1,107 matches
-
istorie. IQ-ul unui popor depinde de atitudinea lui față de propriile valori. Istoria nu a dus niciodată lipsă de killeri culturali. Multe dintre popoarele mici nu sunt decât cobaii istoriei. Dictatorii au vrut să democratizeze lumea prin soluții totale. Popoarele zbuciumate istoric le-a intrat prudența în zestrea genetică. Interpretăm ca niște cabotini sufletul bietului român torturat de istorie. Memoria coagulează o națiune. Și lumea contemporană face piramide. Dar din capete. Orice tranziție este destinată ascensiunii persoanelor secundare. În epocile confuze
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a prezentat. Cei ce cu răbdare cartea vor discerne, Descoperi-vor adevăruri și învățături eterne. Frânturi de viată În orele târzii din miez de noapte, Când vraja somnului se lasă așteptată, Încerc să țes din firele-ncurcate, Frânturi din existențami zbuciumată. Deșir mereu același ghem de amintiri, Până când geană de geană se lipește, Sperând să mai găsesc măcar un fir Spre o-ntâmplare ce-abia mai licărește. Dar anii din clepsidra vieții se împuținează Căci timpul aleargă bezmetic, neîncetat... Memoria-mi
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
i-aș aduce la cunoștință că eu am avut o copilărie care încă mă doare. Oana își plecă ochii înlăcrimați. -Nu te mai gândi la trecut. -îmi doresc atât de mult Oana! și chipul lui deveni mai destins. Acest capitol zbuciumat care demult s-a încheiat, dacă aș putea l-aș șterge din mintea mea, dar încă este viu. De aceea iubita mea, îmi doresc atât de mult să avem un copil, să-i pot oferi toată dragostea mea, ceea ce mie
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
30-40 de minute de meditație profundă și neîntreruptă pot face creierul să se simtă mai odihnit decât mai multe ore de somn, fac spiritul să fie la fel de clar și de luminos ca un răsărit de soare fără nori, și oceanul zbuciumat al minții să fie tot atât de senin și de calm precum un lac de munte într-o zi fără vânt. Doar o minte limpede și calmă poate servi drept oglindă interioară care să reflecte adevărurile eterne ale filozofiei taoiste. Nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
până ajung să se verse în mare, unde se înfruntă zgomotos cu izbirea valurilor de apele lor și de țărmuri; sau al vânturilor care se năpustesc peste o pădure, vuiesc în coroanele arborilor și le rup cu trosnete mari crengile zbuciumate, sau care, când ard păduri și orașe, le ațâță și le întețesc flăcările, arborii și casele se prăbușesc tunând, iar vântul trece și răscolește marea, izbind o cu tunete de țărmuri; iar ciocnirea armelor între ele pare ca, auzit de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
a Tesaliei numită în epopee Helada. Era fiul lui Amintor, care venise în Tesalia din cetatea beoțiană Eleon, după ce aceasta fusese cucerită de Autolicos, bunicul după mamă al lui Odiseu. Datorită acestui tată al său, Foinix a avut o tinerețe zbuciumată. Amintor, însurat și avându-l de fiu pe Foinix, acum în prima lui tinerețe, s-a îndrăgostit de o altă femeie. Mama lui Foinix l-a rugat pe fiul ei să se bucure el cel dintâi de femeia aceea, ca
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
până ajung să se verse în mare, unde se înfruntă zgomotos cu izbirea valurilor de apele lor și de țărmuri; sau al vânturilor care se năpustesc peste o pădure, vuiesc în coroanele arborilor și le rup cu trosnete mari crengile zbuciumate, sau care, când ard păduri și orașe, le ațâță și le întețesc flăcările, arborii și casele se prăbușesc tunând, iar vântul trece și răscolește marea, izbind o cu tunete de țărmuri; iar ciocnirea armelor între ele pare ca, auzit de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
a Tesaliei numită în epopee Helada. Era fiul lui Amintor, care venise în Tesalia din cetatea beoțiană Eleon, după ce aceasta fusese cucerită de Autolicos, bunicul după mamă al lui Odiseu. Datorită acestui tată al său, Foinix a avut o tinerețe zbuciumată. Amintor, însurat și avându-l de fiu pe Foinix, acum în prima lui tinerețe, s-a îndrăgostit de o altă femeie. Mama lui Foinix l-a rugat pe fiul ei să se bucure el cel dintâi de femeia aceea, ca
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în frecvența citatelor și a topoi-lor greco-latini, caracterul aproape memorialistic al multor pasaje referitoare la situația românilor exilați din Paris. Captivantul roman în care "N.I. Herescu relatează fapte autentice, inventând situații și personaje"55, ipostaziază erosul și thanatosul în contextul zbuciumat al exilului, oferindu-ne o cronică vie a anului 1957, prin surprinderea "vieților paralele" duse de emigranții deposedați tragic de identitate și cei din lumea liberă, de la care se așteaptă zadarnic un ajutor prin fapte și nu prin discursuri, rezoluții
