2,178 matches
-
renume” de înverșunat cafegiu. Râzând, chiar le spuneam, când glumeam pe tema cafelei, că ”Eminescu, cu ajutorul cafelei a putut atinge Nirvana!”, vorbe ce provocau românilor nestăvilite torente de râs... Coborând într-o seară deci în Camera Albastră a Hostelului, am zăbovit cam o jumătate de oră, fixând eventualele figuri noi de oameni veniți. Un bătrân cu o barbă frumos îngrijită era singura noutate, dar pentru că era prea adâncit în lectura unei cărți, nici măcar nu și-a ridicat capul spre mine când
...JAFFO, LOC ANTIC AL REVELATIILOR! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354040_a_355369]
-
Acasă > Poeme > Emoție > CALEIDOSCOP DE TOAMNĂ Autor: Lăură Isabelle Nicolae Publicat în: Ediția nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului CALEIDOSCOP DE TOAMNĂ Mai lasă-mă timpule un pic, Să zăbovesc agale pe cărarea vieții. Mai lasă-mă un pic, să-mi oglindesc cerul pe pupila sufletului, Să pot să-mi mai revăd culorile copilăriei Și să-i dau cuvântul bucuriei. Mai lasă-mă să retrăiesc acel amurg de toamnă, Cu
CALEIDOSCOP DE TOAMNA de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354265_a_355594]
-
artistul plastic Vespasian Lungu, fostul meu profesor de pictură, se întorcea după meleagurile sale natale, din Bucovina sa dragă. Din câte îmi aduc aminte ne-am întâlnit în fața Galeriilor de Artă din orașul Brăila și înconjurată de zâmbetul său, am zăbovit ceva vreme să-i ascult mărturiile. Părea atât de fericit și mulțumit de sine, ducându-și fără voia dânsului mâna dreaptă, la bărbie. Știam de pe timpul pe când îi eram elevă, că avea acest obicei; acest gest îl făcea în momentele
-ŞOAPTA ACUARELEI- de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354623_a_355952]
-
drumul era prea lung. Ajuns la conac, intră grăbit în salon. Era intim, păstra amprenta personalității ei. Îi cunoștea stilul ... îi simțea parfumul în încăpere. Inspiră profund dar îngrijorarea nu-i dădea pace. Ușa s-a deschis și timpul a zăbovit o clipă. Lordul se uita încordat la femeia care stătea în fața lui, cu privirea înrourată, frământând batista între degetele fine. Era neschimbată. Cu excepția faptului că se împlinise odată cu vârsta și maternitatea îi îndulcise rotunjimile trupului, accentuându-i frumusețea. Femeia vieții
REGĂSIRE... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347040_a_348369]
-
Amaru părăsește Bucureștiul, urmându-l pe G.M. Zamfirescu la Iași, cu gândul de a fi angajat ca actor la Naționalul ieșean. Cu toate insistențele autorului „Domnișoarei Nastasia„ și ale lui San- du Teleajen nu-și vede dorința împlinită, dar mai zăbovește în orașul de pe Copou lucrând în secretariatul revistei „Cadran„ și colaborând la ziarul local „Tot„ cu reportaje, recenzii și cronici literare. Fără a avea asigurat traiul zilei de mâine, cu o scrisoare de recomandare din partea marelui Sadoveanu, se în - toarce
78 ANI DE LA MOARTE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347061_a_348390]
-
o sărută și o ajută să-și ia haina și fularul, grăbind-o și dojenind-o copilărește cu mângâieri. Plecară cu același taximetru pe care-l folosise Cristian la sosire. „Poftim! Trebuie să plătească și staționarea... Dacă știam nu mai zăboveam atâta cu gândurile mele de copil alintat”, se dojenea fata în gând. Coborâră în fața unui bloc, la a doua scară. Fata nu avea de unde să știe că el locuiește acolo. Intrară și se opriră în fața unei uși din spatele căreia se
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
