956 matches
-
el cel care a întrebat atunci când ai vândut calul: „Tată, calu’ nostru iap-o fost?”l-a șfichiuit fin moș Dumitru. Ia spune-mi, ești mulțămit de plată? Sau... Dacă nu ești mulțămit, să știi că înțarcă bălaia. Spune-i lelii Zamfira că îi mulțămesc tare mult pentru ce ne-o trimis. La mine ai să ai poarta deschisă oricând. Eu am să cam plec, jupâne, că se înmoaie omătul și am ceva cale de mers. Rămâi sănătos. Mergi sănătos, bade Dumitre
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ne vedem când ne-om vedea palmele, jupâne. Spunând acestea, moș Dumitru a și ieșit pe poarta hanului. Drumul se arăta anevoios. Zăpada se topise și armăsarul se opintea din greu... Către chindie, moș Dumitru intra pe poarta gospodăriei sale. Zamfiră! Până ce desham eu armăsarul, pune ceva de mâncare, pentru că pe urmă am treabă la primărie. Măi, măi. Cade omul din copac și se hodinește, d-apoi de la un drum așa greu. Lasă primăria pe mâine - a grăit lelea Zamfira. Îi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
sale. Zamfiră! Până ce desham eu armăsarul, pune ceva de mâncare, pentru că pe urmă am treabă la primărie. Măi, măi. Cade omul din copac și se hodinește, d-apoi de la un drum așa greu. Lasă primăria pe mâine - a grăit lelea Zamfira. Îi musai să mă duc astăzi și pace - a răspuns hotărât moș Dumitru. Ei, dacă-i musai, îi musai. Ce să mai zic? a oftat lelea Zamfira, în timp ce punea pe masă de ale gurii. Cu toată graba pe care o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
apoi de la un drum așa greu. Lasă primăria pe mâine - a grăit lelea Zamfira. Îi musai să mă duc astăzi și pace - a răspuns hotărât moș Dumitru. Ei, dacă-i musai, îi musai. Ce să mai zic? a oftat lelea Zamfira, în timp ce punea pe masă de ale gurii. Cu toată graba pe care o avea, moș Dumitru a mâncat pe așezatelea. Așa îi era feleșagul, cum spunea el. Când s-a ridicat de la masă, și-a făcut cruce, și-a îndesat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
grăbesc să ajung acasă, că baba mă așteaptă cu mâncarea pe masă. Și nu de alta, dar dacă nu ajung la vreme, mă ia cu melesteul - a rostit printre hohote de râs moș Dumitru. Mergi sănătos și spune-i mătușii Zamfira să nu umble cu melesteul, că eu o știu femeie la locul ei - i-a răspuns Costăchel, râzând cu poftă. O înserare cu cer trandafiriu se lăsa peste sat. Primăvara își intrase de-a binelea în drepturi. Costăchel tocmai terminase
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
l-a așteptat și, în cele din urmă, moș Dumitru a grăit către hangiu. Jupâne Froim. Cum se vede treaba, Țâdulă s-o fi încurcat pe undeva. Eu nu-l mai aștept... Mergi sănătos, bade Dumitre, și spune-i lelii Zamfira că îi mulțămesc pentru toate câte ne-o trimis. Drum bun! Când a ajuns la loc deschis, moș Dumitru a lăsat armăsarul să meargă în voia lui, iar el a desfăcut jurnalele pe rând. Tare ar fi vrut să poată
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
două țigănci tinere, primite, după obiceiul boierilor români, ca zestre de la mama sa Ilinca, fata lui Radu Vodă Basarab. Cea dintâi, Tudora, râzând inconștient, îi ducea de mânuță pe Barbu și pe Matei, care abia împleticea primii pași. A doua, Zamfira, purta pe fiecare braț câte un prunc, unul oacheș, băiatul ei, altul mai slăbuț, mai delicat, abia ținându-i-se de cămașă, Constantin, căutând pieptul blând unde-și găsea căldură și alinare. Bătrânul Preda Brâncoveanul le urma fără grai, în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bărbatul său. Papa dispăru pe ușa ce dădea în cerdac și coborî în curte. Lepădase caftanul boieresc iar cojocelul strâns pe trup îl făcea să pară și mai arătos. Avea de gând să deschidă poarta din spate, de puțini știută. Zamfira se așeză pe laviță și, lăsând băiețelul ei, începu să-l alinte pe Constantin, apoi, fără ca pruncul să-i ceară, își scoase țâța doldora de lapte și-i băgă sfârcul în gură. Zâmbind, copilul începu să sugă cu seriozitate, în timp ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ai țigăncii. Ea îl privea concentrat și buzele îi zvâcneau din când în când ca și cum ar fi rostit ceva. Dar nu se auzea nimic decât vorba de afară, nechezatul cailor, țipetele celor de dincolo de poartă, strigăte și vaiete îndepărtate. Simțea