8,755 matches
-
transferați într-un lagăr de prizonieri, dar au fost arestați de soldații de sub comanda lui Leclerc. Leclerc i-a declarat „trădători” și a ordonat să fie executați. Trupurile celor împușcați au fost lăsate zăcând la locul execuției și au fost îngropate de soldații americani. În cinstea mareșalului Leclerc, unul dintre modelele tancurilor folosite de armata franceză a primit numele său. În cartierul Petit-Montrouge din arondismentul al XIV-lea al Parisului a fost edificat un monument în cinstea lui Leclerc. În Paris
Philippe Leclerc () [Corola-website/Science/311860_a_313189]
-
pe acesta când merge spre Ai și-l surprind în compania acesteia; o capturează și o aduce înapoi la sanctuarul zeului, împreună cu părinții ei. Cei trei sunt legați, bătuți și aruncați într-un mormânt comun, Sentarou fiind obligat să-i îngroape de vii; presiunea sătenilor l-a făcut pe acesta să arunce prima lopată de pământ, lucru care a făcut-o pe Ai să se simtă trădată de acesta, Sentarou fiind cel care i-a promis că o va proteja. Confuzia
Jigoku Shoujo () [Corola-website/Science/311926_a_313255]
-
care a făcut-o pe Ai să se simtă trădată de acesta, Sentarou fiind cel care i-a promis că o va proteja. Confuzia provocată i-a permis acestuia să evadeze, iar Ai jură răzbunare înainte ca sătenii să o îngroape complet. Într-o noapte Sentarou își adună lucrurile și pleacă din sat, însă privindu-și satul pentru ultima dată, observă strălucirea unui incendiu și se întoarce. Ajuns în sat, o vede pe Ai cum pășește și cântă, arzând casele cu
Jigoku Shoujo () [Corola-website/Science/311926_a_313255]
-
o problemă cu frâna, incident mușamalizat de compania de autobuze unde lucra acesta. Treptat, starea de sănătate a mamei ei se agravează, fiind trimisă de la un spital la altul. Moare lângă fiica sa într-un templu shinto și Yuzuki o îngroapă în florile unui cireș, mergând să aștepte ajutor în apartamentul lor vechi. Yuzuki moare după puțin timp, singură și îmbrățișând un ursuleț de pluș. Cu durere, își acceptă noul rol pentru a-i putea răzbuna pe alții în numele lor. După ce
Jigoku Shoujo () [Corola-website/Science/311926_a_313255]
-
Iad de către altă persoană. Enma Ai este personajul principal al anime-ului. Când a fost mică, a fost considerată periculoasă și sătenii au hotărât să fie sacrificată. A fost aruncată într-o groapă împreună cu părinții ei și aceștia au fost îngropați de vii. Va reveni la viață și va incendia satul datorită furiei sale, iar ca pedeapsă, i se dă statutul de Fată a Iadului, având sarcina de a trimite sufletele păcătoase în Iad timp de 400 de ani. Wanyūdō este
Jigoku Shoujo () [Corola-website/Science/311926_a_313255]
-
nicio expoziție și nu a mai lucrat, activitatea sa fiind definitiv încheiată. În ultima perioadă a vieții sale a trăit pe strada Amzei nr. 19 din București izolat și uitat până în data de 14 octombrie 1887, când a decedat, fiind îngropat la Cimitirul Bellu. După decesul lui Constantin Lecca, presa vremii de atunci nu a reacționat cu niciun articol comemorativ. Abia în anul 1888, Iuliu I. Roșca a publicat un articol în revista "Biblioteca populară". Tot Roșca a publicat în anul
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
iunie 2007, Aurel Percă, episcopul auxiliar al Diecezei de Iași, a sfințit piatra de temelie pentru o grotă dedicată Fecioarei Maria, care urma să fie construită în curtea bisericii. Cu această ocazie, a fost sfințit și semnat documentul oficial și îngropat în beton într-un colț al fundației. La 15 septembrie 2008, episcopul Aurel Percă a sfințit grota Sf. Fecioare de la Lourdes (amplasată în curtea bisericii) și a binecuvântat statuia Papei Ioan Paul al II-lea (aflată în fața casei parohiale). La
Biserica Sfânta Tereza a Pruncului Isus din Iași () [Corola-website/Science/311308_a_312637]
-
lui Miron Barnovschi, pe portretul său din Biserica Adormirea Maicii Domnului din Iași s-ar fi produs o fisură adâncă. Tot Miron Costin precizează că Vasile Lupu i-a adus trupul neînsuflețit în țară, fără a preciza unde l-a îngropat. După cum scrie în cronică, "trupul după perire au stătutŭ înaintea curții împărătești pănă îndesară. Apoi, au învățat veziriul să sloboadză un boier in, care va hi fostŭ chihaia lui, care slujbă să prinde la turci, cum este postelniciia cea mare
