7,931 matches
-
aduce cele două sensuri la același nivel: altfel nu ar mai fi posibilă nici simpla construcție de judecăți "bine formate". Dar regula este aceea a poziționării ierarhice, în felul precizat, a celor două sensuri ontologice, respectiv logice. Poate că nu întâmplător ontologia a căpătat o poziție structurantă pentru discursul filosofic, ea apărând în reprezentările noastre ca disciplină filosofică fundamentală. Judicativ, lucrurile chiar așa stau. Dar este de reținut și apropierea, până la identitate funcțională, a ontologiei față de logică; de altminteri, ontologia a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
stenoza aortică este una dintre cele mai frecvente etiologii ale sincopei la bolnavii vârstnici, adesea diagnosticul nu este clar datorită bolii cerebrovasculare concomitente, a tulburărilor de conducere și ischemiei. Ca urmare a perioadei lungi asimptomatice a bolii, diagnosticul este adesea întâmplător, în urma unui examen obiectiv. Cel mai frecvent element obiectiv este suflul sistolic aortic. Totuși, suflurile sistolice pot apărea la 30-40% dintre bolnavii vârstnici, iar la majoritatea suflurile nu reflectă o stenoză aortică semnificativă hemodinamic (27). Deși în bicuspidia aortică un
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Camelia Diaconu, Daniel Bartoș () [Corola-publishinghouse/Science/91939_a_92434]
-
a putut ridica, până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, la nivelul creației științifice. Puținele lucrări științifice medicale redactate în românește sau în alte limbi, dar scrise de medici români, nu s-au preocupat de bolile psihice decât întâmplător și doar tangențial. Așa au fost referirile la bolile psihice pe care le găsim în opera lui Episcupescu sau Vasici, ca și teza de doctorat a moldoveanului A. Teodoru, ulterior cunoscut practician la Roman, susținută la Viena, în 1826, intitulată
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
le impunea un respect deosebit și toți căutau să nu-l supere cu nimic. În anul școlar 1910-1911, într-o după-amiază, după semnalul clopoțelului de intrare în clasă, un elev întârziat a trecut în fugă pe coridor, pe lângă profesorul Brăescu. Întâmplător, directorul școlii venea din partea opusă. Deși profesorul Brăescu nu a spus nimic elevului, directorul i-a cerut scuze pentru purtarea elevului. Cum scena aceasta s-a petrecut în fața ușii deschise a clasei, deși copiii aveau 14-15 ani, ei au putut
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
direcției Spitalului Socola care, în ziua de 27 februarie 1984, exact în ziua comemorării morții ctitorului Socolei, a organizat o sesiune științifică solemnă la care au participat psihiatri din aproape toate județele Moldovei, artiști, scriitori și intelectuali ieșeni. Poate nu întâmplător și poate soarta a făcut ca în anul 2007 conducerea Spitalului Socola să fie preluată de nepotul pictorului Gh. Spiridon, profesorul Călin Scripcaru, medic legist la Institutul de Medicină Legală din Iași. BIBLIOGRAFIE 1. Brăescu A. N., Studiul asupra nefritelor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Apartamentul de bloc, acest spațiu al depersonalizării. Unde să se statornicească monotonia dacă nu într-o asemenea locuință-șablon, în care te și miri cum de colocatarii nu se numesc, toți, Popescu. Ca pe "eroii" noștri: Ilie și Mina... Popescu. Nu întîmplător, onomastica lor este una de serie. Ceea ce, la vremea alcătuirii acestei piese. autorul nu putea decît să strecoare, esopic, devoalăm, fără a privi în stînga și în dreapta, acum. Într-un sistem (se înțelege ce fel de sistem) unde valorile sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
acuzativul − vezi supra, 3.2.3.), termenul ergativ are o definiție coerentă: este întotdeauna o formă specială de marcare a subiectului Agent, având aceeași sursă (Caz inerent al v tranzitiv). Autorii citează și o excepție de la această regulă, basca, nu întâmplător o limbă ergativă numai morfologic. Un argument suplimentar pentru interpretarea pe care o dau autorii cazului ergativ ar fi faptul că și Cazul acuzativ este legat, în mod paralel, de marcarea pacientului în diverse limbi. 3.3.4. Erg. = Caz
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
situații, verbul are două roluri tematice care pot să nu fie realizate ca variante tranzitive ale verbului, dar care sunt identificabile în Lexicon. Concluzia este că nu e nevoie de stabilirea unei distincții semantice între ergative și reflexive (nu e întâmplător că The door opened ' Ușa s-a deschis' are drept corespondent în germană (și în română, de altfel) un verb reflexiv, ambele având aceleași condiții de adevăr). Reinhart (1991) susține că diferența dintre ergative și reflexivele intrinsece este sintactică: în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este în scădere spre etapa actuală de limbă. După cum se poate vedea din lista de exemple, complementul intern putea să apară atât cu verbe inergative, cât și cu verbe inacuzative. În limba actuală, acesta apare numai pe lângă câteva verbe, care întâmplător sau nu sunt inergative: a dansa un dans a dormi un somn a visa un vis. Apariția complementului intern pe lângă verbe reflexive (vezi exemplele cu verbele a se nunti și a se veseli de sub listele (b) și (c) de la Creția
