1,973 matches
-
a renunțat la ce i se oferea cu ușile deschise acasă și a voiajat într-o țară străină, cu oameni necunoscuți, cu o cultură diferită. Rămâneau în România prietenii dragi. După plecarea ei, Dan Spătaru avea să sufere, eliberându-și zbuciumul sufletesc în melodia zadarnică, „Te-așteptă un om”! Dar nu numai el. O pierdeau și prietenele sale cele mai apropiate, Anca Agemolu, Anda Călugăreanu, Lili Bulaesi... „Dan Spătaru a fost un prieten drag, un om integru, demn, dotat cu înalte
POMPILIA STOIAN. BRAŢELE DE ÎMBRĂŢIŞAT ALE PRIETENULUI DRAG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1415811863.html [Corola-blog/BlogPost/379369_a_380698]
-
meu. De la o vreme De la o vreme dăltuiesc idei și mă încântă-albastrele scântei când pătimaș mă risipesc, mă dărui, dau tot ce au mai bun toți nervii mei, ce-s încordați mai mult ca de-obicei știind că-n acest zbucium lin mă nărui. De la o vreme n-am niciun tipar și uneori greșesc,dar nu repar, după cum simt sparg uși,croiesc ferestre și încă sper c-am să primesc în dar aripile cu care să apar pe cerul împlinirii,fără
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1442858561.html [Corola-blog/BlogPost/373782_a_375111]
-
cenușii ce-mi umbresc privirea apasă umerii crestează spatele Stăm iubite la rand - un rând format din culorile de abur și clipele amanetate Luptăm pe un pământ căruia îi aparținem Atunci de ce fugim de el? PĂMÂNTUL - ETERUL PRIVIT DIN CER Zbuciumul nostru (zadarnic) e doar un act pierdut când de fapt finalul e aceeași singurătate aceiași muguri aceleași frunze aceeași speranța Același pământ. TOAMNĂ, MUGURII ADORM În urma noastră simt mirosul crizantemelor arse de brumă (lacrimi sticlesc pe pervaze) Foșnetul frunzelor pe
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 by http://confluente.ro/Luminita_amarie_versuri_de_luminita_amarie_1369341760.html [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > DOAR UNIȚI VOM SALVA ȚARA! Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1276 din 29 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Ștefan dat-a demnitate neamului de moldovean. Cu barda înfăptuit-a Mihai, unirea de neam. Ani de zbucium,de teroare bântuit-a România. Cu pacte și cu tratate,ne-a fost amputată glia. S-au sacrificat martirii,demnitatea ne-au redat-o, Dar îmbătați cu iluzii,răului,noi am predat-o. Am vrut continuitate în reformă și schimbări
DOAR UNIŢI VOM SALVA ȚARA! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 by http://confluente.ro/Gabriela_zidaru_1404075503.html [Corola-blog/BlogPost/343036_a_344365]
-
și-atunci spre casă îmbogățit, cum se-ntâmpla an de an. Și-a crescut umbra și blândețea firii sub oblăduirea bunicilor, uitând o vreme de rostul ploconului aceluia... * În dimineața albă și rece i se păru că deșteptătorul sună a zbucium, nu ca-n alte dăți... Zorit își trecuse mâna pe fața care se cerea grabnic a fi rasă și împrospătată după un somn agitat. Un vis rău îl tulburase... glasuri cunoscute îi șoptiseră vorbe de despărțire, brațe calde îl cuprinseseră
LINGURA, CANA ŞI SĂCĂTEUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1460271140.html [Corola-blog/BlogPost/381967_a_383296]
-
ESTE VIE Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului SI TOAMNA ESTE VIE M-am furișat prin pâcla zorilor în toamnă, Să îi cobor viclean în sânu-i eu visam, Să-i aflu zbuciumul nebun din suflet Și să ascund profund, amarul ce-l aveam. M-am cățărat pe frunzele-i golașe Și m-am prelins în sânu-i uscat și ruginiu, Dar m-au secat fiori de iad și gheață, Simțindu-i inima bătând
ȘI TOAMNA ESTE VIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1474453986.html [Corola-blog/BlogPost/384398_a_385727]
-
le întinse soției. -Ia-le! Nu mai am nevoie de ele. Nu mă mai întorc. Niciodată! C'est fini la comedie! -Unde pleci? Ți-am greșit, eu, cu ceva... vreodată? -Tocmai, că nu mi-ai greșit. Vreau o altă viață, cu zbucium. M-am săturat, prea multă liniște în casa asta. Vreau să iubesc cu toată puterea pe care o mai am. Tu n-ai ce să-mi mai oferi. Îți știu tot corpul, îți știu toate plombele, știu cu ce parfum