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
fată a lui Iordache vistiernicul Cantacozino. Și încuscrindu-să Dabije-vodă cu Iordachi, l-au pus spătarǔ mare, și n-au spătărit vreme multă ș-au murit Iordachi spătarul, care cu multă pofală și cu mare jele despre toți pemintenii l-au îngropat înǔ Bărnovschii, că, măcar că era grec, omǔ strein, dar era om bun; să punè tare pentru peminteni la domnie". Printre alți boieri înmormântați în Biserica Barnovschi sunt menționați și Maria Cantacuzino (+1676?), soția marelui vistiernic Gheorghe Ursache, și Anica Bogdan
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
familia sa au rămas în exil în Anglia, la Claremont, Surrey, unde el a murit la 26 august 1850, la vârsta de 76 de ani. În 1876, rămășițele lui și cele ale soției lui au fost aduse în Franța și îngropate la "Chapelle royale de Dreux", necropola familiei Orléans pe care mama lui a construit-o în 1816 și care a fost mărită și înfrumusețată după moartea ei. Cicnirile dintre legitimiști și orleaniști din 1830 și 1848 legate de monarhul de
Ludovic-Filip al Franței () [Corola-website/Science/311364_a_312693]
-
din "Dacii". Sergiu Nicolaescu a modificat însă textul, fără să-l anunțe pe Herescu. Actorul s-a supărat atât de tare, că s-a îmbolnăvit de hepatită. Una dintre secvențele antologice ale filmului este cea în care oștenii rătăcitori stau îngropați până la gât în nisip, iar turcii pun caii să alerge printre ei. Regizorul a precizat că această metodă de ucidere a prizonierilor era practicată de cazaci și mongoli, el aplicând teoria după care "„caii nu văd sub ei, dar aud
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
mai devreme) și terminând cu cele ale lui Ramses X sau XI. În ciuda numelui, are și morminte ale nobililor, precum și ale soțiilor și copiilor faraonilor și nobililor. În vremea lui Ramses I (ca. 1301 î.Hr.) femeile au început să fie îngropate în Valea Reginelor, deși unele au continuat să fie îngropate împreună cu soții lor, în Valea Regilor. Numele oficial al zonei, în antichitate, era "Marea și maiestuoasa necropolă a milioanelor de ani de faraoni, viață, prosperitate și sănătate la vest de
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
sau XI. În ciuda numelui, are și morminte ale nobililor, precum și ale soțiilor și copiilor faraonilor și nobililor. În vremea lui Ramses I (ca. 1301 î.Hr.) femeile au început să fie îngropate în Valea Reginelor, deși unele au continuat să fie îngropate împreună cu soții lor, în Valea Regilor. Numele oficial al zonei, în antichitate, era "Marea și maiestuoasa necropolă a milioanelor de ani de faraoni, viață, prosperitate și sănătate la vest de Teba", sau mai scurt "Ta-sekhet-ma'at" (Marele Câmp). G41-G1-Aa1:D21-O1-O29
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
aici cât și în Valea Reginelor), Ramses II și Ramses III construind necropole mari (KV55 și KV3) pentru înmormântarea fiilor lor. Câțiva regi nu au fost înmormântați aici (sau nu li s-a găsit mormântul). Tutmes II probabil a fost îngropat la Dra' Abu el-Naga', mormântul lui Smenkhkare nu a fost găsit, iar Ramses VIII se pare că a fost înmormântat în alt loc. Valea Regilor a fost un important domeniu al cercetărilor egiptologice de-a lungul timpului. Scriitorii antici greci
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
având 200m, camera funerară fiind la 97m sub pământ), ale lui Tutmes III (KV34) și Tutmes IV (KV43), cel mai impunător fiind al lui Amenhotep III (WV22), aflat în Valea de vest. În această perioadă nobilii importanți încep să fie îngropați cu familia regală, cel mai cunoscut mormânt fiind cel comun al lui "Yuya" și "Tjuyu" (KV46). Reluarea vechii zone de amplasare a mormintelor de la Theba, la sfârșitul perioadei Amarna, marchează o schimbare în forma mormintelor, axa frântă la mijloc fiind
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
a pornit spre Ierusalim. Ioaș a scăpat doar plătind un tribut mare sirienilor (IV Regi 12:17-19). Ioaș a murit asasinat de către slugile sale Iozacar, fiul lui Șimeat și Iozabad, fiul lui Șomer la Milo, spre Sela. El a fost îngropat în cripta strămoșilor săi, iar peste Iuda s-a ridicat rege Amasia, fiul lui Ioaș (IV Regi 12:20-21).
