1,029 matches
-
era ca mersul la cumpărături într-o piață aglomerată după aerul rece și impersonal al unui supermarket situat în afara orașului. Toată lumea striga la tine și îți cerea o părere, o decizie în privința unui titlu sau acordul pentru un pictorial. Era zarvă, forfotă și agitație, mai ales dacă se apropia termenul de predare. Jack se simțea ca acasă. Era trecut de șase când oamenii începură să-și strângă lucrurile. Jack era pe punctul să închidă calculatorul când își aminti să-și verifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
interogheze asupra activităților desfășurate la Londra. — Te-a căutat maică-ta. A sunat deja de trei ori. Normal, nu s-a coborât să-mi spună mie despre ce e vorba. Fran își croi drum prin haosul alcătuit de bocăniturile constructorilor, zarva mașinilor de scris și săgețile confecționate din comunicate de presă ale consiliului local cu care Mike Wooley arunca în Sean McGee, până când găsi în sfârșit un telefon într-un colț izolat al departamentului sportiv. Din cauza poziției, se trezi uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Laurence nu o asculta. Se întreba în schimb cum se făcea că Jack Alen își băgase dintr-odată coada în viața Francescăi și ce-ar trebui el să facă spre a-l scoate din peisaj. A doua zi, învăluită în zarva și forfota redacției de știri, într-unul din puținele momente când nu zbiera nimeni la ea, cerându-i să ia vreo decizie, Fran nu reușea să-și ia gândul de la testul ADN și de la ceea ce avea să-i dezvăluie. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
urmau să fie contra cost. Se închipui intrând în clădirea Citizen și găsind departamentul de televânzări la fel de pustiu ca Marie Celeste, cu telefoanele la fel de tăcute precum cele din casa unei domnișoare bătrâne. Nu-i veni să creadă când o întâmpină zarva, confuzia și haosul create de mulțimea ce stătea la coadă ca să dea anunțuri pentru numărul 2. Singurele persoane care aveau ceva de cârtit erau Sean McGee, care nu reușise să treacă cu bicicleta de toate cărucioarele lăsate pe scări, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-ntrebam de ce mai trăiesc. Spre sară, ca să mai petrec, călătoream spre una din stațiile mici, roșii, pierdute în buchete de salcâmi, în lungul drumului-de-fier, drept, fără sfârșit. Dam de câte-o crâșmă singuratică, în care, în răstimpuri rare, se auzea zarvă de glasuri, iute copleșită de tăcerea pustiului. Pe urmă ajungeam la stație, așteptam un tren, care venea de departe și trecea în depărtarea fumurie a răsăritului. La un geam, în verdeața care căptușea zidul, se arăta un cap de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acelea, stătea vătaful, un om mărunt și aprig, cu fața negricioasă, și cu ochii scânteietori. Mergeam așa o bucată, ș-apoi auzeam murmurul muncii. Răsărea soarele, și-n fierberea razelor treceam printre colibele mărunte ale lucrătorilor și mă amestecam în zarva și larma oamenilor, în jurul lucirilor de cuțit ale curelei, în mormăitul de zăvod mânios pe care-l scotea fără întrerupere hapca, înghițind snop după snop. Munceam ca un rob; răcneam și înjuram până ce răgușeam, de-a valma cu Neculai Dragoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai contenesc melițatul. Acolo, în sfârșit, în jurul sinagogilor, cresc și pier acele vlăstare ale neamului care niciodată nu ies în ulițile largi: ologii și rătăciții la minte, cu fețele pururea triste, ori pururea neclintite și zâmbitoare. În furnicarea zilnică, în zarva obișnuită, răzbat corurile monotone ale școlarilor, care silabisesc litera legii după glasul dascălului. Din când în când un ceauș trece grăbit spre sinagogă; altul colindă casele cu oala nouă în care fiecare lasă să cadă banul morților. Iar drumul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
neamului. În începutul palid de toamnă, de anul nou, privea pe gânduri fără să vadă și fără căldură în suflet la mișcarea din ulița îngustă. Toate fețele erau vesele; straiele murdare dispăruseră; copiii vioi, cu pălării adevărate în cap, făceau zarvă și se jucau cu nuci în tocurile scobite la marginea șanțurilor; daruri de turtă dulce treceau de la prietin la prietin. O tinereță bucuroasă izvora, furnica în toate părțile pe uliți. Până acum flăcăuașii aceștia palizi lânceziseră în odăi umede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