CE UNEŞTE DUMNEZEU, NU POATE DESFACE OMUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ce_uneste_dumnezeu_nu_poate_desface_omul_0.html [Corola-blog/BlogPost/356150_a_357479]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > E VREME... Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1918 din 01 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Prielnică mi-e clipa și simțirea De orice gând în care văd Zbuciumul visului neînceput, Urma fericirii intr-o floare-a rămas Pe nisip de deșărtăciune,uitată! Soartă,ai rânduit Să mă încerci și preț Prea mare ți-am plătit, Mult peste puteri m-am ostenit Pentru un dram de pulbere de vise
E VREME... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_docuta_1459506684.html [Corola-blog/BlogPost/375046_a_376375]
-
lucrarea lui Dumnezeu, pentru că nimic nu se întâmplă fără voia Lui Dumnezeu! Va fi avut PF Teoctist multe zile și nopți (o mie?) în cei nouă ani (cifră sacra de trei ori câte trei!), de adâncă frământare, de rugăciune și zbucium interior, perioada când s-a simțit înstrăinat de Dumnezeu. Poate nu întâmplător i s-a dat această trăire, până a avut o revelație: a găsit calea care ducea la împlinirea misiunii sale pe Pământ, si anume întinderea mâinii către conducătorul
PAPA BEATIFICAT ŞI PREA FERICITUL PATRIARH de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 by http://confluente.ro/Papa_beatificat_si_prea_fericitul_patriarh.html [Corola-blog/BlogPost/344243_a_345572]
-
mintea gândul care a născut și a împlinit gestul Anne Mărie Bejliu, 26 mai 2015 sursă imaginii: http://decat-arta.ro/category/contemporary-art/ " Știai că, dacă o pasare colibri da din aripi mai lent de 8 bătăi pe secundă ea moare? Zbuciumul și rapiditatea mișcărilor o țin în viață. Și noi rămânem vii prin fugă. Fugă după și fugă de. Constantă din viețile noastre rămâne rătăcirea perpetua." Referință Bibliografica: gest / Anne Mărie Bejliu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1607, Anul V
GEST de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1432660738.html [Corola-blog/BlogPost/343301_a_344630]
-
Se împlinesc 155 de ani de la Mica Unire. Un prim pas spre constituirea statului român. Cu zbucium, romantism, diplomație și oarece noroc. Privind rațional faptele a fost un proces firesc în contextul Revoluției de la 1848, care descătușase energiile popoarelor europene. Reformele declanșate în multe țări dădeau mari speranțe, tuturor, spre mai bine. Trimiterea feciorilor din Moldova și
De la UNIRE la REUNIRE – Sergiu GĂBUREAC by http://uzp.org.ro/de-la-unire-la-reunire-sergiu-gabureac/ [Corola-blog/BlogPost/93043_a_94335]
-
eu nu mai pot să plâng, nu mai pot. Un gol imens și o durere surdă îmi stă în capul pieptului, și nu pot să nu-mi pun retorica întrebare mereu...la ce bun, la ce bun atât de mult zbucium și pentru ce? Cu siguranță pentru nonsensul vieții, și deodată mă gândesc la cine o fi telefonul ce i l-am dăruit de Crăciun, ca să-l aibă în caz că are nevoie să cheme salvarea, s-au s-o mai sun eu
AMINTIRI ŞI GÂNDURI, DESPRE CEI DE DINCOLO DE NOI. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mariana_dumitrescu_1409821521.html [Corola-blog/BlogPost/376129_a_377458]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > PLOI DE GRÎU Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2263 din 12 martie 2017 Toate Articolele Autorului Orașu-acesta mare, cu prea multe istorii, ce-și spală rufa vesel la malul unui rîu, în zbucium de lăute și ștreanguri iluzorii, prin nunți mistificate sub ploi de-orez și grîu, orașu-acesta mamă și tată vrea să-ți fie cînd te repezi cu viața de rumeguș prin zid, cînd te sfințește cioara, din zbor, pe pălărie, sub
PLOI DE GRÎU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 by http://confluente.ro/dragos_niculescu_1489309313.html [Corola-blog/BlogPost/383069_a_384398]