semințe de la acelea albe și de la cele galbene șatirate. Nu vezi ce frumoase le-a creat Dumnezeu?” Au fost ultimele cuvinte ale maestrului Everac, înainte de a se urca în mașină, cu destinația Podul Dâmboviței, după ce, timp de peste o oră, a zăbovit cu o plăcere deosebită la noi acasă, la familia Hiru din Domneștii Muscelului, împreună cu soția, doamna Diți și cu familia care-i ocrotește casa de vacanță ce va deveni „casa memorială Paul Everac”. Îl cunoscusem cu peste trei decenii în
IN MEMORIAM de ION C. HIRU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357053_a_358382]
-
mie și fratelui meu... Doar noi doi am mai rămas. Doar noi și amintirile noastre...”. Trecând în lumea amintirilor, se aplecă și rupse o plantă din cele câteva tufe răzlețe ce crescuseră printre celelalte flori. Ceva nelămurit îl făcu să zăbovească asupra ei. Înflorise și ea. Îi privi albul petalelor lunguiețe și cu nervuri verzui pe margini. Observă că din tulpina-i firavă se prelingea, picătură cu picătură, un lichid aproape vâscos și ușor lipicios. „Hm! Asta-i planta din care
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
transpare ea din poveste în voaluri curgătoare cu sfârcuri care zgârie pânzele de vânt apa se răsfiră pe pietre îți spală pașii cu ochii scufundați te uiți deja spre interior când vocea codrului sculptează harpa de noapte ai vrea să zăbovești pe pietrele alunecoase ascuțite sau rotunde stropite de culori asculți liniștea închisă în pietre și te întrebi oare cunosc secretul tău Grafica: Camelia Radu Referință Bibliografică: Noaptea desface somnul în mozaic / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 366
NOAPTEA DESFACE SOMNUL ÎN MOZAIC de SUZANA DEAC în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357416_a_358745]
-
dacă erau primiți. Gazdele îi așteptau cu câte-un colac împletit, cârnați și costiță de porc și uneori, le dădeau și bani. În casa în care erau fete, muzicanții ce-i însoțeau le cântau și de joc, și-aici se zăbovea mai mult. Colindele tradiționale erau Viflaimulși Irodul. Ceata de tineri se aduna în zilele Crăciunului la o casă mai mare și împreună cu fetele, mâncau și beau ce căpătaseră din sat, la colindat, și încingeau hore de neuitat, până dimineața în
SEBEŞUL DE SUS – CU NEA MITICĂ PRINTRE AMINTIRI (CAPITOLUL XXX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357387_a_358716]
-
duc din ce în ce mai greu: “Avem păcatul, totuși, de-a mânca, / Dar și păcatul de-a muri de foame - / Pâinea-i produs de lux, în țara mea - / Produs de lux - și țâțele de mame - // Maternitatea este un păcat, / Este păcat, și-a zăbovi în rugă, / Păcatul cere bani, de consumat,/ Și banii la păcate, te înjugă - // Virtuțile, de mai încap în școli, / Pe piața prețioaselor păcate, / Nu merită - o viață - nici doi poli - / Și sunt produse nestandardizate - // Avem păcatul de-a ne fi
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
e cerul, Căci plânge-n stropi de ploaie amară, Ce toarnă agale peste mine, Un dor târziu de nemurire. Și știu... De sufletu-ți din scoarță s-ar trezi Și dimineața ar fi mereu în tine, Nici soarele n-ar zăbovi... Cu mine ar râde în neștire. Și cred... Din rai doar de-ai privi spre mine, De cerul s-ar deschide doar o zi, O zână albă să mai pot zări, Izvor aș plânge, izvor de fericire. Și simt... Tristețea
ŞI SIMT... AUTOR GABRIELA CRĂCIUN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357488_a_358817]
-
de elev al lui Pitagora, doar după cântecul cucului, când țăranul român a știut dintotdeauna că poate ieși la arat, la prașilă și la mireasmă de pământ reavăn; nu și-a părăsit satul natal, părinții, amintirile și idealurile... și a zăbovit la Ulmu, intuind parcă, asemenea ilustrului său înaintaș, că „veșnicia s-a născut la sat”. De altfel, toată opera sa literară vine într-un fel sau altul din, dinspre sau spre Ulmu, satul-simbol, satul-legendă, unde un poet autentic, sensibil și
