1,910 matches
-
considera, în schimb, că amplificarea construcției “răspunde unei cerințe estetice sporind farmecul pitoresc pe care îl crează fărâmițarea interiorului”. Prin creșterea în lungime și înălțime s-a creat astfel un spațiu mare mare, în interior, care trebuia acoperit cu frescă. Zugravii au știut, însă, să îl folosească, introducând teme noi și mărind înălțimea personajelor. Ținând seama de simbolurile, care joacă un rol foarte însemnat în mentalitatea oamenilor din Evul Mediu, hramul bisericilor, data la care au fost sfințite, nu a fost
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și să susțină material cel mai amplu program de construcții bisericești și de împodobirea acestora cu frescă. Și este cu adevărat interesant de știut dacă pictura bisericilor de la Pătrăuți, de la Sfântul Ilie, sau cea de la Popăuți s-a datorat unor zugravi care au lucrat în secolul al XV-lea sau la mijlocul secolului al XVI-lea și la sfârșitul acestui secol. Un studiu amănunțit despre pictura medievală românească a fost făcut de V. Vătășianu, în Istoria artei feudale în Țările Române, vol
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
inscripție cu următorul cuprins: “ianuarie 7002 <1494>, Ivan Diacul, <ziua> înainte Mergătorului și Botezătorului Ioan”. Așadar, zugrăvirea bisericii s-a făcut înainte de Sfântul Ion, 1494, deci în anul 1493. Pe o altă inscripție se menționa: “a pictat Gavril Ieromonahul”, primul zugrav pe care îl cunoașteam din epoca lui Ștefan cel Mare. Reluând cercetarea grafitelor, Ion Solcanu a considerat că inscripția, care permitea fixarea zugrăvirii în 1494, nu există, iar pe celelalte inscripții le plasează în 1592. Pornind de la cuprinsul pisaniei, pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
una din capodoperele artei medievale românești, Aflarea Sfintei Cruci, numită și Cavalcada lui Constantin cel Mare. Existența unor inscripții grecești l-a făcut pe istoricul de artă André Grabar să presupună că pictura de la Pătrăuți a fost făcută de un zugrav venit din sudul Dunării. Tetraevanghelul lui Gavril Mic are însă text grecesc paralel cu cel în limba slavonă, iar Gavril era un moldovean, ceea ce înseamnă că printre zugravii și pisarii noștrii se aflau și unii care aveau cunoștințe de limba
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Grabar să presupună că pictura de la Pătrăuți a fost făcută de un zugrav venit din sudul Dunării. Tetraevanghelul lui Gavril Mic are însă text grecesc paralel cu cel în limba slavonă, iar Gavril era un moldovean, ceea ce înseamnă că printre zugravii și pisarii noștrii se aflau și unii care aveau cunoștințe de limba greacă, deci, nu are nevoie ca la Pătrăuți să vină un zugrav din sudul Dunării. Deoarece din punctul de vedere al programului iconografic, frescele bisericii de la Popăuți reprezintă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
grecesc paralel cu cel în limba slavonă, iar Gavril era un moldovean, ceea ce înseamnă că printre zugravii și pisarii noștrii se aflau și unii care aveau cunoștințe de limba greacă, deci, nu are nevoie ca la Pătrăuți să vină un zugrav din sudul Dunării. Deoarece din punctul de vedere al programului iconografic, frescele bisericii de la Popăuți reprezintă o îmbinare a schemelor folosite la bisericile zugrăvite înainte de 1494 cu elemente introduse de ieromonahul Gavril de la Bălinești, înseamnă că biserica a fost zugrăvită
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
elemente introduse de ieromonahul Gavril de la Bălinești, înseamnă că biserica a fost zugrăvită după înălțarea ei, în 1496. Simpla comparare a scenei, înfățișând Cina cea de Taină de la Voroneț cu cea de la Popăuți ne arată că, din felul în care zugravul își imagina scena, există o deosebire netă, că ne aflăm într-o altă fază din evoluția picturii moldovenești. Cronologia stabilită de Sorin Ulea și confirmată de studiile lui Dumitru Năstase ne arată că în Moldova lui Ștefan cel Mare a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în arta moldovenească și începea o alta, caracterizată prin înoirea elementelor artistice. Iar această activitate creatoare nu s-a desfășurat la întâmplare, ci în cadrul unei școli, unde s-a afirmat un talent ca acela al ieromonahului Gavril și al altor zugravi al căror nume nu îl cunoaștem. Multiplicarea registrelor pictate la Milișăuți, la Sfântul Ilie și la Bălinești nu s-a datorat unor influențe străine, ci a creșterii în înălțime a bisericilor, după cum a fost de părere S. Ulea. S-a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
