1,106 matches
-
ani ! răspund ceilalți, ridicând paharele. Nu-mi dau seama dacă să plâng sau să râd. Sau amândouă. Mă uit în jur la banner și la baloanele argintii care se ciocnesc ușor în adierea vântului ; la sticlele de șampanie; la chipurile zâmbitoare ale tuturor. Nu pot să spun nimic. Va trebui să le cânt în strună. Păi, ce să zic... vă mulțumesc. Vă sunt foarte recunoscătoare. — Îmi pare rău că te-am repezit un pic mai devreme, spune Trish veselă, luând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
viață, nu ? Nu știi niciodată ce te așteaptă după următorul colț. Ajung la intrarea În avion și tipa de la ușă, care strînge tichetele de Îmbarcare, este stewardesa cu spic, care se afla mai devreme la bar. — Bună din nou ! zic zîmbitoare. Ce coincidență ! Stewardesa mă fixează. — Bună. Îhm... — Da ? De ce-o avea aerul ăsta atît de jenat ? — Scuze. Voiam doar să-ți spun că... știai că... Arată spre pieptul meu. Ce anume ? spun relaxată. Cobor privirea și Îngheț, șocată. Nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
un gest larg spre drum, unde, pentru prima oară, observ un bărbat cu ditamai burdihanul, care-și schimbă roata la rulotă. Oricum ! zic, ridicîndu-mă rapid. Sinceră să fiu, nu sînt Încă gata. Vrei să intri cîteva minute ? — Sigur, zice Jack zîmbitor. Mi-ar face plăcere. — Și trimite-ți mașina la plimbare, adaug. Nu trebuia să vii cu ea ! — Nici tu nu trebuia să fii afară și să mă vezi cu ea ! răspund Jack surîzÎnd larg. OK, Daniel, asta-i tot pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
se duce la serviciu cu metroul, seara iese În oraș și se Întoarce acasă cu ultimul autobuz... e doar o fată cît se poate de obișnuită, care nu are absolut nimic special. — SÎnt mii de fete ca ea, intervine moderatorul zîmbitor. — Dar brandul Panther a fost dintotdeauna asociat cu bărbații, se bagă În vorbă femeia, cu un aer destul de sceptic. Cu ideea de competiție. Cu valorile masculine. Chiar credeți că veți reuși această reorientare spre piața destinată femeilor ? — Am făcut analize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să se mai vadă niciodată, apoi mi-am strâns Vindecătorii și am pornit spre Apus. 36. Oamenii lui Gupal erau scunzi și Închiși la culoare. - Bun venit, ne spuseră deîndată ce ne văzură, iar Gupal, Vindecătorul lor, veni În fața noastră, zâmbitor. - Bun venit?! m-am mirat eu de aceste cuvinte. Am Înțeles ce Înseamnă, dar nu-mi venea să cred că vorbele puteau fi spuse și pentru așa ceva. - Bun venit, repetă Gupal și-mi Întinse mâna. I-am strâns-o, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
șfichiuitor - m‑a Întrebat: - Abe primește musafiri zilele astea? - De ce nu? E Întotdeauna bucuros să te vadă. - Nu m‑am exprimat bineă Știu că e Întotdeauna politicos cu Mary și cu mine. Mary era o femeiușcă durdulie, vioaie, scundă și zâmbitoare. Ravelstein și cu mine țineam mult la ea. - Mă rog, dacă ești oricând bine‑venit și dacă e amabil cu tine, care‑i problema? - Nu prea se simte bine, nu‑i așa? - Abe e unul din bărbații aceia Înalți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
este o ființă reală... Domnule! Sunteți o ființă reală? (Moment de încordare; ȘEFUL GĂRII stă aplecat deasupra călătorului, așteptând răspunsul; se privesc drept în ochi; călătorul este crispat și încurcat în primele secunde; apoi fața i se destinde și devine zâmbitor; în loc de răspuns îi dă ȘEFULUI GĂRII o palmă ușoară, demonstrativă; ȘEFUL GĂRII o primește nelămurit, apoi fața i se destinde și începe să râdă cu poftă; călătorul îl urmează în acest hohot de râs.) ȘEFUL GĂRII: Ha-ha... ha-ha-ha... Ce fascinant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Cu arnici, să nu visez urât. Dar ați văzut ce era în interior, mai în interior? - Ce să fie, ridică din umeri popa Băncilă. - Vă rog