4,017 matches
-
de veri și de unchi. Cioxe este mai milos. El este oaia rătăcită a familiei. Ca să-l readucă pe calea cea bună îi batjocoresc și îi pocnesc, măcar din când în când câte un prieten. Știu că asta îl doare. * Vulpe, vărul lui Cioxe, a rămas repetent. Nu poate suporta să fie în aceeași clasă cu vărul său mai mic. Putea să se străduiască și el, acolo, să repete un an! Cioxe nu are de gând să repete nici anul acesta
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
gând să repete nici anul acesta măcar. În familie, campionul repetențiilor este Chio. Șme s-a descurcat însă. I-a dus de nas de fiecare dată pe profesori, reușind să treacă clasele. Nu arareori râde de Chio. Acesta rămâne nepăsător. Vulpe nu poate rămâne nepăsător. Cioxe, și nici altcineva, n-or să râdă niciodată de el. Îl snopește în bătaie ori de câte ori are ocazia. Trebuie însă să o facă din ce în ce mai rar; Cioxe îl pârăște familiei. Vulpe a prins că între Cioxe și
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
râde de Chio. Acesta rămâne nepăsător. Vulpe nu poate rămâne nepăsător. Cioxe, și nici altcineva, n-or să râdă niciodată de el. Îl snopește în bătaie ori de câte ori are ocazia. Trebuie însă să o facă din ce în ce mai rar; Cioxe îl pârăște familiei. Vulpe a prins că între Cioxe și Moșu s-a înfiripat o prietenie. Nimeni nu va avea nimic de zis dacă o să-l snopească din când în când pe Moșu. Doar Cioxe o să facă spume. Asta și vrea. Vulpe se apropie
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
pârăște familiei. Vulpe a prins că între Cioxe și Moșu s-a înfiripat o prietenie. Nimeni nu va avea nimic de zis dacă o să-l snopească din când în când pe Moșu. Doar Cioxe o să facă spume. Asta și vrea. Vulpe se apropie întodeauna zâmbind prietenos. Nu apuci să-i cunoști intențiile. Ești pleznit pur și simplu și nu numai odată: - Mă mai înjuri, mă? De uimire aproape că uiți de usturimea palmelor primite. Asta îți permite să mai încasezi măcar
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
ura dintre oameni. Mă rog să nu mai fie foamete nicăieri în lume. - Și ce simțiți după 60 de ani? - Parcă aș vorbi la pereți, domnișoară! LA ȘCOALĂ - Spuneți, copii, care e cel mai păros animal? - Ursul, spune un elev. - Vulpea ! - Iepurele, pisica, leul.... - Doamna de muzică! - Cum, măi Gigele ? Ce ți-a venit? De unde ai scos prostia asta? - L-am auzit pe domnu' de desen: „Un an mi-a trebuit până am pârlit-o!” Nepoata în clasa 0. După primul
TABLETA NOUĂ DE WEEKEND (16+4): CUGETĂRI PENTRU DESCREŢIREA FRUNŢII de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364856_a_366185]
-
ce hălăduise pe aceste meleaguri cu veacuri de om înainte și că vechii zei ai pământului o trimiseseră aici ca să ocrotească viețuitoarele și pădurile și pe oameni. În fiecare zi, în fața casei ei veneau pe rând sau împreună urșii voinici, vulpile viclene, cerbii și căprioarele sprintene, râșii cu gheare ascuțite și privire piezișă și tot ce era sălbăticiune și păsăret, fără să-și pricinuiască vreo vătămare una alteia, fără de teamă. Veneau acolo, primeau mângâiere și vorbe numai de ele înțelese, după
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
Eveniment > Comemorari > PALAT DE CETINI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Palat de cetini Strămoșului necunoscut care mi-a transmis pasiunea pentru vânătoare Răsună vesel corn de vânătoare: Vizează lupii, vulpile, mistreții: e-o hăuială clătinând pereții palatului de cetini și ninsoare. Nu mergem să înspăimântăm ereții, Nici la pasaj de alte zburătoare. Prin gerul aspru gata să doboare Luăm cu asalt entuziast nămeții. Noi facem sport, vânăm din pasiune, Nu
PALAT DE CETINI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366598_a_367927]
-
ce hălăduise pe aceste meleaguri cu veacuri de om înainte și că vechii zei ai pământului o trimiseseră aici ca să ocrotească viețuitoarele și pădurile și pe oameni. În fiecare zi, în fața casei ei veneau pe rând sau împreună urșii voinici, vulpile viclene, cerbii și căprioarele sprintene, râșii cu ... Citește mai mult Povestea Goanței și a TrotușuluiDemult, când de pe-aceste locuri pierise stăpânirea vestitului Comanus cel Bun, pe malul apei ce venea bolbotind de departe din munți, într-o căsuță cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
ce hălăduise pe aceste meleaguri cu veacuri de om înainte și că vechii zei ai pământului o trimiseseră aici ca să ocrotească viețuitoarele și pădurile și pe oameni.În fiecare zi, în fața casei ei veneau pe rând sau împreună urșii voinici, vulpile viclene, cerbii și căprioarele sprintene, râșii cu ... XII. A NINS CU FLORI, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1583 din 02 mai 2015. a nins cu flori A nins cu flori-minune pe dealurile mele, mireasma de cireș se suie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
