1,146 matches
-
se bazează pe tensiunea creată de apariția neașteptatului, a cărei depășire provoacă plăcerea care conduce la râs sau surâs. Însă la umor tensiunea este datorată discrepanței dintre realități ale existenței concrete, în timp ce la spirit derivă din disonanțele din domeniul ideilor, puse în lumină prin operațiile de asociere contrastivă, prin paradox sau nonsens. Tendențiozitatea ar fi o altă trăsătură care distinge spiritul de umor, transformându-l într-o satiră în miniatură. O formă specifică de spirit este aforismul care constă, în esență, într-o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Vedenia. "Păcăleala gigantică"57 plănuită îndelung de căpitanul Naicu pe seama soției sale spiritiste, o va face să treacă prin stările resimțite de Stavrache la vederea fratelui crezut mort. Gluma căpitanului are însă are un efect tragicomic neprevăzut, în măsură să pună în lumină lașitatea și lăudăroșenia celebrului farsor. Pentru că într-o telegramă Naicu pune să i se vestească soției moartea sa pe front, aceasta se refugiază de frică în brațele ordonanței, exact în momentul în care, întors acasă cu gândul de a-i
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
clondiru cu trei chile mastică prima, care, venisem tocmai atunci cu birja..." (Justiție). La nivelul sintaxei, anacolutul, digresiunile sau dimpotrivă concizia excesivă obturează sensul și generează comicul bazat pe procedeele acumulării haotice sau ale echivocului. Discursul înverșunatului Mitică din Situațiunea pune în lumină valențele comice ale anacolutului, iar expozeul incoerent și găunos al lui Farfuridi este o neîntrecută "demonstrație" de prolixitate. În aceeași preocupare a autorului de a exploata în registrul comicului greșelile de construcție sintactică, se înscriu și mostrele de stil birocratic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca paradox, deci în prima sa accepțiune lărgită, absurdul constituie elementul declanșator al comicului, în timp ce, dimpotrivă, sensul de "antirațional", referitor la contrastul dintre nevoia de raționalitate a omului și impenetrabilitatea universului, așadar, în mare, absurdul existențial, este cel mai bine pus în lumină prin intermediul comicului. În privința celei dintâi relații, aducem ca argument faptul că absurdul se regăsește în cele mai multe enunțuri cu valoare de definiție date comicului printre factorii declanșatori ai acestuia. Aristotel, Platon, Th. Hobbes, Jean Paul spun în esență că râsul este
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cele mai diverse, atrăgând uneori falimentul comunicării, așa cum am remarcat în cazul piesei Englezește fără profesor. Anularea rolului comunicant al conversației prin nerespectarea intenționată a normelor acesteia este specifică antipieselor lui Eugen Ionescu, în special în comedia de debut, care pune în lumină, prin această criză a cuvântului, o adevărată "tragedie a limbajului". La Caragiale, în schimb, în schița menționată, stupiditatea Domnului asociată cu idioțenia Feciorului, cumulate cu efectul narcotic al căldurii, sunt elemente care resping ipoteza caracterului volitiv al nerealizării comunicării. Scurta
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
relații structurale și de viziune dintre cei doi autori n-au reținut atenția exegeților în aceeași măsură în care au stârnit interes raporturile dintre literatura urmuziană și cea ionesciană. Filiația Caragiale-Eugen Ionescu a fost, de asemenea, adeseori invocată și suficient pusă în lumină. În afara lucrării citate a lui I. Constantinescu, în care se face adesea referire la contribuția lui Caragiale la configurarea dramaturgiei moderne prin ecoul transmis de Eugen Ionescu, problema este tratată și în alte articole, cum este cel al lui Al.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în textul sorescian a morții cu începutul și a nașterii cu sfârșitul, cu prăbușirea. Irina rememorează fericirea vieții intrauterine asimilată cu paradisul pierdut, iar apariția momâilor-ursitoare în partea mediană a piesei, interesate nu de priveghi, ci de "mama mortului" lăuza -, pune în lumină aceeași inversiune absurdă. Acesta umbrește decisiv optimismul piesei, ca să nu mai vorbim de lipsa de fundament a speranței în salvarea pruncului, și transpune finalul în cel mai crunt registru al absurdului. Aceasta pentru că protagonista însăși, deși dintr-un reflex, înrădăcinat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
că am observat valorificări ale unor procedee compoziționale sau de meta și autoreferențialitate, puse în circulație experimental în publicistica și în proza caragialiană, bogatul și variatul corpus textual postcaragialian, din care am selectat în următorul capitol câteva dintre exemplele concludente, pune în lumină importanța de necontestat în alchimia și dinamica literară românească, a prelucrării și a revigorării tradiției inaugurate de Caragiale. Restrângând progresiv câmpul de investigație, am completat afilierile regresive la caragialism din primele capitole, cu cele care demonstrează calitatea de precursor al
