1,953 matches
-
stârnind confuzie în mintea fetei, spera să o aibă cât mai mult la îndemână, mai curând pentru amuzament, decât cu vreo intenție serioasă. Însă prințesa avu pe neașteptate ideea ca, într-un moment de luciditate, după o lungă ședere și zbucium în alcoov, să ceară să i se schimbe așternuturile de față cu ea, astfel încât descoperi buruienile blestemate în alcoov și fu din cale afară de furioasă când înțelese ce se întamplase de fapt. Ceea ce urmă, nici nu e greu de închipuit
PRINTESA IN SUFERINTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359278_a_360607]
-
în lumină...altădată. Expresive, impresionabile și de mare rafinament sunt versurile: Am cerut apă / din izvorul grădinii tale / întro după-amiază / cu arșiță cumplită. Aveam gura însetată de dor, / mâinile tremurânde / și ochii strălucind / a speranță.”... (Muguri noi) Dincolo de obstacole, înfrângeri, zbucium, poeta își pune nădejdea în poezie, în cuvântul fragil și gingaș considerat un „far” într-o lume a tenebrelor! De admirat este dorința poetei de a nu rămâne prizonieră unui timp trecut - timp ce a lăsat deseori o lacrimă pe
INTRE VERDE SI ALBASTRU- VOLUM DE AUTOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359300_a_360629]
-
Prin maci de jar și trena lunii, lină, Speranța-nnoadă lacrima-i zidită În sanctuarul tâmplei ostenite. Gânduri robite-n nevăzute chingi Ce strâng cumplit, se zbat neostoite Șoptind mereu: învingi, învingi, învingi! Speranța-mi se-ncovoaie, plâng și tac Ce zbucium scurmă-n spaima depărtării! Sunt pe-un tărâm - un petec de uscat Ca o batistă pe obrazul mării. Atâtea vise prinse-ntr-un grăunte Se trec prin mine, ce năvalnic dor De trai tihnit, la poalele de munte Inundă astăzi
POEME DE DOR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359351_a_360680]
-
Haideți să facem cunoștință! Lucrați la o bancă, sunteți director de sucursală, sunteți căsătorit de opt ani și aveți un băiețel de șase anișori, pe nume Mihai. Care este povestea dv.? Povestiți-ne, vă rugăm, ca să afle și telespectatorii noștri zbuciumul dv., durerea unui soț și tată adevărat! Încep timid cu începutul, îmi frâng mâinile, mă apăr, caut scuze, spun că „progenitura” era dinainte de a-mi cunoaște nevasta, dar că am ascuns totul din teama de a nu o pierde, că
UN RATAT CELEBRU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359362_a_360691]
-
doar supraviețuia. Privea alte perechi tinere ce imediat după căsătorie îi vedea prosperând, și înțelesese că aceștea primeau mari ajutoare de la părinți, pe când el și soția lui nu primiseră decât o bucată de pământ. El își trăia viața într-un zbucium continuu. Erau perioade ale anului când alerga de dimineață până în seară doar pentru o bucată de pâine ce o câștiga cu multă trudă de pe urma acelei bucăți de pământ ce o primise de la socrii. Sosii și ziua când Emil împlini douăzeci și opt
CADOUL de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359438_a_360767]
-
să visez fericirea, mi-a șoptit ea. Să știi că în curînd o să cunoști o fată și o s-o iubești și o să fii fericit ... sau poate că acest lucru s-a și întîmplat deja ... O să aveți voi o perioadă de zbucium sufletesc, așa îi ziceți, nu?, dar o să treceți peste ea, cine nu face greșeli în viață?! și a adormit; îi auzeam respirația; era ca mierea, furnica i se urcase pe gene, prietenoasă. Thomas stătea în genunchi și aduna floricele albe
CAP 11 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359506_a_360835]
-
