1,189 matches
-
să mă uit? — Nu vezi? Nu vezi... care-i cuvîntul? Odată era un cuvînt anume pentru asta... Rima se uită în direcția degetului său arătător și zise cu răceală: — Te referi la lumina de pe cer? — Zori. Așa se numea odată. Zori. — Nu ți se pare că-i un cuvînt prea sentimental? Deja pălește. Vîntul se potolise. Lanark păși pe trotuar și se aplecă înainte uitîndu-se fix pe fiecare stradă pe rînd, de parcă ar fi dorit să sară pînă la capătul uneia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
camera lui. Nu poate respira, dar se vîră în pat, ia două pastile în formă de glonț și se cufundă imediat în somn. A doua zi dimineață aude vag, de două sau trei ori, pe cineva bătînd în ușă și zorindu-l, dar se scoală în cele din urmă abia la unsprezece. Respiră cu ușurință, dar are mintea amorțită și trupul greoi. A ratat micul dejun, dar ia o cafea și niște pîine prăjită în colțul unui salon imens. Plătește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
120) Elelei! Ce cați în codri, pepeni verzi și stele coapte? De-un copac și p-esta-l leagă și cum merge pe cărare, Iar un om pin întuneric înaintea lui răsare. 27 {EminescuOpVI 28} Bună noapte! - Țam mitale. - Cum te strigă? - Zori - de zi. Ei cumetre Zori - de ziuă, ia oprește-oleacă-aci. (125) Hai și stând de vorb-o țâră - să mâncăm păsat cu lapte, Vin încoa că bate luna - hai la umbră - tot îi noapte. - Omule, ce-mi cați pricină... sunt grăbit... - Ce-atîta
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
codri, pepeni verzi și stele coapte? De-un copac și p-esta-l leagă și cum merge pe cărare, Iar un om pin întuneric înaintea lui răsare. 27 {EminescuOpVI 28} Bună noapte! - Țam mitale. - Cum te strigă? - Zori - de zi. Ei cumetre Zori - de ziuă, ia oprește-oleacă-aci. (125) Hai și stând de vorb-o țâră - să mâncăm păsat cu lapte, Vin încoa că bate luna - hai la umbră - tot îi noapte. - Omule, ce-mi cați pricină... sunt grăbit... - Ce-atîta grabă? Ciorilor! ia nu mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Mult întreb de ceea stea Mai vede-te-oi mândra mea - Că de când, mândruță dragă, Mă luai pin lumea largă, Nici soarele nu se stinge Sufletul meu tot îmi plânge, Nice luna nu răsere Pănă nu suspin cu jele, Nici zorii că nu resăr Până ce suspin de dor. Maică, măiculița mea, Or ce zice ceea stea, Dar eu nu mă voi opri 168 {EminescuOpVI 169} {EminescuOpVI 170} {EminescuOpVI 171} Până nu te-oi întîlni, Și eu mândră nu voi sta Până
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe toți să vie la balul cela, între cari era și Frumoasa lumii. Decât așa era ea* de frumoasă, cât, când a intrat în bal a luminat balul de atâta... să ierți mata. El a început după aceea jocul pîn-în zori de ziuă - unde o-ntins niște mese și s-o pus să joace cărțile. El a făcut toate chipurile ca să joace cu dânsa. El avea noroc și se făcea că nu câștigă, tot ei să-i dee, că nu mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
gândi doar că doresc În lume să mai trăiesc Și ce mi-au fost de plăcut Viața cât am petrecut Tocm-acelea m-au gonit, Toți mi s-au împotrivit. Și vr-un bine De - am gustat Cu ah l-am răscumpărat! Zori răsar și eu sunt treaz, Plec, mă duc, ah, ce năcaz, Frați, prieteni, las dormind, Singur sunt și mor plângând. Doamne, ce lucru cumplit 416 {EminescuOpVI 417} {EminescuOpVI 418} {EminescuOpVI 419} Ca să-mi pierz pe cel iubit. No. 7 O
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Se bâlbâia, ea care era atât de sigură de obicei, și pleca grăbită. Într-o dimineață, am căutat-o la administrație, s-o întreb ce se auzea, totuși, cu proiectul cimitirului. Cu cine trebuia să-l discut? ― Dar cine te zorește, domnule sculptor? și-a pocnit ea palmele. Era a doua oară că-mi răspundea la fel. ― Și dacă plec? am încercat eu. Moașa m-a privit șăgalnic și ironic, țuguindu-și buzele suprasaturate de ruj. ― Nu pleci, domnule sculptor. Ca și cum
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ferit, jenat. Numai Mefista nu m-a ocolit. M-a măsurat liniștită și am invidiat-o pentru calmul ei. Furios și oarecum speriat, am tras concluzia că Arhivarul, când mă lăsase singur, spusese ceva despre mine, deoarece și Aristide, care zorea spre ieșire, m-a anunțat fără nici o altă explicație că renunțase la bustul pe care mă rugase să i-l fac. Altădată, îmi închipuisem că azilul s-ar fi dărâmat ca zidurile Ierihonului fără mine. Acum descopeream că uitasem de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
