805 matches
-
convingerilor lor. Sunt și altfel de abateri de la ceea ce cred eu c-ar forma regula generală. Dar regula, cred c-aceasta e; nu alta... În același timp, nu acuz pe nimeni. Gândul meu e prea plin de tristețe, pentru toată zădărnicia lucrurilor pe care le privesc, pentru ca să mă cred în drept să de a judeca pe semenii mei, în gestul cărora văd bine că se afirmă puteri neînțelese și nebiruite. Nu fac decât examenul conștiinței mele proprii; nu fac decât să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
casă, lăsate în plata Domnului. Pe scurt, cu toții se pregătesc pentru marele moment. Care mare mo ment nu are cum să fie cu mult diferit de alte zaiafeturi din timpul anului - și de aici amăreala de a doua zi, sentimentul zădărniciei pe care refuzăm săl recunoaștem, dând vina pe mah mureală, sau starea de blegeală de după. La așa de mari așteptări, nu ai cum să nu rămâi la sfârșit cu buza umflată. Cei care nu șiau cumpărat bilete de Revelion la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
sa, salvează zborul de o sărbătoare superficială și face din el un lucru profund grav În care nu există alternativă; Icar va zbura cu orice risc. Iată răspunsul la zîmbetele celor ce arată cu degetul piramidele goale pentru a demonstra zădărnicia lor. Adevăratul artist dintre cei doi era Icar, deși Dedal a uimit antichitatea cu geniul său inventiv, iar fiul său n-a creat decît sacrificiul propriu. Dedal știa exact cît va rezista ceara În funcție de altitudine. În schimb, fiul său era
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mai ales că Pygmalion vrea această operă nu pentru a se exprima pe sine, ci pentru sine. În fapt, În clipa cînd pieptul Galateii tresaltă la prima respirație, arta lui Pygmalion și-a atins scopul Însă și-a dezvăluit și zădărnicia În raport cu alții. Este aici gloria artei care Își asumă orgoliul de a concura cu zeii, creînd viață, dar și eșecul artei, căci ea nu mai are alt ideal În afară de acela de a-i dărui dragostea lui Pygmalion, un trup viu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
că nici despre moarte n-ar trebui să vorbim altceva decît ne Îndeamnă viața. Abia piramidele ne amintesc cît de fragili sîntem; ele care au promis veșnicia. Dar măreția unei piramide nu stă În arta ei, ci În himera și zădărnicia ei. Îngropîndu-l pe Polinice, Antigona presară pămînt și peste propria ei teamă de moarte. Căci ceea ce ne separă de celelalte animale sînt și mormintele În care ne Îngropăm morții. Și nu e nevoie să mergem la piramide pentru a Înțelege
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de obicei, primesc o misiune bizară de a mă posta pe o anumită înălțime și să rezist invaziei ruse... Ordinul se execută! După două ore, pe întuneric, un ofițer german mă previne că pot fi prins imediat și-mi explică zădărnicia misiunii mele, insistând să părăsesc poziția capcană pe care mă aflam. Dacă în iunie 1942 am discutat problema războiului cu un căpitan german, cunoscător al limbii române, în seara zilei de sâmbătă 1 aprilie 1944, orele 20, discuția cu ofițerul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
trezești, nici n-ai băgat de seamă că a venit toamna. Și ai atâtea de împlinit... De aceea, trebuie trăită intens! Să arzi! Să creezi! Să dai ceva din tine! Munca și dragostea îi dau un sens, ne salvează de zădărnicia trecătoarei noastre vieți. Să lași o urmă a trecerii tale. Să arzi, nu dâră de stea căzătoare! Restul averea, gloria, puterea e fum, e deșertăciune amăgitoare, efemeră. Dragostea și moartea, cele două jocuri fatale ce m-au fascinat, le-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
alcătuit de brațul pe care mă sprijin când scriu și de pieptul rezemat de muchia biroului... Ce cărți geniale ar fi scris motanii noștri despre spațiul închis dacă nu ar considera literatura, cum mă tem că o consideră, drept o zădărnicie... * Sunt convins că cel puțin pisoiul cel mare are umor, glumește, se joacă cu mine. Dându-mi, de pildă, în chip limpede de înțeles că vrea să iasă pe balcon, mă grăbesc să-i deschid ușa - „bineînțeles, eu sunt ușierul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
stăpânit de o stare de revoltă, întreținută de inutilitatea exercițiului care se desfășuta cu atâta meticulozitate, care, pentru mine, avea ca final rușinea, trădarea, lașitatea. Când se apropia punctul culminant al exercițiului, saltul direct asupra grupei din apărare, gândurile mele, zădărnicia acestor exerciții, exasperarea, au depășit limitele suportabilului, am ridicat în sus pistolul cu rachete și am tras. Pocnetul cu totul neașteptat și apoi jerba de lumină din văzduh i-a zăpăcit pe toți. Exercițiul a fost compromis. Ofițerii mi-au
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