practica marxistă această „calitate”, de a nu face discriminări atunci când trebuiau create „opinii” și conștiințe „de masă”. Acum, după 22 ani, la Timișoara pare să fi rămas doar amintirea fugară a incandescenței acelor zile. Viața are tipicul său și după zbuciumuri majore, existența se reașează în tiparele obișnuite. Timișorenii au modestia oamenilor care știu că ceea ce au făcut, trebuia făcut. Că odată datoria împlinită, eroii se întorc la locurile lor. Și-și văd de treabă... Mai grav mi se pare faptul
MEMORIA GREU INCERCATĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359545_a_360874]
-
și pădurile de prin împrejurimi cu frunzele necăzute. Afară erau atâtea culori de albastru și gri iar norii treceau pe deasupra ca umbrelele. Ochii mei parcă vădește o priveliște cumplită. Dacă la noapte dă un ger, pământul va fi într-un zbucium somn, peste care ființele vor tace. Mai bine să dea zăpadă și viscol, însă nu polei ! Un stol de gânduri plutește din nou deasupra mea, printre umbrele hoinare rugându-mă să dea zăpada. Mă tot uitam pe geam la ploaia
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
Dacă ar ști Taromul mi l-ar cântări, calicul, Mi-ar face check-in de suflet, Ar pune scanner-ul la vamă Și mi-ar spune: Femeie, Ai un cuțit în inimă, Un ghimpe pe suflet, O rană pe rețină, Un zbucium în tâmpla! Ha,ha, Ce n-aș da s-o văd și pe-asta! Cred că mi-ar pune sticker pe frunte: Femeia aceasta nu trece! Referință Bibliografica: La vamă / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1626, Anul
LA VAMA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360496_a_361825]
-
după vânt Și-ntr-o zi ne oprim și privim pumnii goi Iar tristețea ne-ncearcă când privim înapoi... Căci vedem viața noastră că e doar alergare Iar pe drum sunt suspine și sunt lacrimi amare... Ani de trudă și zbucium fără nici un popas Și din toate acum ce avem? Ce-a rămas? Primii zori ne dau startul și pornim s-alergăm Dar nu știm ce voim și nu știm ce căutăm Iar apusul ne prinde obosiți și pustii Fără-a
ALERGAREA DIN VIAŢĂ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360495_a_361824]
-
dialogului, surprinzând uneori interlocutorul cu câte o întrebare, invitându-l prin formularea întrebării la un răspuns sincer, care ar fi rămas ascuns poate în străfundurile inimii, determinându-l să-și deschidă sufletul, întocmai ca la o spovedanie, inclusiv despre zbaterile, zbuciumul lor sufletesc, lupta cu patimile, cu atracțiile lumii dezlănțuite, despre războiul nevăzut petrecut acolo în adâncul ființei. Spovedania stareților! Pentru noi, poporul ortodox care trebuie să știm măcar o parte din greutățile cu care se confruntă cei implicați în ridicarea
SPOVEDANIA STAREŢILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360627_a_361956]
-
cândva în acest sud de continent. “Reynaldo Bignone convicted of kidnappings and torture during the 1976-83 military regime” încă mai bântuie savana acestei țări. Dincolo, așezarea Porvenir din Țara de Foc, despărțită de Punta Arenas prin strâmtoarea morții prin vânt, zbucium și uriașe valuri, întreabă: - Câte corăbii s-au înecat aici? Răspunsul vine din huruitul apelor: - Suntem aici, salvate în barca timpului. - Ia ziarul, frate ... neamțu a intrat în Polonia. Rușii au ... în pădurea ... elita și-un strigat de durere ... auu
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
loc subtil pentru interpretarea sensului în care este ilustrată: „Picură clipa în palmă fugar ca o nimfă” și se strecoară tiptil spre inima ce-ar putea fi surprinsă de „avalanșa iubirii” ca apoi să transpară un soi de fugă spre zbuciumul interior, impunând tăcerea: „Tăcută, inertă se schimbă la față/ clipa devine azi ca o povață” („Picură clipa”). Întrebări, frământări și răspunsuri, în stihuri așezate cu migală la tulpina gândului, precum niște serafice voaluri peste sufletele fecioarelor ce-ascund timid taina
