814 matches
-
punea cu regularitate apă proaspătă, fapt ce-l determina să se deplaseze tocmai în spatele grădinii pentru a-și potoli setea din pârâiaș. E drept că, în vremurile bune, adică atunci când ploua pe toată lungimea cursului său, pârâiașul curgea vesel și zglobiu în albia lui curată cu nisip auriu. Uneori, când ploua mai mult, devenea nervos și lovea cu înverșunare în pietrele mai mari din albie, vrând să le înlăture din cale, spumegând de furie. Dar acum era cu totul altceva: albia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
demers artistic îndoielnic, se suprapunea țăcănitul metalic, rece, tăios și neiertător al roților deasupra șinelor de cale ferată, amintindu-ne că suntem cu toții jucăria unui destin unic și implacabil: "da-da, da-da, da-da, da-da"... Dimineața, o rază zglobie de soare s-a furișat fără zgomot prin gemulețul cu gratii și, alarmată, ne-a examinat cu multă atenție și delicatețe fizionomiile, intrigată de absența vizibilă a tonusului vital. Impacientată, parcă voia să ne spună în limbajul nostru omenesc: "Hai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fie frică ? — Frică de ce, Cristi ? De cădere ? De eșec, de ratare ? De moarte, până la urmă ? — De moarte, până la urmă, da, de moarte. Nu e ca și cum ea nu vine până la urmă, prietene. Dar e o mare diferență între cum te prinde. Zglobiu și cu zâmbetul pe buze, făcându-i în ciudă că nici ea nu poate trăi atâta nebunie, sau așteptând-o cuminte, obosit, pe patul bătrâneții ? În fond, aici se diferențiază poveștile oamenilor. Aici se trage linia între eroii care sunt
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
toate obiectele și voinic și frumos. Și atunci a zis dl profesor de matimatică V.Teodoreanu: "rău a făcut directorul vostru când a zis că sunteți țărani obraznici și impertinenți. Voi sunteți băeți vrednici și de, tinereța așa-i, mai zglobie și mai neastâmpărată ". Și cel mai bun profesor a fost el, nu te nota rău dacă nu știai, nu te distrugea. Și când am plecat la Școala normală în clasa I în septembrie în toamna lui 1900, am lăsat acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
oamenii îi mai ziceau Ciobănosu, că era foarte bărbătos. Când am venit acasă de Crăciun, am găsit pe bunica Ancuța, mama mamei mele, foarte slăbită și cu un chic de suflet. Tușea foarte tare și se înădușea. Nu mai era zglobie și veselă, cum am știut-o eu la început, era foarte supărată și ca vai de ea ! Mi-a spus să mă duc pe la ea când voi pleca la școală, la Iași. Și m-am dus, m-a sărutat, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
foarte deștept chiar și fudul și a fost și vicepreședinte al Camerei Deputaților și a fost cununat de Ioan Mitru, fostul director al Școalei Normale "Vasile Lupu "din Iași. Pe soția a doua o chema Marița, era foarte frumoasă și zglobie. Și a avut cu ea 2 băieți, Mihai care s-a împușcat în vara anului 1907 că-i lipseau 200 lei de la casieria Regimentului, băet foarte frumos și cânta foarte frumos și deștept, dar bețiv. Și două fiice Laurența și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
8 scaune Vasile Călugărescu flăcău f. frumos care era vatav, cu fiica Lențuca a notarului Vasile T. Grumăzescu. Fată f. frumoasă, voinică și deșteaptă, care avea atunci 22 ani și eu 20 de ani. Dar azi Lențuca cea frumoasă și zglobie, doarme somnul cel de veci în cimitirul bisericei din Oprișeni. Are 2 ficiori preoți și 1 învățător și 1 factor poștal. A fost măritată cu Vasile Iordăchescu care a fost perceptor fiscal și pe care eu l-am cunoscut din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
nu cer nimic și nu au nimic de oferit, dar care trăiesc și ele, sărăcăcios și cenușiu. Cine însă pricepe sufletul lor, dincolo de cenușiul vieții?! Din gândurile mele mă trezește însă imaginea unor terenuri mari cu porumb peste care cade zglobie apa din furtunele și țevile sistemelor de irigație. Oare așa analizau zona și pelerinii de odinioară? Nu știu. Poate se gândeau la ce au lăsat acasă, cu inima împărțită între locurile natale dragi și locul, caput mundi, al Sf. apostol
