1,495 matches
-
șfichiuit de bici și se auzi un geamăt. Biciul plesni mai departe de câteva ori și când în cele din urmă ceața se mai risipi în bătaia vântului, omul care-și primise pedeapsa zăcea acum chircit pe punte ca o zdreanță. Toți se uitau, numai Velasco se repezi spre el, îl luă în brațe și îi șterse sângele cu propriile sale haine. Apoi, sprijinindu-i trupul, îl coborî în cală. Samuraiul simți o silă nelămurită. Nu loviturile de bici îi provocaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mireasma tare a florilor tropicale. Se furișară din mănăstire fără ca nimeni să bage de seamă. Orașul dormea încă adânc, de parcă ar fi fost mort. La rădăcina unui copac de care erau legați niște măgari, câțiva indieni dormeau răspândiți ca niște zdrențe. Unul dintre ei se trezi și începu să le vorbească într-o limbă de neînțeles. Tecali, Tecali, repetă Nishi oferindu-i omului o cutie de leacuri. Tecali, Tecali. Omul luă cutia și, cine știe de ce, o adulmecă. Vamos, răspunse. Dezlegă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
brăzdată de fulgere. Și eu am mulți oameni pe care trebuie să-i slujesc. Un preot trăiește pe acest pământ ca să slujească pentru mulți, iar nu pentru sine. Mi-am amintit de omul acela cu așchii de lemn înfipte în zdrențele de pe umeri care a venit șovăitor să-l spovedesc în golful Ogatsu. Pentru el și pentru japonezii ca el eram eu menit să slujesc. „Că Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească”, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Caii o luară la pas de-a lungul malului. Din șa, cei doi se uitară înapoi. Adunați la un loc precum o movilă de pământ, indienii încă îi petreceau din priviri. Printre ei se zărea și fostul călugărul îmbrăcat în zdrențe care stătea neclintit sprijinit de soția lui. Trei noiembrie, Chalco. Ne îndreptăm spre Mexico prin aceleași câmpuri sălbatice ca și la dus. Patru noiembrie. Am înnoptat la marginea orașului Mexico. Am trimis un mesager să ceară încuviințare ca să intrăm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aplaudau, „sala” de spectacole răsuna de însuflețirea care i-a cuprins pe toți spectatorii. Iar când bătăile din palme și strigătele de bravo și bis s-au mai potolit, Sorin apare pe scenă. Nu singur. -”L-ați văzut cumva, pe Zdreanță, Cel cu ochii de faianță? E un câine zdrențăros de flocos, Dar e frumos”... Bravo, bravo! Elefănțelul a recitat minunat! se entuziasmează Sorina. Și câte alte poezii mai știe! îl laudă Sorin. Și cântă, și dansează, și știe și glume
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
lăsându-i nuanțe așa de fine, că e o adevărată mângâiere a ochilor. Și bine am zis că seamănă a brocart, căci au aceleași falduri țepene, aceeași îngrămădire de stofă grea și scumpă. Singura notă strălucitoare în tablou e o zdreanță de zăpadă albă care se prăvălește, sfâșiindu-se parcă de fiecare colț de stâncă, printr-o despicătură uriașă, din vârful “omului” aproape de culmea dealurilor care îi ascund temeliile. Ce a mai rămas din tablou, umple-l cu un cer dulce
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
8. Cel ce Mă îndreptățește este aproape: Cine va vorbi împotriva Mea? Să ne înfățișăm împreună!" Cine este potrivnicul Meu? Să înainteze spre Mine!" 9. Iată, Domnul Dumnezeu Mă ajută: cine Mă va osîndi? Într-adevăr, se prefac cu toții în zdrențe ca o haină: molia îi va mînca. 10. Cine dintre voi se teme de Domnul, să asculte glasul Robului Său! Cine umblă în întuneric și n-are lumină, să se încreadă în Numele Domnului, și să se bizuie pe Dumnezeul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
brațele Mele vor judeca popoarele, ostroavele vor nădăjdui în Mine, și se vor încrede în brațul Meu. 6. Ridicați ochii spre cer, și priviți în jos pe pămînt! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pămîntul se va preface în zdrențe ca o haină, și locuitorii lui vor muri ca niște muște, dar mîntuirea Mea va dăinui în veci, și neprihănirea Mea nu va avea sfîrșit. 7. Ascultați-Mă, voi care cunoașteți neprihănirea, popor, care ai în inimă Legea Mea! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
