810 matches
-
Pentru Cristi nu mai e. Unii-au rezolvat-o-n alte maniere, prin mitoză, prin absențe nemotivate la ora de cimitir, prin rugăciuni, prin distracția cu mărgelele de sticlă. Irelevant fiind nu numai scrisul, ci și mediul Înconjurător. „Constructorul de zădărnicii”, cum mă numea domnul profesor pe coperta IV a eclipsei mele, se joacă acum cu copilul, se duce la editură, se-ntoarce de-acolo mai des decît se duce, Își perie meditativ bretonul, penele, pe primul numai atunci cînd este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
obiecte paginate, sfărîmicioase. Cu poză. Anii aceia Însemnînd pentru chipul deviat din fotografie paginile de mai sus și următoarele, jurnalul propriu-zis, dac-o mai fi, unele seri ieșite din comun, o doamnă platinată, o cheiță, cîteva lecții. Dintre care, În pofida zădărniciei violent evidente a oricărui efort spiritual, pe cea mai importantă Încă o mai Învăț. Opresc Într-un tîrziu muzica. PREAMBUL 12:04, 7 martie 2002. SÎmbătă. SÎnt opt lucruri pe care orice femeie trebuie să le știe despre sex. Redau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mici personaje, iradiind pe ecran dinspre lumea de afară aflată, au ralenti, Într-o neluată-n seamă dezagregare. Prin evitarea colosalului, prin mi minor, adevăruri puține dar necosmetizate, prin bizarele rotații interioare ale personajelor, filmul evoluează din perspectiva continuă a zădărniciei pînă la ultimele sale limite, pînă la descompunerea ei. Orașul inutilității este o Lisabonă Sodoma (mai mult) și Gomora Într-o inocentă putrefacție, prăfuită sub Întrebări care nici nu se mai pun și pînzele de păianjen ale corăbiilor de altădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
încereînd să mii întorc iar în dulcele meu somn alături de Maitreyi. Nu voi izbuti niciodată să scriu tot ce mi-a trecut atunci prin minte, în lungile săptămâni ce au urmat plecării Jeniei. Îmi amintesc vag de insomniile mele, de zădărnicia zilelor. Și parcă totul a trecut într-o singură clipă, deșteptîndu-mă o dată dimineața ceva mai devreme, privind surprins soarele drept în față, lumina, verdeața. Scăpasem de ceva greu, de ceva ucigător. Îmi venea să cânt, să alerg. Nu știu cum s-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din greșeală? Să aibă dreptate Octavian Goga? "Țară minoră, țară de secături". N-aș vrea să aibă. "Aiștea au băgat lupu-n sat, Lenoră, cum să-l mai alungi?", aud vocea de bariton a bunicului. Cînd mă cuprinde obsesia dubioasă a zădărniciei (starea "miel la cuțit"), cînd încep să-mi repet că totu-i pierdut și nimic de îndreptat, antidotul e vitraliul lui Rusalin. Îi percep, prin vechiul vitraliu, prezența liniștitoare. Da, e vechi. L-a făcut cînd mai era student la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mă judece ca pe un impostor creator de zeități pământene, chiar dacă eu le-ași numi excepții de la regula credibilității. La urma urmei, chiar și Sisif, cred, că a fost o creație-parabolă a inteligenței grecești, pentru a ilustra cât mai plastic zădărnicia eforturilor sau, dimpotrivă, forța umană de a suporta o pedeapsă nedreaptă, așa cum mulți români au suportat-o în nu prea îndepărtatul secol apus cu toate ale sale... Dar să fiu mai explicit. În cazul de față am recurs la fabula
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
despărțea de restul încăperii era, nici nu se putea altfel, ruginit, prevăzut cu o ferestruică plasată destul de jos, ca mușteriul să se aplece, cu capul între umeri, iar poziția să nu-l încurajeze la o conversație îndelungată, de a cărei zădărnicie trebuia să se fi convins deja. Deasupra, o inscripție scrisă cu litere de-o șchioapă anunța : „Azi, ultima zi“, ceea ce, într-o ambianță prietenoasă, ar fi putut sugera clientelei că e ziua ultimei șanse înaintea tragerii loto, dar într-un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care duce mai departe, cu fidelitate și obstinație, campaniile Junimii după 1920, Filitti este vocea unei lumi excentrice în raport cu direcțiile postbelice dominante. Posteritatea Junimii este marcată în plan ideologic, odată cu Ioan C. Filitti, de un gust al cenușii și al zădărniciei. Marile ei bătălii au fost pierdute, iar lumea de astăzi nu pare să mai păstreze decât memoria îndepărtată a unui proiect de evoluție definit prin moderația sa militantă. Această suveranitate a rațiunii și criticismului, evidențiată de Filitti în cadrul alocuțiunii comemorative
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
să-și recunoască unii fapta odioasă, cînd pot veni cu justificări de tot felul, cînd pot să mistifice trecutul, cînd pot da vina pe alții. Și tot așa, pînă ți se face greață. Dar, poate că alegoria nu-i o zădărnicie. Poate că, mărunt, pidosnic, "Salonul" e un soi de purgatoriu. Dincolo de orizontul tulbure și incert, dramaturgul arcuiește o speranță. O speranță în care, prin încețoșările care persistă, se insinuează neliniști. Și poate chiar spaime. Dar spaima poate duce la o
