1,162 matches
-
Am plătit a doua oară pierzând dragostea. Am plătit a treia oară pierzând onoarea. Nu mai am de pierdut decât viața speriată din mine. Mi se învârtesc toate prin cap, amintiri, spaime, speranțe. În același vârtej. Uneori îmi vine să zbier. Destul! Am plătit destul. Sau poate că nu plătim niciodată destul? Apoi îmi vine să-mi plâng de milă. Dar îmi e rușine de doctorul B. Nu vreau să mă vadă așa. Comportându-mă ca un... Sunt doctor, totuși. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu ochi ficși, goi. Mi s-a făcut frică. M-am stăpânit, să nu vadă. Și ca să-mi dau curaj am strigat la el. „Cum te cheamă?” Nimic. Nici un rezultat. Am bătut cu pumnul în masă. „Cum te cheamă?” am zbierat. Nici măcar nu s-a clintit. Am început să tremur. Nu-mi mai stăpâneam nervii. Vrând să ies pe ușă, l-am auzit murmurând ceva. N-am înțeles și m-am întors. „Ce-ai zis?” „Nu sunt nebun”, bâigui el. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care n-au mai ridicat ochii din ceștile lor. Parcă nici nu existam. Parcă nici nu le vorbisem. Mă ignorau. Mă simțeam vexat de această tăcere încă și mai mult decât de rușinea pe care o pățise Marta și am zbierat: „Cine sunt nemernicii? Arătați-mi-i”. Întrucât nimeni nu mă auzea în continuare, am izbit cu patul puștii în masa de care mă sprijineam. Atunci Profetul mi-a aruncat o privire neagră și cât eram de beat tot am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
așa mi-a zis Filip, și ar fi păcat. E frumoasă, aș suferi să rămân fără ea”. Într-una din zile, Călugărul i-a dat de băut Mopsului și acesta, mai puțin obișnuit, s-a îmbătat criță. A început să zbiere, să insulte crunt pe cine se nimerea. A doua zi i-a tras de limbă pe toți: „Ce-am spus? Nu cumva am făcut o prostie?” Se temea parcă să nu fi dezvăluit o taină pe care o ținea ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Își ridică privirile din cărămizile lor și restauraționistul apare imediat pe schele. — Nu-mi Înjura oamenii! țipă la rîndul lui. SÎnt meșteri zidari! Meșteri zidari! De parcă meșterii Renașterii italiene tocmai debarcaseră de pe un pachebot venind din Carrara! — E casa mea!, zbiară Wakefield, ușor isteric. Am nevoie de liniște! — Ia-ți o slujbă! zbiară și nebunul și chiar atunci o cărămidă, pe care toată bubuiala din urmă o disclocase din perete cade pe patul lui Wakefield cu o bufnitură. Wakefield trîntește fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Nu-mi Înjura oamenii! țipă la rîndul lui. SÎnt meșteri zidari! Meșteri zidari! De parcă meșterii Renașterii italiene tocmai debarcaseră de pe un pachebot venind din Carrara! — E casa mea!, zbiară Wakefield, ușor isteric. Am nevoie de liniște! — Ia-ți o slujbă! zbiară și nebunul și chiar atunci o cărămidă, pe care toată bubuiala din urmă o disclocase din perete cade pe patul lui Wakefield cu o bufnitură. Wakefield trîntește fereastra. Scoțînd flăcări pe nări, Înfige cărămida În gaura de unde venise, Încercînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
găsi o partidă bună. — Fă-ți rost de un soț mai întâi. Ești de un romantism naiv când e vorba de copii. Stai până îi uscăm părul și atunci o să vezi cum stă treaba. Se îndreptă amenințător spre Lottie, care zbieră când văzu foehnul de parcă ar fi fost Fecioara de Fier din Nürnberg. Fran o o strânse și mai drăgăstos, izbită deodată de o idee inovatoare. Crezi că trebuie să am un bărbat? Vreau să spun, în zilele noastreă — Normal că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
curtenitor. Îi dădea mâna să se simtă împăcată cu întreaga lume acum, după ce-l ochise pe domnul doctor Laurence Westcott. — Luați astea. Sunt croasanți. Băiatul se chiora nedumerit la ce era în pungă în timp ce Henrietta demara în trombă. — Ei, Shane! zbieră la celălalt puști. Ce naiba e ăla „coasand“? Stau de vorbă cu domnișoara Francesca Tyler? Sau ar trebui să spun doamna Francesca Tyler? Tonul plin de sarcasm o făcu pe Fran să se îndrepte în scaun și să se oprească din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Apoi îi trânti telefonul. Fran închise ochii. Știa că făcuseră bine publicând povestea. Fusese o poveste bună, iar Wadey’s Buses pusese într-adevăr în pericol viața pasagerilor. Însă chiar și așa, tot te simțeai ca ultimul om când cineva zbiera la tine prin telefon. Ba mai rău chiar, știind că lăsai niște oameni pe drumuri. Era gata să izbucnească în lacrimi. Slavă Domnului că nu era nici unul din reporteri prin preajmă. Fran simți o mână pe umăr și tresări. —Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