recunoscut, mulțimea l-ar fi sfâșiat pe loc. Dar nimeni n avea acum ochi pentru el. În fruntea alaiului pășeau câteva fete tinere purtând Scaloianul o păpușă meșterită dintr-un băț cu crăcan, modelată din clisă galbenă și înfășată în zdrențe părăsite femeiești. Cu mâinile și picioarele legate, împodobit cu flori, canafi și coji de ouă roșii, Scaloianul zăcea întins într un mic coșciug de șindrilă. În șanțul de la marginea drumului stătea Hepu nebunul satului. în poziție de drepți, cu palma
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cui smuls din cercevea și îi aplica fierbinți pe rană, pentru a-și domoli durerile insuportabile. După șapte ani de trudă, la capătul puterilor, fără sânge în vine și fără lumină în ochi, îl îngrozi pe Patruțâțe dezvelind din niște zdrențe murdare un bulgăre de pilitură de aur năclăită în sânge închegat. Temnicerul își ținu promisiunea. Îl scoase pe Zlota din ocnă în butoiul în care se deșerta murdăria din hârdaiele din celule. Drumul pe jos până în târgul de baștină dură
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să plângeți, nu am ce să vă ofer. Ce bine ar fi fost, să nu fie adevărat, dar se pare că asta ni se pregătește. Deci vă pot adresa îndemnul „Cu Dumnezeu, înainte” (și cu PD-L înapoi)... Dar cu Zdreanță ce-ai avut? Eu cred că în literatură, sau în ceea ce se aseamănă oarecum cu literatura, se întâlnesc cele mai dăunătoare și mai veninoase zerouri, sau hai să le zicem precum contabilii, nu nule, ci nulități. Și precum vorba cântecului
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
avusese grijă în acele vremuri să-i treacă la dos mai pe toți marii poeți și scriitori români, cum ar fi Eminescu (!!!), Blaga, Rebreanu, George Călinescu și impusese în loc pe poetul cizmar Theodor Neculuță (???). Tudor Arghezi a rămas, cu tot cu bătrânul Zdreanță, la Mărțișor ca să se hrănească biblic, doar din sudoarea frunții, să sape pământul, să crească găini și bibilici, iar bani de sare și gaz pentru lampă să-i procure prin vânzarea cireșelor din grădina proprie. Rămâne pentru totdeauna un secret
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
că nu s-a lăsat ucis ca poet de zerourile literare ale vremii de atunci. Păi se știe, că după vreo opt ani de vândut cireșe cu străchinuța și de tras mâța de coadă alături de tovarășii de joacă a lui Zdreanță, Arghezi a bătut palma cu noul regim de atunci. Cel mai mare poet român în viață n-a făcut o simplă negociere personală, ci una de patrimoniu. El, marele poet Tudor Arghezi, a acceptat să scrie și cum voia noul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
să nu mă mai umilească!" Și unul din reproșurile cele mai vehemente pe care i le fac: "Cum ai putut să VEZI în ce hal de disperare eram (căci atunci apărusem pentru cel mai necunoscător în a citi fizionomii o zdreanță) și totuși să te culci cu altul?" Iar alteori, când îmi povestește nefericirea ei lângă celălalt: - Ah! Dacă te-ai fi despărțit de el înainte de întîlnirea noastră.Dacă n-ai fi trecut din brațele lui în ale mele, am mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se împotrivește prea mult; mai este și un al treilea motiv al vorbelor: vreau să o umilesc pe Ioana.) - Un bărbat trebuie să conducă pe femeia lui, s-o povățuiască.Întotdeauna ai fost lipsit de orice autoritate. - Nu ești o zdreanță, te poți administra singură! Poate că am privit dragostea noastră dintr-un punct de vedere romantic. Nu m-am deprins cu ideea că tu nu mă înșeli numai pentru că te împiedec eu să ai ocazia! De-acum înainte voi ști
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
orătăniile scurmând prin arie, șura, cam desfăcută din încheieturi, dar bine burdușită, grajdul și cocina, lipite de construcția principală; puțin mai departe, grădina de zarzavat și, ceva mai larg decât ea, câmpul semănat, cu o sperietoare de ciori învelită în zdrențe, ce veghea în singurătate arătura unde curând avea să încolțească grâul. Pretutindeni domnea liniștea. Nu peste mult, însă, din casă ieși în fugă un câine de rasă incertă, doar un pic mai mare decât un cățel, care, lătrând, se năpusti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și, de la acel reazem nesigur, să treacă la o creangă mai solidă, care, prietenoasă, îl ajută să ajungă la un loc sigur. Ud leoarcă, stors de vlagă, ieși din apă, făcu câțiva pași printre copaci și se prăbuși ca o zdreanță în iarbă. Trebui să treacă o vreme până să-și recapete suflul regulat și doar atunci înțelese cu adevărat că se afla pe