1,274 matches
-
cunoscuse pe această femeie; cu puțin timp În urmă, era Încă vie; acum era moartă. Dar se simțea de parc-ar fi privit totul de la distanță. Răsuci cadavrul. Pe partea stângă costumul era sfîșiat. Văzu o clipă imaginea cărnii roșii zdrobite. Norman se aplecă să o cerceteze. — Un accident? — Nu cred, spuse Beth. — Uite. Ține-o. Norman ridică marginile materialului. Mai multe tăieturi distincte se Întâlneau Într-un punct central. — De fapt, e tăiat Într-un model de stea, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
peretele opus Încât Norman știu imediat că trebuie să fi murit. Când se uită În jos, o văzu plutind În apa ce umplea cu repeziciune camera. Craniul ei avea la spate o tăietură deschisă care lăsa să se vadă materia zdrobită și roșie a creierului. Norman se Întoarse și o rupse la fugă. Apa se prelingea deja peste marginea peretelui despărțitor În momentul când Norman trântea ușa masivă și Învârtea roata de blocare a acesteia. În D nu se mai vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
extenuat, simțind brusc efectul efortului și al Încordării În fiecare fibră a corpului. Se terminase. Criza trecuse. Acum totul avea să fie bine. Își simți corpul mai destins. Calvarul se sfârșise. 12.30 ORE Sângele Încetase să curgă din nasul zdrobit al lui Harry, care acum părea să respire mai regulat, mai ușor. Norman săltă punga de gheață ca să arunce o privire feței lui tumefiate, iar apoi reglă debitul perfuziei intravenoase pe care Beth reușise să i-o aplice după mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
continuat. (Apoi îți deschid cutia toracică.) —După care zdrobesc semințele de pin, pe care le am în punga asta, i-am zis foșnind punga. (Apoi îți iau niște vene de la picior - uită-te pe diagrama asta.) — În final, adaug usturoiul zdrobit și parmezanul, am concluzionat eu. Simplu! (După care te coasem la loc și într-o lună de zile o să mergi pe jos trei kilometri pe zi!) Mama părea să absoarbă toate informațiile astea foarte calm. Trebuie să recunosc că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
văd strângându-i mâna mamei cu cel mai ferm gest de care avusese parte mama în toată viața ei. După care tipul și-a îndreptat atenția spre mine. Cu coada ochiului, am văzut-o pe mama cum își scutura mâna zdrobită și-și inspecta, pe-ascuns, verigheta să vadă dacă nu cumva fusese îndoită în cursul puternicei strângeri de mână. —Ăăăă, bună, am zis eu tulburată și nedumerită. Trecuse multă vreme de când nu mai întâlnisem o asemenea concentrare de masculinitate. — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
gîndești (doar sîntem În luna martie, luna gîndirii, a femeii), că dacă tot trebuie să fie vorba de destine de femei tragice mai bine-ți amintești de Începutul anilor nouăzeci cînd mergeai la cinema cu speranță și plecai cu libidoul zdrobit, după pelicule de mare tonaj precum Tentația sau Nu vreau porno (un titlu ipocrit). Ca să exemplificăm la Întîmplare, schimbînd și perfectul compus cu prezentul pentru paralele inegale cu Efectul razelor , să luăm o astfel de producție, Vanessa, a studiourilor Lisa-Film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
intră pe ușa de la numărul 1. Sugar Ray Coates legat cu cătușe de un scaun și Îmbrăcat Într-o uniformă de pușcărie largă. Înalt, cu ten deschis la culoare, aproape mulatru. Un ochi umflat, Închis. Buze tumefiate și crăpate. Nasul zdrobit, cu suturi la ambele nări. Ed luă cuvîntul: — Se pare că amîndoi am Încasat-o. Coates se uită la el chiorîș, cu o uitătură fioroasă. Ed Îi scoase cătușele și aruncă pe masă țigările și chibriturile. Coates Își dezmorți Încheieturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să fi auzit oferta lui Cathcart, transmisă lui Mick de către frații Englekling. I-a plăcut atît de mult cum sună, Încît l-a trimis pe Van Gelder după Duke. Ce a fost mai departe nu pot să spun. Omul părea zdrobit. — Bravo, Jack, bine lucrat! Vorbesc foarte serios. — Mulțumesc. E pentru prima oară că-mi spui pe numele mic și mă gîdilă plăcut. Ed ridică un meniu de pe masă și Își goli buzunarele sub el. — E miezul nopții și subtilitatea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fost o întâmplare, altfel ar fi lovit mai puternic, nu trebuie să-l lovesc și eu, e beat și habar n-are ce face, nu trebuie să-l lovesc, n-a vrut să facă asta“, pipăindu-și obrazul și buzele zdrobite, simțind un gust sărat, privindu-și degetele mânjite de o șuviță de sânge, uitându-se la bărbatul