Zamfira că micuțul pe care îl ridicase ea, căci se născuse înainte de soroc, îi sugea acum mai mult decât laptele. Câte înaintea ei nu pățiseră la fel! Când le luau ca să hrănească coconii boierești, născuți odată cu plozii lor, le descânta câte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și izbitura de perete a porților celor mari le făcu să înțeleagă că seimenii și gloata au pătruns în bătătură. Copiii începură să țipe, jupâneasa Stanca năvăli în odaie, îi luă pe cei doi mai mărișori de mână și porunci Zamfirei, care îl ținea pe Constantin, s-o urmeze. Coborând repede treptele în tinda din spate, jupâneasa trase un chepeng, deschise pivnița casei, împinse fără vorbă țiganca înăuntru și-i făcu semn să tragă după ea și pe ceilalți doi copii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
oară, din gâtul uscat al tatălui străbătu un răcnet prelung. Hoarda dezlănțuită se repezi spre cerdac. Jupâneasa Stanca, mută, se trase cu spatele în casă, trântind ușa de stejar, iar pe cerdac boierul Preda și Tudora, ținând în brațe pruncul Zamfirei, rămaseră la voia mulțimii. Când unul dintre seimeni ridică arma să-l pălească pe bătrân, ca scoasă din minți urlă Tudora: — Stați!... Mulțimea se opri, de parcă un farmec se abătuse asupra ei. — Staaați, ajunge, ajunge sângele boierului celui tânăr! În
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
închis. S-au înhămat caii rămași nefurați. Boierul Preda dădea porunci plângând încetișor. Pe Papa l-au adunat din drum ca să-l spele și să-l îngroape la Brâncoveni. Căruțașii stăteau pregătiți. Tudora și jupâneasa Stanca au scos-o pe Zamfira din pivniță și, ținând-o pe după umeri, au dus-o să și ia copilașul zdrobit. Cineva îi curățase fețișoara de sânge și-l lăsase așa pe trepte, cu ochii închiși, cu părul lung și des acoperindu-i țeasta. Zamfira îl
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe Zamfira din pivniță și, ținând-o pe după umeri, au dus-o să și ia copilașul zdrobit. Cineva îi curățase fețișoara de sânge și-l lăsase așa pe trepte, cu ochii închiși, cu părul lung și des acoperindu-i țeasta. Zamfira îl privea fără să înțeleagă și prinse a-l striga ușurel, cu glas vinovat: — Fireleee..., mă, Firele.... Se opri, înghiți și scoase un urlet de fiară care răsună până dincolo de depărtări. — Firele, ce făcuși, puiule? întrebă ea încet. Se lăsă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mânăstirii de la Mărgineni, alături de soțul domniei sale, marele postelnic Constantin Cantacuzino. La panihidă a fost și nepotul Constantin Știrbei. Vodă îl iertase. Marele logofăt — A fost odată ca niciodată... — Tată, fără căpcăuni, îl întrerupse Ilinca, fără căpcăuni, destul că a fost Zamfira pe aici. — Zamfira... Ei, ce mai face Zamfira? — Ce să facă, începu Stanca cea mică, depănând de pe fus pe vârtelniță, ce să facă, vrăji, asta face ea. Zice c-a dat leușteanul pe la grădinarii sârbi și ea s-a dus
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
alături de soțul domniei sale, marele postelnic Constantin Cantacuzino. La panihidă a fost și nepotul Constantin Știrbei. Vodă îl iertase. Marele logofăt — A fost odată ca niciodată... — Tată, fără căpcăuni, îl întrerupse Ilinca, fără căpcăuni, destul că a fost Zamfira pe aici. — Zamfira... Ei, ce mai face Zamfira? — Ce să facă, începu Stanca cea mică, depănând de pe fus pe vârtelniță, ce să facă, vrăji, asta face ea. Zice c-a dat leușteanul pe la grădinarii sârbi și ea s-a dus la Slobozie în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Constantin Cantacuzino. La panihidă a fost și nepotul Constantin Știrbei. Vodă îl iertase. Marele logofăt — A fost odată ca niciodată... — Tată, fără căpcăuni, îl întrerupse Ilinca, fără căpcăuni, destul că a fost Zamfira pe aici. — Zamfira... Ei, ce mai face Zamfira? — Ce să facă, începu Stanca cea mică, depănând de pe fus pe vârtelniță, ce să facă, vrăji, asta face ea. Zice c-a dat leușteanul pe la grădinarii sârbi și ea s-a dus la Slobozie în mahalaua Broștenilor să adune leuștean
