938 matches
-
fată, a întrebat de numele ei, Dorina o chema, și părintele Ioan s-a adresat fetei, Nu tu vei intra! Tu rămâi afară! Numai Dorina va intra pe ușa asta! și a făcut semnul crucii deasupra ei, fata s-a zvârcolit de câteva ori, s-a dat de pământ și a început să tremure din tot trupul, Părintele Ioan a făcut semn părinților, ei au ridicat-o de jos și au intrat cu ea în biserică, Tu ce crezi, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu mă lăsa în băltoaca asta de dezamăgire! Aud?! Taci, nu-i așa? Nu ești în stare să-mi spui nimic nou și cum ai putea să-mi spui?! Ultimele scântei de jar abia de mai pâlpâie în cenușă, mă zvârcolesc neputincios în așternutul meu de iarbă și crengi și afară licăre primii zori, se crapă de ziuă, mă ridic și ies în aerul tare al dimineții, în același loc ca și aseară, mă așez pe piatra alungită ca o laviță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pentru că moartea părea singura modalitate de supraviețuire. Dar, cu cât se gândea mai mult, cu atât sinuciderea nu părea o opțiune valabilă: toți vor crede că a cedat pur și simplu în fața presiunii și se vor bucura ca nebunii. Se zvârcolea gândindu-se la fiecare persoană din industria revistelor din Marea Britanie care ar veni la înmormântarea ei, șoptind pe ascuns lucruri de genul Nu a rezistat, știi cum e. Săraca fată, nu a făcut față. S-ar uita unul la celălat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
gură și-l supse. Brusc, imaginea se întrerupse, apoi apăru Lorna goală, întinsă pe un divan, cu picioarele răscrăcărate. Betty apăru din nou în cadru. Îngenunche între picioarele Lornei, introduse penisul în ea și simulă un act sexual. Lorna se zvârcoli și-și roti șoldurile. Imaginea deveni neclară, apoi, după o întrerupere scurtă, se văzu iar Lorna, în prim-plan, perpelindu-se într-un extaz simulat. Chiar și un copil de doi ani și-ar fi dat seama că de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
noapte cu o halbă de cocteil în față era, în general, de ajuns ca să-mi netezească drumul spre casă și spre un somn fără vise la scurt timp după plecarea lui Kay la serviciu. Când însă nu ținea figura, mă zvârcoleam în somn și transpirat, visam clovnul zâmbitor al lui Jane Chambers, pe francezul Joe Dulange strivind gândaci, pe Johnny Vogel cu biciul lui și pe Betty, care mă implora s-o fut sau să-i omor ucigașul - ori una, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un musafir. Cu băgare de seamă, introduse În gura lui David o pensetă și, preț de o clipă, Logan se gândi cu groază că va scoate de acolo un fluture cap-de-mort. Dar penseta ieși ținând strâns un câinele-babei care se zvârcolea Înnebunit. Isobel ținu gândacul gri lucios În lumină, privindu-l cum dă din picioare. — Probabil s-a aciuat pe aici În căutarea hranei, spuse ea. Nu mă aștept să ne spună ceva, dar, cum se zise, prevederea e mama Înțelepciunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Continuă să mângîie ușor copilul, scoțând sunete liniștitoare. A trebuit să trăiesc toată viața cu ce mi-a făcut Gerald Cleaver... Tu vei fi liber. N-o să simți nimic. Watson simțea lacrimile din glasul lui. O să fii În siguranță. Se zvârcoli ca să se-ntoarcă pe spate, icnicnd cînd carnea goală se atinse de betonul Înghețat. Martin culese copilul din geantă și-l așeză pe podea lângă Watson. Jamie Încă mai purta costumul lui pentru zăpadă - portocaliu cu albastru și căciula sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
normal și totul o să fie OK. Respirând adânc, făcu o buclă din cablul strâns În pumni. Exact cât să Încapă prin ea capul lui Jamie McCreath. Băiețelul gemu terorizat, cu ochii fixați asupra lui Jackie, care se chinuia și se zvârcolea. — De te duci azi În pădure... Mârâind, agenta Watson Își zvârli picioarele-n aer, legănându-se pe brațe, arcuindu-și spatele astfel că aproape ajunse cu susul În jos. Fața lui Martin se ridică, iar cântecelul i se stinse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se apropiau dinspre sud, iar lumina lor făcea ca zăpada care cădea să strălucească de parcă ar fi luat foc. O siluetă alunecă oprindu-se, la mai puțin de două sute de picioare distanță. Strichen. Se răsuci, bâjbîind cu copilul care se zvârcolea, căutând un loc unde să fugă, cu fața luminată de lanterna puternică. — Hai, Martin, spuse Logan, șchiopătând prin zăpadă către el, cu o mână Încleștată pe organele interne care ardeau. S-a terminat. N-ai unde să fugi. Poza ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