LUMINAT, APOI A EXAMINAT CU GRIJĂ, ÎN VÂRFUL ANDRELELOR, UN OCHI TRICOTAT DE CARE NU ERA SIGURĂ. RIEUX S-A RIDICAT SĂ-I DEA BOLNAVULUI DE BĂUT, S-A ÎNTORS ȘI S-A AȘEZAT. Câțiva trecători, profitând de acalmie, pășeau zoriți pe trotuar. Zgomotul pașilor descreștea și ei se îndepărtau; pentru întâia oară doctorul și-a dat seama că această noapte plină de oameni care se plimbau târziu și lipsită de sunetele sirenelor ambulanțelor semăna cu cele de altădată. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cuvînt precedat de zero? Ar fi vrut atît de mult să fi publicat mai multe cărți și ar fi adăugat cu dragă inimă cuvîntul „carte“ la lista substantivelor care nu există decît la plural: cărțile s-ar fi adăugat cuvintelor „zori“ și „funeralii“. În orice caz, cu zero, nu făcea nici o socoteală. Nu era singurul care gîndea astfel. Editorul lui era cu siguranță de aceeași părere. Cunoștea editorii: tatăl lui era unul dintre ei. Îi plăcea mult cel al următoarei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ajute mai tîrziu, gîndeam eu, să construiesc scenarii. Povestirile din Evul Mediu nu sînt niciodată plictisitoare. Autorii lor Îl cunoșteau pe Horațiu și adagiul său, semper ad eventum festinat: grăbește-te mereu, aleargă În Întîmpinarea evenimentului, scopului, deznodămîntului. Festino, mă zoresc, mă grăbesc, Îi dau zor. Trebuia s-o cunosc pe fata aceea splendidă și misterioasă. I-aș vesti, precum un alt Înger Gavriil, „Iată, ne vom căsători!“. De cîte zile ar avea nevoie ca să se Îndrăgostească de mine? De cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Se bâlbâia, ea care era atât de sigură de obicei, și pleca grăbită. Într-o dimineață, am căutat-o la administrație, s-o întreb ce se auzea, totuși, cu proiectul cimitirului. Cu cine trebuia să-l discut? Dar cine te zorește, domnule sculptor? și-a pocnit ea palmele. Era a doua oară că-mi răspundea la fel. Și dacă plec? am încercat eu. Moașa m-a privit șăgalnic și ironic, țuguindu-și buzele suprasaturate de ruj. — Nu pleci, domnule sculptor. Ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ferit, jenat. Numai Mefista nu m-a ocolit. M-a măsurat liniștită și am invidiat-o pentru calmul ei. Furios și oarecum speriat, am tras concluzia că Arhivarul, când mă lăsase singur, spusese ceva despre mine, deoarece și Aristide, care zorea spre ieșire, m-a anunțat fără nici o altă explicație că renunțase la bustul pe care mă rugase să i-l fac. Altădată, îmi închipuisem că azilul s-ar fi dărâmat ca zidurile Ierihonului fără mine. Acum descopeream că uitasem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o doream, unde toți Își aduc aminte de felul În care erau pe vremuri, Înainte ca viața, copiii și responsabilitățile să le răpească timpul. Cred că n-aș fi greșit să afirm că toți invitații s-au simțit bine. 11 ... zorii vieții mele au mijit, căci s-a ivit dragostea Christina Rossetti Se aude o bătaie ușoară la ușă, iar eu șoptesc un „Intră“, acordîndu-le un surîs fericit lui Fran și Sally, care intră și suspină adînc, venind imediat lîngă pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Cu cineva cunoscut? Am din nou puterea În mînă. În sfîrșit. Mulțumescu-ți Ție, Doamne. — Doar cu Lisa și niște prieteni de-ai ei, mint eu. Mă rog, tre’ să mă grăbesc. Mulțumesc că ai trecut pe aici, zic și Îl zoresc spre ușă. Mă prăbușesc În prag, privindu-l cum urcă scările. Nu pleca, Îmi vine să urlu. Întoarce-te. Rămîi. Dar nu fac asta. La ultima treaptă, Dan ezită, iar mie mi se oprește inima. Se Întoarce, Îmi zic eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
banii. Primul a citit, al doilea a numărat. - Când vrei să pleci? m-a întrebat taică-meu. - Chiar mâine, i-am răspuns. Cei doi vârstnici au schimbat un semn de înțelegere. - Bine, atunci odihniți-vă, a continuat taică-meu. În zori veți găsi gata pregătit tot ceea ce vă trebuie. Am adormit cu greu, și Gundo m-a întrebat: - Te-ai înhămat la treaba asta din dragoste pentru Rotari sau fiindcă îți dă ghes pofta de răzbunare? M-am întors în culcuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
