10,579 matches
-
ceva negru și subțire și a crezut că e o sfoară. S-a aplecat, firesc, să o ridice... era însă un șarpe. Acesta s-a strecurat pe coridor și dus a fost. Numai mama și unchiul meu, Wada, l-au zărit. S-au uitat unul la altul, dar n-au spus nimic, de teamă să nu tulbure ultimele clipe ale tatălui meu. De aceea, nici eu, nici Naoji (care se afla întâmplător în camerăă n-am știut nimic despre șarpe. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
am și acum proaspăt în minte tot ce s-a întâmplat atunci și sunt sigură că nu m-am înșelat. Mă plimbam pe lângă heleșteu cu intenția de a culege flori pentru slujbă. M-am oprit lângă niște azalee și am zărit un șarpe încolăcit pe vârful unei ramuri. Am fost uimită pentru moment. Dar, când mă pregăteam să tai o crenguță de trandafir din tufișul alăturat, am văzut și acolo un șarpe. Pe următorul trandafir, pe arțar, pe grozamă, pe glicină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mi beam ceaiul împreună cu mama, în salonul chinezesc, mi-am îndreptat privirile spre grădină chiar în momentul în care șarpele și-a făcut apariția pe a treia treaptă de piatră. Era același șarpe ca și dimineață. Și mama l-a zărit. — Șarpele acela... zise ea, ghemuindu-se repede lângă mine și strângându-mă de mână. Imediat mi-am dat seama la ce se gândește. — Adică stăpâna ouălor? m-am trezit eu întrebând. — Da. Da. Vocea mamei era sugrumată de spaimă. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
o prințesă încă de mică și n-am apucat să-mi dau seama că un foc neînsemnat poate duce la incendiu. M-am trezit într-o noapte ca să mă duc la toaletă. Când am ajuns lângă paravanul din hol, am zărit o lumină ce venea dinspre baie. Uitându-mă mai bine prin ușa de sticlă, am zărit ceva de un roșu aprins și am auzit un pârâit îngrozitor. Am ieșit afară prin spate, desculță. Grămada de lemne stivuită în apropierea cazanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
neînsemnat poate duce la incendiu. M-am trezit într-o noapte ca să mă duc la toaletă. Când am ajuns lângă paravanul din hol, am zărit o lumină ce venea dinspre baie. Uitându-mă mai bine prin ușa de sticlă, am zărit ceva de un roșu aprins și am auzit un pârâit îngrozitor. Am ieșit afară prin spate, desculță. Grămada de lemne stivuită în apropierea cazanului de la baie ardea. Limbile de foc erau uriașe. Am dat fuga la vecini și am bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
alcoolul e cam același lucru... însă oamenii sunt surprinzător de indulgenți. Cred că mai bine aș face un alcoolic din el. Ce părere ai? — Am văzut cândva un bețiv. Mă pregăteam de vizitele protocolare de Anul Nou, când l-am zărit pe unul dintre prietenii șoferului nostru. Avea o față oribil de roșie și buhăită. Arăta ca un diavol. Dormea în mașină și sforăia zgomotos. Atât de tare m-am speriat, încât am țipat. Șoferul mi-a spus că omul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Introducere în economie de Rosa Luxemburg. Luasem cartea din camera lui Naoji cu câteva zile în urmă, fără să-i cer voie, împreună cu Opere alese de Lenin și Revoluția socială a lui Karl Kautzki. Le lăsasem pe birou. Mama a zărit cele trei volume azi-dimineață când se întorcea de la baie. Le-a luat, pe rând, le-a examinat cuprinsul și apoi, cu un oftat ușor, le-a pus înapoi pe birou. M-a privit cu tristețe. Privirile îi erau pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
fără țintă pe aleile întunecoase. Mă simțeam atât de singură, încât îmi venea să plâng. M-am împiedicat de o piatră de pe stradă și mi-a plesnit cureaua de la unul dintre saboți. Pe când stăteam și priveam în jur, neputincioasă, am zărit o tăbliță pe una din șirul de case care se întindeau la dreapta mea. Ca o pată albă în întuneric. Am intuit imediat că pe ea trebuie să fie scris numele lui Uehara. Am mers șontâc-șontâc până la intrare, cu sabotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
iar trenul. De data asta, în direcție opusă, spre Tachikawa. Am coborât la Nishiogi și m-am mai învârtit, pe furtună, până am găsit un polițist. Mi-a spus pe unde să o iau. Aproape fugeam pe străzile întunecoase. Am zărit felinarul albastru de la Chidori. Am deschis ușa fără pic de ezitare. Într-o cămăruță de șase tatami, în care tăiai fumul cu cuțitul, vreo zece persoane stăteau în jurul unei mese mari. Beau și discutau zgomotos. Trei dintre ele, femei, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