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
omului și a împărțirii lumii justițiar, ca într-o fabulă modernă, în buni și răi, sancționând nedreptatea în orice manifestare a ei. Hannibal este forța care ar trebui să triumfe, dar puterea lui este malefică și răul stă sub semnul zădărniciei. Hannibal avea o așa superba trufie, încât Alpii stăteau "albiți de spaimă" și sunetul pașilor "răspundea în lună" și "totuși n-au învins", așa cum biblicul Saul și-a oprit sabia necinstită în zid și nu în trupul lui David. Eugen
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
alături cu preocuparea modernilor pentru forma și conținutul cuvântului, care îi creează stări de neliniște: Nici un cuvânt nu mai stă/ Liniștit lângă altul/ Nu știu ce le alungă/ Și le încâlcește cărările,/ Cine urlă în pustiu/ Și-i târziu în cuvinte, și zădărnicie/ și amenințare,/ parcă de sus, oricum/ din firea lucrurilor". Poezia lui Ion Horea va renaște ca Pasărea Phoenix ca pasărea minune lângă sat și lângă dealuri: Tot lângă dealuri sufletu-mi e plin/ Tot lângă ape inima-mi suspină,/ Tot
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sentimentul așteptării dincolo de margini. "O sabie înlăcrimată sunt; cel care m-a purtat/ pe frunze roșii s-a culcat să moară". Apar imagini terifiante, parcuri cu arbori intrați în putrefacție, frunze pline cu viermi sau păduri seculare măcinate de sentimentul zădărniciei. Se simte însă efortul poetului de e suplini absența imaginației: "Vai, cum ne petrece în sfială/ cum se teme, Doamne, pentru noi/ care-l sărutăm pe gura rece și pe pântec și pe genunchii goi". Un acut sentiment al morții
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
faustic, demiurgic. Își va ucide chipul în oglindă (ca Ion Barbu în poemul "Falduri"): "La sfârșitul fiecărei luni/ Fac la marginea oglinzii/ O piramidă de capete,/ ca Lăpușneanu". Sorescu este urmărit de dublul său multiplicat în oglinzi. Oglinda este martora zădărniciei, gestul lui Sorescu fiind al conștiinței morale, dar și al celei intelectuale, așa cum apare și la Wilson Wiliam din poemul lui Barbu. Ipostaza demiurgică în care apare creatorul ("Vis"), nu exclude ideea că arta cere sacrificiu: " Voi vă veți îndepărta
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ca două cruci sudate de furtună". Poezia civică Pornind de la motive livrești (Dimitrie Cantemir, O. Goga), Adrian Păunescu construiește poeme cu semnificații politice și sociale aflate în relații directe cu realitățile contemporane. "Păsările surde", titlul poemului care deschide volumul, înregistrează zădărnicia sacrificiului, conștiința acestei zădărnicii. Nu, nu mai este vorba despre păsări,/ ci despre conștiința de a fi,/ a lumii omenești care aude,/ dar pare adesea a nu auzi." Poetul este conștiința trează, lucru pe care îl pretinde și semenilor, reașează
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de furtună". Poezia civică Pornind de la motive livrești (Dimitrie Cantemir, O. Goga), Adrian Păunescu construiește poeme cu semnificații politice și sociale aflate în relații directe cu realitățile contemporane. "Păsările surde", titlul poemului care deschide volumul, înregistrează zădărnicia sacrificiului, conștiința acestei zădărnicii. Nu, nu mai este vorba despre păsări,/ ci despre conștiința de a fi,/ a lumii omenești care aude,/ dar pare adesea a nu auzi." Poetul este conștiința trează, lucru pe care îl pretinde și semenilor, reașează obiectele în gravitatea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un pretext, nu știu) care, prin idei, seamănă cu textul său: „Aș vrea, dacă s-ar putea, - declară autorul, G. Niculescu-Varone - să reneg și să distrug tot ce am scris și am publicat. Azi cînd recitesc ce am scris văd zădărnicia muncii mele, pentru că n-am contribuit cu nimic la progresul realizat în manifestările culturale. Mi se pare că tot ce am scris a mai fost spus, sub o altă formă, de alții, și înaintea mea. Ca să aduci o nouă, bună
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
