5,010 matches
-
foarte excitant, intim, toate femeile poartă ciorapi de mătase dar la niciuna nu foșneau așa. Când puse mâna să deschidă fișetul, inelul masiv de aur se izbi de mânerul metalic, își clătină de două ori capul, coama bogată i se zbătu pe spate, apoi se întoarse și-i înmână Carminei rola pentru mașina de calcul. Numai păstrează, te rog, secretul, uite, pune-o în plicul acesta, ce-ar însemna să mă trezesc cu toată armata de la financiar pe cap! Emilia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atroce, niște secvențe rulate succesiv, amețitor, o femeie borțoasă, un bărbat cu șapca trasă peste sprâncene, îmbătrânind acolo, sub ochii ei rapid, dezgustător și sub lupa unui microscop câțiva viermi și câțiva spermatozoizi semănând stupid de bine unii cu alții, zbătându-se agili pe o lamelă de sticlă devorându-se unii pe alții. O zăpadă ce acoperă până la jumătate fereastra, un mal ce se surpă și se prăvălește în râu, un copil împietrind cu o paletă de tenis în mână... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Lașitatea e o boală care macină pe mulți. Vocea ștrangulată din pricina enervării, ușoara congestionare a feței, saliva care i se cernea printre dinții tociți până la gingii, ochii mici, verzui, tulburi, în care cu greu mai pătrundea lumina, pleoapele umflate, roșietice, zbătându-se rar, rar. Tu mai înveți sau ce faci? Se simțea uscată, sfărâmicioasă, ceva se fisurase într-însa și la orice mișcare bruscă avaria își țesea pânza. Bucăți, bucăți din interior se prăbușeau în interior. Era o seară de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în desimea prafului nu se gândise la asta. Niciodată în viața lui nu se mai repetase o poveste de iubire la fel de simplă și de tulburătoare. Niciodată frumusețea și iubirea nu se mai ivise... Orașul îl aruncase undeva la periferie, se zbătuse mereu să iasă deasupra dar totul fusese zadarnic, se bălăcea în mocirlă, acum el știa că ajunsese aproape de capătul virilității, că dincolo de starea de euforie alcoolică n-ar fi reușit să stea între patru pereți cu o femeie... De multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în viața de zi cu zi după ce le-a inoculat în conștiința lor ideea neîncrederii în sine, în sistemul de valori. Le servește la ceva soților Alexe această manevră? Poate doar îi amuză. Vor să vadă cum victimele lor se zbat cu ultimele forțe să le demonstreze contrariul, cum renunță apoi, renunță definitiv la ideea de a mai scoate capul. Se auzi strigat la masă și inginerul se sculă în picioare după ce, reflex, degetul său apăsă pe butonul veiozei. Și, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
asta? Am și eu dreptul, ca atâtea milioane și milioane de femei abandonate, să-mi refac viața. El se ridică din fotoliu, se plimbă de acolo, acolo, nervos, ca un leu în cușcă, șuvița desprinsă mai înainte din pieptănătură se zbătea pe frunte. Pe urmă chipul i se schimonosi de-o umbră de descurajare. Se opri lângă ea, îngenunche serios în fața fotoliului, își sprijini de genunchii ei pieptul, cu palmele îi cuprinse spatele, o aplecă spre el, până când reuși să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o șansă să-mi reorganizez viața. Așa deci, să-ți dau voie să-ți cauți masculul. Ești vulgară. Și ultima femeie din lumea asta, ultima, gândește la fel ca tine. Ea se împotrivește, încearcă să scape din brațele lui, se zbate. Nici nu are timp să-și cauterizeze rănile sufletului. El râde flegmatic, respirația lui fierbinte o înfioră. O poartă pe sus către dormitor. Amețește în timp ce simte că o ia în stăpânire, o plăcere împinsă până la paroxism. Acum îl știe lepădat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
părea o absurditate. Ea nu concepea o moarte fără suferință, o moarte din senin. Și totuși așa se întâmplase. Într-o zi simțise că-i fâlfâie inima, ridicată în gât ca o pasăre, ceva care tot mai căuta să se zbată, să se strecoare, să zboare, zbateri, zbateri, din ce în ce mai încete. Până au chemat doctorul ea își pierduse conștiința, pulsul abia se mai simțea. Și-a dat sufletul odată cu prima țâșnire de sânge care ieșise pe acul seringii. În mână ținea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
