5,438 matches
-
ce înseamnă de fapt meseria asta. Și la urma urmei dacă am fi fost niște putori, ce-am fi avut de cîștigat? Netezește cu palmele o fîșie, intră în ea cu foarfeca, fîșfîșfîșfîș, se gîndește la piesele de tipar care zac aruncate pe jos, să le folosească cine vrea, ea are destulă experiență să facă totul după ochi, fîșfîșfîșfîș, verifică mai întîi dacă există defecte de țesătură, îndoaie materialul pe direcția firului de lungime, trage conturul cu cretă, lasă cîțiva milimetri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
trăiești într-o gunoiște ca asta, începu să-și simtă stomacul întors pe dos, înaintînd spre capătul holului, trecînd prin dreptul cuierului plin de tot felul de boarfe agățate unele peste altele, aruncîndu-și ochii pe masa din bucătărie pe care zac conserve desfăcute, coji de pîine, pahare murdare, tacîmuri soioase. Se opri în pragul sufrageriei, rezemîndu-se de tocul ușii. Bătrînul dormea dus, întins îmbrăcat pe canapea, cu veioza aprinsă la cap. Își aminti că uneori cînd pica răpus de prea multă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
acord cu un astfel de furt pe față și au făcut semn echipei să părăsească terenul în semn de protest. Unde ați mai pomenit așa ceva? Tribunele au reînceput să huiduiască, o parte abandonul Stelei, cealaltă parte pe jucătorii dinamoviști care zăceau trîntiți pe gazon. Pînă la urmă toată lumea a trebuit să-și ia tălpășița, cazul urma să fie rezolvat la comisii. Ei, și cînd spiritele păreau că se potolesc și fotbaliștii dinamoviști începeau să se ridice din iarbă și să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o să te dezumfli tocmai acum, cînd semnalul a fost dat, cînd totul pînă în clipa asta a decurs conform planului, încercă să se încurajeze, să-și caute din priviri hainele care i s-ar potrivi printre mormanele de gioarse care zac aruncate prin toate colțurile încăperii. Închise ochii, dar îi deschise din nou imediat. Își dădu seama că nu era ajutat decît de un fascicul firav de lumină venit de afară de la o lampă de iluminat public, care abia reușea să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
își desfăcu unul cîte unul nasturii cămășii și apoi își slobozi cuiul paftalei. Am mai scăpat de o rîie, își zise lepădîndu-se pe rînd de ele, rămînînd doar în bocanci și chiloți, aruncîndu-le unele peste altele în colțul în care zăcea deja mantaua cu epoleții sfîșiați. Pe urmă fără să mai stea în cumpănă cum făcea de obicei, se îmbrăcă cît putu de repede cu ce-i căzu în mînă. Înainte să iasă, se privi totuși o dată în ciobul de oglindă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sînt perfect de acord, se aude tot vocea lui Tîrnăcop după un moment de liniște, de ce ați rămas cu toții așa cu gura căscată? Localul era pustiu. Nu se auzea decît zgomotul făcut de dozatoarele de suc și mașinile frigorifice. Vînzătoarea zăcea pe un scaun în dosul tejghelei dezlegînd pe genunchi o integramă Maxim și observă cu întîrziere că are clienți. Tușica se apropie prima de vitrina ticsită cu tot felul de sortimente de patiserie, prăjituri și înghețate. Angelina își scoase de pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Am deșertat totul rapid, nu le-a venit să creadă ochilor ce era acolo, Părințele, de unde ai făcut rost de toate jucărioarele astea? Mi le-a dat un necunoscut, ei nu mai văzuseră așa ceva, habar n-aveau de păpușele care zăcuseră atîta timp în ascunzișul din spatele altarului, împărțiți-le, le-am ordonat că n-avem timp, faceți ce știți, de azi înainte eu îmi iau mîna de pe voi, foarte urît, jenante vorbe din partea unuia ca tine, Părințele, zice Roja, halal păstor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dezamăgire de felul ăsta, seara, după ce preda cheile la portar și semna într-un caiet, se întorcea acasă convins că n-o să se aleagă nimic din planul său. Multe nopți n-a reușit să adoarmă deloc. Chinuit, speriat sau uimit, zăcea doar întins în pat cu ochii abia mijiți, întrezărind printre pleoape aceleași imagini dezolante ale coridoarelor goale și ale băncilor pustii. Ești mai norocos decît îți poți închipui, nu oricine beneficiază de șansa de a-și exersa discursurile într-un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