c-ai s-ajungi? În tabăra de vacanță? — O să-mi facă rău! Strichen deja plângea, iar scâncetele sale pufăiau nori albi În Întuneric. Așa cum a făcut el. Cum a făcut Cleaver! — Haide, Martin, s-a terminat... Micuțul Jamie McCreath se zvârcolea și lovea, urlând cât Îl țineau plămânii. Strichen aruncă valiza ca să-l prindă mai bine, dar Jamie Îi alunecă din mâini și căzu În zăpadă. Logan se repezi Înainte. Strichen scoase un cuțit. Logan se opri brusc. Lama sclipea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mea este să nu scriu nimic și să păstrez taina“. Fratele mai mare În tot acest timp, nimeni nu-i pomeni pe mama sau pe frații săi. Nu avea idee unde se refugiase Drusus cu jurnalul lui; se întreba noaptea, zvârcolindu-se în patul din camera sărăcăcioasă. „Dacă e liber, continuă să scrie.“ Reuși însă să nu spună și să nu întrebe nimic. Nu află nimic nici despre casa de pe colina Vaticanus și despre toate lucrurile pe care le lăsase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
toate numele... Omul plângea, amenința, implora: — Ajutați-mă! Implora sau acuza? Anchetatorii îl îndemnau, fără să țină seama de călăul care îi zdrobea pulpele cu clești adevărați, tanacula. Omul urla, plângea, voma. — Numele, repetă toate numele, insistau ei. Celălalt se zvârcolea - strigă: — Ajută-mă, du-mă de aici... îți vorbeam în fiecare zi, dar acum nu te văd... Împăratul îngheță; se întrebă dacă anchetatorii se prefăceau că nu înțeleg. Auzi porunca hotărâtă, clară a unui senator: — Mai tare. Omul soase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cineva? Sau nu iubește pe nimeni? Dar ar fi posibil? S-ar putea să mă iubească pe mine? Nu-mi vine să cred. Ce să fac? De trei nopți nu dorm deloc, stau cu ochii zgâiți de pereți sau mă zvârcolesc ca de flăcări În pat. Aș vrea să mă mângâie, să mă sărute, să-mi spună lucruri frumoase. Nimic din toate acestea. Oare el se gândește la altcineva? Eleonora Aura Uite, din zi În zi se face mai frumos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pună unul în fața celuilalt cu atâta istețime, iar corpul meu masiv, de adult, reușea să-și găsească alternativ echilibrul pe spațiul mic al piciorului drept și al celui stâng. Cum de putea funcționa normal, atâta vreme cât creierul responsabil pentru ele se zvârcolea în agonie delirantă și nesiguranță? În vreme ce mă îndreptam spre Victoria Street, grijile fără consecințe în privința lipsei mele de haine și a faptului că eram neras alternau cu spasme de groază provocate de gândul la ceea ce făcusem. Și totuși, mai enervant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
simți că se crispează, fără voia ei. Russell o strânse și mai tare în brațe, îngropându-și fața lângă gâtul ei, chiar între bărbie și umăr. Barba care îi crescuse de când se bărbierise dimineață îi zgârie fața și ea se zvârcoli. — Gâdilă? râse el. Tata îmi spunea mereu că o să ajung să mă bărbieresc de două ori pe zi, dar n-am vrut niciodată să-l cred. — Hmm. Mă duc să aduc niște apă. Vrei? Da, spuse Leigh, deși nu dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mică o poveste cu doi delfini care se iubeau.” Privește În continuare pe fereastră la blocurile sinistre și la ceea ce el a numit grădini. Maidanul chelit de iarbă din spate de la ghenă. Afară, pulimea, ăia, viermii, poleiți În aur se zvârcolesc În epoca cu același nume. TU În ea. Trăind degeaba. În rest, doar un șir lung de ierni, un teribil inventar. Adică, Inventarul iernilor. Partea a doua IARNA CEA MAI ÎNDEPĂRTATĂ CU PUTINȚĂ. O imagine cu un moș care tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