această dată și o surpriză;depășind cadrul obișnuit creației folclorice universale, folclorul copiilor se apropie mult de fabula cultă: Un țânțar milionar Venea de la dispensar Și urla cât putea Că îl doare o măsea. Și de-atunci și de-atunci, Vulpea-i cu papuci. Ursul cu nădragi Umblă după fragi. Foarte interesantă este și prezența motivelor baladești cum ar fi acesta, cules de pe meleaguri tulcene: Sus în vărful muntelui E castelul Domnului. Domnul are o fetiță, O fetiță-garofiță. De frumoasă ce
FOLCLORUL COPIILOR de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366718_a_368047]
-
rănit-o într-un moment de furie, necugetat. Moment pe care l-a regretat mult timp, dar pe care nu-l putea șterge cu toate regretele din lume. Iar noi? Năuciți, aiuriți, ca niște pui rătăciți care piuie bezmetici, când vulpea înhață pe mama cloșcă. Nu pricepeam o iotă din întâmplarea asta, nici consecințele sale... Degeaba încerc acum să dau timpul înapoi și să schimb acel nefericit moment cu altul în care domnișoara Iulia se răzgândea, se întorcea plângând în clasă
DOMNIŞOARA IULIA-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365585_a_366914]
-
vecinul care tocmai parcase mașină la două case de noi.După ce am analizat , de comun acord am stabilit că se va “odihni ” foarte bine la umbră unui nuc. Vizavi de el, printre ulucile cotețului singură găină care scăpase nemâncata de vulpe urmărea atent. După vro jumătate de oră, Dino constată că i-a fost răscolit mormântul. Nu mai spun cât de hulita a fost biată pasăre... Chiar merită. Referință Bibliografica: SELECȚIE NATURALĂ / Cornelia Curtean : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1097
SELECŢIE NATURALĂ de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365710_a_367039]
-
și ninge. Tufănelele și crizantemele se vor ofili dar la toamnă vor crește frumos, înflorind iarăși. În timp ce Dimi îi răspundea la întrebări pe Alexia o apucă deja căscatul. - Mai bine îți citesc o poveste, spuse Dimi. Uite, ”Ursul păcălit de vulpe!" Și Dimi începe să citească plin de elan povestea, dar nici n-a apucat să treacă la a doua pagină și fetița a adormit liniștită, trecând în lumea viselor. Se făcea că ea s-a trezit într-o pădure plină
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
Publicat în: Ediția nr. 712 din 12 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Iepurica se pregătea să plece după hrană pentru cei doi iepurași, Iepurilă și Iepurici , care nu părăsiseră niciodată culcușul. - Să fiți cuminți! Să nu ieșiți afară ca să dea vulpea cea șireată peste voi. Iepurașii mișcând din urechiușele lor ascuțite, răspund în cor: - N-o să ieșim nicăieri... Promitem! Era o zi de toamnă târzie, pădurea era pictată în nuanțe de galben și maro, vântul șuiera printre crengi scuturând frunzele îngălbenite
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
mai înainte în clipa în care și-au dat seama că nu mai știu cum să se întoarcă acasă. - Vezi ce ai făcut? spuse Iepurici cu lacrimi în ochi. Mai bine nu ieșeam și o ascultam pe mama. - Dacă apare vulpea? L-a păcălit ea pe urs, lăsându-l fără coadă, pe noi sigur ne va înghiți dintr-o îmbucătură. - Vom găsi cărarea, spuse Iepurilă făcându-și singur curaj; dar numai el știa cum îi ticăie inima de frică. Cuprinși de
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
de frică. Cuprinși de teamă caută înnebuniți cărarea:pe ici... pe dincolo...cărarea nu-i și pace! Tot căutând, ajung lângă un tufiș. Iepurașilor li se tăie răsuflarea când văzură că tufișul se mișcă. - Vai! Vai! Cred că acolo stă vulpea la pândă! Blănițele li se zburlesc, nu scot o vorbă, aproape că nici nu mai respiră. Iepurici șoptește abia auzit: - Ce facem? Iepurilă nu-i răspunse căci inima îi bătea puternic, gata să-i iasă din piept. De ce am plecat
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
-i răspunse căci inima îi bătea puternic, gata să-i iasă din piept. De ce am plecat de acasă, se întreabă în sinea-i?! Ce cald și bine era acolo! Aici e noapte, bate vântul, e ceață și frig! Cu siguranță, vulpea din tufiș, o să ne mănânce! Iepurici insistă: - Ce facem?! Iepurilă, abia suflând, îi spune: - Să ocolim tufișul și să fugim...Să fugiiiim! Abia călcând, țop, țop și pâș, pâș, cei doi trec peste frunzele care foșnesc, aproape morți de frică
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
