1,010 matches
-
umbră, unde corpul Deliei răspândea căldură. Dogorea. Dragoș se aplecă să ia o îmbucătură cu furculița. Dacă râdeau cu toții, n-aveau decât. Dragoș! Fata de pe placa de patefon cânta cu glas cristalin, în ritm amețitor cascade de triluri argintii. Zburda. Zburda peste tot, peste șotroane desenate cu creta pe cenușiul asfaltului și fustița se umfla de aer când ateriza pe pătratele de cretă. Lăsați-l, doamnă, spuse Delia încercând să-și ascundă stânjeneala. Nu mă deranjează. Dar, Delia, o să-ți păteze
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
depinde de prezența de spirit a ta, și a oamenilor de lângă tine. Dar, trebuie să mai ai în vedere un lucru: și inamicul gândește”... Locomotiva gâfâia amarnic urcând panta ce o avea în față. Ajunsă pe platou, a început să zburde cu chelălăit de roți și frâne. Locotenentul Făgurel a îndepărtat mantaua și a privit pe geamul vagonului. Ziua se îngâna cu noaptea. Totul în jur îi era străin. Nimic nu semăna cu locurile cunoscute de el. Și cunoștea ceva din
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
floarea, se mai mișcă puțin și o învălui pe fetiță într-o mireasmă plăcut mirositoare care o făcu să trăiască un sentiment pe care nu-l mai întâlnise până atunci. Era mai veselă, mai fericită și parcă-i venea să zburde. și din acea clipă ea începu să urmărească ghiocelul din grădina ei până într-o bună zi când observă că începe să se usuce și se face tot mai mic. Fetei îi păru foarte rău că pierduse acea floricică mică
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
i-am cântat în strune. Ba nu, cinci. Prin urmare, nu s-au înecat?!... ― Nu. Așa că n-am pierdut iluziile... despre tine... ― Doamne, ce bine-mi pare! Am să dau cinci acatiste la biserică... ... Am coborât veseli, împăcați, și am zburdat pe străzi bucurîndu-ne de tot ce vedeam, ca doi școlari în vacanță. Apoi am intrat într-un cinematograf ca să vedem pe Greta Garbo în Dama cu Camelii. ― Aimée, ce zid, mergem peste o oră în port? ― Ce-avem de văzut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Mihaela se va întoarce acasă în săptămâna viitoare. III Într-adevăr se întoarse. După o absență de aproape o lună. Zamfira, cum o zări la poartă, coborî fuga în curte s-o întîmpine și să-i ducă valiza cu lucruri. Zburda slujnica de bucurie, ca un câine credincios la vederea stăpânului. Vazînd scena de la fereastră, mă întrebam: cum azi, sâmbătă, trebuia să iasă din spital ― nu poimâine ― luni? Îi dăduse probabil drumul mai devreme cu două zile la stăruința ei. ― Ai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
alergat pe prundul răcoritor și zgomotos de pe malul râului în care se adună în taină o sumedenie de vietăți: peștișori aurii, rațe cu penele de argint, broscuțe fermecate care știu o groază de povești... tu ne dai voie necondiționat să zburdăm pe iarba grasă și moale la atingere, să ne ascundem plini de emoție sub pletele misterioase ale sălciilor care ne păstrează taina în jocul nostru de-a ascunselea; tot tu ești cea care ne dă doar note bune - atunci când alergăm
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
lor ajung la urechiușele lui Andrei. Acesta se trezește și pleacă împreună cu îngerașii într-o poieniță plină de flori la marginea căreia este un lac limpede, pe care plutesc nuferi albi. În mijlocul lacului, înoată un cârd de rățuște fericite. Andrei zburdă și el cu ceilalți îngerași. La un moment dat, apare în poieniță un fel de înger mai mare, îmbrăcat în lumină. Ochii Lui sunt ca de Cer. Oh! E Iisus! Andrei aleargă în întâmpinarea Lui. Iisus îl ia în brațe
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
de doliu și a rugat-o pe maică-sa să-i cumpere o cravată neagră lui Julius. Nu! Pentru nimic În lume a exclamat Susan cea frumoasă. O să mi-l stricați pe bietul Julius. Mi-e destul că-l vad zburdând toată ziua prin grădină. Și tot timpul stă printre servitori. Pentru nimic În lume! Dar pe urmă plecă mirosind foarte frumos a parfum țeapăn și nu se mai Întoarse pînă noaptea tîrziu. Așa se face că pe neașteptate, Julius i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