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pantofar. Înapoiat din armată și război, la care participase ca pionier genist, la luptele pentru traversarea Tisei și eliberarea Budapestei În 1919, fecior bine făcut, muncitor și tăcut, șusterul Liuca i-a căzut cu tronc Mamei, Saveta Munteanu, o fetișcană zglobie, de nici 16 ani, vrednică și plină de viață. La Înjghebarea tinerei familii cred că o influență favorabilă a avut-o și Bunica Raveca Lenghea, conviețuitoare cu Bunicul rămas văduv, vecină cu mătușa Ana Chisăliță, una dintre surorile Bunicului, pe
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
în grădina, printre flori, a crescut cum rareori vezi, o ciupercă uriașă, tocmai ca ridichea din poveste. Ce minunăție! Florile se minunau, fluturii zburau curioși în jurul ei, neînțelegând cum a putut crește așa de mare! Prichindel și Prichinduța, doi copii zglobii și veseli, au ieșit la joacă-afară și s-au îndreptat spre grădină plină de flori. Am să culeg floricele și-am să-mpletesc o coronița pentru mama, se hotăra Prichinduța. Eu am să alerg după fluturi, e mai hazliu, chiui
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
aceia, albaștri, de muncitor, niște pantaloni largi, nu știu exact materialul, și s-a așezat odată lângă ea, i-a pus, i-a sprijinit ștremelagul pe crac. Ștremeleagul, care în pantalonii aceia largi avea suficientă libertare de mișcare, era destul de zglobiu. Ea s-a retras și l-a privit cu milă. Noroc că era versată, astea mai nefutute se înroșesc, nu știu cum să reacționeze. De atunci nu s-a mai atins de ea și au colaborat eficient în continuare. Apoi ea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
eroine). Iar tânăra fată de general, soră a doi colonei, nepoata altui general faimos În politica acestei țări și a unui medic cu reputație, toți purtând nume din lumea cea mare a Bucureștiului de acum treizeci-patruzeci de ani, jună și zglobie studentă În Litere și la conservator, o prostuță de fată pe care o alintam părintește ( Îmi spunea „tată Beldie!“) sub ochii Înduioșați, de astă dată, ai nevestei mele, m-a sedus și violat, spre rușinea mea că v-o spun
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
orice poftă pentru femei. Stam, prin urmare, În fotoliu și mă minunam ca un adevărat paysan du Danube al lui La Fontaine, când aud șoapte și pași mărunți pe culoar, de unde un stol vesel de fete izbucni pe ușă, săltând zglobiu și așezându-se apoi cerc dinainte-mi. Erau vreo douăzeci de fătuțe, cum le-ar spune ardelenii noștri, care mai de care mai mândre, mai galeșe și mai În pielea goală, unele stând turcește pe jos, altele În picioare, În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
când se ducea în magazie după lemne de foc, pictorul lua și câteva caiete pentru godin. Dar nu-i era ușor. Așa o să facă lumea și cu tablourile mele, își spunea el. Era însă de-ajuns să-și amintească versurile zglobii, tonice, în care hița chița sița mița făceau diri diri bramburița și pe loc îi venea cheful de lucru. Iar când avea chef, să te ții bine, că, deși nu era nebun, picta și douăzeci de tablouri pe zi. Bătrânețea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
animate. Timpul se scurge pe nesimțite și iată-ne intrând pe valea Prahovei. Aici privirile ni se odihnesc peste stâncile golașe sau pe culmile împădurite ale Bucegilor, pe pajiștile înverzite, pe Crucea de pe Caraiman, pe turmele de mioare cu miei zglobii, peste pitoreștile localități, Câmpina, Sinaia, Bușteni, Predeal, Timișul de Sus, etc., până la Brașov. În acest minunat cadru natural mintea și inima, fără să vrem ne zboară spre Creatorul universului. După primele discuții purtate între noi, ne-am dat seama că
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a descoperi Québec-ul și Canada, Jacques Cartier îngenunchează în fața lui Dumnezeu, cerându-i milă și curaj petru a pleca în necunoscut. Cel mai răspândit nume de pe plaja de la Saint-Malo: Kevin. Cel mai sofisticat: Jean-Baptiste. Purtătorul: un gamin de doi-trei ani, zglobiu, cu pantaloni în carouri și șăpcuța de fetru trasă pe o ureche, cam ca moda anilor 30. Tatăl: un tip intello' vag efeminat, care și-a echipat copilul Jean-Baptiste după chipul și asemănarea preocupărilor sale sociale. Mă întreb dacă în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
-o spunându-i, ceva mai coerent, că aș vrea să merg doar până la Iasnaia Poliana. „Nu știu unde stă, dar vorbiți cu tovarășul ambasador, el cunoaște toate persoanele.” Secretara ambasadorului luă imediat legătura cu hotelul unde locuia delegația noastră și îi anunță, zglobie, că „a sosit tovarășul... care e mai mult mort decât viu...”, le explică de ce - „fiindcă nu l-a așteptat nimeni în gară...” -, apoi îl ascultă pe celălalt, hlizindu-se spre mine și făcându-mi semn matern cu degetul, convenind că
