7,506 matches
-
de-acasă, veniți cu rulota sau pe jos, unii lângă cortul în care dormiseră peste noapte, mii de oameni stau nemișcați și ascultă cuvintele preoților revărsate de difuzoare. Parcă sunt răzeșii lui Ștefan uitându-se să vadă ce vine din zare. Alții, bătrâni, femei muncite, copii sărmani, înghesuiți unii în ceilalți, sunt ținuți deoparte cu ajutorul unor garduri din țevi metalice și cordoane de sepepiști, ca la demonstrațiile de protest. Mă simt complet idiot circulând pe lângă ei cu ecusonul meu de zonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pe gazonul proaspăt tuns din Groapă, într-o zi însorită, cu nea Angelo Niculescu în mijloc, cu Lucescu pe vine, sprijinit cu palma dreaptă de pământ ca să fie limpede cine poartă pe braț banderola de căpitan, cu Dinu privind în zare, către Spitalul de urgență sau către războaiele marcomanice, cu Dudu Georgescu undeva în margine, înalt, blond, cu chica ca o perucă. Am tot felul de scuze, de justificări, pot să explic cum s-a petrecut totul, cum un dinamovist convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
plicticoase. Pot însă să depun mărturie că fratele meu a răzbit într-un târziu pe vârful acela straniu și plin de rufe, balconul nostru de la etajul patru. Priveliștea (comparabilă doar cu splendoarea sălbatică a Ceahlăului la apus) cuprindea, pe lângă felurite zări albastre, piscurile semețe și înțesate de antene ale C 37-ului, aburii lăptoși ai grădinii din spatele lui D 13, un fragment strălucitor din aleea Parva, blocuri răzlețe, arbori și arbuști, iar undeva, pierdută într-un orizont accesibil, clădirea pătrățoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
descoperire, m-am obișnuit cu ritualul lui montan și i-am devenit un discipol dăruit. Pe coastele noroioase sau înghețate, unde alunecam și cădeam pe rând, cântam din tot pieptul (Dăăăm cu fuuundul de pămââânt/ Văleeeleuuu/ Văleleu!); pe culmile de unde zarea putea fi pipăită, mângâiată sau strânsă în pumn, el deschidea un duet (Bună ziuaaa, doamnăăă Simaaa/ Te rog să-mi spui, te rog să-mi spui, unde-i latrinaaa/ Căci eu nu știuuu ce să faaaaac/ Dar îmi vineee să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
brevete de invenție, articole decupate din ziare, diplome școlare, referate tehnice, facturi, graficele riguroase ale unei febre moderate, agende de șantier, însemnări intime, radiografii pulmonare, desenele unor fetițe cu numele Cristina și Ioana, trei exemplare dactilografiate ale unei cărți netipărite, Zări nemărginite, sute de flori ale reginei și de gențiane presate, un refuz sec, standard, și pustiitor al Editurii Sport-Turism, o ilustrată agramată a unui băiețel Filip, rețete medicale, certificatul de garanție al unui aparat de radio, o felicitare fără cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de scenă, așa că m-am dus În China și am urcat pe o cărăruie abruptă printre bambuși și chiparoși, ca să stau o vreme În pragul ușii deschise a unei vechi colibe de munte, cu bătrînul Tu Fu. Privind tăcuți În zare, către vălătucii de ceață albă ce se ridicau dinspre vale, ascultînd cum suflă vîntul prin perdelele de trestie și reverberațiile stinse ale clopotelor unui templu din depărtare, eram fiecare „singuri cu zece mii de lucruri”. După asta, m-am grăbit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
afla redacția unei publicații lunare, intitulată Armonie și libertate, iar la al treilea - un apartament nelocuit. Arthur Rowe deschise o ușă pe care scria „Informații“, dar nu văzu pe nimeni Înăuntru. Pe o masă, lîngă o carte de telefon deschisă, zări, Într-o farfurie, un sendviș Început: părea să zacă de cine știe cîte săptămîni acolo! Din pricina asta, făcea impresia că Încăperea fusese părăsită În grabă, ca acele palate regale În care li se arată turiștilor reviste deschise la pagina unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trimisă de neamurile plecate să-și caute norocul prin Spania. La hotarele României profunde ar sta de veghe tătucul Iliescu, împărțitorul de pământuri. Ea n-a făcut saltul mental de la «sărac și cinstit» la «bogat și corupt». Deși vede în zare vilele, înghite praful lăsat de Mercedesuri, nu face legătura cu PSD. Cu alte cuvinte, România profundă are creierul spălat. Dar cum de a ajuns România noastră profundă - pentru că, până una alta, e a noastră și va fi și a urmașilor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ați găsi pe cineva din sat să vă ducă, dacă nu merg trenurile, și șoseaua este blocată, să știți. - Da, da, bine, vă mulțumesc oricum, bombăni fata și ieși pe peron. Șeful de gară o privi cum se uita în zare, tropăind ca să se încălzească. După o vreme, șeful de gară se plictisi și se concentră asupra integramei. * * * Trecură aproape două zile și nici un tren. Șeful de gară stătea în ghișeu, fata dormea pe o bancă în sala de așteptare. Ninsoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