mic și îndesat și cu ochii tulburi cum îl privește prostit, cu o mână sprijinindu-se în tăblia mesei, peste pata de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pomeniseră că Winshaw Towers intra în posesia lor, deși petreceau acolo cât mai puțin timp posibil. În orice caz, s-a stins și ea la câteva luni după vizita mea; și curând după aceea, Mortimer s-a întors, cu inima zdrobită, să-și trăiască ultimele zile în reședința familială pe care o urâse întotdeauna din tot sufletul. Investigațiile mele au devenit și mai sporadice și deslânate, până când într-o zi au încetat definitiv. Am uitat data exactă, dar a fost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cer să le repete. — O, Doamne. Dacă - vreau să spun când - Își revine, o să aibă mai multe griji decât sănătatea: o să aibă probleme serioase. Din fericire, taximetristul n‑a pățit nimic, doar câteva contuzii, iar Benjamin are un picior complet zdrobit, dar o să se facă bine. Va trebui doar să așteptăm ca Lily să Își revină. Când vii acasă? — Poftim? Încercam Încă să mă obișnuiesc cu ideea că Lily „se vedea“ cu un tip pe care crezusem Întotdeauna că Îl urăște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
patru șoferi, se duseră la fluviu să le ia locul. Sarcina lor era destul de sinistră. În Camberwell, se prăbușise o casă și cei dinăuntru fuseseră loviți de grinzi. Kay a trebuit să ajute un doctor să fixeze atele la picioarele zdrobite ale unei fetițe, și ea urla Într-una ori de cîte ori o atingeau. Într-o altă stradă, mai tîrziu, doi bărbați au fost loviți de un șrapnel; pe deasupra, mai erau și tăiați, de parcă un maniac se năpustise asupra lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În parte responsabilă pentru rănile mele. Și totuși nu părea surprinsă, de parcă se așteptase să aibă loc un asemenea atac. În cazuri de strangulare - rosti ea pe un ton plat, ca Într-o sală de curs -, laringele este aproape Întotdeauna zdrobit. De fapt, e dificil să strangulezi pe cineva pînă la inconștiență fără să-i provoci stricăciuni structurale serioase ale nervilor și ale vaselor de sînge. Ai fost norocos, Charles. Ai leșinat probabil fiindcă te-ai lovit cu capul de podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
podeaua băii. Am simțit un val brusc de afecțiune pentru Frank cînd mi l-am amintit În chip de puști de opt ani lustruind tacîmurile unsuroase din sertarele de la bucătărie. Abia acum eram În stare să recunosc că acea femeie zdrobită și singură probabil că nici nu observa prezența băieților săi și abia dacă era conștientă de sine, după cum se holba În oglinzile din casă de parcă Încerca să-și amintească propria ei imagine. Ciudat, dar pînă și ultimele reziduuri de remușcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mic comision de făcut, Charles. Nu durează mult. Ieși din mașină și inhală pulberea strălucitoare Împrăștiată de valurile care se spărgeau printre blocurile de beton. Încă zăpăcit de manevra care ne scăpase ca prin urechile acului, mi-am privit piciorul zdrobit. Vopseaua galbenă de pe bombeul pantofului meu rima cu crampoanele pantofilor de sport ai lui Crawford, același model pe care-l văzusem imprimat În țărîna Împrăștiată pe balconul lui Frank. Punîndu-și jurnalul streașină la ochi, Crawford privi În zare către carcasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se prefăcuse într-o uriașă încâlcitură de vagoane distruse și fiare contorsionate. Pretutindeni, doar cratere și bălti de sânge. Și cadavre. Multe dintre ele biete mumii carbonizate care mărturisesc modul groaznic în care oamenii muriseră. Femei, copii, bătrâni, tineri, spintecați, zdrobiți, sfâșiați, rupți în bucăți. Deasupra imaginilor halucinante, stăruie copleșitor mirosul unui abator în plină activitate. Apare un subofițer, fără caschetă și centură: Dom' locotenent ... dom' locotenent! Tremură necontrolat, în timp ce încearcă să articuleze coerent: Refugiați ... Basarabia ... acolo ... sub dărâmături! Marius se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scrijeliți de schije, nenumărate tuburi de cartușe trase, încărcătoare, urme de sânge. Pe podea, doi nemți. Unul dintre ei, este întins pe spate cu brațele în lături. Partea stângă a feței nu mai este decât un terci însângerat de oase zdrobite și carne sfâșiată. Celălalt căzuse pe burtă lângă fereastra tăiată în butucii de lemn. Scapă un geamăt de durere printre buzele crispate atunci când un partizan îl întoarce cu piciorul. Halatul de camuflaj este