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
țării și sărăcirea populației. Deci ce este cu această haită de indivizi dubioși care mișună permanent în preajma mea când merg pe stradă ? Ce vor de la mine? Mergeam pe stradă, aud pași repezi care se apropie în urma mea, văd un individ zglobiu cam la 60 de ani pipăind o bocceluță în mână și îi fac loc să treacă. Mă uit după el, după vreo zece pași umblă din nou la bocceluță și întoarce brusc privirea să vadă ce fac. Mă iau după
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
vor crede că vreau să lovesc în "Monitorul". Nu!Eu nu vreau să lovesc în primul ziar care mi-a publicat un material și care mi-a dat la un moment dat și un premiu. Dar ca pe un copil zglobiu și neastâmpărat, îl trag puțin de urechiușe și îi mai dau o palmă la funduleț, pentru că nu~și dă destulă silință să învețe adevăratul scop al unui ziar. Pentru că acest ziar - prin reprezentanții săi de la vârf; au deturnat de la misiunea
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de-a rostogolul, se desfăcu la gură, pentru că în graba plecării la drum, Domnul cel Mare nu-l legase tocmai cum trebuie, și-l răsturnă. Iar toate darurile I se prăvăliră de-a dreptul în râul ce se se ducea zglobiu și frumos gâlgâitor, la vale. Marele și Bunul nostru Creator, s-a așezat pe un colț de stâncă să-Și revină din sperietură, privind dezolat la risipa ce făcuse. Râul, neștiutor a luat frumos cu el și a dus mai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
a neamului nostru pentru atât amar de vreme de pe panopticul multimilenarei sale istorii, va fi explicată destul de plasic de filologul și istoricul român Sextil Pușcariu care compară poporul român cu-n râu de munte care după ce izvorăște și-și poartă zglobiile și limpezile lui ape la vale o bucată de vreme, deodată trece sub frunziș, găsește o crevasă în munte în care se strecoară și dispare discret, ca să apară mult mai la vale, mai bogat în ape, mai învolburat, dar la fel de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Dode era un om bun și îi lăsa pe toți să pună mîna pe schijă, să o pipăie, dar mai ales pe el, așa că schija era numai bună pentru joacă. Îi plăcea tare de tot să o simtă cum saltă zglobie, acolo, sub piele, ca și cum ar fi fost ceva viu, dar puternic, și cum îi alunecă precum un animăluț abil printre buricele dege telor. Simțea cum freamătă și deodată zvîc ! și nenea Dode rîdea și nu mai putea de plăcere. Joaca
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de acestea, o boabă de rouă. John Wayne Bobbitt se odihnea acum, cu masca de oxigen pe față și cu penisul la locul lui. O minune a chirurgiei moderne. Aparatele piuiau încurajator : „Piu ! Piu ! Piu !“. Punctul luminos de pe ecran plutea zglobiu, executa mici piruete și lăsa în urmă o dîră verzuie. Rezerva de spital în care stătea era bine luminată și aerisită. Oricum, dimineața aceea frumoasă de martie făcea ca toate lucrurile să capete un aer de prospețime. Peste numai un
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
copii și nepoți, aflați peste mări și țări, sunt puținele raze de bucurie care îi luminează, din când în când, sufletul înnegurat. O dragoste cât o viață Așa poate fi definită dragostea lui Dumitru Dascălu pentru Mărioara, adolescenta zveltă și zglobie al cărei chip frumos îi cucerise definitiv inima. Aflat la început de adolescență și de elev normalist, era preocupat, ca și colegii lui, de plimbările în grup, de petrecerile organizate în vacanțe de către liceeni, de aspectul fizic și de îmbrăcăminte
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
e încă albastru, un albastru intens, de sfârșit de vară, cu nori albicioși, transparenți și subțiri. Este o dimineață limpede și răcoroasă. Sălile de clasă sunt goale. Unde sunt elevii? Au uitat că e 15 septembrie? Aud ciripit vesel și zglobiu .Păsările verii. Mai tare și mai tare... Hei, dar nu sunt păsări, sunt elevii! Iată-i, au umplut curtea școlii care până adineauri părea uriașă și acum este, dintr-o dată , neâncăpătoare. Nu sunt singuri, au venit și părinții și bunicii
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]