scenă este una din cele mai frumoase - prin dinamismul mișcărilor, prin amploarea compoziției, prin precizia netă și totodată plastică a desenului - din întreaga pictură a secolului al XV-lea”. Frumoasă este, însă, și prin culorile pe care le-a pus zugravul. Un zugrav de geniu, timpul oferindu-i operei sale un farmec greu de descris. Frescele bisericilor lui Ștefan cel Mare ne îngăduie să reconstituim portretul marelui domn. Până în 1884, s-a crezut, pornind de la o litografie făcută de Gh. Asachi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
una din cele mai frumoase - prin dinamismul mișcărilor, prin amploarea compoziției, prin precizia netă și totodată plastică a desenului - din întreaga pictură a secolului al XV-lea”. Frumoasă este, însă, și prin culorile pe care le-a pus zugravul. Un zugrav de geniu, timpul oferindu-i operei sale un farmec greu de descris. Frescele bisericilor lui Ștefan cel Mare ne îngăduie să reconstituim portretul marelui domn. Până în 1884, s-a crezut, pornind de la o litografie făcută de Gh. Asachi, că domnul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
când a fost adăogat exonartexul, în 1547. Dovadă că bisericile lui Ștefan au fost acoperite cu frescă din timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Corina Nicolescu era de părere, în 1964, că sub “influența picturii exterioare a bisericilor din Transilvania”, zugravii din Moldova au început “timid, dar construind totuși un început”, să picteze și pe pereții exteriori ai bisericilor, cum sunt chipurile de prooroci și de apostoli pictate la Neamț pe cele două șiruri de ocuite. Încă din 1968 și 1972
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
petrecăreț și să moară foarte tânăr și să rămâe mama sa foarte năcăjită și cu cinci copii mici. Cel mai mare fiind Neculai, și să-i crească în București în strada Cărămidari. Iar pe Neculai l-a dat la un zugrav să învețe a picta. Și învățându-se Neculai a face iconițe mici, le vindea și cu banii de pe ele maică-sa cumpăra de ale mâncării, și-și ținea copii. Așa scrie Dr-ul Costachi I. Istrati despre viața Marelui Pictor Neculai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
din 1851: numărul total al locuitorilor târgului sporind din nou la 2.461 persoane. Spre deosebire de recensământul anterior, în ceea ce privește birnicii și căpătăierii, acesta din 1851 arată că au fost scăzuți din tabelele Vistieriei 365 de birnici. Printre aceștia, sunt incluși 53 zugravi și 213 scăzuți din porunca Vistieriei. În același timp, însă, din totalul de 256 oameni, 158 au venit din alte locuri, poate și din târguri, dar în majoritate au venit de la sate. Permutările pot fi determinate de schimbarea categoriei sociale
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
documente, în această perioadă, nu mai există sau, poate, altele și-au schimbat denumirea. Însă cea mai însemnată localitate, în jurul căreia a gravitat dezvoltarea întregului ținut al Fălciului, este Huși. Într-un document (circa 1415), Alexandru cel Bun a dăruit zugravilor Nichita și Dobre două sate pe Drăslivița (Crăinicești și Leucușești), cărora li se arată hotarele. Acest uric este foarte important, deoarece în el erau menționate numele celor doi zugravi, care din porunca domnului Alexandru cel Bun au zugrăvit din nou
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Huși. Într-un document (circa 1415), Alexandru cel Bun a dăruit zugravilor Nichita și Dobre două sate pe Drăslivița (Crăinicești și Leucușești), cărora li se arată hotarele. Acest uric este foarte important, deoarece în el erau menționate numele celor doi zugravi, care din porunca domnului Alexandru cel Bun au zugrăvit din nou biserica Sfânta Vineri (Paraschiva) din Roman. Documentul din 1415 (?) este valoros, pentru că atestă sate din zona Huși, chiar dacă nu și existența târgului la data respectivă: Crăinicești și Leucușești pe
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
turcească cumpăra acest produs cu 40 de aspri ocaua. 3. Breslele Breslele au reprezentat o formă de organizare profesională a negustorilor și meșteșugarilor. Ele au reglementat în cursul Evului Mediu întreaga viață economică a târgurilor. Unele informații referitoare la breasla zugravilor din Suceava datează încă din 1570. În anul 1600 era semnalată breasla negustorilor din Bârlad. Pe lângă motivele de ordin religios au intervenit, la începutul secolului al XVII-lea, și cele de ordin economic și social, care au favorizat formarea breslelor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și, prin urmare, în contra unor profesiuni astăzi onorate în toate țările și în toate straturile sociale. Așa, când l-am rugat să mă trimeată în străinătate pentru a învăța pictura, el a sărit în sus: Cum, vrai să te faci zugrav? Ai înnebunit, băiete? Silit am fost, deci, să îmbrățoșez altă carieră; să lepăd penelul și să ieu condeiul și nu știu zău dacă schimbul a fost în avantajul meu. Cu toate aceste, din când în când, în oarele când n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