FEREASTRA OCHIULUI DIN MINE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360722_a_362051]
-
să fie prefăcute în cărbune, a cărui exploatare deschide o nouă epocă, „epoca industrială”, care a început ca un nou ev geologic, care a făcut ca pe aceste meleaguri să alunece mii de oameni, al căror destin a devenit un zbucium neîntrerupt în Valea cărbunilor. (surse : Wikipedia și www.greenstone bjc.ro. Constantin Jujan, Tiberiu Svoboda - MINA PETRILA 150 DE ANI DE ACTIVITATE ÎN MINERITUL INDUSTRIAL) ( va urma ) Referință Bibliografică: 30 OCTOMBRIE 2015 - DATA DIN CALENDAR CARE A ÎNDOLIAT VALEA JIULUI
DATA DIN CALENDAR CARE A ÎNDOLIAT VALEA JIULUI (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359974_a_361303]
-
devitalizarea în fața conștiinței că iubirea pierdută mai revine doar ca amintire. Poezia „Ești” deconspiră proiectarea distinctivă a propriilor așteptări asupra celuilalt și refuzul îndârjit de a accepta că totul, inclusiv iubirea, are un final. Trăirea din perspectiva sfârșitului iminent induce zbucium, anihilează fericirea și are ca unic remediu fructificarea clipei prezente. Poeta divulgă fragilitatea singurătății și convingerea că aceasta este soarta tuturor celor blestemați cu sensibiliatate și tărie, care nu-și trâmbițează amarul, găsindu-și refugiul în discreția favorizantă regenerării... „de ce
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
și modelează opera. Portul este o marcă identitara de o mare importanță. Costumul este purtat cu multă mândrie, dar aceasta înseamnă mai mult de atât, el nu trebuie redus la aspectul pur fizic și trebuie văzut că o expresie a zbuciumului lăuntric al tarăncilor în căutarea celor mai expresive forme artistice. Prin urmare putem afirmă pe bună dreptate, fără să greșim, că poporul român este - cum s-a mai spus - un popor antic în viață! Pentru că femeile sunt cele care prin
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
de sus, chiar de-am încercat, N-am reușit, ca să te-ajut, mi-a fost cu neputința. Te-aștept, fără ca să mă gândesc, la timpul, De dincoace de podul, creat doar pentru tine, Acesta-i nemăsurat, insă E plin de zbucium și suspine, ce vin, De la cei ajunși, aici, ca mine, Îndrăgostiți ca-n prima zi, cu gândul La așa zis-a pământeasca fericire, Pe care-acolo, n-ai s-o întâlnești... Totul, e-atâta de perfid, de acru și parcă
PENTRU TINE de COSTI POP în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360121_a_361450]
-
atât de neiubire. Îți spusesem că sunt făcută pentru dragoste, dar tu tot amânai momentul cu ideile tale prostești. - Voiam doar să mă iubești, să nu mor neiubită de tine, atat. Tu doar îmi sărutai chiloțeii, ca prostul neștiind ce zbucium trezeai în corpul meu desțelenit de toate senzațiile care mă sufocau. Voiam să facem dragoste, sex, cum se zice acum. Nu omoram pe nimeni, doar ne iubeam, atat ! - Da, Aliană, am înțeles, iartă-mă , îmi pare rău, dar vorbește mai
FEREASTRA UNEI NOPŢI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359773_a_361102]
-
ca opera eminesciană să aparțină ea însăși viitorului. Eminescu nu a fost un singuratec, dar el este un singular în literatura noastră. Originalitatea operei eminesciene constă într-o știință a mijloacelor artistice și o conștiință creatoare. De aici provine tot zbuciumul său, toată lupta sa pentru lărgirea marginilor cunoașterii, toată acea răsucire centralizată a eului său, lansând în Univers frânturi de creație și existență. Este zbuciumul profund pe care îl destăinuia Eminescu: „În orice om o lume își face încercarea/ Bătrânul