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la trecerea Bahluiului, lățindu-se la vederea Bisericii Sf. Gheorghe, aflată în apropierea Curții. Domnul descălecă și păși în întunecimea sălii tronului, luminată, sporadic, de lampioanele aduse cu multă trudă de la Veneția, loc de surghiun al tinereții sale mult prea zbuciumate. Vodă se închină la icoana Sf. Gheorghe, purtătorul de biruință, mulțumind pentru darurile aduse. Apoi, porunci logofătuluiDumitrașcu să vestească aprozii începerea Divanului. Lângă domn, Radu diacul, un tânăr înalt, cu nasul coroiat și ochi pătrunzători, însemna, cu slove meșteșugite, deprinse
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
fi rămas. Dar eu, crede-mă, n-am mai știut nimic și te iubeam din tot sufletul. Acum, sunt departe de noaptea aceea. Când o privesc, mi-apare strălucitoare, minunată... Dar nopțile ce i-au urmat parcă le simt albe, zbuciumate. Doamne, cât te iubeam... Tu ai fost un egoist. Ai văzut că nu se poate totul (oh, dac-ai ști că nu din vina mea) și ți-ai văzut de treabă. Nu te acuz. Așa sunt bărbații când dau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ornat cu lanțuri de hârtie colorată, coborau lămpi cu site de mătase, închise în cilindri de sticlă, și împrăștiind o lumină albă, de gaz aerian. Cânta țiganca și Marcu părea că nici n-o aude, cu toate că tot cartierul cunoștea dragostea zbuciumată a nefericitului bărbier pentru femeia asta măruntă și slabă cu glasul hodorogit. Nici nu golisem întâiul pahar și Marcu răsturnase o enormă cantitate de alcool pe beregata lui jucăușă. Se ridica apoi, pornind cu picioarele crăcănate spre țiganca amuțită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dumnezeu, fără gât. Părul castaniu îi acoperea o bună parte a frunții, sub care ochii de un albastru pur cercetau întrebători și mirați. Acolo, în raiul Tirolului, trântiți în fânul proaspăt cosit, Alfons Petzold mi-a vorbit despre viața lui zbuciumată. Scăpat, după cele patru clase primare de sub tirania dascălilor, el cutreieră „Otakring-ul” vienez, acel sector de ucigătoare sărăcie în care acum câțiva ani încă, femei și copii, hămesiți de foame, se strecurau de-a lungul clădirilor negre cu aspect de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
om. Da, pencă acum nema ciolan dă pă urma minciunirilor, dacă aș glisa ca la o balegă amărâtă de contribuabil, tre să mă crezi că-ți zugrăvesc cu bidineaua a mai abanoasă panarama care-o Înfățișază câmpu la un observator zbuciumat, la ora când amurgu să perde pân miriști, dă la miazma aproape fetidă care o puțeau porcii decedați fără număr. Împrofitându-mă dă frigu care-ți crăpa buricu, la care mai pune și costumu dă pânză de in fără laibăr, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Îi tot furnizai droguri puternice... După ce zice Paula Hamilton, era un laborator ambulant. — Charles... Crawford mă luă frățește de umeri, dar o parte din mine se aștepta să mă apuce de mijloc și să mă azvîrle peste parapet În apa zbuciumată. — Trebuie să Înțelegi cum e cu Estrella de Mar, continuă el. Da, i-am dat droguri - voiam s-o eliberăm de clinicile alea Îngrozitoare de pe dealuri, de oamenii În halate albe care știu ei mai bine ce și cum. Bibi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
forme vii decât cu desene! într-adevăr, Bobo o văzuse cu alți ochi. Și era fascinat. Cu timpul, revăzând-o de câteva ori, se îndrăgostise de-a binelea de ea. Nu era o dragoste abstractă și platonică, pentru o minte zbuciumată și un roman nescris. Era în primul rând o dragoste trupească. O cercetase cu atenție, cu privirea lui furișată pe sub pleoapele pe jumătate căzute, ca pe un model dintr-un studiu de desen. Clara avea un corp bine proporționat și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vreme, zău așa! Pur și sim plu ai dispărut din senin și dusă ai fost... De ce oare? O privi întrebătoare pe Clara, care înghiți în sec și trase adânc din țigară, învăluindu-se cu fumul ocrotitor. — Eram și eu mai zbuciumată, rosti Clara într un târziu. Nu suportam micile tale bârfe cu fetele și jocurile tale nebuloase pe care le născoceai cu prietena aia a ta care mă considera o to cilară... Oare chiar așa eram, Georgi? Tu cum mă vedeai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mizeri nu ne-a metamorfozat În comuniști. De fapt, chiar dacă, tot aducându-le În discuție, aceste chestiuni ajunseseră să ne preocupe cu adevărat, nici unul dintre noi nu suferise vreo transformare radicală. Poate doar eu, Însă eu eram oricum un tip zbuciumat. Ceea ce ne interesa de fapt era să fim originali. Iar ideile eco-stângii, filantropia și anarhia nu ne captivau decât În măsura În care rămâneau puțin vehiculate În spațiul public. Fiindcă noi ne asumaserăm rolul de a le propaga În masse. Massele inconștiente, prostite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