Să ocolim tufișul și să fugim...Să fugiiiim! Abia călcând, țop, țop și pâș, pâș, cei doi trec peste frunzele care foșnesc, aproape morți de frică. De câte ori bate vântul răscolind tufișul, iepurașii se opresc înspăimântați. Li se pare că iese vulpea cu coada ei lungă și stufoasă și cu dinții ascuțiți. Parcă o aud spunând: - Aha, iepurașilor! V-am prins! O să am o cină grozavă! A fost o părere, doar. Pe neașteptate însă, tufișul se mișcă cu zgomot de parcă o turmă
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
lăsase de mult. Vântul își întețise șuieratul printre ramurile copacilor. Din cauza ceții era umed și frig. Ei, dar acum sunt la adăpost! Culcușul e moale, în casă e cald și bine. Aici, nimeni nu le mai amenință viața. Nici chiar vulpea cea vicleană. Iepurica le-a adus mâncare din belșug din grădinile de zarzavat ce tocmai se spărseseră( fuseseră culese). Ca în fiecare toamnă, gospodarii lăsaseră din recolta obținută, câte ceva, atât pentru păsările cerului și animalele pământului. După ce au mâncat pe
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
sunt boabele de rouă? - Păi, cred că boabele de rouă sunt ochii frunzelor răstigniți spre cer. - Mulțumesc, spuse ursulețul, luminându-se. După ce-și notă pe hârtie părerea uliului, plecă mai departe și, doar după câțiva pași, o întâlni pe vulpe. - Spune-mi, drăguță, ce sunt boabele de rouă? - Boabele de rouă sunt mărgelele cu care se împodobesc florile în așteptarea sărbătoririi răsăritului de soare. - Ba eu cred, spuse o bufniță aflată în apropiere, că boabele de rouă sunt lacrimile nopții
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
a fost castrul roman numit Rusidava (situat pe teritoriul actualului cartier Momotești) și că pe sub coasta de la fântâna Bâtca a trecut Drumul lui Traian spre Sarmisegetusa - Rusidava făcând parte din sistemul roman de apărare numit Limes Alutanus - împreună cu prietenul Ilie Vulpe, istoricul de mai târziu, am început să săpăm în diferite locuri pentru a descoperii vestigii romane. Dar, spre dezamăgirea noastră, nu am găsit nimic... Totuși acea „arheologie infantilă” ne-a folosit la consolidarea unor cunostințe temeinice despre istoria neamului. George
GEORGE ROCA-INTERVIU CU SCRIITORUL AL.FLORIN ŢENE, PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361458_a_362787]
-
în școlile primare și în liceul din Drăgășani este faptul că mulți dintre foștii mei colegi de clasă au ajuns mari personalități, precum: Radu Vasile, fost prim-ministru al României, Virgil Mazilescu - poet de mare talent, Dumitru Velea - scriitor, Ilie Vulpe -istoric, Mugurel Isărescu, actualul guvernator al Băncii Naționale, iar mulți alții, profesori universitari, cercetători, oameni de știință... Nu pot să-i uit pe profesorii mei, cei trei „Escu”: Mihăescu, Istocescu și Popescu, de limba și literatura română, pe profesoara Preda
GEORGE ROCA-INTERVIU CU SCRIITORUL AL.FLORIN ŢENE, PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361458_a_362787]
-
de a ne face cunoscute creațiile literare am înființat Cenaclul Literar de pe lângă Casa de Cultură. Era anul 1958: După ce a fost recunoscut (reabilitat) Gib I. Mihăescu am botezat cenaclul cu numele acestuia. Tot în acel an, 1958, împreună cu colegii Ilie Vulpe, Nicușor Bărbulescu și Liviu Lica, am făcut o gazetă de perete din scânduri, frumos construită cu patru rubrici, intitulată „Gazeta literară drăgășeneană”, pe care am pus-o pe gardul școlii chiar la intrare. Era noaptea. La cele patru rubrici am
GEORGE ROCA-INTERVIU CU SCRIITORUL AL.FLORIN ŢENE, PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361458_a_362787]
-
o voce solemnă, rosti: - Cine sunteți voi? - Eu sunt Fulgerul-Alb, fiul cel mare al Împăratului Tătarilor! - Eu sunt Săgeată-Iute, mezinul aceluiași împărat!... - Iar eu sunt Vulpea-Șireată, povățuitorul și păzitorul lor credincios!... - Și ce caută în palatul meu “Fulgerul“, “Săgeata“ și “Vulpea“ tătarilor?... - Urări de bine, mesaj de pace și multe daruri îți trimite tatăl meu! îi răspunse fiul cel mare al Împăratului Tătarilor, iar solii se închinară până la pământ. Împăratului Răsăritului îi plăcură aceste vorbe, de aceea se grăbi să le
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
-mă cu tine, ia-mă cu tine, ea m-a rugat, / cele două picioare din spate / în laț greu îmi sunt ferecate. Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine», mi-a zis. // Mergeam înfrigurat și nici că-mi păsa, / vulpea argintie din laț spre mine se lungea, / «Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine», mi se ruga, / mie nici că-mi păsa, / înfrigurat prin zăpadă mergeam, / fără de suflet în mine și fără de ram, / se albea argintiu spre dimineață, / vulpea
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]