LAUDATIO – LA ANIVERSARĂ „101 POEME – OPERA OMNIA – DE AUREL M. BURICEA de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357798_a_359127]
-
Noaptea nădușită, transpirase la subțiori, în vreme ce tu, pe haina umbrei, stăteai rușinoasă ca o virgină violată de păsări. Încărcat în ceasul răsăritului sărut curcubeul ochilor tăi ascuns în somnul peștilor cu zvon de undiță în derivă. Peste zăvoi, luna a zăbovit o clipă. Citește mai mult VARAVara cu obrajii rumenipurta in pleoape trotuarele orașului cu zâmbet de felinare.Noaptea nădușită,transpirase la subțiori,în vreme ce tu, pe haina umbrei,stăteai rușinoasă ca o virginăviolată de păsări.Încărcat în ceasul răsăritului sărut curcubeul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
un zâmbet de învingătoare, fapt ce nu putea scăpa neobservat de cei care, îndreptându-se pe culoar, spre ieșire, în apropierea stațiilor, își aruncau privirea pe geamul compartimentului. Îi stătea bine, era fermecătoare și arăta asemenea unei copile împlinite. Bărbații zăboveau mai multe clipe și încercau chiar și câte un surâs de satisfacție, fără a ascunde plăcerea de a o descoperi și a o admira. Fata nu-i vedea ori întorcea capul spre pe fereastră, calmă, netulburată, fără să-și piardă
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
neatent ori surprins de ideea avocatului, trecând un pix elegant dintr-o mână în alta. Cât ar fi fost de bucuroasă de șansa angajării, Adriana nu putea scăpa sclipirea pofticioasă a avocatului, care-i fixa genunchii în acele momente, după ce zăbovise cam mult asupra sânilor, ce împungeau tinerește bluza subțire de vară. Și-a strâns involuntar picioarele mai tare în împreunarea ce o aveau deja, a fixat un punct în podea și a înclinat ușor din cap a neîncredere, în semn
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
ce se amestecau atât de plăcut cu aromele prăjiturilor de casă. Îi era dragă forfota aceea. Împodobitul bradului i-a cuprins deopotrivă, fiecare dorind să-l surprindă pe celălalt și, ca din întâmplare, mâinile li se atingeau determinându-i să zăbovească un timp privindu-se intr-un fel anume. Așezând cu grijă ghirlandele, pentru o clipă gândurile Alinei fugiră spre Crăciunul copilăriei și adolescenței și se revăzu, de cele mai multe ori singură pentru că, se întâmpla adesea, mama să fi fost de gardă
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
Acasa > Orizont > Selectii > MENTOR AL IMAGINAȚIEI.. Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 523 din 06 iunie 2012 Toate Articolele Autorului ... regret nu te-am cunoscut personal, să-ți ascult glasul domol, admirând zâmbetul misterios pelerin pe drumul gândului, zăbovind pe hartă, la răscruci de idei creatoare nu contează ne cunoaștem din vremuri străvechi, prin țesături nevăzute de vorbe nespuse transmise prin pânza orelor străbătute de clipe fugare coborând pleoapele, ochii minții intuiesc limpede mesajul infiltrat în nucleul creativ al
MENTOR AL IMAGINAŢIEI.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358190_a_359519]
-
enigmatic Făcându-ți semn cu-n gest nedeslușit? De ce înnozi pe cerul tău, sălbatic, Atâtea taine, când zâmbești, apatic, Rostogolind speranțe-n infinit? Și-n patima de gânduri prinsă-n pripă De trena umbrei trase prin lumină Te înfășori, mai zăbovești o clipă, Cu răzvrătirea-ți fără de pricină Frângi toata truda zbaterii de-aripă Ce străjuia iubirea-ntr-o verbină. Poate ți-aduci aminte Poate ți-aduci aminte, într-o doară, De două vorbe spuse cu sfială Când ai pășit în