artistic de a exista („Cînd orice se vinde,/ Cînd orice e marfă-/ Trezește un sunet bătrîn/ Din antica harfă.// Din cupe, din vin de uitare,/ Fie a virtuții eșarfă-/ Trezește un cîntec bătrîn/ Din antica harfă”), fie o expresie a zădărniciei tuturor faptelor („în vînt și uitare tot stînd,/ Cu zile grele, stăpîne -/ Oricine, orice au trăit,/ Nimic nu rămîne...”), fie o relaxare a interesului față de problemele dificile, complexe ale actualității („Cînd ore libere/ Sună/ Uitări și abandon,/ De-a lumii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sacru. Sau, și mai bine, al umanității înseși, adunând cu minuție și descriind varii tipuri de reacții ori atitudini determinate de spinoasa căutare a lui Dumnezeu. Dintre care nu lipsesc, de pildă: umilința, ardoarea rugăciunii sau conștiința nimicniciei și a zădărniciei, dar nici îndoiala ori revolta, atitudini mai moderne, dar bine temperate, chiar anulate de credința nestrămutată în "Cel Atotputernic,/ Cel Prea Înalt, Cel ce șade în ceruri,/ Unicul mântuitor și protector al Omenirii". Așezată sub semnul lui vanitas vanitatum..., cartea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
inutil, peste toate textele ce decupează, uneori sincopat, frânturi ale căutării (inclusiv al unui sine aproape pierdut, risipit în cioburile unor oglinzi sparte sau ascuns în spatele unor ochelari fumurii -metafore ale deghizării, ale iluzoriului și deformării) bate un frison al zădărniciei, al alunecării cu o lentoare agonică spre neant, spre Mulțimea vidă. Spectaculos este însă modul în care (și prin poezie) se poate încerca, până la final, separarea identității de alteritate paradigmă a universului însuși, în care există doar "trupuri și fețe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
rol de prim plan, acela care, de fapt, revine contingentului ireductibil, fără de care nici nu s-ar putea concepe necesitatea... Pentru a fi viabilă, o cercetare ce tinde în întregime spre structuri începe prin a se înclina în fața puterii și zădărniciei evenimentului." Dimpotrivă, credem noi, Claude Levi-Strauss prezintă o concepție cu totul diferită asupra istoriei, o evidențiază ordonîndu-i datele numai în funcție de "exprimările conștiente ale vieții sociale". E evident că datele inconștientului țin și ele de teritoriul istoricului, în măsura în care ele sînt decelabile
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Nu înseamnă dizolvarea oricărei conștiințe ci, dimpotrivă, instaurarea unei noi conștiințe în care scepticismul și relativismul își vor fi încheiat deja opera distrugătoare și care se știe condamnată pentru totdeauna la incertitudine și angoasă. Există o virtute sublimă în descoperirea Zădărniciei, a Neantului, a Vidului, practic în momentul dezlănțuirii demențiale a puterii de dominare, de distrugere și de moarte. Există desigur și un chip hidos al nihilismului, care determină îmbrățișarea frenetică a imboldului distrugerii și morții; Rauschnig a deslușit cu perspicacitate
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ca efect stilistic crearea unor rime rare și a unor cadențe sonore neobișnuite: Străbatem amurguri / cu crini albi în gură. / Închidem în noi un / sfârșit sub armură. (L. Blaga) Sau: afară era moină, urâtă și o mare,//din totdeauna știută, zădărnicie. îmi spuneam, / nam să mai trec niciodată de locul acesta de aici, / cu mese înalte, cu oameni străini, care nici //nu mă iau în seamă - și, întradevăr, aveam / să văd mai târziu că avea să fie așa. (Mircea Ivănescu, parabolă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
anumită concepție a artei teoremei, pe care Gauss o vedea că un text august, ca o inscripție, al cărei laconism e însăși garanția durabilității ei. Redactarea îi lua un timp considerabil, nu prin poleirea frazelor, ceea ce ar fi fost o zădărnicie, dar prin munca de eliminare a prisosurilor, de organizare internă a ideilor: de captare a lor, la izvorul cel mai direct. Idealul sau e clasic și a fost admirabil definit de Minkowsky (vorbind de Dirichlet): ‚un minim de formule oarbe
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
pământului dusă până la fetișizare, aceeași tentativă de a-l obține prin căsătorie. Dar drama personajului lui R. nu mai e a opțiunii între „glasul pământului” și „glasul iubirii”, ci este drama omului care, atingându-și „idealul”, își dă seama de zădărnicia lui, fiindcă încercarea de a ieși dintr-o categorie socială implică și ieșirea dintr-o categorie morală. Romanul, inegal totuși, cu reușite secvențiale, surprinde momentul de criză din conștiința eroului, fluxul și refluxul stărilor sale sufletești. Atmosfera sumbră ce domnește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
să ia în considerare nevoile celorlalte persoane implicate", menționează L. Carter (2007, p. 31). Când oamenii folosesc această formă de exprimare a mâniei, ei dovedesc "un pesimism profund în ceea ce privește posibilitatea de a fi acceptați dacă interacționează cu respect și obiectivitate. Zădărnicia reprezintă o caracteristică definitorie a personalității lor" (idem, p. 33). Mânia pasiv agresivă: se referă la acel comportament care consideră că exprimarea deschisă a mâniei nu rezolvă, ba dimpotrivă creează mai multe probleme. Oamenii pasiv agresivi "doresc să-și conserve
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]