continuat el, un savant american a dat peste un străvechi loc de Îngropăciune pe o insulă de pe la periferia insulelor Molucce. Nu-mi amintesc pe care dintre ele, dar asta nici nu prea contează. Era doar una dintre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sclipitoare, cu luminile proiectate spre cer. Uneori, și-a spus Johan, uneori Îmi pare că nu eu aș fi În oraș, ci că orașul se află În mine. Mulțimea care se bulucea la Rialto era scăldată de strălucirea aurită a vreo zece mii de becuri și a tuburilor de neon ale reclamelor desfășurate pe fațada cu alveole ascuțite a cinematografului. Lângă un panou care indica PARCAREA INTERZISĂ era o funie prinsă Între doi stâlpi. Un grup de fete și de băieți râdeau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ăsta care trage ricșa noastră trebuie că e șchiop. De ce oare Înaintează așa de-ncet? Discursul trebuie să Înceapă foarte curând. O să-l ascultăm Împreună cu niște prieteni de-ai mei. O să Înveți niște lucruri. O să-ți fie de folos. Erau vreo douăsprezece persoane În baraca de lemn și de tablă din fundul curții formate de câteva alcătuiri șubrede, care se afla la Începutul unei Întinse mahalale de după Kebon Jeruk, unde casele, construite mai degrabă din lemn decât din tablă ondulată roasă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vadă coasta prăbușită vertiginos spre apa sumbră și pură a râului. În depărtare, se profila creasta ondulată a dealurilor acoperite de bambuși. Karl plasase pe acest fundal o platformă șubredă de lemn unde era instalat modelul, o fată posomorâtă de vreo optsprezece nouăsprezece ani, cu picioarele Încrucișate sub ea, care desena leneș pe jos cu arătătorul cercuri invizibile. — Ei, ce zici? Cum ți se pare? a Întrebat-o Karl pe Margaret fără să se uite la ea. Privirea Îi pendula molcom
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
A luat plicul și l-a clătinat ușor, iar conținutul a căzut pe masă. Degetele lui s-au Întins spre primul diapozitiv, cu o certitudine care dădea impresia că știa dinainte despre ce e vorba. S-a uitat la el vreo două secunde, apoi l-a lăsat fără comentarii. Înțeleg, a zis el, și l-a pus Înapoi În plic. Ne oferi În dar un lucru care ne aparține. Ia spune-mi dumneata, te rog, cum poate cineva să dăruiască un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fără grijă peste pietrele lunecoase care Îi deveniseră familiare. Își aduce aminte cât de lesne ajunsese să se descurce În locurile acelea, cât de bine cunoștea arborii, apa și nisipul. Mersese destul de mult când l-a văzut pe Karl la vreo două zeci de metri de mal, așezat pe un trunchi de copac prăbușit, aproape ascuns de umbra unor tufișuri. Era ușor Încovoiat, concentrat pe o carte sau o foaie de hârtie. Din când În când, Înălța capul să privească marea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
merg mai departe. Eu așa sper. Aha, exclamă Sidonia și încuviință mulțumită. Mă temeam că ai depus și tu armele, ca Fana. Ea, gata, crede că a ajuns la liman. Îi crește ăluia copila, intenționează să mai facă și ea vreo doi, trei plozi, astea îi sunt năzuințele și dacă până aici se mărginește, cum s-o faci să sară cu de-a sila peste prag? Din nou o expresie de suferință îi văluri ridurile. Își cuprinse între palme genunchii. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un buchet de flori înfipt în vaza Mării Negre, deasupra bătrânilor Carpați. Uite că văd acolo panglica albastră a Dunării! Mam lăsat încet din zbor deasupra unui imens lan verde: Probabil acesta este vestitul Bărăgan!”, îmi ziceam. După ce m-am odihnit vreo câteva zile, am început a-mi construi cuibul. Adunam cu grijă fiecare bețigaș, frunză uscată sau pai și în câteva săptămâni totul a fost gata. Apoi, am ouat zilnic câte un ou timp de o săptămână, total șapte ouă pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Vino înapoi, lașule! Dar ce să mai insist... Vrând să se răzbune, Nică s-a gândit să fure cireșe. În sat erau destui cireși, dar numai la noi și Petre dădeau în copt. La Petre nu se putea, deoarece avea vreo cinci câini. Nică se furișează tiptil și se șupurește pe sub gard și țuști! în cireș. Eu eram în podul casei îl zăresc. Mă cobor repede îmi iau un băț îmi și pe câinele meu Leuțu, și mă duc direct la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Propriu-zis, nu l-am văzut. Am simțit numai că nu mai ie după miros, mirosul ăla dă tămâie și dă lânet, adică l-am văzut doar când a aprins luminarea aia pă care precis o ținea ascunsă În desagă lângă vo carte de rugăciuni. Am zis că treaba lui, lumea e mare și dacă nu dă lupii peste iei ajunge iel undeva. Da' se zice că pă iei nimic nu-i atinge. Afară poate de câte vun Înger. Dă la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ca niște prapori În brazii tineri din fața primăriei. Doi soldați și trei civili. Cinci eroi la un oraș cu o populație de peste o sută de mii de locuitori. Cam cât curaj revine pe cap de locuitor? Aleea Recunoștinței, lungă de vreo sută optzeci de metri, urma diagonala mare a fostei piețe Gheorghe Gheorghiu-Dej. Rudele și prietenii morților adunați În jurul celor cinci brazi se Împuținau cu fiecare anotimp. Ca și lumânările de pomenire: galbene și subțiri, se stingeau grăbite În zăpada Înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]