simt mai bine. Mda, or să mă refacă așa cum eram. Mark Trei. Știi că se vorbește de electroșocuri? Cred... începe Weber. Cred că trebuie să fi înțeles tu greșit. O confuzie. —Mda, eletroșocuri. „Foarte ușoare“, cică. O să plec de aici zburdând de fericire. Nou-nouț. Și n-o să țin minte nimic din ce știu acum. Din ce am reușit să pricep. Se scutură și-l apucă pe Weber de încheietură. — Tocmai de-aia trebuie să vorbesc cu tine. Acum. Cât încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
denselor mulțimi de ntrebări și ecuații... armonii de serafimi, heruvimi, și de sublimi iubitori de certitudini, plenitudini, altitudini... 1967 Actualitate Într-o lume de absurzi suntem muți și suntem surzi; lungi cuțite dacă-ascuți, chiar de vrei, n-ai cum să zburzi, când stăpâni sunt numai ei. N-am ce face, ofu-i greu dar, în taină, Dumnezeu coace zorile și eu simt cum aurorile matematic vin încoace cu toate comorile... Vine libertatea sfântă, mama oricărei virtuți vin cuvinte pentru muți, vine legea
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
noi, lăsând în urmă noi proiecte pe care vânturi imperfecte ni le vor duce la gunoi. N-ai cum să fugi de-această lege inexorabilă și surdă; ce bine e când poți s-alegi dintr-un trecut, un mânz ce zburdă! Și-l iei cu tine... O, copile, de-atâtea ori m-ai înțeles numără-ncet aceste zile ale unui discret cules. 2010 Cu Radu Gyr și cu Ulysse Noi năzuim spre-un paradis posibil pentru fiecare; ce mare este-această
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Tinerețe Au fost clipe de visare, De iubit și de-alinare. Zburdam sprinteni amândoi Când pe deal, când în zăvoi. Îți spuneam povești alese Sub copaci cu frunze dese. Zilele treceau în zbor Și te mângâiam cu dor. Te-am iubit sub clar de lună, Am dus traiul împreună, De-a fost
Tinere?e by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83188_a_84513]
-
de câmpul cel cu flori Unde zburdam adeseori. Mi-e dor de diminețile senine, Când mă plimbam alăturea de tine. Mi-e dor de zilele cu soare Când îți dădeam frumoase lăcrimioare, Mi-e dor de clipele când îmi ieșeai în cale Pe la poienile din vale. Mi-
Mi-e dor by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83189_a_84514]
-
loc, iar un medic militar Înalt, desemnat pentru această misiune, se ridică de la masă, le face semn celor În cauză și, Însoțit de ofițerașul Înfierbîntat, Îi trimite În spatele zidului de saci de ovăz. Lipsesc cam zece minute: cînd reapar, negrii zburdă de fericire, cu chipurile brăzdate de un imens zîmbet de fildeș și se foiesc În jurul ofițerașului ca niște copii zvăpăiați. Aproape că se gudură pe lîngă el, Încearcă să-i sărute mîinile, Îl bat pe umeri cu labele lor mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
văzuse indieni - pentru el era o poveste veche, care nu-l mai impresiona. CÎt despre oamenii lui, se pare că exuberanța ciudată care-i cuprinsese de dimineață nu se stinsese Încă și le adresau indienilor glume obscene și „rîdeau și zburdau ca nebunii“. Totuși, În ziua aceea n-au coborît pe uscat. Spaniolul cel chior era istovit, iar echipajul era epuizat: au mîncat ce mai aveau, niște stafide, brînză, au băut vin și, după ce au pus oameni de strajă, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să scape de acolo cu o fetiță care îl insultase și trădase. Ea se făcu înaltă și stătea, plină de bijuterii, pe un tron, într-o casă foarte veche. își trimisese majordomul cu picioare strîmbe să-l prindă. Micul Thaw zburda din cameră în cameră, trîntind ușile în urma lui, dar sunetul lent, șchiopătat se apropia tot mai mult. în cele din urmă, ajunse la un dulap, nu mai avea pe unde ieși, și strînse cu putere de mîner, încercînd să țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
