1,689 matches
-
Odiseea, că, după moartea lui Patrocles, Antiloh este cel de care Ahile se apropie mai mult decât de oricare alt aheu). Apoi s-au adunat cu toții, toate căpeteniile, și l au plâns și ei, cu o durere adâncă. În timp ce Patrocles zace mort în tabără, încă neîngropat, toți mirmidonii udă cu lacrimi grele armele lor și nisipul țărmului. Iar când îl duc spre rug, leșul lui este acoperit de pletele pe care războinicii și le taie deasupra lui, în semn de durere
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
car și pleacă în galop, târând leșul, cu părul despletit, prin praful câmpiei. Ajuns în tabără, ordonă mirmidonilor să rămână în formație și apoi cu toții, în frunte cu el, îl plâng pe Patrocles. Leșul lui Hector, cu fața în jos, zace în țărână lângă leșul celuilalt. După aceea, Ahile dă, în cinstea mortului său, un ospăț. Căpeteniile aheene îl duc apoi la Agamemnon, sperând să-l convingă să se spele, însă Ahile refuză, amânând până la funeraliile lui Patrocles, în vederea cărora îi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
nu se află vreo păsărică deci care să-și împlinească cu toată precizia riguroasă idealul său, idealul său geometric; ideal care se pierde în lumea platonică a ideilor pure. Fig. 3 Arhetipul divin al păsărelei este o specie geometrică ce zace din eternitate în sânul Geometriei. Cu cât o păsărea se apropie mai mult de arhetipul său și cu cât se înscrie în cel mai perfect pătrat, cu atât este ea mai perfectă și cu atât mai aproape de superpăsăreaua inaccesibilă. Și
by Miguel de Unamuno; [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
fiind înmormîntați în paie. În anul 1847, Irlanda a fost răvășita de o nouă epidemie de febră tifoida, care a atins și orașele relativ bine aprovizionate cu hrana: Dublin, Belfast. În ținutul Cork, mulțimile muribunde asaltau clădirile administrative pentru a zace pe podea pînă în momentul morții. Ca urmare a înaltului grad de mortalitate, guvernul englez a aprobat o lege (Soup Kitchen Act) care prevedea distribuirea de hrană gratuită. Pînă în iulie 1847, aproximativ trei milioane de irlandezi primeau acest ajutor
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
pe Abel pe o plajă din California. După șase ani de detenție a fost eliberat și trimis la Los Angeles, dar însorita Californie și plaja lângă ocean nu sunt decât un cadru alienant, în care personajul nu își găsește locul. Zace la soare nu ca să se bronzeze, ci pentru că a fost snopit în bătaie de un polițist brutal, Martinez. Din nou revine în mintea protagonistului imaginea cursei ritualice, în care păstrătorii tradițiilor străbune alungă răul în răcoarea nopții de iarnă, găsindu
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
roșu și se tăvălește prin el, astfel încât să pară toată plină de sânge; apoi se întinde acolo cu labele în sus, ca și moartă; și, ținându-și răsuflarea, se umflă astfel încât aproape că nu mai respiră. Păsările, văzând-o că zace așa umflată și părând însângerată, cu limba atârnându-i afară din botul deschis, cred că este moartă; atunci coboară și se așază pe ea: vulpea le prinde și le înghite"40. Datorită gabaritului victimei sale, Lupul este nevoit să dubleze
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Kadetschule) sergent, dar „proștii” din sat îl „iau la vale”, vorbind „peste el”. Un profesor (în fapt prozatorul), venit la înmormântarea tatălui, înțelege că e „o creangă ruptă”, aruncată în altă parte; rădăcina, partea „cea mai tare” - frântă și ea -, zace în sicriu. Într-un cadru ca acesta, „permanența preistoriei” (cum ar zice Lucian Blaga), persistența mentalităților embrionare sugerează aparența înțepenirii, de unde proximitatea mitului; o lume în care misterul poate fi sondat numai de către deținătorii cheilor regresive. Mocanul „cu cercuri”, căruia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
greu reușește să se adune pentru a-i spune lui Alfredo că va veni o vreme când va înțelege adevărată semnificație a gestului de a-l fi părăsit. Actul III Dormitorul din locuința Violettei. La puțin timp după petrecere, Violetta zace bolnavă la pat, doborâta de tuberculoză care o macină de multă vreme. Bătrânul Germont i-a trimis o scrisoare în care îi aduce la cunoștință că Alfredo a fost informat de sacrificiul pe care ea l-a facut în favoarea surorii
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