albe în care funcționarii în uniformă învârteau formulare prost tipărite și ștampilau pașapoarte și permise de trecere, plictisiți și formali în același timp. Odată încheiate formalitățile, își începu ultima parte a călătoriei, dincolo de colinele de granit ce se pierdeau în zarea albastru-deschis, printr-un aer care părea mai răcoros, mai curat decât arșița copleșitoare din Francistown. Apoi intră în Bulawayo, un oraș cu străzi largi, străjuite de palisandri și verande umbroase. Avea unde să stea aici, casa unei prietene care venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
însuși. În timp ce rămase singură cu Carla pentru a-i povesti ce se întâmplase în noaptea aceea, în urmă cu zece ani, Mma Ramotswe luă băiețelul la plimbare și-i arătă râpele granitice ale lui Kgale Hill și petele albastre din zare, care erau apele zăgăzuite de stăvilar. Era un băiat politicos, foarte serios, interesat de pietre, și se tot oprea să scormonească după câte o bucată de rocă sau să culeagă pietricele. — Acesta este cuarț, îi explică, arătându-i o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
bine, dup-aia o vezi ca prin sită, numa’ voi credeți că-l puteți duce la gură, dar el nu este, cum nici primul n-a fost! Săracii discipoli nu mai îndrăznesc să arunce nici o vorbă, fumează, cu ochii în zare, adică la reclama la excursiile în Turcia care precizează și vizita cu ghid la cel mai mare bazar din Stambul. Sunt derutați: cum ar veni, ei beau de dimineață ceva ce nu există? - Numai mintea voastră atât de puțină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
foarte Încet, descoperind furios că munca lui de ani de zile fusese distrusă În mod deliberat. Nu mai rămăsese În picioare nici un pom fructifer, nici un șanț de apă, ba chiar și pămîntul din zonele cultivate fusese spulberat În cele patru zări. Uneltele lui dispăruseră și ele, și tot ce ar fi putut arde se transformase deja Într-o moviliță de cenușă. Încă o dată Își bătuseră joc de el cu cruzime și trebuia să pornească de la zero, dar era conștient de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Dacă nu pot fi frumoasă, vreau să fiu invizibilă. Sari la polonicul de punci luându-și zborul spre nicăieri. Sari la fiecare linguriță, dusă. Sari la toate carnetele de note din școala primară și la pozele cu clasa dispărute-n zare. Manus mototolește o bucată de hârtie groasă. Certificatul lui de naștere. Și dă cu el afară din existență. Apoi Manus stă legănându-se de pe călcâie pe vârfuri, călcâie-vârfuri, călcâie-vârfuri, strângându-se singur în brațe. Brandy se uită la mine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pentru intelighenția europeană, deci o dovadă că În dialectica dezvoltării omenirii nu există constante. În tinerețe Racikovski participase la cenacluri studențești clandestine, unde se citeau În șoaptă cărți și manifeste interzise, aveau loc discuții conspirative și iubiri tainice, străluminate de zările unui viitor neclar, iar „romantica revoluție era singurul program“. Cu șapca trasă zdravăn pe frunte, se fofila prin ganguri dosnice până În pivnițele Întunecoase unde mirosea a cerneală tipografică, se tipăreau pamflete de culoarea sang de beuf și se Întocmeau documente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
desi păstrau, ce-i drept, o tăcere plină de respect față de cei care se străduiau să descifreze complicatul rebus pe care părea că-l constituie acel trup masiv, crucificat. Totuși, în ciuda eforturilor lui de a trece neobservat, ori de câte ori captivul îl zarea pe Tapú Tetuanúi începea să se agite, aruncându-i priviri furioase, cu care încerca parcă să-l ucidă. — Te urăște de moarte, remarcă Vetéa Pitó. Dacă vreodată va reuși să se elibereze, n-o să te mai poți ascunde de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fi de mare folos dacă vrem să ajungem cu bine pe uscat. —Ești sigur că există pământ pe-aproape? insistă băiatul. La vreo șaizeci de mile spre tribord, îl asigura celălalt, convins. De unde știi? Am văzut doi pescăruși acolo în zare, spuse. Zburau în cerc, deci căutau mâncare, ceea ce-nseamnă că trebuie să aibă cuiburile la cel mult șaizeci de mile spre tribord. Dar de unde ai tras concluzia că se află la tribord? — Simplă deducție, fu răspunsul logic. În spatele nostru nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