m-am sinucis? Ce emoție ar zgudui orașul și nu numai orașul: "Celebrul sculptor Daniel Petric s-a sinucis. Poliția investighează cazul cu febrilitate ca să afle motivele. Se prevede că scandalul va lua proporții. Presa e în fierbere". Nu, e zarva prea mare. Parcă e mai practic să-mi citesc corespondența. 25 Dinu mi-a zis că ne aflam în septembrie. Mie, însă, de câte ori mă sculam și ieșeam afară mi se părea că de abia începea vara. Era într-adevăr foarte
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cap ce potențial ai. Sabina Yamamoto Contorsionism Ajung o dată la trei-patru luni pe acasă. Prin anul întâi de facultate, se întâmpla în fiecare weekend. Apoi, treptat, tot mai rar. Dar acasă e bine, e liniștea în care mă ascund de zarva Clujului. Azi trebuie să mă întorc, așa că urmez același ritual ca de fiecare dată: încă un prânz în familie, făcut bagajele și apoi drumul cu mașina până la gară. În stradă pare mai frig decât în curtea casei noastre. Tata se
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și la orice răzbunare, spațiul refuzului lumii. Deznodământul amintește întru câtva de ultimul act din Cei doi tineri din Verona, când Valentin, dezgustat de viața zgomotoasă a orașului, singur în pădure, își exprimă preferința pentru aceste locuri aflate departe de zarva mulțimii, pentru aceste zone mărginașe, zone-limită. Obscuritatea și pustietatea pădurii („this shadowy desert, unfrequented woods”) creează un spațiu al melancoliei, unde Valentin se destăinuie: Însingurat îmi cat aici aleanul În cântec jalnic de privighetori, Atât de potrivit durerii mele1. Refugiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
puștoaică, să-i deschid scoicile. Nu mergeam la școală. Nici gând, fetițo. Stăteam to’ timpu’ acolo și loveam în scoici pe o banchetă. Din cân’ în cân’, mama începea să mă croiască și pe mine pentru câte ceva. Tot timpu’ era zarvă în juru’ tarabei noastre. — Mamii tale-i sărea iute muștaru’? — Biata fată! Stătea acolo-n ploaie și frig și fără să-nțeleagă nici pe jumate ce spun ăilalți. Era greu pe atunci, Irene. Viață aspră, fetițo. — Ai mare dreptate, încuviință doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
FAMILIE... NICI O SCUZĂ!“ și toate celelate postere cu persoane dispărute și de genul ăsta de informații, pe care biroul de presă le tot afișa. Mici izbucniri de bucurie printre atâta nenorocire și suferință. În sala de ședințe, era aglomerație și zarvă. Agenți, agente, subofițeri plimbând foi de hârtie sau răspunzând la telefoanele care sunau neîncetat. Și În mijlocul Întregii agitații, inspectorul Insch stătea călare pe un birou, privind Încordat peste umărul cuiva care nota ceva pe o hârtie, având un telefon prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Am dat poruncă sfintei Mele oștiri, zice Domnul, am chemat pe vitejii Mei la judecata mîniei Mele, pe cei ce se bucură de mărimea Mea." 4. Un vuiet se aude pe munți, ca vuietul de popor mult, se aude o zarvă de împărății, de neamuri adunate. Domnul oștirilor Își cercetează oastea care va da lupta. 5. Ei vin dintr-o țară depărtată, de la marginea cerurilor: Domnul și uneltele mîniei Lui vor nimici tot pămîntul. 6. Gemeți! căci ziua Domnului este aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
i-ai înconjurat cu un gard, și în curînd i-ai văzut înflorind. Dar culesul roadelor a fugit tocmai în clipa veseliei: și durerea este fără leac. 12. Vai! ce vuiet de popoare multe care urlă cum urlă marea! Ce zarvă de neamuri, care mugesc cum mugesc niște ape puternice. 13. Neamurile mugesc cum mugesc apele mari... Dar cînd le mustră Dumnezeu, ele fug departe, izgonite ca pleava de pe munți la suflarea vîntului, ca țărîna luată de vîrtej. 14. Îndeseară, vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
va mai rămîne decît un mic număr din vitejii arcași, fii ai Chedarului, căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, a spus-o. $22 1. Proorocie asupra văii vedeniilor. "Ce este de vă suiți cu toții pe acoperișuri, 2. cetate gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă! Morții tăi nu vor pieri uciși de sabie, nici nu vor muri luptînd. 3. Ci toate căpeteniile tale fug împreună, sunt luați prinși de arcași; toți locuitorii tăi ajung deodată robi, în timp ce o iau la fugă în depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii; căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbește în zid. 5. Cum domolești căldura într-un pămînt arzător, așa ai domolit zarva străinilor; cum este înădușită căldura de umbra unui nor, așa au fost înădușite cîntările de biruință ale asupritorilor." 6. Domnul oștirilor pregătește tuturor popoarelor pe muntele acesta, un ospăț de bucate gustoase, un ospăț de vinuri vechi, de bucate miezoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