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
80', din perspectiva postmodernismului românesc, prezența caragialismului în literatura veacului trecut credem că a reieșit cu prisosință. Am putut constata astfel că termenul-umbrelă de "postcaragialian" caracterizează descendența caragialiană atât ca tendință literară, cât și ca o constelație de texte care pun în lumină, prin forța lecturii intertextuale, diferitele aspecte constitutive din paradigma caragialismului, revigorând-o. Aplicat scriitorilor, atributul se referă nu atât la autorii care au urmat momentului Caragiale, cât la cei care i-au urmat exemplul, modelându-și creațiile, în proporții diferite
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rolul de păstrătoare ale regimurilor simbolice și curentelor mitice. În prezent, pentru o elită cultivată beletristica, iar pentru mase presa, benzile ilustrate și cinematograful vehiculează inalienabilul repertoriu al unei întregi fantastici".195 În aceste "constelații" mitice, consideră Raoul Girardet, trebuie "pusă în lumină rețeaua de corelații existente", tabloul liniilor de convergență și similitudinile, pentru că "dincolo de contradicțiile aparente, va apărea astfel ceea ce s-ar putea considera a fi structurile fundamentale ale realității mitice, construite pornindu-se de la aceleași scheme conducătoare, în jurul acelorași arhetipuri, din
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
scofâlcit pe care i l-am văzut ultima oară în cafenea, când aspectul ei dezagreabil mi se păruse de nesuportat, umilitor pentru ea și pentru mine. Umilința poveștilor care se îndreaptă spre gunoi. Când amanții ies din silueta lor și pun în lumină o imagine obiectivă a celuilalt, necamuflată de propriile dorințe. Ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic, dar de la dragoste am trecut într-o oarecare măsură la ferocitate, pentru că devenim îngrozitori cu acela care ne-a creat iluzii, Angela. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
medievali, și Sfântul Bonaventura, franciscanul, a accentuat aceasta mai mult ca oricare altul, fac distincție între lux, lumină, și lumen, iluminare. Lumina rămâne în sine; iluminarea e lumina care se împărtășește. Așadar, un om poate fi luminos - și se poate pune în lumină -, poate ilumina - și se poate ilumina. Un spirit e luminos, dar cum vom ști oare că este luminos dacă nu ne iluminează? Și sunt oameni care se pun în lumină, cum obișnuim să spunem. Iar cei ce se pun în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
împărtășește. Așadar, un om poate fi luminos - și se poate pune în lumină -, poate ilumina - și se poate ilumina. Un spirit e luminos, dar cum vom ști oare că este luminos dacă nu ne iluminează? Și sunt oameni care se pun în lumină, cum obișnuim să spunem. Iar cei ce se pun în lumină o fac spre propria lor satisfacție. Se cunoaște oare pe sine cel ce se pune în lumină? Rareori. Căci nepreocupându-se să-i ilumineze pe ceilalți, nu se iluminează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în lumină -, poate ilumina - și se poate ilumina. Un spirit e luminos, dar cum vom ști oare că este luminos dacă nu ne iluminează? Și sunt oameni care se pun în lumină, cum obișnuim să spunem. Iar cei ce se pun în lumină o fac spre propria lor satisfacție. Se cunoaște oare pe sine cel ce se pune în lumină? Rareori. Căci nepreocupându-se să-i ilumineze pe ceilalți, nu se iluminează nici pe sine însuși. Dar cel ce nu doar se pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
că este luminos dacă nu ne iluminează? Și sunt oameni care se pun în lumină, cum obișnuim să spunem. Iar cei ce se pun în lumină o fac spre propria lor satisfacție. Se cunoaște oare pe sine cel ce se pune în lumină? Rareori. Căci nepreocupându-se să-i ilumineze pe ceilalți, nu se iluminează nici pe sine însuși. Dar cel ce nu doar se pune în lumină, ci, punându-se în lumină, îi iluminează pe ceilalți, se pune în lumină iluminându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lumină o fac spre propria lor satisfacție. Se cunoaște oare pe sine cel ce se pune în lumină? Rareori. Căci nepreocupându-se să-i ilumineze pe ceilalți, nu se iluminează nici pe sine însuși. Dar cel ce nu doar se pune în lumină, ci, punându-se în lumină, îi iluminează pe ceilalți, se pune în lumină iluminându-se pe sine însuși. Căci nimeni nu se cunoaște mai bine pe sine decât cel ce se preocupă să-i ilumineze pe ceilalți. Și dat fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ce se pune în lumină? Rareori. Căci nepreocupându-se să-i ilumineze pe ceilalți, nu se iluminează nici pe sine însuși. Dar cel ce nu doar se pune în lumină, ci, punându-se în lumină, îi iluminează pe ceilalți, se pune în lumină iluminându-se pe sine însuși. Căci nimeni nu se cunoaște mai bine pe sine decât cel ce se preocupă să-i ilumineze pe ceilalți. Și dat fiind că a cunoaște este a iubi, ar fi pesemne nimerit să modificăm preceptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lui Dumnezeu - sau cum voia Sfântul Augustin, cetatea lui Dumnezeu - este, cetate fiind, politică, și Dumnezeu fiind, religie. Și eu mă aflu aici, în exil, la poarta Spaniei și ca ușier al ei, nu ca să fiu luminos și să mă pun în lumină, ci ca să iluminez și să mă iluminez, ca să fac romanul acesta al nostru, istoria, pe cea a Spaniei noastre. Și când spun că mă aflu ca să mă iluminez pe mine, nu vreau să mă refer prin acest pe mine, cititorule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
