1,157 matches
-
de suspecți erau uciși zilnic. El a fost dus la sediul miliței, pentru a fi împușcat. Cea care ascultă poartă o cămașă albă din bumbac pe care și-a confecționat-o singură. Părul îi e scurt până la urechi. Trupul ei zvelt e copt. Ea simte masivitatea lui Mao. Simte că el o ridică din țărână. Ea nu se grăbește, așa cum ar face pe scenă. Împrumutând câțiva yuan-i de la un tovarăș, am încercat să mituiesc escorta ca să mă elibereze. Soldații obișnuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
am fi fost în Las Vegas. Mai întâi se dezbrăcau fetele și femeile, ascunse în dosul portierelor deschise, iar noi bărbații trebuia să o luăm din loc. Unele își scoteau pantalonii cu mare greutate, însă pantalonii strâmți le făceau mai zvelte. Între timp, tații dădeau fuga pe mal și ocupau cât mai mult loc posibil. Aici pătura, dincolo pantofii, umbrelele de soare altundeva, până când în sfârșit erau mulțumiți. Bărbații aveau voie să se dezbrace în văzul lumii, asta nu era necuviincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la râu, ne-am văzut adesea. Mergeam alături prin cartierul pustiu sau o invitam la o înghețată, la cafeneaua Flora. Prezența ei îmi dădea sentimentul că deja sunt bărbat, deși ea își începea mereu frazele cu „Ei, frățioare”. Avea spatele zvelt și puternic și, când mergea, se ridica ușor pe vârful picioarelor. Sânii i se ghiceau tari sub bluză, povestind despre lumi care nu se chemau America. Precis că era așa de frumos, că aș fi îndrăznit să călătoresc într-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cât era de frumos. Iar când l-am zărit pe el, asta s-a potrivit de minune cu tot restul. Era acolo vizavi, la etajul trei, fața nu i-o puteam distinge prea bine, însă bustul lui era gol și zvelt. Nu ca la noi, știți, cei ajunși la o anumită vârstă, care punem grăsime pe ici și pe colo. A privit și el peste stradă, eu am știut imediat că se uitase la mine și m-am tras repede înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dar Ștefan, prin strălucirea minții și neoboseala firii iscoditoare, i se părea deosebit. La cei optsprezece ani ai lui, îmbrăcat după moda europenească pe care o aduseseră numeroșii funcționari italieni și nemți ce se învârteau în cancelaria domnească, înalt și zvelt, Ștefan era considerat cel mai frumos tânăr de la academia mânăstirii Sfântul Sava. Nedumerirea din privirea tatălui îl făcu pe fiu să dea o notă de obișnuit întrevederii, așa că se aplecă și sărută cu respect mâna voievodului, făcând din ochi semn
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
are în față un adolescent neajutorat care mai crede în dreptate și în alte prostii. Ștefan se ridică de la locul său, mai aruncă o privire nostalgică spre fereastră, îmbrățișând parcă peisajul scăldat în lumina soarelui. Era minunat alcătuit, cu trupul zvelt, îmbrăcat în caftanul ușor, lipsit de orice podoabe, lăsând să i se ghicească la fiecare mișcare încordarea mușchilor. Se duse spre jilțul în care sta marele dragoman, îl ocoli și, în picioare în spatele marelui bărbat, scrută toată adunarea. Puse ușor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
același timp autoritară, punând deasupra oricăror ambiții personale dragostea pentru frații și surorile ei. Cu toți cei șaptezeci de ani ai lui, spătarul Mihai, reconstruindu și în memorie imaginea ei, trebuia să-i recunoască frumusețea deosebită. Era înaltă, împlinită, totuși zveltă, hainele ample orientale îi dădeau prestanță și ochii căprui calzi aveau o privire sinceră. Tot drumul, dintr-un fel de stimă pentru durerea lui Ștefan, a condus ea conversația, fără să-și poată stăpâni bucuria de a merge cu sania
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spre slava lui Dumnezeu”, spunea el. Acum privea biserica mânăstirii și cele trei turnulețe ale paracliselor incluse în clădirile care adăposteau spitalul cu spițeria, casa doftorului, școala cu odăile dascălilor și chiliile călugărilor. Toate îndoielile i se stinseră, admirând silueta zveltă a bisericii; da, într-adevăr răposata nevastă-sa avea dreptate, lucrul pare neterminat, îi trebuie un zid de jur-împrejur ca la cetăți, ca la hanul mânăstirii Sfântul Gheorghe. Un zid puternic, cu poartă pe sub arcada unui turn de clopotniță sau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se umplu cu acel soi de liniște apăsătoare, care prevestește furtuna. Nu se mai auzea gâfâitul stolnicului. Spătarul, de unde rămăsese, îi vedea pe toți scăldați în lumina după-amiezii de vară și dintr-odată i se părură tare frumoși: Păuna doamna, zveltă, palidă, cu buzele subțiri, jucându-și mereu inelul de pe un deget pe altul, vodă Ștefan, bărbat la patruzeci de ani, îmbujorat în obraji și cu o imensă tristețe în ochii mari, migdalați, doar neica Dinu era descumpănit, îi trecuse spaima