șarpele zburător, își duc ei bogățiile în spinarea măgarilor, și vistieriile pe cocoașa cămilelor, către un popor care nu le va fi de folos. 7. Căci ajutorul Egiptului nu este decît deșertăciune și nimic, de aceea eu numesc lucrul acesta: zarvă fără nici o ispravă." 8. "Du-te acum, zice Domnul, de scrie aceste lucruri înaintea lor pe o tăbliță, și sapă-le într-o carte, ca să rămînă pînă în ziua de apoi, ca mărturie pe vecie și în veci de veci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
bolta grotei, și-și aminti freamătul mulțimii care se Îmbulzea să-i vadă, apoi tăcerea care se așternuse pentru o clipă, cînd Ioan, cuviosul păstor, Își va ridica mîinile spre cer, chemînd numele Domnului, ca apoi iar să se stîrnească zarva. Și dacă fusese doar vis? Dacă fusese doar visul unui lunatic, un vis În vis, mai aievea decît visul visat, și asta pentru că n-ai cum să-l asemui cu trezia, pentru că n-ai cum să-l asemui cu amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
deplină, care va spulbera sîcÎitoarele bocete și cîntări ale mulțimii; Încetase și scîrțîitul, smucitura roților prin hîrtoape: carul se oprise locului. Și ăsta era tot vis? Acea potolire care-i făcea atît de bine sufletului său după atîta vînzoleală și zarvă, tot vis era? Glasul mulțimii amuțise, scîrțîitul carului Încetase, ca și opinteala oiștii. Razele soarelui, care pînă atunci Îi căzuseră drept pe față, acum pieriseră, poate zăvorîte de vreun portic nevăzut de el. Trupul i se odihnea pe pielicelele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
că Antichristul său pregătise masacrul care avea să se petreacă foarte curînd. (Soția sa, Ozerova, fostă doamnă de onoare la palat, Își va sfîrși zilele șapte ani mai tîrziu Într-un lagăr de pe coasta Arcticii.) 5. În timp ce părintele, departe de zarva lumii, aduna semnele satanei, un exemplar al cărții sale va ajunge În mîinile ex-Împărătesei exilate În vila familiei Ipatiev, din Ekaterinburg. Un escadron bine echipat va reuși să ajungă În oraș cu scopul de a salva familia țaristă. Totul Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
clubului În nouăzeci și opt, se apleacă afară din lojă, gândindu-se că pe vremea sa totul fusese mult mai simplu. Cum de se realiza totuși un spectacol la Triangle era un mister total, dar, oricum, un mister plin de zarvă, fie că-ți dădeai sau nu destulă osteneală ca să ai voie să porți un mic Triunghi de aur pe lanțul de la ceas. Ha, Ha, Hortense! fusese rescrisă de șase ori și avea trecute În program numele a nouă colaboratori. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bea decât pentru a-și calma durerile din oasele ciomăgite de fasciștii ăia. Dar alcoolul îl ajută: îi mai stinse din durere și îl făcu să-și miște umerii mai liber, obișnuindu-se cu durerile care vor apărea mai târziu. Zarva se mai liniști, iar Danny începu să se simtă bine și să se laude cu evoluția lui. Kostenz îi cântă în strună, spunând cum îi povestise Jukey Rosensweig despre el și Donna Cantrell. Danny interveni cu o lamentație tandră legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ușă. Buzz își recăpătă suflul, scoase pistolul și se postă în fața ușii. Mal numără. La trei sparseră ușa. Un negru în niște chiloți murdari stătea pe jos și își înfigea în braț acul unei seringi, fără să bage în seamă zarva sau pe cei doi albi care îl amenințau cu pistoalele. Mal îl lovi cu piciorul și îi smulse acul din venă. Buzz văzu o hârtie de-o sută de dolari odihnindu-se lângă o seringă nouă de pe noptieră și înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cele mai depărtate de vale să-și ia, cu părere de rău, rămas bun. Țăranii veniră și ei cu mic cu mare să-l ajute. Mai mulți desagi stăteau înșiruiți la intrare. În dimineața aceea, grădina casei fusese plină de zarvă încă din zori. Desagii stăteau legați pe caii scoși din grajd, poarta și grajdul erau deopotrivă împodobite cu ramuri de pin, ca în ziua de Anul Nou, iar în fiecare cameră se găseau castane uscate. Samuraiul terminase toate pregătirile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]