făcut febră, ea va murmura adormită, la ora asta mai ai chef de vorbă, se va grăbi să dispară pe ușa dormitorului. Carmina se ridică aproape orbită de soare. Înaintă mai mult bâjbâind către apă, se opri când o simți, zbătându-i-se lent printre tălpi, rece ca gheața.Stătu nemișcată cu ochii în larg. Se simțea fără apărare. Era foarte important ca ea să aparțină altui bărbat, ca să poată realiza ruptura și pentru ea și pentru el. Dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Privi în jur atentă. Nu cunoștea pe nimeni, nimic n-o atrăgea. Doar marea cu mugetul ei. Dar marea era rece ca gheața. Plecă, picioarele i se afundau în nisip. La capătul plajei își încălță papucii. Toată ziua i se zbătuse ochiul stâng. Presimțirea răului o irita. Din când în când își apuca genele și trăgea de pleoapă. Simțea o mâncărime plăcută, globul ocular parcă se încălzea sub pliul alunecos. Către sfârșitul programului avu o discuție cu un băiat de la financiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
poienii. Fagii bătrâni se cutremurau mânioși, se aplecau prelung și iar se îndreptau. Printre ei, din inima codrului, zvâcnea cu vârtejuri, cu frunze spulberate, cu găteje, mânia furtunii. Un zvon greu creștea între nourii negri. Învăluiri dese de stropi se zbătură și duduiră ușurel, apoi se depărtară. Deodată se alinară adâncurile și soarele străluci orbitor în toată poiana.” Mihail Sadoveanu - Codrul Vara la țară Ce frumos e la țară în timpul verii! Se coace grâul. Din zori până-n seară te îmbeți de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lumini printre pustiile trunchiuri ale copacilor. Amintirea frumoaselor zile de vară se cuibărește în sufletele noastre și ne învăluie cu nostalgia ei, aducându-ne speranța că ne vom mai bucura cândva de lumina binefăcătoare a soarelui. Pretutindeni, lumina difuză se zbate în luptă cu întunericul care își etalează podoaba lui de stele. Totul e trist, căci toamna picură în sufletul fiecărui om câte un strop de tristețe, de parcă sufletele noastre ar fi și ele norii plumburii de pe cerul mohorât. Raluca Giosu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lacului. A doua zi, pădurea era lipsită de viață: frunze foșneau pe jos în adierea vântului și copacii își întindeau brațele ca pentru horă, animale felurite își vorbeau șoptit, gâze și insecte se ascundeau în pământ. O aripă grea se zbate în zare, privește tăcut stejarul, îl, alină cu o sărutare dulce și o caldă îmbrățișare, iar în depărtări convoaie lungi de păsări călătoare vâslesc în înălțimi. Pădurea rămâne tristă și tăcută, iar frăgarul cu amintirea vremurilor de demult. Insă el
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
deosebite și miraculoase ca formă și comportament. Din când în când, grozavul vis îmi era spulberat de compresa rece ce-mi atingea calda frunte. Ideile îmi reveneau, ba parcă și mai multe și mai miraculoase, ființe invizibile care strigau, se zbăteau, făcând parcă un groaznic torent de căldură insuportabilă. Liniștea era apăsătoare, începeam să mă trezesc aproape, când în fața pupilelor pleoapelor pe jumătate închise îmi apăru o ființă incredibilă. Era strălucitoare, aproape albă și invizibilă. Am întins mâna și, spre uimire
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
minunat de lumini și aducând odată cu ele foarte multe alge, scoici sidefate, câteodată și mărgean. Marea, ființa atât de vie, atât de primitoare, care i-a învățat pe oameni să folosească mai bine forțele ei, a încetat să se mai zbată; nici o unduire nu se mai vede. Soarele a apus la orizont, răspândind pe suprafața ei nuanțe de portocaliu și violet, iar marea își doarme acum somnul. Mihaela Pascu, clasa a VI-a C Grădina mea Grădina mea este cea mai
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
celor patru colțuri ale camerei. Misterul începe a se contura stângaci: mireasma neîncepândă a rășinii proaspete și dulci se profilează pe pereți învingând. Clinchet violet de clopoțel trezește însă focul din cămin și camera la viață. Afară valurile se rup, zbătându-se în mâinile furiosului viscol. Irisul înghețat pe ochiul rece al iernii este albastru, tăios, precum glasul pescărușului rănit venit dinspre mare. Jos, în zăpadă, zace un trandafir sângerând, contrastând nedorit cu nevinovata culoare a omătului. Alina Tonigaru, clasa a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
