1,218 matches
-
impresionează prin modernism, dimensiuni și, de ce nu, prin bun gust și bogăție. Văzându-mă înarmat cu aparate, un bătrânel mi-a sugerat să fotografiez mănăstirea de maici și o capelă din cimitir. I-am mulțumit, dar aveam alte planuri. Mă zorea vremea închisă, însă în Șcheia, oamenii cărora le cerusem câteva lămuriri s-au arătat tare binevoitori. Subliniez asta fiindcă uneori, fiind văzut cu bicicleta, unii cred că nu am cu ce altceva să mă deplasez, privindu-mă cu înțelegere pentru
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
lângă un vagon amenajat ca atelier pentru cine știe ce lucrări, la o masă grosolană cu bănci din scânduri negeluite. Ne-am spălat într-un fir de apă care trecea mai jos de drum. Drumul era neasfaltat, locurile necunoscute, de aceea eram zoriți să ajungem cât mai departe, pedalând de zor. Din urmă ne-au ajuns, cu căruța, niște unguri. Văzându-ne cinci oameni pe patru biciclete (fetița avea vreo trei-patru ani), s- au oprit să afle de unde veneam și încotro mergeam. Prietenoși
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
cu un ton foarte categoric: "ia-l și fă borș cu el!" Dosarul cu pricina era o "compilație" de 12 dosare, de circa 350 de pagini. Simțeam că îmi frige degetele și, întors acasă, l-am devorat o noapte întreagă, zorii prinzându-mă căutând funie și săpun să mă spânzur, neputând accepta, ca om, că și eu, alături de amic și de mulți alții, am putut suporta atâtea mizerii, umilințe și atacuri la adresa demnității umane, într-o societate ce declara că "omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
dintre noi cu fete bune, drăguțe și excelente gospodine, care abia dacă se mai pot mândri astăzi cu acest din urmă titlu ce le-a mai rămas. Vestea Însurătoarei mele, la care avui curajul să mă gândesc și să mă zoresc chiar prin vara anului 1910, cu școala netermi nată și cu armata nefăcută, a pătruns În sălașul nostru băiețesc ca o nuia Într-o gaură de șoareci, stricând rosturile noastre de până atunci și punând pe gânduri prietenii mei de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
1918, dar și pentru volumul Pârgă, care va vedea lumina tiparului în 1921. - De dragul lui (a lui Vlahuță n.n.) am scris cele mai multe poezii strânse în volumele «Din țara zimbrului» și «Pârgă». Îi plăcuse primul meu volum intitulat «Poezii» și mă zorea să scriu, îi mărturisește poetul colegului său I. Valerian într-un interviu apărut în coloanele revistei «Viața literară» din 13 mai 1926. «Caracterul personal al liricii sale, schițat în Pârgă (1921), va ajunge la strălucire prin Poeme cu îngeri (1927
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Zimbrului” (1918), iar mai apoi cele din „Pârgă” (1921). În legătură cu apariția acestor opere, scriitorul mărturisește: „Datorită lui (lui Vlahuță) am scris cele mai multe poezii strânse în volumele „Din Țara Zimbrului” și „Pârgă”. Îi plăcuse primul meu volum intitulat „Poezii” și mă zorea să scriu!” Despre marea prietenie cu autorul romanului „Dan” afirmă: „Așa, mai bine de un an întreg, am avut nespusul noroc să trăiesc nu numai alături, dar chiar în intimitatea lui Alexandru Vlahuță. N a fost gând al meu pe
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
să-și merite pâinea! Să aleagă: ori muncesc, ori crapă de foame! Cerșetoria voi a o stârpi în Țara Moldovei! Vreau să curăț țara. Ștefan, cu mâinile la piept, măsoară încăperea: Ioane, cum stai cu izvodirea la "Nemaipomenitul nostru letopiseț?" Zorește, că dau turcii și rămânem neisprăviți. Scormonesc hrisoave, hronici, adun mărturii din bătrâni. Nu-i ușor, multe n-au fost scrise, adevărul nu-l afli ușor... Te pomeni c-ai ajuns chiar la "Descălecat", zâmbește ironic Ștefan. Zorește! Peste timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nostru letopiseț?" Zorește, că dau turcii și rămânem neisprăviți. Scormonesc hrisoave, hronici, adun mărturii din bătrâni. Nu-i ușor, multe n-au fost scrise, adevărul nu-l afli ușor... Te pomeni c-ai ajuns chiar la "Descălecat", zâmbește ironic Ștefan. Zorește! Peste timp, peste istorie se așterne uitarea. Mi-e teamă de uitare, Ioane... Nu c-aș fi eu "Cel Mare", dar prea ne-am chinuit și-ar fi nedrept să nu se știe cum a fost, cât de greu ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu pași mari, cu gesturi mari. De le pohtesc, să le ia singuri! De pot! Asemenea marfă se plătește cu sânge! Pe ușă, în goană, intră