lui de cultură, de răspundere, josnicia lui m-au dezamăgit. Mă atrăgea, în schimb, frumusețea sentimentelor soției lui. Era ca și cum aș fi fost îndrăgostit de cineva capabil de iubire adevărată. Mergeam în vizită numai în speranța că pot să o zăresc o clipă. Sunt convins că noblețea tablourilor se datorează numai firii blânde a soției sale. Pictorul - am să spun acum tot ce simt - nu e altceva decât un negustor deștept, dornic de beții și desfrâu. Când are nevoie de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Babis mai puse mâna pe o napolitană, mi-o întinde zâmbind încântat, duce cealaltă mână la piept, la frunte, la buzele negre, unsuroase, schițând salutul oriental. Mi-am luat rămas bun și am ieșit afară. Catedrala nu era departe. O zării pe același trotuar pe Karin venind repede spre mine fără să mă vadă, ușurată parcă, asemene acuiva care până atunci cărase ceva greu. Mă oprisem, privind-o, iar ea, ca și cum ar fi simțit că se uită cineva la ea, înălță
Cifra norocoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8757_a_10082]
-
Ťbioť, globul cu vin... și-am izbucnit în rîs. Un rîs sănătos. Eram singur cuc. M-am simțit dintr-odată optimist și fericit. Nu aveam nici un motiv să fiu așa. Nici măcar unul. Nici o poartă din viața pe care o puteam zări în fața mea nu era deschisă. Dar eram tînăr." (p. 363). În concluzie, o carte de memorialistică cu virtuți literare, scrisă de un autor înzestrat cu talent de povestitor.
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
aprinse nu se pierd din ochi. Ce tablou al succesiunii de putere! În vremea bătăliei antifasciste Malraux era eminența cenușie a intelectualilor, iar în faza de stăpânire nazistă Drieu preluase comanda culturii. Prietenul notează în jurnal că Malraux a fost zărit în piața Sainte Clotilde, își ascundea fața cu un ziar, juca o melodramă, voind să arate că e conspirativ. Părea că spune: Nu vedeți că sunt cel care complotează? Vă rog să vă faceți că nu m-ați remarcat." Jocul
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
de ea nu din pricina urii cu toate că era și ură în el, nu din gelozie (sau era tocmai gelozia factorul de dezechilibru), era copleșit de un simțământ fără nume, tot atât de distrugător ca timpul sau moartea, el n-o putea regăsi". Îi zărea trupul mlădios culcat lângă el, fără să simtă vechea chemare. Ea era femeia care l-a trădat, i-a îndurat însă capriciile, slăbiciunile, iritările, au vegheat împreună la sicriul unor amici decedați. Nu era numai o explicație rațională. Se lovea
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
la revărsatul zorilor ce poleiau întreaga lume. Trecură pe podul de lemn peste râul Natisone și-și ridicară tabăra dinaintea zidurilor. Ne adresau gesturi obscene și-și râdeau de noi, adresându-ne injurii în limba lor imposibilă. Încercam să-l zăresc pe rege, dar n-am reușit. Apăru doar după ce cortul său fu înălțat. Se înfățișă la porțile orașului urmat de comandanți și consilieri, kavhan și tarhan, ordonându-ne să ne predăm. Am fost impresionat de cum arăta. Călărea cu fală un
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
trei grăunțe/ Mort de inaniție./ Și-acum pleacă să anunțe/ Cazul la poliție." Scrisori din provincia (aproape) microscopică. Că poezia nu-i decît poveste o arată călătoria cu Dante printr-un infern populat cu inamici de litere și cu iubite zărite de la distanță: "Apoi, cu ochii plini de visuri încă,/ M-am scuturat ca dup-o catastrofă/ și m-am trezit din nou pe-aceeași stîncă// Pe care mă găseam în prima strofă." Potrivită, oricînd, pentru o lume lenevind la soare
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
de renașteri. Și o fac după ritual, ceremonios, odihnindu-ți gîndul. Alții, s-au contaminat de năravul orășenilor și desfid legile nescrise ale micilor comunități. Biserica săsească din Hoșman este o biserică romanică din secolul al doisprezecelea. Este impresionantă. O zărești de departe, apare și dispare odată cu nenumăratele curbe de pe șosea. Ajuns lîngă zidurile fortăreței care o înconjoară, începe căutarea prin sat. Cine are cheile? Îl găsim pe moșul blînd, dispus să ne deschidă incinta curții și biserica. Flori din toate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