el se așeză. Ralph, hotărând că avea o datorie ca gazdă, sări de pe scaun și-l întrebă dacă dorea zahăr sau lapte. Iar când Laurence răspunse că voia doar lapte, îi întinse prompt zahărul și lăsă jos laptele. — Lapte, Ralph! zbieră Phyllis, făcându-i pe toți să se întoarcă. Laurence a zis că vrea lapte, nu zahăr. Nu mai poți să faci nimic ca lumea? Le înfruntă sfidătoare privirile uimite. — Ei bine, încercați numai să trăiți în aceeași casă cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o treabă bună cu Ben, Jack. E un băiat bine-crescut. Fran trebui să recunoască faptul că, dat fiind obiceiul tatălui său de a aduce femei străine acasă una-două, Ben părea să fi supraviețuit admirabil. Probabil avusese noroc, atâta tot. — Ralph! zbieră maică-sa de pe alee. Unde Dumnezeu ai fost? Știi că e seara mea de bridge. A fost de-a dreptul urât din partea ta. Oricum, țâșni pe ușă, cu haina și geanta în mână, eu am plecat. E o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
două sute la sută, că telefoanele vor funcționa până mâine? fu nevoită Fran să strige la bărbatul de la UK Telecom ca să acopere decibelii din redacția de știri, care aproape că ar fi putut constitui un motiv de acționare în justiție. Reporterii zbierau ca să se facă auziți printre bocăniturile muncitorilor, un lucru care părea să-i întărâte pe aceștia din urmă să bocăne și mai tare. Îi amintea lui Fran de una din reprezentările italiene ale infernului. Slavă Domnului, spre deosebire de infern, ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe bază de fish’n’chips înfulecate în grabă, pe biroul lui Fran și anunță cu un aer ce aducea a încântare că cel mai mare lanț de distribuiție a presei din regiune refuzase categoric să expună Fair Exchange. — Ce?! zbieră Fran. Cum pot să facă asta? Avem panouri de promovare instalate în tot orașul, reclame menite să ațâțe și să intrige pe toată lumea, începe să se vorbească despre asta, am auzit chiar eu. — Ți-am spus că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Alen își băgase dintr-odată coada în viața Francescăi și ce-ar trebui el să facă spre a-l scoate din peisaj. A doua zi, învăluită în zarva și forfota redacției de știri, într-unul din puținele momente când nu zbiera nimeni la ea, cerându-i să ia vreo decizie, Fran nu reușea să-și ia gândul de la testul ADN și de la ceea ce avea să-i dezvăluie. Dacă se dovedea că Jack era tatăl copilului, atunci Laurence avea să pună punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
confirma regula. Îi trebui un sfert de oră să când ajungă la magazinul exclusivist cu rochii de mireasă, tremurând, zdruncinată și ținând în brațe roata mizerabilă de la prețioasa bicicletă Mountain Bike a lui Sean. — Fran! De ce arăți în halul ăla? zbieră Henrietta. Rochia ta minunată e gata și tu vii arătând de parcă te-ar fi călcat tramvaiul. Uite-o, nu-i așa că e superbă? Arătă spre o rochie somptuoasă din satin bej care era agățată pe un umeraș parfumat lângă oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să te facă de râs în public. — Mulțumesc, mamă. Ești o fată de comitet. Phyllis zâmbi șovăielnic. — E mai bine decât să fiu o pacoste, bănuiesc. Când ajunse în sfârșit la redacție, totul era din fericire în parametri normali. Reporterii zbierau, Keith Wilson îl tachina pe Mike Wooley, iar Sean McGee, cu părul prins în coadă și cu un aer preocupat, era pe urmele unui ticălos fără inimă care arunca deșeuri periculoase, înșela consumatorul sau, în general, distrugea echilibrul planetei după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