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este simultan explicativă și predictivă. Din acest punct de vedere, includerea predicției, prognozei sociale ca un caz special ar fi lipsită de sens. Pe de altă parte însă, în ceea ce privește societatea, predicțiile nu decurg chiar automat din teoriile explicative. Nu este întâmplător că, în ultimele decenii, s-a dezvoltat o disciplină specială, distinctă de sociologie, care are ca obiect prognoza socială. Prognoza s-a dovedit a prezenta scheme relativ distincte de cele ale explicației. Sociologia propriu-zisă a acordat însă, până acum, o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
autonomă proprie. Dinamica sa este expresia unei dinamici structurale mai profunde. Reducția structurală reprezintă un palier fundamental al întregii organizări sociale. Structura și dinamica acestuia sunt, în mare parte, responsabile de structura și dinamica celorlalte sfere ale vieții sociale. Nu întâmplător el utilizează conceptul de suprastructură pentru a desemna sfera politicului, a juridicului, moralei, religiei. Acestea, în teoria lui Marx, nu au o dezvoltare independentă, o logică autonomă; logica lor este dată, în ultimă instanță, de logica structurii economice (Marx și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
regula de căsătorie să fie integral respectată ar fi absurd, ea ducând la extincția acesteia. Atunci când regula de căsătorie a fost eliminată, alegerea partenerului fiind lăsată absolut liberă, cu menținerea doar a interdicției incestului, doar 1-2% dintre căsătorii au coincis întâmplător cu cerințele respectivei reguli. Putem conclude deci cu certitudine că, dacă într-o colectivitate de tipul celei simulate, 20% dintre căsătorii sunt în concordanță cu regula respectivă, o asemenea conformare nu se datorează întâmplării, ci acțiunii destul de puternice a normei
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
aibă un rol bine determinat în funcționarea întregului. Analogia dintre societate și organismul biologic include aceeași viziune. Paradigma societății ca sistem de roluri, atât de populară în sociologie la un moment dat, se fundează pe o opțiune holistă. Nu este întâmplător că este adesea utilizată metafora „piesei”: societatea este o „piesă”, indivizii sunt distribuiți în diferite roluri ale acesteia, conflictul global al piesei fiind însă primar în raport cu rolurile particulare ale personajelor. Holist poate fi analizată nu numai societatea în ansamblul ei
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Absolutizarea punctului de vedere holist generează însă și el o mulțime de dificultăți. În primul rând, presupune existența unui nivel de organizare ca punct absolut de pornire a întregii organizări sociale. Colectivitățile arhaice păreau a fi un asemenea nivel. Nu întâmplător, holismul s-a dezvoltat în antropologia socială și culturală, interesată prioritar în analiza unor asemenea societăți. Pentru societățile moderne însă, presupoziția unui asemenea nivel absolut este nejustificată. Carear putea fi el? Statul-națiune, umanitatea în ansamblul ei, satul sau orașul, familia
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și rolul accidentului în alegere. La un nivel scăzut de cunoaștere, rolul factorilor accidentali în alegerea soluțiilor este semnificativ mai ridicat decât la nivelurile superioare de cunoaștere. Soluțiile formulate sunt adesea rodul întâmplării. Din mulțimea soluțiilor posibile poate fi descoperită întâmplător o soluție sau alta; dintre soluțiile formulate, în condițiile în care nu există criterii clare de evaluare, poate fi aleasă una sau alta, în funcție de criterii întâmplătoare, inclusiv de preferințele subiective și prejudecățile persoanelor antrenate în actul deciziei. Rolul factorilor exteriori
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
oferă justificarea morală a angajării exclusive a specialistului în sprijinirea subsistemelor. A devenit însă tot mai clar că această presupoziție nu este integral justificată. Interesele subsistemelor nu sunt neapărat convergente cu interesele sistemului global din care fac parte. Nu este întâmplător faptul că în dezbaterile de specialitate au început să se formuleze o serie de norme deontologice care caută să stabilească limitele unui atare angajament al sociologului (Lippitt, 1961b). A doua limită se referă la inegalitatea accesului la știință: cine este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ideii că satisfacția muncii, „calitatea umană a muncii” reprezintă un obiectiv în sine al colectivității care trebuie pus alături de cel pur economic. Fluctuația reprezintă una dintre patologiile grave ale întreprinderii actuale. Ea costă întreprinderea, afectându-i sensibil eficiența. Nu este întâmplător că sociologul este adesea chemat să ajute la soluționarea acestei probleme. Din punctul de vedere al întreprinderii, fluctuația ar trebui redusă spre zero. Pentru persoanele angajate în procesul muncii, fluctuația nu înseamnă însă integral un proces negativ. Ea are o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