mai pot lucra pământul și Îi Întâlnești triști având În față câte un feldeți (50 ml) de rachiu ordinar, sporit cu apă, așteptând un telefon din Italia ori Spania de la copiii și nepoții lor care au luat drumul bejeniei. Combinatul zace În paragină, ca atâtea altele de pe cuprinsul țării. În loc de paznic o haită de câini, care ies În stația de autobuz când știu ei că trece pe acolo cineva În speranța că li se va arunca vreo ciozvârtă. Un dulău de
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
atitudinea ambivalentă a pictorului spaniol față de război. Realizată în timpul exilului său american, lucrarea nu înfățișează o scenă de război, ci o figură mutilată, elongată, ce se întinde peste craca unui copac putrezit. Pare să fie o femeie, dar capul care zace inert pe pământ este cel al lui Dalí însuși, abstras dintr-o formațiune stâncoasă antropomorfică de la Cap de Creus, din Catalonia. Păianjenul din titlu, alături de o armată de furnici negre, se târâie peste fața celui căzut. Se face aluzie la
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
luni. știu, e grea documentarea, dar trebuie făcută, ca să nu nemulțumească lumea (Monografia Pitești e la dl. Ilioaia și poate sluji de model). Da, Aurel G. Stino e apreciat de unii; dar trecut cu vederea de cei mulți. „Monografia Dragoslav” zace la Cartea Românească, la folticeneanul Gafița, cu care am Încheiat un contract și totuși... O veste neplăcută: D-na Vârnav 514 și-a fracturat un picior și Îl are acum În gips. Fiica ei e bolnavă, având o mare decalcifiere
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
sale. D-na Stino, a cărei mărinimie am prețuit-o totdeauna, a făcut excelent donând Muzeului 585 biblioteca soțului dispărut. În schimb un folticenean, d. Gafița, Întârzie cu publicarea Monografiei Dragoslav, În care Lică Stino a contribuit foarte mult. Lucrarea zace de ani de zile, deși contractată. Stăruințele mele sunt Întâmpinate cu gentilețe și făgăduieli frumoase, dar... ineficiente. D-na Prof. Ungureanu adună mereu Amintiri folticenene. Vor avea, poate, aceeași soartă? Dacă nu le publică Muzeul, se vor (Îm)potmoli la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Marea marea PREISTORIE Marea care freamătă în fața mea, în timp ce scriu, are o oglindă mai curând incandescentă decât scăpărătoare, sub lumina mângâioasă a soarelui de mai. Suptă în reflux, zace liniștită la buza țărmului, aproape neîncrețită de unde, neîntinată de spumă. Către orizont, se aprinde întrun purpuriu somptuos, striat cu dungi de verde smaraldin. Chiar la muchea orizontului, se topește în indigo. În apropierea uscatului, unde câmpul meu vizual e crenelat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
locuri. Am cules și o serie de pietre frumoase, pe care le-am depus pe cealaltă pajiște a mea. Sunt netede, elipsoidale, plăcute la pipăit. Una dintre ele, de un roz pestriț peste care se încrucișează dungi albe elaborat trasate, zace în fața mea, chiar acum când scriu. Tatălui meu i-ar fi plăcut grozav locul ăsta! Încă mă mai gândesc la tata și încă îi simt lipsa. Sunt orele de după prânz și acum am de gând să descriu casa. La dejun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
din perdele“ pe care marea poznașă mi-o dezlegase din nou, am izbutit să mă urc cu ușurință pe stânci. Acum, când scriu toate acestea, este cea de a doua zi, și scrisoarea adresată lui Hartley, în plicul ei dolofan, zace încă pe măsuța mea cu fața spre mare, din salon. În timpul dimineții am scris la acest jurnal. În curând, îmi voi lua prânzul: restul conservei de carne de vită, cu cepe fierte. (Cepele simplu fierte constituie un alt fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dezgust. S-a întors mult prea repede, cățărându-se instabil, în fugă, pe stânca abruptă și înmânându-mi binoclul cu un zâmbet, primul pe care l-am văzut pe fața aceasta rezervată, suspicioasă, semicopilărească. — Poftim. Știați că acolo, între stânci, zace o masă bună? Uitasem complet de masă. — A, da, mulțumesc. Poate că mai târziu ai să-mi ajuți s-o scot de acolo. Uite ce-i, nu pleca încă, mi-ar plăcea să stăm puțin de vorbă. Nu vrei să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dânsul luându-se și ceilalți... „De-ar fi Moldova-n deal la cruce, De trei ori pe zi m-aș duce. Dar Moldova-i prea departe, Nu poți merge fără carte. Cartea n-are cine-o face, Că primaru’ nostru zace...” Cântau elevii seminariști, în seara aceea, cu tânguire în glas de cocoare...cântau răscolitor, cântau sfâșietor de jalnic...Cântul lor înălțându se unduios spre cer ca o rugăciune. Dar gândul tiranic nu-i lăsa... „rușii au rupt frontul la Iași