adăpostita, de nisip negru, protejată de un mic promontoriu care pătrundea că un deget murdar de stâncă în albastrul oceanului. Soarele încă nu se dezlipise de linia orizontului, când deja înconjuraseră întregul perimetru al insulei, asigurându-se că nu se zarea nici un catamaran - care să le indice că aceasta ar fi fost insula de pe care au pornit sălbaticii lor agresori - și, curând, putură să-și dea seama că nici măcar nu era locuită de oameni ai mării, căci, în mod bizar, colibele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se zbătea și îi strigă vorbe de ocara. Când soarele dispăru la orizont, Te-Onó nu mai erau decât două puncte care se pierdeau în depărtare. Iar Peștele Zburător continuă să zboare. Odată cu zorii, vântul se opri. Dar nu se mai zarea nici o urmă de Te-Onó, nici de insula lor, pe care o lașaseră cu mult în urmă, înspre nord-vest. Singurul lucru care îl interesase până acum pe căpitanul Mararei era să pună o distanta cât mai mare între vasul sau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
carena dreapta a vasului îi resimțea deja efectele, doi oameni trebuiau să arunce apă încontinuu, iar pentru îndemânaticul dulgher era imposibil să astupe crăpăturile în timp ce vasul se deplasa. Însă, ceva mai tarziu, când cei de gardă confirmară că nu se zarea nici o urmă de ambarcațiune la orizont, Navigatorul-Căpitan ordona să fie oprit Peștele Zburător, pentru ca in nemișcarea oceanului, care părea acoperit cu ulei, să se facă reparațiile. Pentru aceasta, toți oamenii trecură pe puntea din stânga, făcând în acest fel că partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o aroma dulce de pământ ud, și puțin după aceea se ivi în fața lor silueta familiară a unui recif de corali destul de întins. Miti Matái se hotărî să aștepte sosirea zorilor pentru a găsi o intrare în laguna care se zarea pe partea cealaltă a recifului și, după ce se convinse că totul era în ordine, isi rezema capul de catargul de la pupă. Pentru prima oară de multă vreme încoace, dormi adânc și fără tresăriri, pana cand dinspre răsărit își făcură apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Insula amintea oarecum de Bora Bora, deși era mult mai mică, o parte a craterului dispăruse sub ape cu secole în urmă, iar creasta cea mai înaltă, acoperită în întregime de copaci, abia dacă atingea patru sute de metri. Nu se zarea nici o urmă de viață omenească, insă Navigatorul-Căpitan părea hotărât să fie mai precaut că oricând, căci, după aproape două ore de observație, ordona să fie din nou aruncată în apă țestoasă, care în tot acest timp rămăsese pe punte. —Uitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care amenință să-i atingă linia de plutire. Înghesuiți pe punte, aproape cincizeci dintre cei mai buni războinici ai lui îi făceau semne disperate, cerându-i să le vină în ajutor. Coasta insulei era o linie care abia se mai zarea la orizont. Marara se oprise la rândul ei, iar regele Te-Onó o văzu, cu uimire cum se intoarce încet și începe să se apropie. În timp ce apă pătrundea nestingherita în carenele catamaranelor care străbătuseră fără probleme toate marile, regele Octar, neînvins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Era sufocată de singurătate. Stătuse zile întregi agățată de fereastră, așteptând ca el să se întoarcă sănătos din lungile drumuri peste graniță. Acum făcea același lucru, lăcrimându-i ochii tot săgetând orizontul, în speranța că mașina ce se vedea în zare era aceea a bărbatului ei, care se grăbea să vină lângă ea, să-i vorbească și s-o strângă în brațe. Visa accidente oribile, îl vedea mort, întins pe caldarâmul rece. Preocupată doar de soțul ei și dependentă de prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aiurea. Te iubesc, Luana. Știi asta, nu-i așa? Ea nu știa și nici nu mai conta, tot ce-și dorea era un copil. Sesizând indiferența ei, bărbatul își pierdu elanul. Se duse la fereastră și își afundă privirile în zarea neagră. Femeia spuse, dezamăgită: Tu nu vrei copii... Ștefan o privi dezarmat și dureros impresionat de frumusețea ei. Nu-mi doresc nimic mai mult decât un copil cu tine. Dar aș vrea să-l concepem cu pasiunea și exaltarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]