-
istoriei, dar și ale locurilor natale, locurile copilăriei, adolescenței - timp al devenirii... Volumul se deschide cu - am putea-o numi - artă poetică, poezia intitulată ,, Muzei mele “, în care poetul cere ,, Să-mi plouă-n vers cuvinte dulci”. Frământările interioare, glasul zbuciumului sufletesc transpar în versuri tensionate, în tonalități grave sau calde, jucăușe , pline de patos, iubire, dar și durere față de momentele tragice din istoria Ardealului. Tulburător mesaj al setei de libertate și dreptate pentru poporul român se desprinde din versurile poeziei
MIRCEA GORDAN de MIRCEA GORDAN în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 by http://confluente.ro/Mircea_Gordan.html [Corola-blog/BlogPost/346096_a_347425]
-
Se cântă Simfonia pastorală... Micheru le atrase atenția asupra celei de a doua părți unde orchestra imita sunetul privighetorii, apoi cucul și pitpalacul; totul aici era urzit din cântecul și freamătul naturii de la țară, la care se adăuga propriul lui zbucium sufletesc. -Beethoven, domnilor, recreează lumea amintirilor...-le șopti Micheru, căutând să fie cât mai scurt în explicații, pentru a nu deranja auditoriul. Sunetele se jucau nestingherite prin marea sală, fugeau parcă unele după altele și se spărgeau de pereți, aruncate
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398513630.html [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
aceleași sentimente, dar și le stăpânea. „Din durerea lumii s-ar naște fluvii de lacrimi.” -gândi el și se întrebă dacă nu cumva apa pe pământ s-a născut din lacrimile omenirii, dacă nu cumva ploaia este durerea cerului sau zbuciumul Universului, dacă nu cumva roua este durerea nopții, învinsă de triumful luminii... Cântase și Veronica Beethoven la pian, dar niciodată nu atinsese perfecțiunea orchestrei aulice, sonurile plângeau, se tânguiau asemenea unui suflet în zbucium; aici părea o furtună dezlănțuită, aci
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398513630.html [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
cumva ploaia este durerea cerului sau zbuciumul Universului, dacă nu cumva roua este durerea nopții, învinsă de triumful luminii... Cântase și Veronica Beethoven la pian, dar niciodată nu atinsese perfecțiunea orchestrei aulice, sonurile plângeau, se tânguiau asemenea unui suflet în zbucium; aici părea o furtună dezlănțuită, aci o zi feerică în care domnește atotputernicul soare peste o eternă primăvară. Scurte intermezzouri curgeau parcă ca susurul unei ape sau dansau feeric ca niște roiuri de fluturi într-o nuntire celestă.... -Doamneee,grăi
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398513630.html [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
implacabil, în chingile lor, destinele eroilor: Arhitema (Cunoașterea de sine) și două arhipersonaje (Iubirea și Moartea - Eros și Thanatos). De pe acest palier, ca de la o amețitoare înălțime, ochiul atent al cititorului deslușește, pe întinsul platou, confuz și frământat, al Samsarei, zbuciumul personajelor, strivite de suferință, după ce au cunoscut, câteva clipe doar, și gustul fericirii. Astfel, eroii, aidoma unor diamante brute, sunt șlefuiți, cu necruțare, de cei doi iscusiți meșteri ( Fericirea și Suferința), ajungând, eventual, să priceapă, cât de cât, în cele
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1425959893.html [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
frumuseții,/ ALTEORI... Doar zărit, părăsit precum «Briza Tristeții»./ Așa că, de mai trece noaptea moartea pe la mine,/ Spre dimineață nu mă mai supun! Poetul, mereu în căutarea formei, a expresiei rafinate, profunde, știe că ”Mesajul ei nu minte!/ Se simte,... dincolo de zbuciumul de teamă,/ Ce stă în bănuiala unei umbre ce ne cheamă / Să recitim iar printre rândurile filei proaspăt scrise,/ Pe care-ai însemnat-o-n clipa-n care m-ai născut... cu vise,/ Decis-a mi-le da aici.../ în