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe sora ei mai mare pentru că, la nouă ani, Maria era considerată copil de toți ai casei pe când de Stanca zicea Tudora că-i fată de măritat, deși știa ea bine că nimeni nu se mărită până la doisprezece ani. Zicea Zamfira să dărâmi casele și să faci altele pe locul ăsta, că locul e bun..., se codi Ilinca să-și termine fraza. Jupâneasa Stanca Brâncoveanu, care pe gânduri privise până atunci jeraticul și flăcările jucăușe, se pomeni vorbind: — O să-i poruncesc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe locul ăsta, că locul e bun..., se codi Ilinca să-și termine fraza. Jupâneasa Stanca Brâncoveanu, care pe gânduri privise până atunci jeraticul și flăcările jucăușe, se pomeni vorbind: — O să-i poruncesc Tudorei să nu o mai lase pe Zamfira să se apropie de jupânițe și să le vorbească; a dat în mintea copiilor și le spune năstrușnicii. Ar fi bine, că nu mai stăm aici decât până la Paști. După Paști plecăm din târg, aprobă jupâneasa Marica. — Spune, taică, hai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mic. Visează că stă și celșește la biselică... — Și? — Și vine mamaia, doamna Ilinca, moaltă și-i spune: „ție nu-ți dau nimic că ia tot nașu Dinu...” — Mamă, asta nu mai este gura târgului, asta-i politică. Tot de la Zamfira? întrebă Brâncoveanu, scărpinându-și bărbia și apoi netezindu-și barba frumos potrivită. L am văzut astăzi pe beizadea Gheorghiță și nu părea nedormit. Lumina roșcată a vetrei îi rumenea fața și Maricăi i se păru așa deodată că bărbatul ei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se ridică și închise ușița sobei. Voiam să știi că-mi pare rău că mi-am dat fata Bălenilor. Smărăndița tatii... Nici cincisprezece ani nu împlinise. Crezi că o fi murit de inimă rea? Nimeni un cuvânt nu spune. Doar Zamfira, nebuna Stancăi, aia de se strecoară pe la toate curțile boierești, i-a spus Brâncoveanului că Smărăndița găsise niște hârtii și că de atunci... Fata tatii. Și ce mică era! Vodă se ridică din jilțul lui și începu să măsoare cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
voios, hotărât să răspundă invitației lui Theodosie de a participa la liturghie. Cu glasul său obișnuit, strigă dorobanțul de gardă. — De când a murit Tudora nu mai am pace cu maică-ta, zice că neapărat să-i fac loc în casă Zamfirei, că o fi ea nebună, dar de sufletul Tudorei trebuie să o primim în casă. Da’ Zamfira nu se spală niciodată, se dă noaptea cu rachiu în care pune niște ierburi de pute ca un spițer. Stă în odăile copiilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dorobanțul de gardă. — De când a murit Tudora nu mai am pace cu maică-ta, zice că neapărat să-i fac loc în casă Zamfirei, că o fi ea nebună, dar de sufletul Tudorei trebuie să o primim în casă. Da’ Zamfira nu se spală niciodată, se dă noaptea cu rachiu în care pune niște ierburi de pute ca un spițer. Stă în odăile copiilor și noroc că plătești dascălii aduși de măria sa și pentru coconii noștri, că altfel nu știu ce-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care pune niște ierburi de pute ca un spițer. Stă în odăile copiilor și noroc că plătești dascălii aduși de măria sa și pentru coconii noștri, că altfel nu știu ce-ar fi. — Ei, lasă, draga mea, că n-o fi Zamfira chiar așa de nebună. — Ba e, se ține - uite așa cât este ea de bătrână, că-i babă - cu un grămătic de la curte. Unul slut de zici „Doamne ferește” când îl vezi. Zice că slutul ei îl apără pe Șerban Vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și Ilincăi - și le spune fel de fel. Are niște cărți ovale cum n-am mai văzut. Spune că sunt de trei sute de ani, de pe vremea când la Istanbul erau împărați nănașii lui Vlad Vodă Țepeșul. — Taci, Marico, de unde știe Zamfira poveștile astea? — Așa i-am spus și eu, să mai tacă și să nu mai spună prostii, da’ ea s-a închinat în fața mea, a căzut în genunchi și s-a scâncit „Iertare, măria ta” de s-a crucit până
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
oglinzii venețiene pe care i-a adus-o nașul Dinu, s-a așezat și a început să comande cu glas pițigăiat. Era să mor de râs când am prins-o. — Mor eu de somn, Marico. N-ai grijă, nu face Zamfira mulți purici într-un loc. — Constantine, Constantine, mare logofăt mare, ieri la Stambul, azi la Brașov și Sibiu, mâine la Iași și poimâine la spătărie cu vodă, dar cu grijile casei, copiilor și banilor cine-i? Jupâneasa. O să-ți cer
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]