unei scări în spirală care ducea la etaj. Dîndu-și seama cît este de dezorientat, Bulgarul îi mai făcu un semn scurt cu mîna că poată să se odihnească. Abia atunci băgă de seamă că exact alături, pe un fotoliu rabatabil zăcea întins cît era de lung Croitorașul. Dormea dus și vedea ceva în somn, pentru că pleoapele îi tresăreau din cînd în cînd și respira greu. Visați? Ordinele lui Mortăciune. Cum puteam să scap o asemenea ocazie? Ar fi fost cea mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
îi ceruse să guste odată cu el din pachet, ca să fie sigur că nu-i tras pe sfoară. Jigodia dracului nu avea habar de ce-i aia marfă adevărată; doar voia să le impresioneze pe tipele alea două pe jumătate dezbrăcate care zăceau tolănite peste el în fotoliul imens.“ Acțiunea are un ritm alert, dar nu captivează, pentru că, de fapt, nu se petrece nimic care să prezinte cu adevărat interes. Totul se rezumă la o agitație exterioară, ca a crengilor unui copac zgâlțâit
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vodca? De la ăla nu vreau decît să-l văd cu mîinile pe piept! Dar ce ți-a făcut, mă rog? Dacă ai ști nu l-ai mai iubi atît. Te pomenești că s-a dat la tine. Cam așa ceva. Cînd zăceai beat ca un porc. Darie devine un arc care n-are prea bine pusă siguranța. Este gata să facă un infarct, sau, mă rog, ceva asemănător. Saveto, nu te juca cu mine. Spune-mi, vorbești parascovenii? Spun drept, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
candidatului: Ți-am zis eu. Este exact ce ne trebuie. Relu avea un talent înnăscut să amețească lumea într-o campanie electorală. Vorbea Motănel mulțimii și apoi completa dom' Guran. Electriza asistența și sugea voturile ca o sugativă. Ce talent zăcea în omul ăsta al nostru! Motănel a învins strălucit și a ajuns ministru, șeful secretar de stat și Relu șef. Intra la ministru ca la el acasă, era pupat și respectat. Chiar cei de la minister erau curtenitori cu el. Relu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și toți românii erau fericiți datorită relațiilor excelente pe care le aveau cu Malaezia. Fericirea Adrianei n-a durat prea mult. Excelența Sa dorea să aibă un copil și cum nici sîrguința ei, nici eforturile partenerilor n-au dat rezultate, supărarea zăcea mocnit. În Malaezia Adriana a hotărît să conlucreze cu toți cei care erau dispuși să conlucreze. Alegea însă doar parteneri de tip europoid, nu din alte motive, să zicem rasiale, ci din preferințe dictate de inima sa. Doar o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sânge, pruncul nu scotea un sunet, de parcă voia să convingă că va fi cuminte, că va trăi numai cu aer și că își va purta singur de grijă în lume. Cristian implora viață. Când a găsit-o bunica Lențuca, Eugenia zăcea leșinată în pragul casei ca sub o cruce lângă ghemotocul de viață, nu a lăsat-o inimă să-l arunce pe gârlă sau să-l îngroape sub un copac. Cristian, după 6 luni, nu s-a lăsat pierdut. Eugenia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sau nu putere asupra noastră, nu trebuie efectiv să te gîndești decît la cum să-ți perfecționezi inteligența și prudența. Norocul și întîmplarea sînt cuvinte lipsite de sens, care, pe cît se pare, își datorează originea profundei ignoranțe în care zăcea lumea cînd s-au dat nume vagi efectelor ale căror cauze nu se cunoșteau. Ceea ce numim în mod obișnuit norocul lui Cezar înseamnă de fapt toate conjuncturile care au favorizat planurile acestui ambițios. Ceea ce înțelegem prin nenorocul lui Cato sînt
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
malul din dreapta, nu În partea aialaltă unde se făcuse apă mare! Mai ții minte?... N-am mai fi apucat să ne vedem acuma... Scena asta nu rămăsese de-a lungul anilor la suprafața amintirilor mele. Se scufundase undeva În adîncuri, zăcuse În mîlul trecutului. A reînviat Însă, Îndată orbitoare, pe Întregul ecran al memoriei: Caița și cu mine Într-o zi Însorită, după multă ploaie, sărind În balta din josul grădinilor școlii, eu afundîndu-mă Într-o groapă din albia gîrlei, el
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aceeași zi, 20 mai 1958. Arnăuțoiu și oamenii lui, vînduți de un consătean de Încredere care le-a adus În dar țuică tratată cu narco ticele Securității, au sfîrșit În fața plutonului de execuție, În Valea Piersicilor de la Jilava. Trupurile lor zac sub stra turi de pămînt pe undeva, prin această vale a plîngerii. — Unde e Îngropat Blidaru? l-am Întrebat pe tata În după-amiaza acelei ultime vacanțe liceale de vară. — Nu are mormînt și, chiar dacă se știe, nu se spune unde