SONETE (II) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358214_a_359543]
-
aglomerarea de evenimente, succesiunea rapidă a numeroaselor întorsături sociale. Această caracteristică, de ordin istoric, se reflectă în textul lui Ștefan Ehling. Expunerea are un ritm alert, părțile se succedă cu repeziciune, curgând una din cealaltă în flux continuu. Deși autorul zăbovește la amănunte, scenele nu trenează și dau impresia, pe care realitatea însăși o dădea, că omul e cuprins de un vârtej căruia nu-i poate rezista. Poate așa se explică raritatea, relativă, a introspecțiilor. Autorul ne lasă să ghicim, dincolo de
OLIMPIA BERCA, UN ROMAN AMBIŢIOS de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358221_a_359550]
-
transpare ea din poveste în voaluri curgătoare cu sfârcuri care zgârie pânzele de vânt apă se răsfira pe pietre îți spală pașii cu ochii scufundați te uiți deja spre interior când vocea codrului sculptează harpa de noapte ai vrea sa zăbovești pe pietrele alunecoase ascuțite sau rotunde stropite de culori asculți liniștea închisă în pietre și te intrebi oare cunosc secretul tău Grafică: Camelia Radu ... Citește mai mult Noaptea desface somnul în mozaicCând tăcerea pătrundeîn cuvântul agățat de codrunoaptea desface somnul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
mozaiccând matasea apei înghite lunasecrete albastre aleargăîn nervurile frunzelor transpare ea din povesteîn voaluri curgătoarecu sfârcuri care zgâriepânzele de vântapa se răsfira pe pietreîți spală pașiicu ochii scufundați te uiți dejaspre interiorcând vocea codrului sculptează harpa de noapteai vrea să zăbovești pe pietrelealunecoaseascuțite sau rotunde stropitede culoriasculți liniștea închisă în pietreși te întrebioare cunosc secretul tăuGrafica: Camelia Radu... VIII. ORAȘUL AMESTECAT, de Suzana Deac , publicat în Ediția nr. 366 din 01 ianuarie 2012. Undeva pe pamant există un oraș, în care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
de haruri ce răzbat în felul de a se purta, de a vorbi, de a intra în comuniune necondiționată cu oamenii. Nu a ezitat să vorbim, nu a așteptat nici o secundă să îmi acorde datele sale de corespondență, nu a zăbovit în a da răspuns întrebărilor mele, neforțându-mă să i le smulg, nu a manifestat stăpânirea până la scrupulozitate în fața rugăminții de a accepta blițul camerei ce irită pe mulți alții... În chipul acesta omul și artistul Crina Mureșan sunt un
CRINA MUREŞAN. ÎN PRIMUL RÂND IDEALURILE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357623_a_358952]
-
mai dragi, vegheați de cruci de lemn. Căci nici un loc din lumea pieritoare Nu e al morții, ci al vieții semn. IA-MI TOT! Ia-mi ochii limpezi ce-au scrutat cu sete Descătușarea geamătului serii, Ia-mi glasul tandru zăbovind în merii Striviți de flori născute să îmbete, Ia-mi pleoapele ce au filtrat puzderii De zboruri largi, împreunând egrete Și degetele răsfirând prin plete Tăceri târzii sub clopotu-nvierii, Ia-mi tihna clipei decorând pervazul Cu urma poftei dintr-un
LIRICĂ PASCALĂ 2012 (II) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357678_a_359007]
-
istorie și cultură. Am intrat în câteva muzee și am vizitat câteva mănăstiri, cu teama de a nu fi observat și „turnat”, așa cum se povestea la acea vreme că mi se poate întâmpla. La Mănăstirea Trei Ierarhi din Iași am zăbovit câteva ore, într-o seară, la sfârșit de săptămână, fiind primit cu deosebită căldură și ospătat cu bucate și cuvinte alese de prea cinstiții slujitori ai acestui minunat lăcaș de cult. Ctitorie a domnitorului Vasile Lupu, unică în arhitectura românească
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]