1,082 matches
-
1662 (7171), când cumpără de la Ilisafta călugărița trei fălci de vie în Valea lui Ieremia. Hai să vedem, vere, ce dăruiește Ileana soția răposatului Buhuș hatmanul, Mitropoliei Moldovei la “leat 7224”: Stai că îți spun eu ce scrie uricariul: “Un zapis de la Ileana, giupîneasa răposatului Ion Buhuș, din leat 7224, în care scrii c-au dat daniie Sfintii Mitropolii 5 fălci de vii lucrate la Copou”. Să tragem cu coada ochiului prin inventarul mănăstirii Sfântul Spiridon și vom afla că pe lângă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
trei hirte la Copou” precum și “2 poloboace vin ot Copou în pivniță la mănăstire”. Întreabă-mă cine nu avea vii în Copou, dragă ieșene. Nu te întreb, fiindcă multă lume se îndulcea cu “poama” și vinul din Copou. Dintr-un zapis al lui “Sămion Gînga seimăn agiesc” aflăm că acesta a vândut patru pogoane de vie din Copou pe Valea Ursului lui “Toader Vîrnav trei vistiernic”. Iată că Alexandru Ioan Mavrocordat voievod cumpără la 21 mai 1785 opt pogoane de vie
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
rămâne dator către un slujbaș domnesc! Care-i acela care a avut curajul să-și ceară datoria de la vodă? Slujbașul domnesc este Iordache Balș, mare vistiernic, iar datornicul este fostul domnitor Alexandru Ioan Mavrocordat, care la 11 ianuarie 1787 întocmește zapisul prin care spune: “Așadar, între altele avînd a lua de la noi și preacinstitul boier, mare vistiernic Iordachi Balș o sumă de 3500 de lei, pentru plata acestor bani și pentru o dreaptă răsplată de recunoștință a slujbei lui celei credincioase
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dreaptă răsplată de recunoștință a slujbei lui celei credincioase și zeloase,... dăm domniei sale chioșcul nostru din Copou clădit cu propria noastră cheltuială, împreună cu cele 12 pogoane vie,... și cu toate... ale lui acarete”. Gheorghie Sava, vistiernic al doilea, întocmește un zapis la 14 martie 1790 prin care spune că “Adivirez cu această scrisoare la mîna dumnealui bad(ii) Mihalache Scorțescu logofăt ot vistierie că... am vîndut dumnealui șasă poagoani și trei firti de vie ce am la Copou, pe locul mănăstirii
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
spune că “Adivirez cu această scrisoare la mîna dumnealui bad(ii) Mihalache Scorțescu logofăt ot vistierie că... am vîndut dumnealui șasă poagoani și trei firti de vie ce am la Copou, pe locul mănăstirii Copoului”. Și ce-i nou în zapisul acesta? Se vede treaba că nu ți-a prea fost mintea la spusele lui Sava, vere. Ba am fost numai urechi. -Atunci spune-mi cui vinde el cele “șasă pogoani și trei firti de vie”? “Dumnealui bad(ii) Mihalache Scorțescu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a gospodari ședeau la rând ca să macine! Vorba ceea: “La rând ca la moară”. Și cu viile cum rămâne, vere? Mai simplu nici că se poate. Ne ducem la anul 1607 și citim un rezumat făcut de diac după un “zapis de la Pavăl Paleologul, grecescu, din 1607, scriind că au dat danie mănăstirii Golîi doao vii de la Șorogari”. Ce-o fi însemnând “doao vii”? Cel puțin două fălci de vie. Dar mai știi? Uite că la 18 aprilie 1609 găsim, după cum
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
zlătarului Enache nu rămân la mănăstirea Golia, ci sunt schimbate cu mănăstirea Sfântul Nicolae din Țarină pentru niște vii de la Vacota. Acest schimb este întărit de Istratie Dabija vodă la 16 martie 1663 (7171). Dintr-un rezumat făcut după un “zapis grecescu, velet 1673 iulie 2”, aflăm că un oarecare Enache a vândut niște vii “în deal la Șorogari” cu 100 de lei. Am să-ți spun povestea vânzării a câtorva fălci de vie și a unor cai furați de la paharnicul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ai rămas cu gândul că vierii de pe aici erau toți săraci precum Nicoară... Dacă ai redeschis vorba despre vierii din Valea Cosmoaiei, atunci fă bine și numește-mi unul mai de soi. Este vorba de un biet țârcovnic care în zapisul de la 12 aprilie 1649 (7157) scrie: “Eu Andrei țîrcovnicul și cu fămeia mea,... Varvara, și feciorii miei,... am vîndut o vie în Valea i Cozmoaie... lui Hristodor stolnicul”. Pe lângă vie se mai găsea câte ceva: pomăt, livadă, prisacă, casă la prisacă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