unei țigări L&M albastru). Când din urmă îl pândește, însă, ceea ce muzicienii numesc flow, un ritm fără adresant și fără destinatar, Nimigean îl preia și-l preschimbă excelent: "când mă uit afară văd/ piața nicolina/ când întorc privirile/ o zăresc pe gina// noi nu ne mai împăcăm/ nu-i comunicare/ unul lângă altul stăm/ sufletul mă doare/.../ dumnezeu de sus din cer/ n-are să mă lase/ ca pe-un osândit să pier/ cu urâtu-n oase/ el mă va călăuzi/ cu
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
de o adevărată regie privind desfășurarea momentelor acestuia. Simpla lor alăturare, conversațiile, dialogurile, oricât de captivante în sine, sunt posibile într-un jazz-club și mai puțin pe o mare scenă de concert cum este cea a Ateneului bucureștean. I-am zărit în sală - i-am fi dorit pe scenă! - pe câțiva dintre corifeii jazz-ului de la noi, pe cântăreața Aura Urziceanu, pe saxofonistul Nicolae Simion. Au fost de asemenea de față compozitorul Horia Moculescu, cunoscuții comentatori de jazz Florian Lungu și
Jancy Körössy, sărbătorit la Ateneu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9973_a_11298]
-
partea dreaptă a unor coloane, când șase sau chiar șapte, încadrate în stucaturi fine din bronz sau ipsos - când despuiate de orice decorații. Hărțuit de amintiri contradictorii, punctate cu vise ambigue, decide să viziteze clădirea și de cum intră pe poartă zărește firma Synvomed & Co, înlocuind-o pe cea a institutului. Totul e schimbat și în interior, "lambriurile dispăruseră la rândul lor, ca și stucaturile de ipsos de pe plafon, iar pe lângă pereți fuseseră montate canapele pe care se îngrămădeau de-a valma
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
de care nu mai văzusem până atunci, cu frunze rotunde și adunate în smocuri, risipite pe stânci, din loc în loc. Vârful muntelui se termina undeva în roci colțuroase, pe care creșteau răzleț ierburi, mușchi și palmieri mici. Dincolo de stânci, se zărea oceanul. O întindere imensă de apă, valuri înspumate și orizont unde lumina gălbui devenea alburie, apărând dintre norii gri. Era pustiu, însă în zare se vedea perdeaua de raze reflectându-se pe apă, unde cerul și oceanul se amestecau, parcă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
s-o spun cuiva, trebuiau să afle toți despre acest adevăr universal, trebuia să merg înapoi, să le spun și licuricilor, să povestesc spiritului muntelui, să transmit ceea ce știam acum și altora... M-am întors înspre partea cealaltă, unde se zărea, în depărtare, țărmul nesfârșit cu vârfurile de munte, aproape încețoșate, lângă malul oceanului... și acolo, aștepta spiritul în rotocoale... am vrut să-i strig ceva, apoi mi-am spus că aveam să-i povestesc ce aflasem când ajungeam înapoi. „Acum
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
era un loc unde se dezvăluiau adevăruri esențiale ale existenței oricui ajungea acolo. Eu am aflat ceva important despre mine: că aș fi fost Lupul Albastru. În acel loc, de pe vârful unui munte învăluit în mister, fiecareavea posibilitatea să-și zărească adevărata înfățișare, aceea dedincolo de secole, de dincolo de aparențele trecătoare alepeisajului zilnic, ceva esențial și durabil, care definea însușispiritul aceluia care ajungea acolo. Platoul avea o stâncă netedă,din gheață transparentă. În lucirea ei ca de oglindă se vedea cevanebănuit
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
esențial și durabil, care definea însușispiritul aceluia care ajungea acolo. Platoul avea o stâncă netedă,din gheață transparentă. În lucirea ei ca de oglindă se vedea cevanebănuit, neștiut și nedezvăluit. Am privit și eu în stânca transparentă și mi-am zărit imaginea: un lup albastru, cu aripi argintii și mustăți ca niște raze luminoase. Tu ești Lupul Albastru, mi-a spus stânca, și trebuie să găsești drumul spre adevăr. Nu e acesta adevărul? Nu l-am găsit deja? m am mirat
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
pândească. Mai bine mergem mai departe, am zis amândoi deodată. N-am apucat să înaintăm vreo două ore, că s-a luminat de ziuă. Am ieșit din pădure și am văzut că eram în fața unui deal, în vârful căruia se zărea un nor alb. Acolo unde ajunsesem, nu mai era zăpadă, doar din loc în loc se zărea câte vreun petec răzleț. În schimb, soarele părea să lumineze ca primăvara, iar vârful dealului avea o strălucire ireală... din depărtare, aproape că nici
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]