între patru ochi. Cățea egoistă! Fără vreun avertisment își îndreptă pumnul înmănușat spre Fran. Fran fu atât de surprinsă, încât nici măcar nu se clinti și mănușa o lovi în plin. — Cum ai putut să-mi umilești fiul în halul ăsta? zbieră Camilla. Nu cred că ai vrut vreodată să te căsătorești. N-ai arătat nici pic de interes pentru nuntă. Nu-ți pasă decât de ziarul tău afurisit! Cum crezi că s-a simțit el? Fran se clătină, șocată de lovitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mai rar. La un capăt șade jugul, Iar la altul este plugul; Dar mai este și-o zicală Cu lăsatul pe... Burduhos ca un butoi, Are mersul cam greoi; Are nas, dar n-are coadă Și stupinele le pradă. Nu zbiară, nu miaună, Când îl doare scheaună. Nu vreau gura să v-astup, Dar aș vrea să-mi spuneți ce-i: Unii spun că-i buduroi, Alții, mai deștepți ca noi, Zic precum că-ar fi știubei; Numai eu susțin că
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
vulpe, nu-i nici lup. Neagră ca o supărare Provocată de-un necaz: Ea nu are nici un haz Dacă nu-i cârâitoare. Carnea lui e bună-rea, Fie mare, fie mic; Caută mereu ceva, Deși n-a pierdut nimic. Nici nu zbiară, nici nu muge, Mormăie de supărare; Iarna labele își suge, Zmeura îi place tare. Mereu trage câte-o raită Pe la stână sau cireadă, E primejdios când pradă, Iarna, mai ales în haită. Mai puțin este fudulă Și mai mult este
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
dar singurul lucru vizibil este pielea Întinsă și aurie. — Nu are nici una, așa-i? rînjesc eu la Trish. — N-am găsit nimic, mă imită aceasta. — Și am o grămadă de fire de păr care cresc pe sub pielea din zona inghinală, zbiară Lisa. Niște umflături vineții oribile... — Bine! o Întrerupe Dan. Cred că ajunge pe ziua de azi. — Bravo, Îl susține Gregory. Și doar așa, ca să se știe, mi se permite să afirm că voi trei sînteți cele mai superbe femei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
OK? — OK, zice Fran, fericită că În sfîrșit mi-a smuls cuvintele. Deci, dacă Marcus și cu mine insistăm să ieși cu noi la cină joi seara, ar fi indicat sau nu să-l aducem și pe Charlie? Nu! practic zbier eu. În nici un caz. N-am de gînd să-l văd din nou. Sincer. Nu mă interesează. — Bine, bine, liniștește-te. Am Întrebat doar. Dar asta Înseamnă că o să vii totuși la cină, cu mine și cu Marcus? — Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
extrem de descurajat. Pe deasupra, vedeam că boala de ochi se înrăutățea. M-am temut că voi orbi înainte de a mai vedea o dată locurile dragi, din tinerețe, și m-am decis să mă revolt, înainte de a fi prea târziu. Am început să zbier că nu mai rezist să stau închis în casă, că mă înăbuș. Supraveghetoarea s-a speriat și s-a dus să le spună. Urmarea a fost că m-au lăsat să vin aici. Ce și-or fi zis? N-are
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
măturat de pe ea toate hârțoagele, vărsând cerneala și cutiile cu ustensile de scris, peneluri și pene. Mai înalt ca mine cu un cap leonin și apucând masa ca și cum ar fi avut de gând să mi-o arunce în față, a zbierat: - Vreau adevărul sau o să-ți culegi toți dinții de pe jos! Nepăsător, cu un calm sunându-mi chiar mie enervant, am spus: - Tu ești regele, poți face ceea ce poftești, ești liber s-o faci. Masa s-a înălțat de la pământ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să-ți doinească? Și în noaptea-ntunecoasă De pe-o culme mai stâncoasă, Bufnița să buhăiască Și răul să-l prevestească. Moartea ce avea să vină Înainte de cu-ziuă. Ce-i cu turma, De-i pierzi urma Și a jale zbiară-ntruna De parc-ar veni furtuna? Baciule ce-mi ieși în cale, Mulțumescu-ți dumitale De n-am cai să mă-nsoțească Și nici câini să mă păzească, Nici cioban să mă-ngrijească Și din fluier să-mi doinească, E că dincolo de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
s-a apropiat sfârșitul bietei căprioare a cărei ochi te imploră s-o ferești, s-o ocrotești de cumplitul deznodământ. Această rugăminte mi-a ajuns la inimă. În acea fracțiune de secundă în care inima a preluat conducerea, îl împing zbierând pe tati, bietul tati al meu, să ocolească căprioara. Acel simplu gest a fost de-ajuns pentru a-l face să piardă controlul mașinii. Cu o smucitură bruscă, mașina derapează pe șoseaua îmbibată de apă. Acum vezi căprioara și-n
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]