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359755_a_361084]
-
constă într-o știință a mijloacelor artistice și o conștiință creatoare. De aici provine tot zbuciumul său, toată lupta sa pentru lărgirea marginilor cunoașterii, toată acea răsucire centralizată a eului său, lansând în Univers frânturi de creație și existență. Este zbuciumul profund pe care îl destăinuia Eminescu: „În orice om o lume își face încercarea/ Bătrânul demiurgos se oprește-n van;/ În orice minte lumea își pune întrebarea/ Din nou:de unde vine și unde merge floarea/ Dorințelor obscure sădite în noian
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359755_a_361084]
-
-n gând. Cu ochii tăi de-albastru infinit, Să te refac din cioburi nesfârșit Și să te cos cu-n fir de iarbă În toamnele ce vin tot mai cu grabă. Aș vrea în maluri să te-adun, În valuri zbuciumul să-ți pun, Să te resfir azurului de mări Și vântului, din cele patru zări. Ferit din ochiul unor curioși, Te caut printre chiparoși, În diminețile de vis, uitate, Printre cearceafuri parfumate. VA VENI UN TIMP Va veni un timp
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
E aici o filozofie ancestrală a țăranului. Toate sunt rânduite după temeiul lor. Ruperea tipicului strică armonia. Aparenta simplitate a versurilor este uluitoare. De fapt, e vorba de suprafața netedă a apei care ascunde în adâncuri, freamăt și clocot și zbucium. O altă autoare, Adina Georgiana Simion are o intervenție analitică intitulată: „Lirica lui Grigore Vieru - întoarcere spre frumosul divin”. Sub acest frumos titlu, autoarea își expune părerea în formule clare, concise: „Grigore Vieru, poetul creștin al generației noastre, este păstrătorul
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
Uită patria și neamul, nu-și mai amintește-ogorul, Nu mai știe cum se cântă nici durerea și nici dorul. Nu mai știe gustul pâinii, lângă apa răcoroasă, Nici cum cade-n dimineață iarba lăcrimând sub coasă. Nu-nțelege-n primăvară zbuciumul din clorofilă Și nu știe cum răsună pasul tocului pe-o filă. ALEARGĂ TIMPUL În liniștea trezită prin visuri de prigorii, Trec cerbii dimineții pe pajiștea culorii; Pe sub copite sfarmă a ierbii glăsuire Și-n verdele sălbatic ard sevele-n
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340223_a_341552]
-
gândesc nici că sufletul meu ar putea sta în veșnicii mereu. Nu mi-aș dori Nu mi-aș dori ca tânăr iar să fiu și toate câte știu să nu le știu, luând întreaga viață de la capăt și retrăindu-i zbuciumul intens ce-a fost de multe ori fără de sens și-obositor de-atât năvalnic treapăt. Nu mi-aș dori să retrăiesc ce-a fost mai mult fără de rost,decât cu rost, să-ndur și resemnat să stau de-o parte
NU MĂ GÂNDESC NU MI-AŞ DORI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340251_a_341580]
-
2016 Toate Articolele Autorului Nu trăiesc fantezist, dar mă lupt să exist- Sunt că o unică frunză, tristă, și verde, Înfloresc sorii pe chipul meu sufletist, Pentru lumea ce numai astfel mă vede. În cetatea cuvântului, pana mi-e suflet, Zbuciumul timpului vrând să-l aștearnă, În uniri cu poeții, merg prin spirit și cuget Pe cărări nesfârșite spre tata și mama. Vouă, rânduri alese din miezul iubirii, Mă închin pentru zelul și farmecul meu, Nu e alta magie, decât cea
O, DOAMNE, CINE TE PIERDE... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340479_a_341808]