domniei mele” ca să ia viile nelucrate din Valea Cozmoaiei fiindcă “acele vii păgubescu... căci stau negrijite și fără garduri și a le da aceste vii altora, cu pomet cu tot. Cine s-ar afla să le lucredză să le facă zapis să le fie moșie în veci”. Asemenea poruncă dă și Mihai Racoviță voievod după 24 de ani, adică la 15 martie 1722 (7230), când împuternicește pe Iustin egumenul de la Cetățuia să ia viile din Valea Cozmoaiei, părăsite de familia Alevra
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Duca-Vodă. Iar Duca-Vodă dacă au audzit că este așe, îndat-au început a suspina și a plânge cu amar”. E drept ce ai spus, dar de unde până unde ți-ai adus aminte iar de Duca-Vodă? Tocmai îmi umbla prin minte un zapis întocmit de Alexandra stolniceasa și fiul ei, Toderașco, prin care arătau că vând “șase fălci de vie din Vlădiceni, cu crame și cu pomăt... dumisale Ducăi visternicului cel mare”. D-apoi ce martori au fost! Toți unul și unul: Ghedion
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
amândoi la același personaj? Este vorba de Miron Costin, cronicarul, care în anul 1665, când a fost martor la acea vânzare, era vel comis. Întocmai. Trebuie să vorbim tot despre viile de la Vlădiceni. La 26 septembrie 1692 (7201) întâlnim un zapis întocmit de “Mierlă Calodiiasă... a lui Calodi ce-au fostu zlătar”, care a “Vîndut,... o falce de vie din Valea Vlădicenilor...și cu pomăt... dumisale lui Savin ce-au fost spătar mare”. Am o mică nelămurire, vere. Rogu-te să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de vie la Vlădiceni... svintei mănăstiri Barnovschii... Și eu, pentru mai mare credință, am iscălit să se știe; și am pus și pecete”. Asta parcă îi altă poveste. Și fiindcă îmi plac lucrurile curate, tocmai mi-am amintit de un zapis întocmit la 30 noiembrie 1714 (7223). Vânzătorul spune foarte simplu: “Adecă eu, Ion Marulă... am vândut a mea dreaptă ocină și moșie, două fălci de vie lucrată în dealul Vlădicenilor. Această vie am vîndut-o dumisale lui Anastasie Stroescul, ce-au
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
moșie, două fălci de vie lucrată în dealul Vlădicenilor. Această vie am vîndut-o dumisale lui Anastasie Stroescul, ce-au fost armaș al doile”. Uite și niște creștini cu nume deosebite. Despre cine e vorba? Am să-ți amintesc cum sună zapisul întocmit de ei la 25 iunie 1621: “Prin prezenta mea mărturie... eu, Stathis telalul, și soția mea, Avghi,... am dat o vie, pe care o aveam la Ursula,... 2 fălci cu livada care este. Și am dat-o mănăstirii Sfîntului
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Ducăi vistiernicul cel mare”. Pe când se întâmpla asta? La 13 octombrie 1662 (7171). Acuma aș vrea să mai ai răbdare măcar cât șade cioara în par, fiindcă am să-ți amintesc pentru ultima oară de Gheorghe Duca vistiernicul. Asta grație zapisului întocmit de Ștefania, soția lui Ifrim, fost vătaf de aprozi, care la 14 aprilie 1663 (7171) i-a vândut trei fălci de vie aflate la Vacota. Sunt curios dacă îmi vei putea răspunde la întrebarea care îmi zbârnâie prin minte
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
care îmi zbârnâie prin minte. Până nu ai să pui întrebarea, nu voi putea spune nimic. Știi cumva dacă pe la 1670 existau ceasornicari? Poate da... poate nu... Da’ de ce întrebi, dacă nu-i cu supărare? Iaca ce spune un pisar: “... zapis de la Leondari abăger din Iași, din anii 7179, scriind cum că au dat și au dăruit doao fălci de vie,... aice,... la deal la Piciorman, între vie lui Gașpar ciasornicariul și între vie lui Pătrașcu ungurul... Și au dat danie
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și cu pădure și cu tot venitul”. Cam subțirică dania, vere. Cred că or fi fost multe vânzări și cumpărări de vii, dar ultima despre care avem știre este cea din 31 ianuarie 1763 (7271)... Și cine crezi că întocmește zapisul de vânzare? Nu-i pot da cu presupusul. Cine o fi? “Petre băcalul de pe Podul Spînzurătorii” și nimeni altul. Ce vinde și cui? Vinde o livadă cu vii lui Petcu lăcătuș. Până aici toate bune și la locul lor, dar
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
miză e exclusiv de ordin afectiv. Amenințarea răului e iminentă, de aceea pamfletarul rupe, brutal, contactul cu orice formă coerentă de argumentare și cedează impulsului umoral de furie: "Uită-te, mă, la mine! Baroane! Să ne desfacem hârtiile amândoi, eu zapisul și hrisoavele mele, scrise pe cojoc, și tu zdrențele tale. Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie!... Scrie Șefan? Nu scrie!... Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu!... Păi ce scrie pe cârpele tale? Degete șterse de sânge?". Dar e
