3,317 matches
-
au avut o valoare neprețuită. Când am părăsit Roma am rămas în corespondență cu el și cam o dată la două luni îi primeam lungile scrisori scrise într-o engleză ciudată, care îmi aducea în minte, plină de vioiciune, conversația lui zgomotoasă, entuziastă și presărată cu nenumărate gesturi. Puțin înainte de a mă duce la Paris, se căsătorise cu o englezoaică și acum se instalase într-un atelier din Montmartre. Nu-l mai văzusem de patru ani și nu-i cunoscusem nevasta. XIX
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
realitate sumbră. E o atmosferă deopotrivă intensă și tragică. În cârciuma în care ședeau Strickland și cu Nichols un pian mecanic răspândea la nesfârșit și foarte tare muzică de dans. De jur împrejurul încăperii oamenii ședeau pe la mese, aici vreo cinci-șase marinari zgomotoși în beția lor, dincolo un grup de soldați, iar la mijloc, înghesuite laolaltă, dansau câteva perechi. Marinarii bărboși cu fețele arse de soare și cu mâini mari și pline de bătături își strângeau tare la piept partenerele. Femeile n-aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
treburile bucătăriei, descoperiră o greșeală pe care o făcuse bucătarul chinez și care-i stârni o izbucnire violentă. Se năpusti asupra acestuia cu un șuvoi de insulte. Chinezul nu se sfii deloc să se apere și se porni o ceartă zgomotoasă. Vorbeau limba locală din care eu nu învățasem decât vreo cinci-șase cuvinte și mi se păru că în curând va fi sfârșitul lumii, atât de vehement se certau. Dar curând făcură pace și Tiaré îi dădu bucătarului o țigară. Amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Aici a trăit Strickland din roadele pământului, venind prea rar la Papeete. În apropiere era un pârâu în care se scălda, iar uneori mai avea și ce pescui. Când venea bancul de pești, băștinașii se îngrămădeau cu sulițele și țipând zgomotos, străpungeau vietățile speriate în graba lor de a ajunge la mare. Uneori Strickland cobora până la recifurile de corali și se întorcea cu un coș de peștișori mici și colorați, pe care Ata îi prăjea în unt de cocos, sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
descrie tăcerea intensă a nopții. În insula mea din arhipelagul Paumotu niciodată nu e liniște deplină cum era aici. Se aud veșnic milioane de animale pe plajă, toți crustaceii ăia care fojgăie de colo până colo și mersul grăbit și zgomotos al crabilor de uscat. Din când în când, pe lagună mai auzeai și câte un pește țâșnind din apă, iar câteodată și vreun plescăit înspăimântător când un rechin întunecat pune toți ceilalți pești pe goană pentru a-și salva viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ieșire. O durere ascuțită Îi cuprinse mâna ce Îl ținea pe bălăior, care Își Înfipsese dinții În carnea lui. Îl izbi violent cu mâna liberă, azvârlindu-l În trepiedul din centrul Încăperii. Vasul cu jăratic se Înclină și se prăbuși zgomotos, răspândind un nor de scântei. Un cor de exclamații de durere se ridică din grupul de mușterii cel mai apropiat, când aceștia fură, loviți din plin de ploaia de foc. Oamenii păreau prinși Într-un dans infernal, În efortul disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de obicei în fața magazinului lui Quentin-Thierry, în vitrina căruia erau aliniate ca întotdeauna cutii cu nituri de toate mărimile lângă capcane pentru cârtițe. Am văzut coborând patru negustori de vite, roșii ca mitrele de cardinal, care își dădeau coate râzând zgomotos după ce udaseră cam mult afacerile pe care le-ncheiaseră; apoi, două văduve care făcuseră drumul până în oraș pentru a vinde câteva lucruri cusute de mână; moș Berthiet, un notar retras din afaceri care venea o dată pe săptămână într-o încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