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și-a botezat fiica Salustia, pișcăranilor li s-a părut că e prea de tot, iar femeia a trăit toată viața cu porecla Zalustra. Tocmai În curtea acestei biserici unite cu Roma, atrăgea atenția un mormînt fără nume În care zăcea cu siguranță un străin de sat, după toate probabilitățile, un ortodox, poate din Muntenia, poate din Moldova. Era un soldat necu noscut. În octombrie 1944, frontul ajunsese În zonă. CÎțiva militari germani ocupaseră răscrucea pieței satului, hotărîți să Întîrzie Înaintarea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
s-o mai țin minte și bine că am uitat-o. Înainte de a trece dincolo Mama Floare s-a stins În martie 1964 În casa de pe ulița Luncii din Pișcari, la fiica ei, Maria, născută la Hegewisch, Illinois, În 1907. Zăcea În pat de cîteva săptămîni de la o mare slăbiciune a oaselor. A murit povestind. Nici nu se putea altfel. S-a ridicat În coate, și-a așezat o pernă sub umeri și a Început să macine, nu despre America, nici
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de ani, tare-s mulți. N-are omu’ nevoie de atîția. Iaca, moșu-tău o trăit șaptezeci și șapte. Nu-mi ajungeau și mie anii lui?... S-a stins Încet, cu o Încetineală care sînt sigur că a chinuit-o. Zăcea la pat, iar În ultimele zile, ba Își pierdea cunoștința, ba o recîștiga. Treceau pe la ea rudele și consătenii. Găsind-o cu fața la perete și văzînd că nu se Întoarce la auzul glasurilor, un unchi a Întrebat-o: — Mă cunoști, nană
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
văd și pleacă! În timpul acesta, Maria Magdalena așteaptă la ușa mormântului, „afară”, precizează textul, și „plângând”. și pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt și vede doi îngeri în șhaineț albe, stând jos, unul la cap, altul la picioare, unde zăcea trupul lui Isus. și aceia îi zic: Femeie, de ce plângi? șEaț le zice: Pentru că L-au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus. După ce a spus acestea, s-a întors în spate (™str£fh e„j t¦ Ñp
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o lumânare singura lumină într-un întuneric de smoală. A stat așa, nemișcat în bătaia valurilor, până când se zări țărmul. Lumina se mișca înaintea lor. S-au luat după lumina aceea și un val i-a aruncat pe țărm. Au zăcut fără vlagă acolo, pe nisipul înghețat, sub cerul care se lumina încet cu strălucirea zorilor. Când s-au ridicat să privească după ciudatul lor tovarăș, pe țărm nu mai era nimeni doar resturile corăbiei lor, zdrobită de stânci. Lângă ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vietățile celelalte l-au urmat cât au putut. Apoi a înaintat singur, călăuzit de propriu-i suflet. Prin cețurile și umbrele noptatice ale copacilor începuse să se zărească ochiul de gheață. A înaintat spre mijlocul gheții. În adâncul ochiului întunecat, zăcea, încremenit, Soarele și alături de el dormeau somnul gheții făpturi cu chip de înger, de om, de păsări, de animale. A încercat să-și trimită răsuflarea fierbinte asupra gheții, dar suflul cald s-a risipit ca o pulbere de diamante deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
binelea : "Fată dragă, ce ți se năzărește ?! În casa asta a murit un om, nu ne pregătim de nuntă !" " Tu nu înțelegi nimic !" a răspuns. El e mirele meu, El, fiul femeii de colo zise, arătând spre ușa deschisă unde zăcea, fără viață, trupul ei. Toată lumea mă întreabă mereu ce-mi aduc aminte. Ei bine, le spun același și același lucru și nimeni nu mă crede : El a venit, m-a luat de mână pe când dormeam și mi-a spus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
când s-a strâns toată lumina la loc, în pieptul Lui... de acolo de unde ieșise la început... Și niciodată până atunci nu-mi fusese așa de cald și bine. Mi-era frică să mă apropii de frate-miu: patru zile zăcuse în mormânt... și nu mă puteam uita la el, nu puteam să-l ating... mi-era frică: am alergat la el, dar parcă rămăsesem cu totul acolo, în soarele din pieptul Domnului meu, și altcineva alerga, mă vedeam cum alerg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]