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
se plângă cuiva, să ceară ceva ... un exemplu de împăcare cu sine, cu ceilalți și cu finalul implacabil care se apropia. Mă doare sufletul că nu am făcut mai mult pentru această ființă de o rară puritate și onestitate ..., care zace acum sub o lespede de piatră la o margine de sat. A lăsat în urmă trei copii (două inginere și un inginer) plus nepoți, bucuria vieții ei. A trebuit să moară ... ca să-i înțelegem superioritatea morală. Dumnezeu să ne ierte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
temeți de concurență În teritoriul furat? Noroc că n’ați semnat contractul. Altminteri ați fi devenit acum delincvenți. Cum de altfel și sunteți... Dar ghinion, căci n’am terminat... „Meridian“, 4 mai 2001, ora 12,51 30. Ham-ham. II Cristi zace și acum de la gheruța mea. Ca să mă lase În pace. Și profit, rezumând cele toarse rândul trecut. S’audă mai mulți. Câinele, spuneți voi comunitar, dar eu Îi spun doar vagabond pentru că e Într’o perpetuă căutare de loc, hrană
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acestea înjurăturile au curs ca o ploaie murdară... Tempora et mores! Mulțumesc pentru invitația la „colocviul” edițiilor critice. Nu am nici un material și apoi... ce să spun... Un articol în care priveam destul de aspru ediția cărții încercări filosofice de Blaga zace la Luceafărul de vreo șase luni, împreună cu altul despre școala ardeleană. Probabil sînt prea critice. îmi face impresia că mereu discutăm probleme ce rămîn neschimbate, cu toate observațiile ce se fac, fie în virtutea inerției, fie din pricină că nu-i cine să
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
până ce l-ai înțeles .Cartea este atat de înțelegătoare încât, atunci când n-ai înțeles-o , nu se supără, nu jignește, te așteaptă să revii. O r&găsești oricând la fel de credincioasa și discretă. Cartea pentru Sadoveanu este „urna sacra în care zace gata să învie sufletul poporului”; la Vlahuță devine o chemare dramatică , un fel de S.O.S. al sufletului , la Caragiale un pamflet. Pentru oamenii din popor , care îi înțeleg necesitatea practică, devine lapidara axioma : „ai carte, ai parte”. Sunt
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
În 1934. „Este el atât de Înfloritor Încât simte nevoia ospitalității ? Adus În sapă de lemn de către străinul cotro- pitor, acest popor nu poate fi tolerant și nu poate fi ospitalier. Toleranța presupune putere care Îngăduie, iar nu slăbiciune care zace Înfrântă. Ospitalitatea presupune bunăstare care se dăruiește, iar nu mizerie jefuită hoțește” <endnote id="(202, p. 129)"/>. La rândul său, pe la mijlocul anilor ’30, Emil Cioran deplângea „absența intoleranței religioase” la români <endnote id="(67, p. 100)"/>. El se revolta Împotriva
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sunt evreu !... Evreul n-are ochi ?... Evreul n-are mâini, organe, nu e slab, și nu e gras, n-are simțuri și dureri și patimi ?... Nu se hrănește și el cu aceeași hrană ? Nu-l rănești cu aceleași arme ?... Nu zace de aceleași boli ?... Nu se vindecă cu aceleași leacuri ? Nu-i e cald și frig și lui, tot vara și tot iarna, ca și creștinul ?... Dacă mă Înțepi, nu sângerez ? Dacă mă gâdili, nu chicotesc ? Dacă Îmi dai otravă, nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de milenii a nisipului. Caii, costelivi și resemnați, cu coama nepieptănată și de culoare nedefinită, speră zadarnic într-o mîngîiere și cu atît mai puțin într-o îmbucătură de iarbă. Cămila însă este cea de pe afiș. Nisipul este mediul ei. Zace indiferentă la tot ce se întîmplă în jur, melancolică și filozoafă. Privește fără teamă și fără bucurie spre noi. Coborîm din mașină. Omul se detașează de animalele lui și se apropie lent, cu țigara lipită de buze. În schimbul unei monede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mecanic, continuând să se zgâiască la fiarele de pe masă și de sub masă, care părură să-i dicteze după o jumătate de minut: Îl băgăm la tuburi. — E și el sudor, moșule, ce dracului! Toți suntem sudori, bă, da’ grilaju’ ăsta zace aicea de-o lună. — Eh, las-o... Ai primit comanda marțea trecută și mă iei c-o lună. Și ți-am spus doar că nu-s buni electrozii. Te-a păcălit ăla care ți i-a dat. Sunt umezi, sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]