umărul dezgolit al mult râvnitei. Ca să-i șoptesc la ureche toate tâmpeniile pe care i le Înșira negrul. Ca să fiu mai limpede: traduceam chiar numai tâmpeniile, doar frazele În privința cărora eram sigur că nu-și vor găsi ecou În suflețelul zbuciumat al stripteuzei. Aș vrea să te cunosc mai bine, ai un corp minunat, mergi cumva la sală? Când Îi ieșea Însă bietului Alexi ceva mai acătării din gură, traducerea mea se punea de-a curmezișul solidarizării rasiale. Dacă-i spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
SE RIDICĂ UNELE ÎNTREBĂRI Au fost câteva săptămâni În care n-am mai știut care e locul meu În Celebrul animal. Eșecul amoros s-a suprapus cu un neașteptat impuls de a face bilanțul. Oare realizaserăm ceva În lunile acestea zbuciumate? Cât de acoperită era miza cu care Începuserăm jocul În ianuarie? Schimbaserăm oare ceva În jurul nostru, În noi, membrii, se schimbase ceva? Și dacă tot mă gândeam la membri și la membre, mă gândeam și la mădulare. Cele ale micii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
un caz o perioadă despre care ai dori să-ți mai aduci aminte, spune bărbatul cu voce tremurată. Și asta nu neapărat din pricina vârstei, cât a emoțiilor care-l năpădesc atunci când, cu fruntea sprijinită în palmă, rememorează momentele unor timpuri zbuciumate și tragice pe care și le dorea de mult timp trecute în uitare. Partea I Foștii colegi de la Arhitectură îl descriau pe Marius Rădulescu ca fiind expresia vie a dictonului latin mens sana in corpore sano5. Sportiv desăvârșit, practicase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la 20 iulie, a murit datorită loviturilor primite în timpul anchetei. De atunci, în fiecare an, pe aceeași dată, întotdeauna îi fac pomenirea. Parcă mai auzea și acum în urechi ecoul cuvintelor lui Caraiman ce arătau durerea și mâhnirea unui suflet zbuciumat. Nu l-a întrebat nimic. De altfel, ce ar mai fi fost de spus? A picurat câțiva stropi de vin pe dușumea murmurând "Să-i fie țărâna ușoară" pentru odihna sufletului răposatei. Sub un felinar orb, doi îndrăgostiți se sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că voi face orice pentru a salva copiii. În urechi aude un "Te iubesc" abia șoptit, apoi buzele vinete ale fetei se deschid într-un surâs chinuit. O respirație ușoară ca un fâlfâit de aripi îngerești mărturisește ușurarea unui suflet zbuciumat care acum se liniștește, odată ce auzise ceea ce dorise atât de mult să audă. Smaranda are ochii ațintiți asupra lui dar nu îl mai vede. Vălul rece al morții înghețase lumina lor iubitoare. Marius se apleacă deasupra ei, îi închide pleoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-i Germania? Unde se-așează? Eu nu știu s-o aflu/ Căci unde începe ce-i doct, încetează politicul. Xenii, "Imperiul german", 95). Născut în 1927, la Danzig (acum Gdansk, Polonia), Grass a avut parte de toate încercările și întunecimile zbuciumatului secol trecut. La Danzig s-a întors deseori în romanele sale (vezi Toba de tinichea, 1959, text de referință pentru realismul magic european, dar care după apariția Cepei decojite nu pare decât o umbră palidă a ritmurilor evocate). Nuvelele Katz
Goethe Și Grass by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/8665_a_9990]
-
rațională nu și l-ar dori repetat astăzi, așa Încât lucrări precum: Complot jidano-francmasonic Împotriva neamului românesc, 1924; Jidanii și alcoolismul, 1927; Desfrâul jidanilor, 1928 și Degenerarea rasei jidănești, 1928; ca și articolele publicate În Apărarea Națională, trebuie Încadrate acelei epoci zbuciumate. Însuși Paulescu declara cu convingere la 23 Martie 1924 În depoziția sa În fața Curții cu Jurați la procesul complotului studențesc Împotriva guvernului „În România nu există antisemitism nativ, scop În sine, din ură de rasă sau ură de religie. În
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]