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
originea slavonă a unui termen, Gh. Mihăilă a propus diverse criterii, două fiind cele mai importante: unul se referă la conținutul termenilor, și celălalt la forma acestora. Sunt considerate slavonisme cuvintele care fac parte din terminologia administrativă (pravilă, stolnic, vornic, zapis) sau termenii referitori la cultură (bucoavnă, zbornic). Cum am mai spus, există însă unele slavonisme care, din aceste terminologii, au pătruns și în vorbirea populară: iad, duh, rai și chiar cuvântul sfânt (urmașul lat. sanctus s-a păstrat numai în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ținutul Fălciului până în județul Tutova. Pe vremea aceea, apa Bârladului era plutitoare cu luntrii în sus și în jos de Bârlad. Satul Sârbii era așezat pe dealul care astăzi se cheamă „Dealul Șipotului“. Vor mai fi poate, hârtii cetluite, vechi; zapise, hotărnicii, hrisoave, în sat, dar răzeșii le țin ascunse, căci pe lângă procesele cu marii proprietari care le încălcau moșiile, ei s-au războit între dânșii. Aproape de Șuletea, se aflau altădată Siliștenii, sat dispărut, obârșia lui Constantin, Antioh și Dimitrie Cantemir
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
unei familii eline din Macedonia. Ia spune, Iordache, ce durere te mai scoate din crama Cotnarului? întrebă, cu răutate fățișă, Vodă. Măria Ta, am venit să pun o vorbă bună pentru Ilie, copilul meu de suflet. Clucere, am mai amânat zapisul pentru Ilie! Nu mi se pare potrivit pentru slujbă boierească! se răsti domnitorul, încât paharnicul răsturnă pocalul de argint cu care se cinstea Vodă. Măria Ta, dar l-ai mai amânat și-n alte dăți! rostiră mai mulți boieri. Lasă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Pe aliniamentul de tragere, marș! Poziția de tragere luat! Încărcați! Ochiți! Foc! Plin de curiozitate, Marius răsfoiește foile cu articolul din cauza căruia scriitorul își atrase mânia puternicilor zilei. "Uită-te, mă, la mine! Baroane! Să ne desfacem hârtiile amândoi, eu zapisul și hrisoavele mele scrise pe cojoc, și tu zdrențele tale. Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie ... Scrie Ștefan? Nu scrie! ... Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu! ... Păi ce scrie pe cârpele tale? Degetele șterse de sânge? Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ce stă deasupra lui. [11, 13, 14, 18, 21 și 23 decembrie 1877] 31 {EminescuOpX 32} ["MULTE AM AVUT DE ZIS... Multe am avut de zis când ai noștri au trecut Dunărea și cu grijă am întrebat de tocmele de zapis și chezășie, ca Stan pățitul, care nu crede cu una cu două câte i se spun, ci vrea să aibă iscălitură la mână, ca să poată apoi să se judece răzășește până-n pânzele albe când ar fi să aibă gâlceavă cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
rabzi încăieratul având înscris, dar încă fără dânsul. Dar de s-a putut, de nu s-a putut, e altă întrebare; numai noi știam vorba ceea: La tocmeală dușmănește, dar la plată frățește" și o țineam una și bună cu zapisul nostru. Cu toată cinstea ce ni se făcea, noi ne făceam că nu pricepem și iar mai aduceam vorba la înscris. De s-a făcut, de nu, guvernul știe și treaba lui e. La vreme de pace vom mai avea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
un stat care este încă vasal și, adăogând la această umilă mărturisire lingușiri fațarnice pentru puternicul suveran ce ocupa România și Turcia cu cinci sute de mii de oameni, adăogau că ei nu fac insultă generosului țar a-i cere zapis, amanet etc.; cu aceste îndrăznețe cuvinte ei au voit să închiză gura conservatorilor, puindu-i între necesitatea de a tăcea și pericolul de a vorbi, displăcând astfel împăratului atotputernic care ține în mâinile sale destinurile Orientului. Parada (apărarea) era dibace
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
capete Bugeacul în arendă, căci n-au nici un fel de rost. Printr-un înscris, iscălit de toți mârzacii din Bugeac, adică de toate căpeteniile, ei lămuresc raportul în care stau cu Moldova. Pentru mai mare vădire a lucrului, reproducem întreg zapisul tătarilor nohai dat la mâna lui Grigore Vodă: Pricina acestui zapis este precum în anul 1141 (al Hegirei, de la Hristos 1730) Măria Sa înălțatul și milostivul stăpânul nostru MengIi-Gherei Han, trimițând arz la Împărăție pentru ca să ni se orânduiască din pământul Moldovei
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]