război și despre sfârșit. Nu mai eram decât noi doi, Mazerulles și cu mine, împreună cu o mică fantomă care ne vizita la fiecare frază rostită. Inspectorul a înțeles că nu mai era nevoie de el. Imbecilul tropăia în spatele nostru, răsuflând zgomotos și repetând „Bine... Foarte bine... Foarte bine“, de parcă ar fi vrut să scape de noi mai repede. Am ieșit din birou împreună cu Mazerulles, fără să-mi iau la revedere de la gulerul tare care puțea a amidon și a parfum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pună ordonanța să-i aducă un fonograf. Îl vedeai petrecând ore întregi la fereastra camerei sale, deschisă în ciuda frigului care nu se mai îmblânzea, fumând trabucuri subțiri ca niște șireturi și punând în funcțiune la fiecare cinci minute aparatul cel zgomotos. Asculta tot timpul același cântec, cu un refren foarte cunoscut, la modă cu câțiva ani în urmă, când încă mai credeam că lumea e eternă și că e de ajuns să ne spunem că suntem fericiți ca să fim cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mișcară puțin, iar pleoapele i se zbătură pentru un moment, sub efectul luminii. Știam bine despre ce voia să vorbească. Ne înțelegeam pefect. — Aș fi primit un răspuns? l-am întrebat, rostind încet cuvintele, cum o făcuse și el. Respiră zgomotos, făcu să răsune în mâna stângă ceasul care atârna la capătul unui lanț de care era agățată o stranie cheiță neagră, apoi se uită în depărtare, către cerul de un albastru superb, dar întoarse din nou ochii spre mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din grădină, mieii și iezii se jucau prin vârfuri, verdele pădurii din satul lui, de acasă, se întindea și aici, peste raiul de după gard, o slujbă întreagă... Cei trei de la masă, Maestrul, Cezarina și Laszlo, mai vârstnicul ei regizor, discută zgomotos, vesel, Loredana se pregătește să treacă din bucătărie spre masa din living, aducând castronul de borș de miel, leușteanul plutind deasupra își amestecă mirosul cu tăriile deja degustate, pe blatul din bucătărie, e pregătit cuptorul electric, rotund și rapid, stăpâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
meu, ce mare și puternic ești, dar și ce tandru... Țintuiește-o! Hai, țintuiește-o! — Sărut-o, pup-o pe doamna, nu mai sta! Un grup a Început să fluiere Pe malul mării și publicul a preluat melodia, intonând-o zgomotos. A urmat un cor indescifrabil, acompaniat de mult tropăit, și apoi o nesfârșită și incoerentă tânguială: „Oh-h-h-h fetițele Trudesc la fabrica de gem Și poate-i foarte bine, Dar nu te crede nime, Căci știm noi FOARTE BINE Că noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
compasiune Îngrozită și veselie gălăgioasă, iar la apropierea lui Phyllis, căreia-i cam căzuse falca delicată, cei doi se frânseră din șale și emiseră uralele colegiului cu voci puternice, răzbătătoare, adăugând la sfârșit numele lui Phyllis. A fost deci ovaționată zgomotos și escortată cu entuziasm În campus, cu o suită formată din vreo cincizeci de flăcăi rurali, În râsetele Înăbușite a sute de Învătăcei și de oaspeți, dintre care jumătate habar n-aveau că era vorba de o farsă, ci credeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
tre’ să fii prusac cu totu’, mai ales cu muierile. La colegiu eram co’ect cu femeile. Nu mai, gata. Și-a subliniat lipsa de scrupule măturând cu un gest larg un flacon de seltzer, care și-a găsit sfârșitul zgomotos pe dușumea, dar Amory nu și-a Întrerupt tirada.) Ca’tă plăcerea unde-o găsești mâine mori. Asta-i filosofia mea de-acu’. Carling a căscat, dar Amory a continuat, strălucitor ca lustruit cu ceară: — Mă mirau unele lucruri - oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mult capul cu Amory, dar acum Își pierduse orice speranță. - Bine, a spus Amory cam nerăbdător, și ce vreți să facem acum? - Să te Îmbraci iute și să-i spui amicei dumitale să nu mai facă atâta tărăboi. Jill suspina zgomotos pe pat, dar, auzind cele spuse, s-a potolit și, luându-și Încruntată hainele, a dispărut În baie. Strecurându-și trupul În B.V.D.-urile lui Alec, Amory și-a spus că situația În care se afla era comică la modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ca prin minune într‑un cadou pentru aniversarea nu știu cărei rude mizerabile, unde am putut să‑i pierd, Dumnezeule (apoi mintea i se luminează și fața i se‑ntunecă) - , tinerii infractori pătrund nepăsători în întunericul unui cartier străin. Curând gâfâiala lor zgomotoasă se pierde printre blocurile de locuințe, fără magazine la parter, unde tot felul de oameni iau masa de seară și devorează știrile din presă. Iar siluetele lor albe, tinere și pline de viață, se pierd printre fațadele cenușii de beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