făcut ferfeniță. Pe uniforma încă nouă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a lopeții de infanterie. Dărâmă cu piciorul ușa micului adăpost. Dă nas în nas cu un soldat care tocmai dă să iasă. Înfige oblic muchia ascuțită ca un brici în fruntea neamțului. Sunetul osului spart se aude asemenea unei nuci zdrobite. Fără nici un țipăt, cel lovit cade pe spate, prins în spasme violente. Dâre late, roșiatice, inundă chipul alb ca varul. Aflat lângă telefon, transmisionistul se ridică pe jumătate cu o expresie de totală stupoare pe chip. Nu mai apucă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Mângâie absent coada de lemn a unei grenade pe care o ține la centură. Privirea înregistrează un soldat mort, căzut într-o groapă la marginea drumului. Mă rog, ce mai rămăsese din el. Parcă se bătuseră lupii peste el. Fața zdrobită, pieptul zdrențuit arată albul murdar al coastelor, precum și niște fire subțiri, vene sau nervi. Fusese un suflet viu și toate lucrurile care le-ar fi putut face, au dispărut într-o secundă. Imaginea crudă, reală, a războiului, care niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bage în față. Știau să împingă și să-și facă loc, la o adică te-ar fi călcat în picioare fără să clipească. Își luau rația de orez sau ulei și ieșeau prin mulțimea de brațe. După care plecau acasă zdrobiți, cu ochii în lacrimi și nepoții ținându-se de pungi. La școală, aflam fel de fel de lucruri interesante despre patrie, strămoși și preferințele lor etnice și estetice. Mă trăgeam dintr-un popor de trubaduri pașnici, înzestrat cu vocația lirismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fugi. Nu mai clipeau senini, obraznici, adormiți de somnul obligatoriu al literaturii române. Acum ascultau cu-adevărat, treziți cu forța și enervați la culme. În cele din urmă, clacau. După zece minute de monolog, duelul se încheia: eu, triumfal; studenții, zdrobiți. Smeriți, apatici, plecau privirile în pământ, acolo unde mâinile forfoteau resemnate prin genți și sacoșe cu un conținut incert. Ce-ar fi putut să transporte în bagajele enorme, burtoase, atârnând ca un pește fiert peste picioarele vecinului? Haine? Vreo plapumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
liniștesc. Uram scenele. Prietenii mei aruncau cu cărți, tigăi, cuțite. Ușile erau descentrate, pragurile nu se mai închideau, pereții aveau semne prelungi, ca de zgârieturi. Eu nu suportam certurile, îmi cheltuiau inutil energia și-mi secau mintea. Ieșeam din ele zdrobit, palid, îndrăgostit din nou. „Nimeni poate trăi la aceeași intensitate tot timpul.“ „Ce-i asta, o psihodramă în direct?“, s-a enervat ea, „Lecția de educație motivațională?“ „Nu, doar o observație de bun-simț. Și-apoi, nu știu dacă e chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a ridicat de pe pat și-a fugit în baie, trântind ușa după ea. Dacă ar fi avut CD-player-ul la ea, s-ar fi închis două ore acolo, cu căștile pe urechi. Asculta când Vivaldi, când 3 Doors Down; găseam carcasele zdrobite, cu coperțile ferfeniță. Sau răsfoia frenetic un album Rubens: purcelușii obrajilor o reconfortau, îi dădeau un sentiment de-optimism și exuberanță care îndepărta nevroza. Oricum, era mai bine decât cu portocalele. Intram în baie și mirosea ca-n copilărie, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o competiție eternă, lichidă, secretă, de care mulțimea era ferită cu grijă. Învinșii căpătau și ei ceva: se pomeneau șterși de pe fața Pământului, cu tot ce reprezentau; unii spuneau că și din memorie. Popoare întregi dispăreau cu secolele din istorie, zdrobite, uitate sau intrate în poseseia vreunui Economist al Minții priceput sau doar norocos. Disparițiile și aparițiile astea făceau deliciul concurenților și sporeau miza jocului, înfierbântând mințile și-așa supraâncărcate de marfa amintirilor. Nimeni nu știa de unde pleci și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aduc aminte că acum 30 de ani Rénan ținu o conferință la Sorbona despre "Patrie". Par'că-l văz. [...] In ultimă analiză el se oprește la limbă. Limba hotărăște despre Patrie și Naționalitate. Unul d-ar rămânea dintr-o patrie zdrobită care să-i vorbească limba, și Patria va exista (Delavrancea, 192-, p. 8). Referința la discursul lui Renan și reproducerea argumentului cu privire la centralitatea limbii în determinarea națiunii poartă toate însemnele precarității memoriei. În fapt, Renan se lansează în discursul său
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]