verificați, îl îmbie acela. Părintele trase de încuietoare și văzu cum îl privea fața zâmbitoare a unei femei. Să tot fi avut spre șaptezeci și trei. - E coana mare a șefului, preciză acela. Madam’ Filoftița.O duc să vadă expoziția Goya de la Muzeul ăl Mare. Popa Băncilă închise îngrozit servieta. - Ei? chicoti lunganul. V-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tema asta fiindcă m-a surprins). Mă rog, tot colectivul se schimbase, prieteșugul plutea în aer. Șase bărbați cu mâneci suflecate și o secretară în taior chicoteau în așteptarea băiatului cu bunătăți, și se uitau din când în când, calzi, zâmbitori, către biroul șefului, unde acesta continua să vorbească la telefon de mai bine de zece minute - i-ai luat și lui ceva, întreba neliniștit Cornel - eu ziceam că am luat pentru toți, și pentru portar, și-o să-ți rămână să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
trebui să renunț. Pe EQP era o comedie cu Bobby Dish, care țopăia pe pilonii unui ponton în lumina lunii. La un moment dat Bobby Dish alunecă, se lovește de pod, apoi cade în apă. Apa e infestată cu rechini zâmbitori. M-a bufnit râsul și am hohotit un timp, după care am închis ecranul. Mângâiam absent telecomanda și am remarcat că mâncărimea pe care o simțeam de la o vreme în palmă se datora unei mici excrescențe de plastic aflată deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
al acestor fantome ale viitorului era să ridice fruntea tot mai sus, să creeze valori, să inspire. Comunicarea și relațiile publice sunt cuvintele cheie ale secolului XXI. Cursurile începură într-un amfiteatru larg, cu bănci galbene, printre fețe îmbujuorate și zâmbitoare. Începură să se închege relațiile, începură tatonările. Masa anonimă deveni diferențiată și se fărâmiță într-o puzderie de nume, fețe și tabieturi. În amfiteatrul galben, sub pupitre, se aprindeau telefoane mobile care stocau lacome în memorie zeci de numere, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
zări înaintând cu greu pe cărare, către noi. Hugo se întoarse rapid și vocea i se înmuie. —Bill, drăguțule! Hai să facem o plimbare. Nu ne-am văzut de două zile și-ți jur că fiecare clipă fără chipul tău zâmbitor a fost o tortură pentru mine... Strecurându-și brațul pe după cel al lui Bill, care nu era deloc entuziasmat, o luă agale către aula bisericească. Sophie chicotea. —Huge1 ăsta e o figură, zise ea. Ori ți-e drag de mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui. În ușă, tocmai își făcea apariția una dintre femeile cele mai atrăgătoare pe care le văzuse vreodată, deși nu era fardată și era îmbrăcată doar cu o pereche de blugi vechi și o bluză înnodată în talie. Se apropie zâmbitoare, îl sărută pe obraz pe soțul ei, îl bătu afectuos pe preot pe braț și îi întinse mâna necunoscutului. — Ea e Paula, o prezentă „Inti“ Ávila. Domnul este Daniel Boone... — Daniel Boone? — E o glumă. Știți dumneavoastră... Daniel Boone ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
personajul descoperă secretul cărții lui Zoroastru, umbra prinde ființă: El întoarse șepte foi și umbra prinse conturele unui bas-relief, mai întoarse încă șepte și umbra se desprinde încet, ca dintr-un cadru, sări jos de pe părete și sta diafană și zâmbitoare, rostind limpede și respectos: Bună sara! Lampa cu flacăra ei roșie sta între Dan și umbra închegată. Călugărul ia locul umbrei sale căpătând acces la memoria tuturor avatariilor anterioare, în timp ce umbra cade în condiția inferioară de ființă întrupată: Dan întoarse
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
plinu-i clondir Îi picură solului viață, Eu iar îmi desfac aripi largi de safir Să simt strălucirea măreață. Ești visul pierdut, închis în emoții, Eu sunt măruntul și trist cerșetor, Ce bate tăcut în lacătul porții De după care te-ascunzi zâmbitor.