la tălpi - o inimă foarte mare, de un roșu întunecat, cu câteva picățele negre. Arătătorul ridicat al Sfintei Fecioare îți îndrepta privirea asupra inimii. Inima fusese atât de prost pictată că până la urmă era totuși reușită, preschimbându-se, fără voia zugravului, în ceva ce nu era menirea ei să fie. Uneori, când mă trimiteau la cumpărături în sat, intram ziua în amiaza mare pentru un scurt răstimp în biserică. Când mă aflam singură acolo, pentru mine nu era o biserică. Mă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la treabă pentru a pune cămăruța și sala în stare de funcționare. Tata era solicitat la muncă aproape în fiecare zi; ceva bani se mai găseau. A cumpărat vopsea albastră, iar Mircea și Lică, suiți pe o scară dublă de zugrav, munceau la vopsitul tavanului, în timp ce eu cu Radu îl ajutam pe tata să lipească pereții cu lut pentru a înlătura definitiv mirosul de fum otrăvitor. După alte două săptămâni de muncă, cu tavanul de scândură și cercevelele celor patru ferestruici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
naos, «cu ajutorul lui Dumnezeu s-a zidit și zugrăvit aceeastă biserică, cu cheltuiala satului în1824 , august, zi 2», Ctitori au fost așadar toți credincioșii iobagi din parohie cu preotul lor. Biserica este zugrăvită în întregime cu frescă lucrată de meșteri zugravi din familia lui Nicolae Grecu din Săsăuși, terminată în 1824, în spiritul iconografiei bisericii ortodoxe. Pe piciorul Sfintei mese de deasupra Sfântului altar se găsește scris anul 1818. Biserica este zidită din piatră și cărămidă, iar lații dela acoperiș sunt
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
la Sibiu în anii 1856 - 58, Sfânta Evanghelie - tipărită la Sibiu în anul 1859 Molitvelnic - tipărit - la Sibiu în anul 1864 În afara acestor valori, biserica din Streza mai deține în inventarul ei o serie de icoane pe sticlă, opere ale zugravului Matei Purcariu al Țimforii din satul nostru conform următoarei liste: - Botezul Domnului - 1866, - Sfânta Treime - 1877, - Iisus Hristos pe tron - 1879, - Maica Domnului - 1886, - Sfinții Împărați Constantin și Elena -1888, - Sfinții Trei Ierarhi - 1893, - Sfântul Nicolae - 1897, - Înălțarea Domnului - 1898
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Biserica este înconjurată de cimitir. Construcția ei este din piatră și cărămidă cu var, acoperită cu țiglă, cu turnul de la intrare ridicat numai în 1846, în acelaș ton cu clădirea bisericii, în stil neo-bizantin. Interiorul este pictat în frescă de zugravi din familia Nicolae Grecu din Săsăuși (comuna Chirpăr). Întreaga pictură este realizată în spiritul iconografiei Bisericii ortodoxe. În exterior, pe zidul de la Sud, biserica are patru tablouri - deasemenea în frescă - Dreapta Judecată, Cumpăna Dreptății, Sfântul părinte Nicolae și Iisus Hristos
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
popoare din Orientul Apropiat (armeni, georgieni, sirieni, turci etc.) și din nordul Mediteranei (greci, italieni, francezi, spanioli etc.). Se spune că la greci, de exemplu, „nasul evreiesc” este mai frecvent decât la evrei. Un personaj din proza lui Panait Istrati, zugravul evreu din București Moriț Feldman, „părea un turc adevărat, cu nasul lui coroiat” <endnote id="(723, p. 548)"/>. La armeni, georgieni, oseți etc. - susțin antropologii - „nasul acvilin consti- tuie regula, și nu excepția”. În schimb, „printre adevărații semiți (cum ar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evrei” <endnote id="(382, p. 391)"/>. Într-un recensământ al plătitorilor de impozite din „obștea ovreilor leșești [= așkenazi]”, realizat tot În București În perioada 1834-1844, procentul de mese riași era de 73,7% (mai ales croitori, cizmari, șepcari, tâmplari, tinichigii, zugravi, zidari, argintari, alămari, sticlari, cărăuși etc.), În timp ce procentul de negustori și cămătari era de numai 9,4% („telali”, „boccegii”, „lipițcani”, „mămulari” și „zarafi”) <endnote id="(343 și 109, p. 122)"/>. Acest raport Între numărul evreilor meseriași și cel al evreilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Întocmirea unei statistici a evreilor pe profesiuni. Scopul era de „a contracara propaganda antisemită care judecă o populație de aproape 300.000 de oameni după rapacitatea a câțiva cămătari mizerabili, ignorându-se astfel mulți mea de muncitori, ciubotari, croitori, zidari, zugravi, curelari, tinichigii, ca și mizeria neagră a numeroși mici negustori” <endnote id="(612, I, p. 233)"/>. Este și lumea „uliței evreiești” dintr-un stetl nord-moldovenesc (Dorohoi) de la Început de secol XX, așa cum a fost ea descrisă de Ion Călugăru În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]