același mal de pe care se aruncase în apă. Nu-și putea îngădui prea mult timp de odihnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înconjurat parcă de o mică lume de fantasme. Imediat ce ochii i se obișnuiră cu semiîntunericul, constată că podeaua de pământ bătut și staulele erau încă presărate cu paie, iar pe ele stătea îngrămădită o mică populație de prăpădiți îmbrăcați în zdrențe. Unii dintre ei, care îl recunoscuseră în el, după haine - deși sfâșiate acum - și după felul în care se purta, pe ofițerul roman despre a cărui prezență acolo se aflase în toată tabăra deja de câteva zile, se ridicară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu durerea cetății asediate. O duhoare de gunoaie, fum, sânge și excremente îi primi încă de la colțul străzii. întreaga zonă era ocupată de zeci de corturi, care, mici baracamente, în mijlocul cărora se mișcau figuri spectrale: soldați, călugări, voluntari, copii în zdrențe și femei prinse în tot felul de treburi, dintre care unele își țineau copilașii la sân. Din multe corturi se auzeau vaietele celor suferinzi. Pe un car la care fusese legată o mârțoagă bătrână - era limpede că scăpase de măcelar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
își instala tabăra. Balamber, care nu se ocupa deloc de ea în timpul marșurilor lungi, nu o întreba nimic, dar se obișnuise să o găsească alături de bivuacuri, după cum, la căderea nopții, culcată aproape de locul unde dormea el, învelită uneori în niște zdrențe ale unui cort pe care le folosea și ca manta și pe care le procurase, ca și mocasinii din piele de berbec ce acum îi proteja picioarele, de la vreun războinic din mingan. Nu vorbea mult, nu povestea nimic despre sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
recunoscut, mulțimea l-ar fi sfâșiat pe loc. Dar nimeni n avea acum ochi pentru el. În fruntea alaiului pășeau câteva fete tinere purtând Scaloianul o păpușă meșterită dintr-un băț cu crăcan, modelată din clisă galbenă și înfășată în zdrențe părăsite femeiești. Cu mâinile și picioarele legate, împodobit cu flori, canafi și coji de ouă roșii, Scaloianul zăcea întins într un mic coșciug de șindrilă. În șanțul de la marginea drumului stătea Hepu nebunul satului. în poziție de drepți, cu palma
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cui smuls din cercevea și îi aplica fierbinți pe rană, pentru a-și domoli durerile insuportabile. După șapte ani de trudă, la capătul puterilor, fără sânge în vine și fără lumină în ochi, îl îngrozi pe Patruțâțe dezvelind din niște zdrențe murdare un bulgăre de pilitură de aur năclăită în sânge închegat. Temnicerul își ținu promisiunea. Îl scoase pe Zlota din ocnă în butoiul în care se deșerta murdăria din hârdaiele din celule. Drumul pe jos până în târgul de baștină dură
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fusese Înmormântată și a plecat În sat să-și cumpere rachiu. După care s-a Întors la mormânt și a plâns din nou. Și a tot a plâns așa vreo șase zile În șir, până când n-a mai rămas nici o zdreanță din hainele cu care fusese Înmormântată fosta sa nevastă. „Gol vine omul pe lumea asta, gol se Întoarce În mormânt“, a conchis el. Dar când s-a trezit din beție, s-a dus acasă și-a făcut semnul crucii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Râurile nu erau mai late decât sârma pe care Mașa Își Întindea la uscat rufele În zilele de vară sau iarna, când dădea câte un ger năprasnic. Și parcă nici mai lungi. Iar norii semănau adesea și ei cu niște zdrențe ce se legănau ușor În bătaia vântului sau cu o balie plină de clăbuci, sub care se ascundeau dealuri, munți, câmpii și o mulțime de sate și orașe. Iazurile și acoperișurile caselor sclipeau ca niște oglinjoare În mâinile unor copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
unde omul necăjit Își caută dreptatea se minte, unde să se mai adreseze? Cu vocea sugrumată de indignare reuși să Îngâne o Întrebare la adresa nimănui. „Oare eu sunt nebun și oamenii Își bate joc de mine ori, lumea e o zdreanță iar eu mă distrez În ipostaza unui măscărici...! Procurorul se prefăcu a nu Înțelege meditația. Îi făcu totuși o recomandare. „Dacă aveți timp și bani faceți o excursie În Franța ori În America. Acolo urmează neapărat să consultați un doctor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]