Sacrificiul uman. In: ANTOLOGIE by Cherbel Lavinia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/249_a_525]
-
din acadele îi zâmbeau Soniei cu bunătate. Aceasta se duse la un copac și îl întrebă: Domnule copac, unde mă aflu? Te afli în pădurea fermecată! Aici totul este posibil! Mulțumesc mult! Sunteți foarte amabil! Sonia se îndepărtă de copacul zâmbitor și porni pe cărarea strălucitoare de diamant, care șerpuia în fața ei, pentru a explora minunata pădure fermecată. Începu să adie vântul. Acesta împrăștia, prin toată pădurea, miresme îmbietoare, se amestecau astfel, în aer, aromele tartelor cu gutui, căpșuni, caise, mere
Călătorie în pădurea fermecată. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana-Maria Nuţu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_684]
-
meu ar fi ca mersul pe nori pufoși. Nu știu de ce, dar asta nu mă sperie deloc! Flori de gheață minunate împodobesc ferestrele casei, dar înăuntru e cald și miroase a gutui geruite. Bunica mea, cu fața rotundă și ochi zâmbitori, ne privește lung și ne citește în suflet nerăbdarea. Iarna a dus ziua la culcare mai devreme, dar somnul e încă departe de noi. Așa că se așază lângă gura sobei și ne cheamă împrejurul ei. Haideți să vă povestesc ceva
Poveste la gura sobei. In: ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]
-
să ai grijă. Să faci frumos la interviu. Altfel chiar c-o să-ți pară rău. Hugo a văzut imediat în situația asta un colac de salvare. Oare Amanda îi transmitea, deși într-o manieră neplăcută, că dacă rămânea discret și zâmbitor și dac-o sprijinea pe parcursul interviului avea să se calmeze și să revină la sentimente mai bune? Că mai era loc pentru dezbateri, negocieri și, spera el, modificări de opțiuni? —Hei! Ați ajuns! Intrați, a auzit-o pe nevastă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
toți, asta am căutat mereu și nu am găsit, liniștea, am avut parte numai de gălăgie, dar nu aceea care face urechile să țiuie, e vorba despre gălăgia sub formă de indivizi care-ți dau buzna în intimitate, de eșecuri zâmbitoare și perfide, de neîmpliniri legate unele de altele, fiindcă un necaz nu vine niciodată singur, în vreme ce bucuriile sunt pe cale de dispariție. Deveni meditativ (Lucia se amuza strașnic, de fiecare dată când poza în gânditorul măcinat de probleme fundamentale ale existenței
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
salvare, chiar nu ai puterea să vezi adevărul?) Magicianul. Vocea atât de cunoscută, ca un sfredel, rotindu-se încet, înnebunitor de încet, torturându-l în permanență, fără milă (magicienii nu au milă, magicienii primesc aplauze la scenă deschisă și torturează zâmbitori iepurii, transformându-le viața într-un calvar cu reflectoare), ca și cum ar fi fost vinovat de un păcat capital. Nu se sinchisi să comenteze replica, pădurea se apropia, copacii săltau în ritmul alergării, mâini puternice storceau norii, ca pe rufe, plămânii
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe domnul Magician, aici de față. Dânsul poate să confirme tot ceea ce v-am declarat. Liniște. Și dacă nu apare Magicianul, atunci când polițiștii mă vor pistona cu întrebări? Cătușele la mâini, iată-te scos din casă, polițiști în spatele tău, fețe zâmbitoare, blițuri care crestează dupăamiaza ploioasă, l-am prins, acesta este infractorul, criminalul în serie, admirați-l din față și din profil, nici nu ar merita un avocet, un iepure fricos trebuie dus direct la răcoare, în celulă. Sau, poate, jupuit
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
De ce nu s-a scris nimic despre asta?!... se întrebă Iorgu. Nu putea dormi... era într-o stare de veghe si somn. Dar, gândul îi fugea tot la Vasilica... Închise ochii strâns... În minte îi tot venea imaginea chipului ei zâmbitor, spunându-i: ”chiar față de străini să mă faci de rusine”, cuvinte spuse cu blândețe, fără patimă. Îl treceau fiori de vinovăție prin toată ființa. Era istovit si cu nervii întinsi până la capăt. - Mi-e dor de Fata... Atât de dor
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lume, după chipul și asemănarea lor, de data asta. Și ieșise ce ieșise, pentru că tot din păcat fusese pornită - Thomas era un Îngeraș pe lîngă mulți dintre mai-marii lumii; Antonia aproape că-l iubise pe un președinte american: era frumos, zîmbitor, cînta la saxofon, ce mai bărbat! În sfîrșit, America avea În frunte un om potrivit! Numai că potriveala fusese doar În stricăciune, și-a zis Rusoaica pe urmă, aflînd de partidele de sex de toate felurile din Salonul Oval, de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
intră. să încuie ușa după el. să și spele din cînd în cînd mașina. să nu-i miroasă gura. să se spele pe dinți înainte de culcare. să se privească în oglindă înainte de a ieși din casă. să afișeze o față zîmbitoare cînd merge pe stradă. să nu pară prea curios. Cînd ceva îi atrage atenția să nu se uite cu insistență ca un bădăran. Cînd tușește să ducă mîna la gură. Cînd strănută să-și scoată repede batista din buzunar, dacă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
lumina verde expulză coaja de nucă a taximetrului în uriașul bol al intersecției bucureștene, șters pe dinăuntru de postavul gros, gri-albăstrui, al uniformelor sutelor de milițieni, printre care Genel slalomă cu talent, mieros, cu laba la un chipiu imaginar, salutîndu-i zâmbitor și înjurîndu-i fulgerător printre dinți. Depășind Piața Victoriei, hărăbaia se înscrise pe un binecunoscut și liniștitor segment al Căii Victoriei. Șoferul își abandonă tărăboanța într-o delectabilă viteză de croazieră. - Mare pișichier! Pehlivan nepereche al întregii nații române și versificator
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]