peste abdominali. Se vede că ești sportivă, comentă el admirativ. Ești tare ca marmura. — Nu joacă, preciză Miria. E doar rezervă. Valentina Închise ochii. Burta Îi era Întinsă ca un bongo. — Grăbește-te că pe la cinci trebuie să plecăm, Îl zori Miria, dispărând În spatele paravanului. Avem meci. — Hei, eu sunt profesionist, se zbârli Axel Rose. Nu mă grăbi, că dacă nu, Îi pot atinge o venă și o las fără sânge. Valentina se Înfioră. Doamne, dă să dureze puțin. Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
corectă, Înghițind În sec. - În sfîrșit, era. În cădere s-a sfărîmat complet, apa de mare și-a spus și ea cuvîntul, dar poate că mai putem căpăta informații de pe cartela SIM. E grabă mare, Franck, preciză ea, așa că Îi zorește-i pe cei de la PS și sună-mă de Îndată ce ai ceva concret. Oricît de fugară fusese, Încruntătura lui Franck nu-i scăpă. - E vreo problemă? - Nu știam că tu ești cea care conduce ancheta, răspunse el prudent. Tocmai voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vei deștepta, nu-ți vei mai aminti de nimic, de nimic... Avu un zîmbet rece. - Există ceva mai rău chiar decît moartea, vei vedea, mult mai rău: s-o pierzi pe femeia pe care o iubești... Lucas nu prea dormise. Zorii abia se iveau cînd deschise ochii. O privi pe Marie. Cu blîndețe și mii de precauții, desprinse brațul cu care-l Înlănțuia și, cu mișcare cît putu mai Înceată, se ridică, apoi izbuti să plece fără s-o trezească. Eforturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mică apelăm la vecina de la pâine, că la ei încă merge toaleta. A luat spațiul de la pâine dom’ Cangurașu, dar încă nu a intrat în lucrare. Zice că vrea să facă o sală de-aia cu Bingo. Dar dacă vă zorește, poate aveți chestia aia cu prostata, mergeți la pâine fără probleme. Spuneți că v-am recomandat eu și doamna Alisa vă primește. - Nu, n-am nevoie... E un tic al meu, așa, de când eram activ. Îmi plăcea nestarea. - Aha... se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
creștini, părinte. Nu se cade, la ultima despărțire... Nu-l lăsă să continue. Popa Băncilă urmărea cum fata veterinarei reușise să scape și alerga cu celelalte după ea spre fundul grădinii. Mai ieșiseră doi bărbați din bucătăria de vară și zoreau și ei. Unul aruncă cu o toporișcă după fugară. O înjura cât îl țineau bojocii. - L-am văzut și eu pe papă, zâmbi popa Băncilă. Când a venit la București, ne-a dus cu autobuzul de la protoierie, de-am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și mai întârzie. Telefonăm maestrului Pârțângău de la tine că... O găsi în dormitor, chircită lângă șifonierul cu ușile larg deschise. Goală, strângea la piept o pălărie crem din ațică. Câteva furnici alergau pe pamblica lată, rozulie. Parcă rătăciseră drumul și zoreau în neștire spre niciunde. Cu bidineaua Ramurile, dese, ale castanilor înalți, dinspre bisericuța de lemn, triau, parcă, razele soarelui. Le lăsau să cadă molșeșite, lipsite de dogoarea vipiei, chiar peste cele cinci cabine ale toaletelor ecologice de pe aleea ducând spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îngăduitor din cap, făcându-i semn aceluia că nu poate, pe moment, să-l asculte, sau să-i adreseze câteva cuvinte de răspuns la salut. De altfel, nu prea erau mulți cei dornici să-l aboredze. Mai toți îl ocoleau, zorind pasul când îl întâlneau. Se temeau parcă să nu fie înghițiți de prozator, pur și simplu devorați dintr-o simplă privire, o ridicare din sprânceană sau dintr-o mișcare mai nervoasă a burții. Cu mulți ani în urmă, înainte de evenimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aici vreodată? Așa cum mă-ntreb chiar și acum când te simt, țepos, rece, încordat, cum ești în clipa asta... Porniră spre orășel. Același drum pe care, de ani și ani, îl făcuse când pleca sau venea spre casă. Când pleca, zorea spre vaporul care avea să-l ducă în drumul lui. Când se întorcea, grăbind spre casele care se desenau în zarea șoselei. Silueta masivă a silozului de tutun. Acum, năruită, clădirea părea că țipă speriată în înserare. Aceleași sălcii, aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]