guvernele naționale și Comisia Europeană controlează agenda europeană. În general, reiese că federațiile europene de partide au mai mult o atitudine reactivă 441, ceea ce nu înseamnă că nu sînt proactive. Contribuțiile lui Hix și Lord, precum și cele ale lui Ladrech pun în lumină rolul proactiv al partidelor europene. Față de aceste mize analitice și politice, Ladrech a sugerat identificarea conținutului partinic și considerarea partidelor naționale drept actori centrali. Trebuie luați în considera, bineînțeles, și actorii partinici europeni. Domeniul ar trebui dezvoltat prin luarea în
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
Osservatore romano" de Alfredo Marranzini, S.I. din care cităm: Această operă, cauză pentru autor de polemici și condamnări, ne descoperă un Rosmini profund credincios și legat de Biserică, declarîndu-se "fiu devotat" al acesteia chiar și atunci cînd este chemat să pună în lumină aspectele mai puțin pozitive. Starea de agonie a Răscumpărătorului care poartă în trupul său glorios stigmatele pătimirii caracterizează starea actuală a Bisericii din această lume: Biserica răstignită și agonizantă care totuși nu încetează să spere și să se încredințeze mirelui
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
schimb de informații, experiență. Precizarea cu privire la „responsabilitatea statelor membre pentru conținutul și organizarea sistemului educativ” marchează limitele clare, categorice ale politicii comunitare generale, în materie educațională. Articolele privitoare la cercetarea și dezvoltarea tehnologică și cele referitoare la politica mediului înconjurător pun în lumină utilitatea lor. Articolul 100 C introduce o nouă politică în materie de vize, în cadrul căreia Consiliul va stabili, până în 1996 în unanimitate și mai târziu cu majoritatea calificată, măsurile cu privire la folosirea unui model tip viză. Articolul cu privire la rețelele transeuropene prevede
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
ar slei cu totul. Așa cum jocul de șah nu cere obligatoriu adversari exteriori, nici filozofia nu are nevoie musai de interlocutori vii. E îndeajuns să ai temperament de gînditor. Temperamentul acesta e precum o calitate care te constrînge s-o pui în lumină, e precum un organ care te somează să-l folosești. Atîta doar că organul în cauză nu are legătură cu ușurința scrisului. Căci Dragomir gîndea ușor și scria sisific. Oralicește zbura, pe pagină se tîra. Și pe cît de lejer
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
prin modul inimitabil de a uni eseul cu narațiunea într-o rețea de aluzii, reminiscențe și motive revenitoare. Kundera va rămâne cu siguranță maestrul acestui tip de meditație romanescă din care a făcut una din caracteristicile romanului post-proustian. Faptul este pus în lumină de el însuși în eseul Arta romanului (care urmează să apară curând la Editura Humanitas). Alcătuit din șapte părți, volumul Arta romanului a fost publicat în 1986, la Editura Gallimard și a fost cea dintâi carte scrisă de Kundera direct
Milan Kundera arta romanului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8717_a_10042]
-
libertății și consideră socialismul o idee bună care a fost prost aplicată. O abordare diferită, cum este studiul "valorilor", ne-ar putea ajuta să înțelegem mai bine variabila lipsă: cultura. Găsim un material util în World Values Survey 4, care pune în lumină diferențele notabile între diferitele țări, precum și între Europa de Est și cea de Vest. Analize ale valorilor se publică mereu 5, dar pînă acum nu a apărut nici o teorie, bazată pe aceste date, care să ne facă să înțelegem mai bine societățile
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
păstrează ceea ce dă constanța de strălucire. Percepția luminozității depinde de cât de multă lumină reflectă un obiect față de corpurile din jur. Acest aspect îl putem demonstra printr-un experiment simplu; dacă privim o bucată de hârtie neagră și care este pusă în lumină puternică printr-un tub, astfel încât să nu vedem alte obiecte în jur decât bucata de hârtie neagră ea ne apare albă sau gri. Dacă privim aceeași bucată de hârtie de data aceasta fără tub o vedem din nou neagră pentru că
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]