Negrilă cu încă o carafă pântecoasă în brațe. După el, două slujnicuțe cu catrință zoresc cu sfeșnice și lumânări aprinse, pentru înserarea ce se lasă. Haide, Negrilă, cu udătura ceea, că avem un foc mare de stins! strigă la el Ștefan și Negrilă rânjește umplând cănile goale. Suntem atât de mici... și-atât de singuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ton plin de uscăciune. Cine știe ce drac și-a vârât aici coada. Nu-i nimic, non bis in idem... Altă dată o să avem prilej de bucurie... — Altă dată, altă dată... Nu știu zău, Preasfinte, parcă nu-ți dai seama cum ne zorește timpul! Hugo, pregă teș te-te de ple care și spânzură-l pe ticălosul de acolo, po runci Eglord. Nu, nu, Doamne ferește, ripostă clericul. Vreau să stau și eu de vorbă cu el. și după aceea o să-l folosim cum
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
codirector al revistei „Veritas” (1939), funcționar la Subsecretariatul de Stat al Propagandei (1938-1947) și la Ministerul Artelor și Informațiilor (1947-1948), redactor la „Călăuza bibliotecarului” și „Îndrumătorul cultural” (1948-1957), bibliograf la Biblioteca Centrală de Stat (1957-1967). După ce, în 1929, în revista „Zori de zi” a Liceului „N. Gane” din Fălticeni îi apare o schiță, publică, în 1930, versuri și proză în „Gazeta noastră ilustrată”. Prima carte, romanul Idolii de lut, îi apare în 1935. A colaborat la „Adevărul literar și artistic”, „Revista
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
f.v. la Institutul Pedagogic din Suceava, am susținut examenele de definitivare în învățământ, gr. II și I (cu medii de 9,66 și 10). Am scris materiale pe care le-am trimis la Revista de pedagogie, Gazeta învățământului, Crai Nou, Zori Noi, am participat cu lucrări personale la simpozioane pe teme de creativitate și noi strategii de lucru cu elevii. În 1965 am ocupat o catedră de limba franceză și educație fizică la Școala Nr. 2 din Rădăuți, apoi după nouă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
perpetuă primenire, ci ca moarte cosmică, e celălalt versant al genezei. Cosmogonia, cum spuneam, implică eshatologia. Auroralul și mortuarul nu sunt capetele unei succesiuni decât în reprezentarea dată de percepția noastră temporală. Însuși cuvântul „crepuscul” are ambele ̀ nțelesuri, de „zori” și de „amurg”. În germană Dämmerung vine de la dämmern = a licări ; în latină crepusculum de la creperus = obscur, ambiguu. În acel vers citat și comentat de Negoițescu : „De plânge Demiurgos doar el aude plânsu-și ”, în care comentatorul vede lirismul plutonic eminescian
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Repere bibliografice: Florin Faifer, „Prințul nisipurilor”, „Flacăra Iașului”, 1969, 41; Val Condurache, „Visând la California”, CL, 1977, 3; Florin Faifer, „Visând la California”, „Flacăra Iașului”, 1977, 42; V. Codrescu, „Visând la California”, CL, 1977, 11; Ion Beldeanu, „Visând la California”, „Zori noi”, 1977, 35; Ion Beldeanu, „Audiență de noapte”, „Zori noi”, 1983, 40. P.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286996_a_288325]
-
41; Val Condurache, „Visând la California”, CL, 1977, 3; Florin Faifer, „Visând la California”, „Flacăra Iașului”, 1977, 42; V. Codrescu, „Visând la California”, CL, 1977, 11; Ion Beldeanu, „Visând la California”, „Zori noi”, 1977, 35; Ion Beldeanu, „Audiență de noapte”, „Zori noi”, 1983, 40. P.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286996_a_288325]
-
Cornescu Sodomeni N. Stoleru Baia Gorovei G. Teodorescu-Kirileanu Sadoveanu T. Radu Rotopănești În mormântul dureroaselor iluzii Tinerețea-mi am lăsat În mormântul dureroaselor iluzii Tinerețea Ca o palidă fecioară a intrat. Și departe Curcubeul cel sinistru-n zori de ziuă Zori de moarte Ca coroană sângeroasă s-a-nălțat, Și o cruce se arată-n țintirim Acolo unde venim Unde stăm și-ngenunchem iubito Cu suspin șoptit La mormântul tinereții ce-a murit! (în 2 minute, punând rămășag că e mai frumoasă decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
individuală”. Noi, cei născuți În prima jumătate a secolului trecut, am trăit o vreme dramatică, Întreg continentul european a fost răvășit și perturbat din fundamente, democrațiile au fost puse la grea Încercare, se părea că „timpul lor trecuse” și că „zori noi” Îi așteaptă pe milioane și zeci de milioane de inși, zăpăciți și, nu puțini, Încrezători. „Zori sau aurore” roșii sau negre; și aceste lupte și crime „revoluționare” au fost duse, printre altele, pe o bază rațională - ideea că În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