jumătate doar, ca să se asigure că prada astfel anesteziată Îi era la Îndemână, și Îl trase deasupra ei cum ar fi tras un cearceaf sau o plasă subțire de alge plutind la câțiva centimetri sub apa lacului, În care se zbăteau o mână de pești mărunți, neștiutori și distrați. Și ea se prefăcu, ca În basme, Într-o canoe lentă În care el vâslea cu apa până la glezne. S-au Întors În oraș târziu În noapte, cu ultimul autobuz. Au tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Am ieșit la suprafață și am tușit: rechin. Cuvântul a ieșit primul, sugrumat de un tremur care-mi bloca respirația, apoi eu, strigând: ajutor. Rechin. Ajutați-mă. Strigam: o Doamne o Doamne o Doamne și loveam din picioare și mă zbăteam și mă zbăteam și strigam. Și-apoi, cumva, căzând din spatele disperatului șir scăpărător al gândurilor mele, amintirea unui lucru: plicul de urgență al lui Eric Sanderson și mantra lui Ryan Mitchell prinsă în piuneze pe afișierul din bucătărie. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
suprafață și am tușit: rechin. Cuvântul a ieșit primul, sugrumat de un tremur care-mi bloca respirația, apoi eu, strigând: ajutor. Rechin. Ajutați-mă. Strigam: o Doamne o Doamne o Doamne și loveam din picioare și mă zbăteam și mă zbăteam și strigam. Și-apoi, cumva, căzând din spatele disperatului șir scăpărător al gândurilor mele, amintirea unui lucru: plicul de urgență al lui Eric Sanderson și mantra lui Ryan Mitchell prinsă în piuneze pe afișierul din bucătărie. M-am luptat să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Branhii retezate de elipsă se umflă și se dezumflă. Ochiul ludovicianului este un zero negru ca noaptea, o picătură de cerneală, o gaură întunecată afundată adânc în lume. Rechinul-gândului pare să asculte. Sau să gândească. Undeva foarte jos, ochii mei zbat în somnul profund. Coșmaruri. M-am trezit dintr-odată, intrând în panică atunci când am văzut cuverturile nefamiliare care mă acopereau și, ca prin ceață, tavanul necunoscut de deasupra. După care mi-am adus aminte unde mă aflam. În dormitorul Primului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
De deasupra cutiei sale de carton, una dintre urechile lui Ian se roti ca să mă asculte în vreme ce tot restul corpului său se prefăcea adormit. — De ce a-i vrea să cobori aici, totuși? Era frig și... nepotrivit pentru Ian. Urechea se zbătu de câteva ori, apoi se îndreptă din nou în față, dându-mi nepăsătoare de veste că nu va lua parte la discuția asta. — Fie, am zis. Am pus palma peste paharul plin de hârtii și l-am scuturat de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
după kilometri după kilometri, până la o îndepărtată linie a orizontului, unde albastrul se întâlnea cu albastrul. Haina și bocancii mei îmbibați de apă erau grei și încercau să mă tragă la fund. M-am gândit la picioarele mele care se zbăteau, expuse, atârnând deasupra abisurilor întunecate și o groază rece îmi strânse stomacul. Un val mă lovi, în gura deschisă îmi intră apă rece, sărată, sălcie, și-am dat din picioare și am tușit și am tușit. Un strigăt în spatele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spatele și coastele și șoldurile în balustrada de la pupa și prăbușindu-mă pe punte ca un animal semiînecat cu o bufnitură și împroșcând apă. Electricitatea iscând panică necontrolată în fiecare sinapsă a creierului meu și corpul tremurându-mi zumzăindu-mi zbătându-se de teamă și Scout strângându-mă în continuare și strigând cretin afurisit nu mai cădea dracului în apă și brațele ei în jurul meu și eu înfășurându-mi brațele în jurul ei și strângând-o cu disperare și ea continuând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
au Început sé iasé fetele și Șasa fugi sé-și ia ghiozdanul. O vézu cum se aplecé și-și trase ciorapul alb pîné sub genunchi. Își dédu pérul pe spate și-și aranjé poșetă pe umér. Șasa simți cum i se zbate inima și parcé vroia sé se așeze jos. Ghiozdanul parcé se fécuse foarte greu și Începuse sé i se zbaté inima și-n burté. Se amestecé printre alți béieți și se duse pîné la copac. A hotérît sé o aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
am aflat de la Fluturel: "Practic, nu mai aveai drept de semnătură în revistele ieșene". Practic ăsta mi-a sunat ca dracu'. Am bătut la tot felul de uși capitonate, fără să știu sesamul. Nu mi s-au deschis. M-am zbătut, am încercat să conving cu... argumente, dar n-am stîrnit decît un vîrtej de hîrtii. Vreo doi "activiști luminați" au recunoscut că am dreptate: am plătit tirajul, m-au retrogradat; ca pe urmă, pentru aceeași greșeală, să fiu eliminată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]