sigur. Dacă la cei 38 de ani ai mei aveam destulă înflăcărare pentru a înfrunta fără teamă, într-un duel diplomatic, arguțiile unor bătrîni politicieni șireți, le cunoșteam prea bine metodele și tertipurile prin contacte zilnice pentru a nu presimți zădărnicia negocierilor ce ne erau impuse. Am găsit în fața mea pe Danev, secondat de doctorul Sarafov, chirurg reputat ieșit din universitățile franceze, fost ministru la Viena, fire afabilă, menit să joace rolul de complice util pentru a da glas unor refuzuri
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
omenescul picior, Ajung să fie străpunse de troscot și urzișor, Și fereastra, întru care flori de tot feliu-nflorea, Sfredelită de un șarpe, ce se sorește pe ea. Versurile lui Nicolae Dimache († 1837) sunt și ele de inspirație veche, pe motivul zădărniciei. Cât despre Ioan Prale, "musicos" de origine basarabeană (1769-1847), el e mai cunoscut pentru invenția patului mutabil după soare. Încolo stihuirea lui e îngrozitoare și doar versurile din Psaltire alunecă mai normal: Mic eram între frățime, Și cel mai în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
le dărâma. Byronizant, el stă "pe stînci" și cântă cu mari gesturi zgomotoase (Poesii, 1846) noaptea ("O! noapte! noapte! noapte! tu ești ca o femeie/ Ce am iubit odată; și mica-acea scînteie/ De vulg necunoscută prin tine-am dobîndit"), zădărnicia ("Ha! ha! ha! ha! iacă un nume!... iacă înc-o vanitate!? Omer, Dante, Byron, Hugo! un cântec deșert în toate,/ Un accent, între morminte, un sarcasm în sărbători"). ANDREI MUREȘANU Caracterul de Marsilieză română l-a putut lua însă Un răsunet
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
realității, de a recunoaște că stadiul nostru de dezvoltare nu ne îngăduie decât anumite lucruri "europene", pe care însă (pe acele!) să le creăm în adevăr! Dar umblând cu iluzii vane, nu vom putea crea nici posibilul. Cheltuind energia cu zădărnicii - de unde energia pentru lucrurile posibile, adică serioase? ă"Viața romînească", 1925, nr. 2î EVOLUȚIA LITERARĂ ȘI STRUCTURA SOCIALĂ Într-un articol din năurmăî-rul trecut, am încercat să arăt dependența strânsă a literaturii române de realitățile naționale. Această dependență am ilustrat
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
stăpânit de o stare de revoltă, întreținută de inutilitatea exercițiului care se desfășuta cu atâta meticulozitate, care, pentru mine, avea ca final rușinea, trădarea, lașitatea. Când se apropia punctul culminant al exercițiului, saltul direct asupra grupei din apărare, gândurile mele, zădărnicia acestor exerciții, exasperarea, au depășit limitele suportabilului, am ridicat în sus pistolul cu rachete și am tras. Pocnetul cu totul neașteptat și apoi jerba de lumină din văzduh i-a zăpăcit pe toți. Exercițiul a fost compromis. Ofițerii mi-au
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
marchează un punct de cotitură. Pe de o parte, intervine o criză ontologică, adâncind conflictul dintre realitate și poezie, dintre „natură” și „cultură”. Sentimentul trecerii, tema centrală a liricii scrise de T., se acutizează, potențând conștiința ireversibilității emoției și a zădărniciei culturii. Se remarcă emergența unei sensibilități agonice, tipic expresionistă, care se manifestă totuși între limitele unei funciare discreții feminine: „Alege-ți pana și o scufundă/ în vâna gâtului cu floare deasă./ [...] vine toamna și vinete boabe mi-s ochii./ Înnegrește
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
nihiliști, precursori ai doctrinelor filosofice Cărvăka și Lokăyata. Anumite tipuri de asceți rătăcitori își trăgeau rădăcinile din timpurile vedice și postvedice. În legătură cu majoritatea dintre ei se cunosc foarte puține lucruri. Se poate presupune că śramanas părăsiseră lumea dezgustați atât de zădărnicia vieții umane, cât și de rigorile ritualismului brahmanic. Astfel de asceți încercau să înțeleagă și să stăpânească mecanismul transmigrărilor (samsăra) și misterioasa lui cauză, karma. Ei foloseau mijloace multiple și variate, de la asceza extremă, extazul yoghin sau analiza empirică a
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
a fost de ajuns să vadă un infirm, un bătrân și un mort pentru a înțelege totul; noi, care îi vedem, nu înțelegem nimic, căci nimic nu se schimbă în viața noastră. Nu putem renunța la nimic; și totuși evidențele zădărniciei sunt la îndemâna noastră”. Peste puțin timp, lui Siddhărtha i se naște un fiu. Atunci el gândește: „O legătură a fost creată”, adică a apărut ceva care îl lega de viață. Tocmai de aceea i-a dat fiului său numele Răhula
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