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/valentina_becart_1479591868.html [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
sunt aici strigam în urmă necoaptă ca o vestală răzvrătită/ degetele tale mi-ar atinge respirația/ din secunda fără cătușe/ pădurea îngropată într-un munte/ și-ar speria singură liliecii” Pentru a putea pătrunde în adâncul sufletului poetic, acolo unde zbuciumul trăirilor poate declanșa un vulcan... e nevoie de o deschidere, de o confesiune. ”Am lăsat deschisă / ușa sufletului meu”... ne spune poetul Gabriel Todică care ne invită în laboratorul unde are loc ”arderea” poetică, frământările sufletești, de multe ori, pline
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/valentina_becart_1479591868.html [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
profunde, curate, dătătoare de sens. În eseuri, țesute din ”lumină și dăruire”, în care emoția lirică se intensifică pe măsură ce trăirile prind aripi spre libertatea de exprimare, - găsim mare parte din frământările poetei, neliniști prinse în ”brățările timpului”, dar, mai ales, zbuciumul unei inimi care mai crede în iubire, dincolo de rătăciri și trădări, iar ochii neobosiți, încrezători” pândesc ivirea zorilor și primăvara visului.” ” Inima rostește în șoaptă o chemare ca o durere continuă. Cine oare n-a simțit că-și dorește, mai
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/valentina_becart_1479591868.html [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
Lasă -mă doar să-ți sărut ochii Dorul meu pârjolește cu jar. Văd departe , acolo în zare Chipul tău la mine privind Vino te rog, cine te-oprește? Floare de tei iubire visând. Și țes în zadar mii de istorii Zbuciumul meu nu are pripas, Floare de tei, blândă speranță Sufletul meu la tine a rămas. Referință Bibliografică: Și dacă nu ai exista tu? / Ana Maria Bocai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1273, Anul IV, 26 iunie 2014. Drepturi de
ŞI DACĂ NU AI EXISTA TU? de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ana_maria_bocai_1403804130.html [Corola-blog/BlogPost/371041_a_372370]
-
o văzuse nici pe stradă de câtva timp. I se părea că e mai frumoasă decât o știa și era elegant îmbrăcată. Privirea i s-a îngustat sub sprâncenele încruntate și amintirile i s-au derulat cu repeziciune pe fondul zbuciumului sufletesc ce-l răvășea. „Te-ai înțolit, f...i morții mă-tii! Pentru cine te-mbraci mișto? Ai tu pe cineva. L-oi fi avut de când erai cu mine... Ah, f...i gâtu’ mă-tii, ți-l tăiam în drum
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_i_6_marian_malciu_1326823158.html [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
și-treabă, dacă tata o să vină;/ Soartă crudă, blestemată!... Inima ta nu suspină?/ Nu se frânge de durere, iar de mine nici că-ți pasă.../ Pentru ce m-ai pedepsit și ești tare nemiloasă?” Sunt sigur că-i veți înțelege zbuciumul din „Doina de jale” a marelui artist, numai când veți citi acest eseu și veți asculta-o de mai multe ori (ca și mine) și o să aflați de ce se zbate sufletul celebrului naist și ochii i se înumezesc atunci când o
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_1406474443.html [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
dialogului, surprinzând uneori interlocutorul cu câte o întrebare, invitându-l prin formularea întrebării la un răspuns sincer, care ar fi rămas ascuns poate în străfundurile inimii, determinându-l să-și deschidă sufletul, întocmai ca la o spovedanie, inclusiv despre zbaterile, zbuciumul lor sufletesc, lupta cu patimile, cu atracțiile lumii dezlănțuite, despre războiul nevăzut petrecut acolo în adâncul ființei. Spovedania stareților! Pentru noi, poporul ortodox care trebuie să știm măcar o parte din greutățile cu care se confruntă cei implicați în ridicarea
SPOVEDANIA STAREŢILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Spovedania_staretilor_elena_armenescu_1327487462.html [Corola-blog/BlogPost/360627_a_361956]