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe cale să-ți pierzi credința în existența unei făpturi așa cum ți-ai imaginat-o până-n al treizeci și doilea an al vieții tale, iat-o răsărindu-ți înainte, poartă un costum ocru cu pantaloni, încearcă să oprească un taxi - e zveltă, cu părul negru, bogat, cu trăsături delicate care îi dau un aer iritat, și cu un cur absolut fantastic. De ce nu? Ce-am de pierdut? Și, la o adică, ce-am de câștigat? Dă-i bătaie, javră nevolnică, vorbește-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
se rupea de mijloc trăgând de bidoane cu ciorbă, cu tocană, orez cu lapte, să le descarce la punctele de lucru de la Casa Republicii, ministere, la Fântâni... Nici n-ai fi simțit osteneala, Mirelo, abia sărită de douăj’de ani, zveltă, făcută, cu carnea tare pe tine, și tocmai scăpaseși de Ticuță, încât tot ce ți-ar fi lipsit ar fi fost un soldat sau un ofițer dintre șanteriștii ăia care nu mai pridideau să rânjească la ea și s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o apuci și pe ce să pui mâna. Te-ai tot duce de nebună... Ce mare lucru dacă ar fi ieșit în stradă, la produs? Nu te gândi că n-ar fi avut cu ce. Păi, cum dracu’, e bazată-draci. Zveltă și țeapănă și-nțepată, cu un păr de toată bafta, bătându-i cu vârfurile fesele obraznice; părul ei negru cu reflexe roșiatice, precum lumina unui răsărit crescând peste un pământ untos, roditor, care abia așteaptă sămânța, și ochii verzi, mari, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de alții în toți anii ăștia. Bine că ne-am văzut acum sănătoși, și cât mă bucur pentru tine că ai reușit să-ți aranjezi să pleci, și abia aștept să mă chemi și pe mine acolo... Frate-său e zvelt, brunețel, tinerel ca și ea, vesel, și uite că și Mirela s-a înveselit aflând c-o să plece și o s-o cheme și pe ea în Austria, așa încât Rafael n-are decât să-și amintească de discuția lor din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
așa cum se cuvine. Și el, ca și dumneata, este un veteran încercat al luptelor din Caucaz. Colonelul se ridică și se apropie de el cu mâna întinsă: Succes locotenente! Imediat ce acesta părăsește biroul, în ușă își face apariția înalt și zvelt, șeful statului major al regimentului, maiorul Eugeniu Moga. Fața alungită, cu trăsături fine, păstrează încă aparența tinereții, în pofida celor patruzeci și cinci de ani pe care tocmai îi împlinise. Ca de obicei, proaspăt bărbierit și cu uniforma impecabilă, aranjată conform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
crude, impresie sporită de părul blond-roșcat, puțin buclat, pieptănat cu cărare într-o parte și tăiat drept, ca la școlărițe. Lângă ei, nașii țin în mâini lumânările lungi. Amândoi în jur de patruzeci și cinci de ani, ea, o doamnă zveltă, distinsă, cu o fizionomie ce amintește de cea a unei nordice, el, un domn prezentabil, extrem de degajat în costumul a cărui croială perfectă îl face să vină ca turnat pe trupul voinic. "Și dă robilor Tăi acestora Viorel și Cella
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se scurg greoi, însoțite de palpitațiile date de certitudinea că undeva, în apropiere, se află un pericol la fel de mortal precum o viperă înfuriată. Mirosul cadavrelor intrate în putrefacție, emană parcă din fiecare cărămidă a ruinelor din jur. În fața lor, turnul zvelt și prelung al clopotniței se ridică asemeni unui uriaș deget către cer. Bâzâitul unui avion care survolează orașul la joasă înălțime face pe toți să ridice capul sus. Înainte să se trântească la pământ, mai au timp să vadă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în jurul vârstei de șaizeci ani, pășește cu greutate prin cameră sprijinită într-un baston lung din lemn, maro închis cu măciulie de os albă. Accesoriul din mâna ei nu o face să piardă nimic din distincția ei naturală, dimpotrivă. Dreaptă, zveltă, cu bărbia ușor ridicată, pare o regină căruia numai coroana de pe cap îi lipsește. Colțurile gurii sunt ușor trase în jos, semn al unei tristeți cronice. Cu înfățișare foarte îngrijită, poartă o jachetă tricotată de lână, deschisă în față, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