Ioaș (Iuda) () [Corola-website/Science/311381_a_312710]
-
germene, care se bucura de sprijinul artileriei, tacurilor și aviației, a redus foarte mult tipurile de operațiuni pe care le puteau desfășura luptătorii AK. Armele și echipamentele Armia Krajowa proveneau din mai multe surse. În principal era vorba de depozite îngropate de armate poloneză în retragere în timpul invadării Poloniei din 1939. De asemenea, mai exista și o cantitate de arme și muniție capturată de la germani, dar și arme fabricate în ateliere clandestine poloneze sau arme parașutate de Aliați. Dintre armele ascunse
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
cu o așchie de lemn. Potentații vampiri pot fi omorâți adesea în inimă, deși în Rusia și Germania locul cel mai sensibil este gură, iar în nord-estul Siberiei stomacul. Decapitarea este metodă preferată în zonele germane și slave. Cu capul îngropat între picioare, în spatele feselor sau departe de corp. Acest act a fost văzut că o modalitate de accelerare a plecării sufletului. Alte măsuri incluse: turnarea apei clocotite corp sau incinerarea completă a acestuia. În Balcani, un vampir poate fi ucis
Vampir (mitologie) () [Corola-website/Science/311439_a_312768]
-
și dureroasă . Văduva Legendre a făcut un cult din memoria să , păstrarea cu grijă bunurile sale . La moartea ei , în 1856 , a plecat de casă de țară trecută în satul Auteuil în cazul în care cuplul a trăit și sunt îngropate . Numele lui este unul dintre cele 72 de nume înscrise pe Turnul Eiffel . Urmează Colegiul Mazarin, unde studiază fizică. În perioada 1775-1780 frecventează Academia Militară din Paris, dar înclinația către matematică îl poartă spre studiul acesteia. În 1782 este ales
Adrien-Marie Legendre () [Corola-website/Science/311484_a_312813]
-
numărul tancurilor germano-italiene disponibile pentru luptele care aveau să vină. La ora 11:00 a zilei de 2 noiembrie, blindatele Diviziilor a 15-a germană și Litorio italiană au atacat pozițiile deținute de Divizia I britanică, care între timp își îngropase tancurile pe poziții defensive. Blindatele aliate se bucurau și de un important sprijin din partea artileriei antitanc și de câmp, precum și al aviației. Contraatacul germano-italian a fost respins, ei pierzând aproximativ 100 de blindate. Deși în timpul luptelor și britanicii au pierdut
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
și aruncat jos pe scări, după ce a fost despuiat de haine și bijuterii. A fost înmormântat în grabă două ore mai târziu, dar Buchanan și Daniel povestesc că mai târziu regina a poruncit ca trupul lui să fie transferat și îngropat în mormântul regilor Scoției. Această măsură lipsită de tact, a întărit convingerea că raportul dintre Rizzio și regină era mai mult decât cel dintre o regină și secretarul său (Ruthen, 1815). Se spune că uciderea lui Rizzio, a fost una
David Rizzio () [Corola-website/Science/312324_a_313653]
-
este puțin probabil, deoarece se trata de reînhumarea unui catolic într-un cimitir protestant. Istoricul protestant George Buchanan, a scris în 1581 că David Rizzio a fost înhumat inițial în afara zidurilor abației și apoi regina ar fi poruncit să fie îngropat în mormântul tatălui ei Iacob al V-lea al Scoției. Când se tipărea cartea, un prieten James Melville, de teamă că această poveste aruncă o lumină proastă asupra fostei reginei, a încercat să rescrie acest pasaj, ca nu cumva fiul
David Rizzio () [Corola-website/Science/312324_a_313653]
-
răspândirea socialismului și reînvierea Islamului, dând dovadă de o luciditate pe care puțini contemporani au avut-o . Gustave Le Bon s-a stins din viață la 14 decembrie 1931, în vârstă de 90 ani. Fiindu-i teamă să nu fie îngropat de viu el o rugase pe Marie Bonaparte și pe câțiva alți prieteni să îi facă după moarte o injecție letală. Serviciul funerar a fost celebrat la biserica La Madeleine din Paris în prezența unei asistențe numeroase din care făceau
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
pentru întreținerea bisericilor și a cimitirelor acestora și au ajutat cu generozitate văduve și orfani săraci. Perenelle a murit în 1397 și Flamel și-a petrecut ultimii ani scriind despre alchimie. A murit pe 22 martie 1417 și a fost îngropat la biserica Saint-Jaques la Boucherie, aproape de casa sa. Ce să înțelegem din povestea lui Flamel? Chiar a făcut aur? Sau a inventat totul - cartea veche, călătoria în Spania, Piatra Filozofală? Singura noastră sursă de informații este însuși Flamel. Însă unele
Nicolas Flamel () [Corola-website/Science/312412_a_313741]
-
mănăstirea a fost sub îngrijirea urmașilor Craioveștilor: Radu Șerban, Constantin Brâncoveanu și chiar Ștefan Cantacuzino. Din alte documente rezultă că înainte de doamna Bălașa, se găsesc menționați drept ctitori ai locașului boierii Bengești și Maria din Obede (Obedeanu), aceștia au fost îngropați la mănăstire. Actuala mănăstire a fost construită între anii 1654 - 1658 din porunca doamnei Bălașa, care era soția domnitorului Constantin Șerban Basarab. A fost terminată în 1701 de egumenul Popa Luca de la Sfetagora și de Petru Obedeanu care era mare
Mănăstirea Jitianu () [Corola-website/Science/312450_a_313779]