totul se va termina într-un potop; era foarte sigur. Da, trebuie să mergem cît mai sus posibil, fie numai și pentru priveliște. Pe măsură ce urcau pe micile poteci abrupte, Lanark se simțea din ce în ce mai plin de energie și bucurie. încercă să zburde puțin. — Te-ai însurat, Sandy? — Ușurel, tată. Aș prefera să-mi spui numele complet. Nu, nu sînt însurat. Am o fiică, dacă asta te consolează. — Da! Da! Va fi și ea în vîrful dealului? — Nu, este într-un loc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înduioșat singurătatea în care trăiește, iar vorbele mele i-au plăcut. "Aici nu-mi face concurență nimeni, domnule sculptor, nici măcar copacii sau animalele" a zis el și a râs. Pe măsură ce vorbeam, prindeam și mai mult curaj. Îmi lăsam fantezia să zburde, uimit eu însumi de cât eram de dotat în această privință. ― " Hai să-ți arăt ceva", mi-a zis pe neașteptate Bătrânul. S-a ridicat din fotoliul lui de răchită și a pornit șchiopătând înaintea mea. În coridor, după câțiva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ținea. Doamna Reilly era prea speriată ca să se miște. De ce oare filmele îi făceau întotdeauna pe bărbații pe care îi cunoscuse - domnul Reilly și domnul Robichaux - să fie drăgăstoși? Privea orbește spre ecranul pe care nu o vedea pe Debbie zburdând colorată, ci mai degrabă pe Jean Harlow, în alb și negru, făcând baie. Doamna Reilly se întreba cum ar putea să-și tragă ușor mâna din cea a domnului Robichaux și să iasă pușcă din sală, când Santa strigă: — Ian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
s-ar putea raliza această facilă interacțiunie deoarece personajul acționează în timp real și se comportă într-o manieră similară existenței umane, credibilă. De exemplu, atunci când îi vorbeam calm și într-un mod prietenos lui Fin Fin, acesta putea să zburde prin lumea virtuală a junglei sale, răsplătindu-mă cu un cântecel. Dar atunci când mă adresam răstit și țipând, el ar fi ales să fugă, speriat. Acest aspect i-a influențat comportamentul și Fin Fin devenise precaut înainte să se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
ce? N-auzise niciodată o măsură măcar dintr-un lied de Schubert, nu cunoștea nici măcar cuvîntul „lied“. CÎt despre soprane... Nu văzuse niciodată o femeie goală. Știu tot ce Îi datorez, dar dacă am să continui să-l las să zburde, o să se Întoarcă peste cinci minute cu fotografia clasei lui, dar, ce spun eu, o să vină cu toate fotografiile din vacanțele de vară, aceea În care pozează În vîrful trecătorii Izoard de parcă ar recita monologul lui Hamlet sau aceea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
plecă să se Întâlnească cu Matthew la Columbus Circle. Ziua era destul de răcoroasă, iar Central Park părea ireal, Înghețat sub zăpadă și decorat cu cele 7500 de porți budiste de culoarea șofranului și cu mii de cosițe plisate de nailon zburdând În vânt. În lumina opacă a iernii, materialul portocaliu, vesel, Încălzea parcul Înzăpezit, strălucind ca flăcările pe fundalul copacilor dezgoliți. Aleile erau pline de mulțimea de oameni care veniseră să vadă lucrarea. În acest labirint de porți portocalii și oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
înduioșat singurătatea în care trăiește, iar vorbele mele i-au plăcut. „Aici nu-mi face concurență nimeni, domnule sculptor, nici măcar copacii sau animalele” a zis el și a râs. Pe măsură ce vorbeam, prindeam și mai mult curaj. Îmi lăsam fantezia să zburde, uimit eu însumi de cât eram de dotat în această privință. — „Hai să-ți arăt ceva”, mi-a zis pe neașteptate Bătrânul. S-a ridicat din fotoliul lui de răchită și a pornit șchiopătând înaintea mea. În coridor, după câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
permisă Numai când e slab portarul. Merge uneori pe brânci Și se cațără pe stânci. Sunt și ele tot patine, Chiar dacă nu merg pe gheață; Au cu totul altă față, Ceea ce se vede bine. Pe micuțele-i rotițe Pot să zburde cât poftesc Și băieți, dar și fetițe. Vreau să știu: cum se numesc? E un sport național, Simplu, dar deloc banal: Cu o minge cât un măr, O echipă strânsă păr Și un băț din orice lemn, Nu-ți mai
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
vreme TEXTUL rămînea simplu pretext. Pretext pentru succes de vedete; pretext pentru regisori. Se menținea numai în realitate, slujia la menținerea unei iluzii de verosimil. Se complăcea în mentalitate mic-cooperatistă. Textul era cursă de prins șoareci, nu scenariu, lăsînd să zburde liber fantezia actorului”. Așadar: refuz al mimesis-ului, al comercializării „mic-burgheze”, al încorsetării în convenții rigide. Pe urmele optimismului futurist (v., între altele, entuziasmul pentru „teatrul de varietăți” și marionete), integraliștii pledează pentru o regenerare a artei teatrale („prostituate” de comercialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]