consecință, este marginalizată, nestimulată sau chiar respinsă. Declanșarea mecanismelor defensive. Intervenția specialistului poate apărea adesea membrilor unui sistem ca o presiune exterioară, coercitivă, ca o critică a funcționării sistemului, fapt care este de natură să declanșeze mecanisme defensive. Nu este întâmplător faptul că una dintre regulile fundamentale ale sociologiei aplicate se referă la necesitatea ca sistemul, membrii acestuia să fie atrași în procesul activ al planificării și realizării schimbării propuse de specialist. Eliot Jacques (1961), rezumând experiența sa de terapie socială
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
incidența cărora cade respectivul caz este mereu incompletă. Dificultatea a fost formulată în mod explicit de filosofia secolului al XVIII-lea, sub forma faimoasei probleme a raportului dintre necesitate și întâmplare. Orice lucru este necesar; ni se pare că este întâmplător doar în măsura în care nu îi cunoaștem cauzele. Întâmplarea reprezintă deci restul rămas mereu neexplicit din comportamentul unui obiect individual. În principiu însă, științele generalului sunt capabile să explice totul. Într-o asemenea viziune, mecanismul explicației științifice este de a reatașa individualul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Ce anume explică această diferențiere? Prima explicație, pe care cercetătorul o poate găsi în literatură, este cea de tip culturalist. Preocupările pentru a distinge culturile, ca moduri de a gândi și de a se raporta la lume, au fost, nu întâmplător, captivate de intuiția că una dintre caracteristicile cele mai specifice ale acestora este viziunea asupra timpului. Timpul și, în consecință, istoria sunt gândite într-un mod specific, în funcție de formele generale ale culturii comunității. Cititorul interesat de caracteristicile particulare ale unui
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și, de asemenea, să-l încadreze în condițiile epocii, reprezintă sarcina unică a istoricului. Varietatea și unicitatea fenomenelor umane nu își pot avea sursa decât însubiectivitatea umană. A explica faptele umane înseamnă a pătrunde în semnificația lor subiectivă. Nu este întâmplător că în acest context a început să se cristalizeze ideea unei noi metodologii specifice realizării sarcinilor de cunoaștere din sfera umanului. În mod sistematic, ideea unei asemenea metodologii specifice a fost formulată de către Schleiermacher; preluând hermeneutica drept metodologie a interpretării
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un proces relativ distinct, care ar fi modificat substanțial întregul mers al istoriei poporuluiromân. În istoria multor războaie, revoluții sau alte procese sociale de transformare au existat momente de echilibru extrem de indecis. Un accident, o decizie, un eveniment cu totul întâmplător ar fi putut înclina balanța într-un sens opus celui în care realmente a fost ea înclinată. Evenimentul generator de structură, de cale, de evoluție trebuie luat în considerație cu toată atenția. Asemenea momente-răspântii s-ar putea să fie destul de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
reprezintă o trecere treptată de la stări mai puțin satisfăcătoare la stări mai satisfăcătoare. Este inclusă aici o altă perspectivă asupra timpului decât cea tradițională: nici reproducere a structurilor stabile și nici fluctuație fără sens, ci proces progresiv. Nu este deloc întâmplător faptul că ideea de progres s-a consolidat de abia în cadrul filosofiei moderne și este legată de apariția societății capitaliste. Ne putem întreba ce anume s-a schimbat în structura societăților înseși care să ducă lacristalizarea unei noi viziuni, progresive
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
membrilor săi poate fi mai scăzut decât în primul caz, din cauzasupraabundenței și a risipei practicate de clasele privilegiate. De aceea este necesar să se ia în considerație ca un criteriu secundar al progresului și structura repartiției produselor. Nu este întâmplător faptul că în societatea modernă există presiuni tot mai accentuate în sensul egalizării economice. În al doilea rând, așa cum sugerează criteriile contemporane ale societății capitaliste dezvoltate, o parte din efortul și capacitățile productive sunt înghițite de„false” necesități, de necesități
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
feluri de mâncare pe care bucătarul știe să le gătească pe acelea care sunt cele mai adecvate. Cunoașterea preferințelor și necesităților consumatorilor este deci esențială. Modelul cibernetic funcționează pe cu totul alte principii. Bucătarul gătește, mai mult sau mai puțin întâmplător, diferite feluri de mâncare pe care le oferă consumatorilor. Aceștia aleg un fel sau altul. Regula este următoarea: pe măsură ce un fel de mâncare este solicitat, ospătarul comandă bucătarului suplimentarea lui. În timp, felurile nesolicitate nu mai sunt produse, cele solicitate
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]