ca pe o lecție de Înțelepciune și morală, ca pe un model pe care, noi, generațiile mai târzii, trebuie să ne impunem a-l urma, căci, se pare, suntem mai puțin dotate genetic cu această cumințenie funciară. Depresia și sentimentul zădărniciei ne asaltează mai adesea, uneori, cum e cazul meu acum - suntem gata să le cedăm... În ce mă privește, se pare că va mai dura un timp până mă voi reculege și reîntrema În vederea altui proiect. De aceea am toată
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
operând În câmpul imponderabilelor diferența dintre ceea ce ar fi vrut și ceea ce a izbutit scriitorul, Între prezumția vocației și realitatea Înfăptuirii, Între eul aparent și cel codificat, freatic al interiorității, unde biografia se subminează și se izbăvește prin scris. Chinuitoare zădărnicie, dăruire maladivă față de o himeră? Ne salvează totuși, atât cât se poate, de mediocritatea cotidianului și de mediocritatea din noi Înșine. Scrisul transcende când și când efemerul, translându-l În iluzie. Și datorită lui MRP, a acelei naive fraternizări venite
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
decenii comuniste, cuvinte ca surâs, ironie și spirit critic irelevante, dacă nu și ridicole, absurde, grotești. Autorul lumina cu acuitate și umor contradicțiile, dar nu putea admite, totuși, că „polivalența necesară” aparține, helas!, doar imperfectei democrații. Nevoie de a sfida zădărnicia printr-una mai vastă și devastatoare? Înlănțuire de un rug? Un „bordel În flăcări”, așa definise Cioran corupta mascaradă geopolitică a Balcanilor, fie ea democratică sau autocratică. Paul Georgescu trăise și el experiența tragicomediei românești despre care avea, probabil, cam
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a unei constante, deloc vindecate, interogații, ca și aviditatea inteligentă a „cetățeanului” știutor de istorie și cobai al ei, care urmărește atent spectacolul mutațiilor sociale, ciclica revenire a tabuurilor, clișeelor, a excitantelor de joasă și mai puțin joasă factură, melancolica zădărnicie a oricăror alte naivități decât cele ale creației, compasiunea ușor obosită față de frenezia sloganurilor zilei. * Anatol Vieru către Norman Manea Roosvelt Island New York, 16.11.1992 Main Street 555 - # 502 NY 10044 - New York Dragă Domnule Norman Manea, A fost o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de liniștire ca „problema evreiască”, cu inevitabilul ei laitmotiv, mizerul și morbidul antisemitism. O temă redundantă și insolubilă. Biografia nu mă prea ajuta nici ea să glumesc cât aș fi vrut cu vechiul și mereu reiteratul „ghinion...”. Apăsătoare lecție de zădărnicie, s-ar spune, reciclată și fără rost. Am răspuns, totuși, Întrebărilor. Ca să nu dăm Poștei Române și Instituției care o și ne supraveghea prea multă bătaie de cap, Leon prelua În tranșe textul, la fiecare venire la București. N-a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sunt relative, firește. Destui au fost scriitorii care și-au găsit, Într-adevăr, o nouă Înzestrare și misiune, Întregind-o pe cea anterioară, destui au eșuat Într-o ieftină exhibare pamfletară sau În rutina profitabilului comercialism. O anume senzație de zădărnicie pare greu de ocolit când recapitulăm vârstele jertfite În afara vocației. Complementarele angajări nu sunt, totuși, neglijabile. În momente privilegiate, scrisul convertește efemerul În durată, dar suntem definiți de tot ceea ce trăim și Înfăptuim. Travaliul În contingent revelează, uneori, disponibilități nebănuite
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nomadă”, de la o Întâmplare la alta, ceea ce Înseamnă de la o insatisfacție la alta, Într-o „irealitate” plină de toate capcanele, limitările și golurile realității Înseși. Blecher este un „ales” pentru suferință, dar este și un neînfrânt cavaler al căutării, refuzând zădărnicia, chiar când o descoperă. Revelațiile sale, adesea terifiante, nu sunt artificii morbide, ci probele adevărului. Nu este vorba doar de luciditate, nici doar de sensibilitatea exacerbată, nici numai de marile teme dintotdeauna ale conștiinței interogative. Însăși luciditatea este suspectată, ca
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ale vieții- și ale creației - opera marilor artiști ne poate fortifica; suferința lor fraternă, izbăvită prin creație, Își dovedește astfel și o paradoxală „utilitate” terapeutică. Curajul de a privi În față oroarea, tenacitatea de a continua, În pofida disperării și a zădărniciei, credința și Îndoiala unite Într-o indestructibilă forță a solitudinii sunt revitalizate, În frigul și ceața impasului, prin surprinzătoarea regăsire În acea „posteritate contemporană” pe care o reprezintă, cum bine spuneți, străinul, cel de departe, care nu te vede bând
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]