s-au oprit în prag, surprinși la vederea acestei imense adunări de oameni care ședeau. În aceeași clipă, ca și în 24 februarie, tribunele se deschid cu vacarm; valul poporului le inundă, le umple și curând dau pe din afară. Zoriți de mulțimea care îi mână înainte fără să-i vadă, primii veniți trec de balustradele tribunelor, încearcă să găsească o ieșire chiar în sală. Se aflau la zece picioare mai sus decât pardoseala sălii; se lasă să atârne de-a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
care le încearcă orice pereche de tineri ce abia și-au unit destinele datorită exclusiv sentimentelor ce și le împărtășeau reciproc. Dar stupoare. Pilu lui Gheorghe Budac, feciorul care-i adusese până aici, uitase în graba cu care s a zorit să plece la drum, tocmai cheia cu care ar fi trebuit să deschidă porțile fericirii lor. - «Nu-i bai, zise feciorul ce la drum se arătase, dacă nu prea vorbăreț, altfel foarte destoinic, merg fain frumos acasă și măntorc minten
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cu precădere raporturile sintactice sugestive și topica aici, inversiunea ,,Gerilă-Moșu" (,,dacă ar fi fost Moș-Gerilă, muzica versurilor nu ar mai fi fost la fel de frumoasă") pretext pentru actualizarea exercițiului-joc cu rime (moșu' roșu, Crăciun bun, sus pus dus, copii zglobii, nori zori etc.); în cadrul altor activități, Jocul rimelor, Găsiți rima!324 etc. se pot constitui în secvențe de sine stătătoare, pregătind etapa de creare de texte în versuri de către copii; * jocul vizual auditiv motric olfactiv este avut în vedere prin raportare la
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
populată cu ființe omenești, destul de refractară la modelarea după „lumea ideilor”. Ei bine, primul meu acces de furie și plâns s-a produs din pricina faimoasei plenare din iulie ’71 când, la 17 ani, aflam deja din plin că se anunțau „zorii” unei lumi în care zburdălnicia pe sârmă va dispare și lanțul va atârna direct de cușcă. Eram într-o tabără de reviste școlare, patronată destul de liberal de către Comitetul Central al UTC. A doua zi după plenară, scriitorii, poeții și redactorii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
și modestă din casa din strada General Cristescu, care amintea vremuri dispărute. Cei doi fii, Ionel și Georgel, învățau la liceul "Sf. Sava" și erau premianți. De fapt, Ion Inculeț se socotea în stare de provizorat în București, era parcă zorit să se întoarcă la Bucium, la via lor de lîngă Iași. Acolo îi este și mormîntul. Ion Inculeț era o fire împăciuitoare și nu i-am surprins niciodată acea înverșunare pe care o aveau unii împotriva adversarilor. Nu era violent
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
și Citologie, al cărei redactor responsabil era. Am reluat problema encefalomalaciei puilor de găină și am evidențiat unele particularități histochimice ale acestui proces patologic. Dar toate aceste preocupări nu puteau suplini lipsa familiei. Am așteptat sfârșitul anului universitar pentru a zori finalizarea lucrărilor la noul apartament și apoi, În seara zilei de 27 aug. 1964, Îmbarcat Împreună cu soția și fiica, Într-un vagon de marfă de 10 tone, În gara BucureștiBasarabi, am părăsit Capitala. N-am regretat nici atunci, nici mai
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
știu cam cu ce mi-ai putea fi tu de folos și cam la ce te-ai aștepta de la mine. Ai zece minute. Dacă mă poți convinge, bine. Dacă nu, vei putea dormi aici la noapte, urmînd ca mîine în zori să pleci, fără să te mai văd". Am reușit să îl conving și chiar am fondat o companie împreună. Oricum, dacă nu aș fi reușit să explic cu maximă precizie ceea ce voiam să fac mai departe, nu aș fi reușit
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
familiei ei, nu asigură numai bunul trai al acesteia, dar și răspândește în jurul ei respectul și înțelegerea pentru registre ale realității pe care o insuficientă cultură le-a nesocotit. Ar fi multe de spus în această privință - dar timpul ne zorește. și iată că timpul e un factor important pe care intelectuala are datoria să-l revele în toată valoarea sa umană, surorilor mai puțin cultivate, introducând în viața femeii prețuirea clipei și a ceasului, ca și a zilei. Rolul femeii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]