gumă de mestecat. Banalitate. Plenara C.C. al P.M.R face bilanțul activității desfășurate de partid În domeniul transformării socialiste a agriculturii. În prezența a 11000 de țărani are loc sesiunea extraordinară a Marii Adunări Naționale consacrată terminării colectivizării agriculturii. Pământurile zvârcolindu-se, pulverizate, prin văzduh. Un oraș cuprins de vijelie. În care personajul caută o stradă, o casă, un prieten. Un coleg de armată. Un coleg de pe front. Acolo, demult, departe, au fost neasemuiți eroi. Orașul este pustiu, straniu. Amurg. Înserare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu bufet și dans. Te vei duce precis, după ce vei aprinde lumânarea la o biserică de pe strada Petre Ghergheleasa. Cât despre personajul rătăcit, rămâne așa cum este. Neștiut și anonim. Într-un oraș cuprins etern de vijelie. Unde pământuri se macină zvârcolindu-se, pulverizate În văzduh. Mereu pentru el, mereu, luna aprilie a anului 1962. Campionatul Mondial de fotbal. Viña del Mar, statul Chile. Meciul dintre Brazilia și Cehoslovacia. Brazilia joacă cu Gilmar, D. Santos, Mauro, Zozimo, N. Santos, Zito, Didi, Zagalo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ce sunteți, nu poate fi decât câmpia fericirii. Toate dintr-o viață care nu va fi niciodată așa cum ți-ai fi dorit-o. Mama ta alergând spre voi, În brațe cu un buchet uriaș În care mii de tufănele se zvârcolesc mlticolore printre firele de iarbă, de fân tremurător. Ea aleargă spre tine, venind dintr-o toamnă fabuloasă, neîntâlnită, tainică, cu belșugul acela ireal În brațe, belșug de flori, struguri, mere, rodii, cu fructele lumii umplându-i brațele, rostogolindu-se printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
descoperi cu uimire că cale trei magazine pe la care ai umblat sunt În inventar. E iarnă și pe ei i-au apucat inventarele, tramvaiul 15 a deraiat la Sfântul Ștefan și circulația este oprită, Mătasea Populară iese din schimb. Te zvârcolești prin zăpada grea și prin mulțimea de oameni care bântuie ponosită, spre Hala Traian. Azi ai dat lucrare la Socialism. „Clasele sociale și lupta de clasă În perioada de trecere de la capitalism la socialism”, n-ai scris nimic, ai apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Nikita Sergheevici Hrușciov, Elena din Troia, tabla pe care stă scris cu cretă fraza „Adio, scumpe tovarășe Gheorghe Gheorghiu-Dej”, totul, toate și tot. Și i se mai păru că un stol de vrăbii sau prigorii, ce or fi fost, se zvârcoleau În zbor deasupra și prin norul de praf alburiu. Cum i se mai păru că vede cum răsare un soare imens, roșu incandescent, ca steagul Japoniei, dar numai i se păru. În realitate, În văzduhuri și spații se forfecau fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
undeva Într-o capitală europeană. Lupte grele În tranșeele scormonite de soldați, scormonite de obuze. Prin ușa decupată fin În pânză treci din spatele ecranului, „afară”, În lumea celor din fața ecranului. Pe față Îți explodează un obuz, pe burtă ți se zvârcolesc soldații. În fața ecranului aristocrați năuci, absenți, tăioși, indiferenți, tembeli, privesc năprasnicele scene ce Încă Îți mai mânjesc pâlpâind fața cu umbrele lor apocaliptice. Te simți și tu aristocrat chiar dacă, decăzut și scăpătat, ești cel care face rafinate servicii. Lângă aparatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ce-i drept, dar, spre deosebire de Jill, el Încă mai rămânea cu „câștigurile imorale“ drept plasă de siguranță. Ruby era atât de furioasă pe chestia asta, că nu mai dormi bine câteva săptămâni bune. Apoi, Într-o noapte În care se zvârcolea În pat, Îi veni o idee. A doua zi dimineață, după ce a făcut rost de numărul lui Hardacre de la unul dintre guvernatorii spitalului, Îl sună. Când Hardacre auzi că era Ruby la telefon, Încercă să Închidă. — Nu, te rog, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
intre. Elsa, somnoroasă, este îmbrăcată cu o cămașă de noapte ecru, sub șifonul de mătase trupul ei este gol și cald. Italia este mică, are urme de transpirație sub braț, a transpirat în autobuz, a transpirat toată noaptea, s-a zvârcolit în somn. Privește casa, cărțile, fotografiile, sânii Elsei, plini, bronzați încă. Se gândește la cepele goale care se odihesc pe coastele ei și la inima care îi bate sub ele. Este îmbrăcată cu fusta aceea ridicolă cu cordon din elastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu capul de schimbătorul de viteze, până a intrat Ed pe partea cealaltă și m-a rotit într-o poziție cvasilungită. M-a pupat cu drag pe mână. Cel puțin nu mă dureau unghiile. Să înțeleg că nu ne vom zvârcoli plini de pasiune pe covor când ajungem acasă? mă întrebă pe un ton șugubăț. Eu am râs. —Personal, cred că mă voi zvârcoli câteva zile, singurul fel de contact fizic pe care mi-l doresc acum este între spatele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]