văzuse niciodată în carne și oase până atunci, deși o știa din fotografia ei postată pe mess. Și, în afară de asta, pe trotuarul din fața blocului se vedeau în acel moment nu una, ci câteva zeci de posibile Arm trecând cu pas zvelt încoace și-ncolo... Un bărbat și o femeie Pe neașteptate, soneria de la intrare se porni să zbârnâie cu glas ascuțit. Luat prin surprindere Bart, care încă se mai uita în jos, spre agitația pietonală din stradă, își simți inima tresăltându
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
să stea de aproape de Arm, de care se simțea tot mai atras, cu fiecare zi, cu fiecare ceas. Arm cu naturalețea ei, Arm cu umorul ei debordant, Arm cu pielea ei arămie și atât de fină, Arm cu corpul ei zvelt, Arm mirosind atât de frumos... Aștepta în fiecare dimineață sosirea ei cu tot mai multă nerăbdare, prea multă nerăbdare... Intram degeaba, Bart, nu vreau nici o bijuterie de la tine. Dar ar fi fost o amintire... Dacă vrei să-mi dăruiești ceva
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mult bărbatul ori amantul, altele mai mult copiii. Tot așa și scriitorii: unii mai mult operele scrise, alții mai mult opera plănuită. 13. Există imagine mai încîntătoare undeva pe planetă, în sistemul solar, în univers, decât o femeie înaltă și zveltă, frumoasă și elegantă, care se dezbracă încet, a lene, cu gândul aiurea, zâmbind unei amintiri, unei așteptări? 14. Fără iubire și chiar fără simpatie, un bărbat poate să aibă legături cu o femeie; o femeie, fără nici un sentiment pentru bărbat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
actul acesta simbolic, puțin a ta. Adinioarea, când rătăceam în dreptul casei ei ca să fiu mai aproape de dânsa, a închis geamurile și a dat storul în jos, ca să se culce... Există în univers imagine mai încîntătoare decât o femeie înaltă și zveltă, frumoasă și elegantă, care se dezbracă încet, alene, cu gândul aiurea, zâmbind unei amintiri, unei așteptări? Adela era în cerdac cu doamna M... Treceam la poștă. Am salutat. Ea, cu o înclinare din cap abia perceptibilă, mi-a zâmbit toată
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-ți cânt câteva bucăți, după aceea ne plimbăm pe deal!... Și seara, la masă la noi... Ba da, ba da! Ești invitat de mama. Să văd, ai să refuzi pe mama?!. ... Menuetul din Sonata a VII-a îi interpreta eleganța zveltă a bustului, și coroana ei de păr galben, scânteind în razele soarelui, reflectate de sticla geamului deschis, stropea cu fire de aur sonoritățile difuze în atmosfera calmă a odăii. Mi-a cântat apoi andantele din Sonata I-a, supremă debrutalizare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
matematician, deși reală, Timotin m-a lăsat singur și am înțeles că a reușit cu greu să determine pe doamna să vină în odaia de primire. A apărut emoționată și stângace. Ceea ce mi se păruse ostilitate îmbufnată, era timiditate. Subțire, zveltă, formele ei nu poartă mărturia celor patru maternități. Într-o rochie neagră, din care apar numai, și încă cu destulă zgârcenie, mâinile, gâtul și vârful botinelor, pieptănată simplu, cu părul supus, simți că e într-o veșnică vibrare, care nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe față decât în neastâmpărul nervos al piciorului și în gesturile repetate, mașinale, de a nu lăsa ca fusta să-i deseneze cât de puțin formele. (...Dar degetele ei, subțiate spre vârf, îi trădează arhitectura generală, eminent feminină, compusă din zvelte conuri trunchiate.) Nimic frumos în figura ei, nici măcar ochii, deși neînchipuit de vii. Dar femeia aceasta e dintre acele pentru care problema frumuseții nu se pune. Mi-am exprimat dorința să-i văd copiii. Nu simțeam nici o nevoie și n-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
raportul etern dintre femeie și bărbat. Raport care întotdeauna mi s-a părut acela dintre manejele subtile ale pisicii și naivitatea ursuză a câinelui. Și ce frumoasă era în clipele astea, cu o încordare de viață în toate liniile ei zvelte, cu mânecile suflecate și cu pala ei de aur pe jumătatea stângă a frunții! Încă nu pot înțelege ce s-a întîmplat... În seara asta ultimă, ne-am plimbat departe, pe șosea, "să ne luăm adio" de la natură și de la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]