râdă din toată inima de rătăcirea celei mai bune eleve ale sale, care se va mărita în curând cu un tânăr bogat, deși încă nici nu vrea să audă de măritiș. Uneori, în filmul ăsta, Conny scoate câte un oftat zgomotos care, de altfel, nu se potrivește cu firea ei veselă și lipsită de griji - așa cum trebuie să fie tineretul (seriozitatea vine oricum destul de devreme) - dar suferința din dragoste îi dă și ei bătaie de cap, cum nici nu‑ți vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
brunete vânjoase de maximum două zeci și cinci de ani, de la masa alăturată - e așa de singurică, domnișoara - și‑i face cinste cu o prăjitură Sacher cu multă frișcă și un pahar de vin. Mai târziu o cafeluță. Fata chicotește zgomotos. Ei, frumoasă domnișoară, ce‑ar fi dacă noi doi?... (mai bine‑n doi decât singur!), chiar dacă sunt vătămat, încă mai sunt bărbat, fie și‑ntr‑un picior. Hi‑hi‑hi și ha‑ha‑ha. Fata vine la masa lui tati
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
americană de pe Wall Street, că din America vin blugii și multă muzică mișto și că el o să facă carieră de manager după modelul american. Dar n‑o să neglijeze nici sentimentele și n‑o să devină un carierist rece. Pe aragaz clocotește zgomotos ceva ieftin și urât mirositor. Îngrozită, mașina de scris ia o pauză și se împotmolește apoi definitiv. Hans îi spune mamei că omul trebuie să se elibereze, iar revoltându‑se, poate începe o viață fără constrângeri, după cum spune mereu Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o țintă mai bună. Și, oricum, prin ceea ce mai rămăsese din acoperiș strălucirea lunii lumina mai mult decât suficient ca să văd pe unde calc. Totuși, când am pășit în vestibulul nordic, în ceea ce fusese cândva sala de așteptare, am tras zgomotos de cocoșul Mauserului, pentru a da de știre oricui m-ar fi așteptat că sunt înarmat. În tăcerea stranie, plină de ecouri, acest zgomot răsună mai tare decât o șarjă a cavaleriei prusace. — N-o să ai nevoie de ăla, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ca să te bucuri de ele, atunci ce rost are să le mai faci? Se îndepărtă de perete și ieși din cameră cu mers de prădător. Ce parașută mică, mi-am spus, urmând-o în camera de zi de alături. Ea inspiră zgomotos ca și cum ar fi sorbit dintr-o lingură de supă, și îmi aruncă un alt inel de fum în față. Dacă aș fi putut să-l prind, i l-aș fi înfășurat în jurul gâtului ăluia frumușel. — Oricum, zise ea, nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
condus într-un salon confortabil, cu care nu i-ar fi fost rușine nici unui avocat din Potsdam, și ne-am îndreptat spre o tavă enormă cu băuturi. — Ce doriți să beți, domnilor? Am absolut orice. Becker izbucni într-un râs zgomotos: — Asta e sigur, zise el. Am zâmbit forțat. Becker începea să mă enerveze rău de tot. Am cerut un whisky, iar când Evona mi-a dat paharul, degetele ei reci le-au atins pe-ale mele. Luă o gură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să-mi facă o vizită odată, zise ea. Poate să facă nebunii cu mine oricând vrea. Sau doar un masaj bun. Da, asta e. Spune-i să vină aici pentru un masaj bun. O să i-l fac chiar eu. Râse zgomotos la acest gând și își aprinse o țigară. — O să-i spun, i-am zis, întrebându-mă dacă o s-o fac și întrebându-mă dacă ei chiar îi păsa dacă o voi face sau nu. Iar tu, Emil, n-ai vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
aproape toată ziua, posibil până mâine. Stai cât vrei tu, dar vreau să le spun vestea în seara asta. Așa că vezi dacă nu poți ca măcar capul să i-l prinzi la loc pe umeri până atunci, bine? Deubel căscă zgomotos. — În regulă, inspectore, ai trecut audiția. Rolul bărbatului obosit care are mare nevoie să ajungă în patul său este al tău. Dumnezeu știe că ai muncit din greu ca să-l obții. Cum apar Becker și Korsch, poți merge acasă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
zis, fiecare dintre noi suntem la mâna lui Hitler și el vrea să dea cu noi de pământ. Tanchistul își umplu pipa cu tutun. După ce termină, zâmbi și își ridică sticla: — Atunci să bem pentru pământul care lovește înapoi. Râgâi zgomotos și își aprinse pipa. Norii de fum înțepător care se rostogoleau spre mine precum ceața baltică îmi amintiră de Bruno. Până și mirosul era același cu al amestecului de tutun pe care îl fuma Bruno. — Îl cunoșteai pe Bruno Stahlecker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]