8,266 matches
-
să scape ei ocazia de a o întreba pe Cate Blanchett așa, de la obraz, dacă eset adevărat ceea ce a declarat în presa americană, cum că ar fi iubit femeile nu numai pe ecran, ci ș în viața ei privată. Distinsa actriță australiană i-a pus puțin pe jar, răspunzând:"Am avut multe relații cu femeile, dar dacă vă gândiți la cele de ordin sexual, răspunsul meu este nu". Asta nu i-a împiedicat pe unii să taie ultima parte a frazei
Cannes 2015. Femei îndrăgostite by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/102039_a_103331]
-
niciun moment în cariera sa, fapt care i-a adus (și păstrat) o clientelă selectă, chiar dacă nu foarte extinsă, dar cu siguranță foarte bogată. Printre clienții săi, cât a lucrat pentru Lachasse, s-au numărat soția lui Ernest Guinness și actrița Virginia Cherrill. Croitor al suveranei Tentativele lui Amies de a scoate pe piață propriile modele au eșuat însă în 1939. Neliniștit și frustrat, Amies vede în Al Doilea Război Mondial o scăpare și devine ofițer de informații în cadrul Biroului de
Hardy Amies, jurnalistul care a ajuns croitorul reginei Elisabeta a II-a - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102118_a_103410]
-
Lev Konstantinovici Knipper (în , ) a fost un compozitor sovietic parțial de origine germană și un agent activ al OGPU - NKVD (poliția secretă sovietică). a fost nepotul actriței Olga Knipper (soția lui Anton Cehov). Sora lui mai mare, Olga Cehova, a devenit, de asemenea, actriță și s-a căsătorit cu Mihail Cehov. În timpul Războiului Civil Rus a luptat în Armata Albă și a părăsit Rusia împreună cu restul armatelor
Lev Knipper () [Corola-website/Science/337672_a_339001]
-
în , ) a fost un compozitor sovietic parțial de origine germană și un agent activ al OGPU - NKVD (poliția secretă sovietică). a fost nepotul actriței Olga Knipper (soția lui Anton Cehov). Sora lui mai mare, Olga Cehova, a devenit, de asemenea, actriță și s-a căsătorit cu Mihail Cehov. În timpul Războiului Civil Rus a luptat în Armata Albă și a părăsit Rusia împreună cu restul armatelor baronului Vranghel în 1920. La întoarcerea din exil în 1922 a fost recrutat de departamentul extern al
Lev Knipper () [Corola-website/Science/337672_a_339001]
-
să se înscrie înapoi la VGIK și în cele din urmă a absolvit studiile în 1964 (la cursul lui Evgheni Gabrilovici). A scris în colaborare piesa de teatru "Fallen and Alive "pentru noul Teatru Taganka, unde soția sa era o actriță principală, deși cenzura a interzis ca romanul său să fie jucat pe scena de teatru. După absolvire s-a cunoscut cu Vitali Melnikov, un tânăr regizor care era în căutarea unui scenarist pentru comedia sa de debut. "The Head of
Vladimir Valuțki () [Corola-website/Science/337679_a_339008]
-
Irina Viktorovna Pecernikova (în , ) este o actriță de teatru și film sovietică și rusă. A fost distinsă cu titlul de artistă emerită a RSFR Ruse (1988). s-a născut la 2 septembrie 1945, în orașul Groznîi. Tatăl ei era Viktor Fiodorovici Pecernikov (1907-2000), iar mama ei se
Irina Pecernikova () [Corola-website/Science/337680_a_339009]
-
multe filme, fiind considerată una dintre cele mai frumoase femei din Uniunea Sovietică. În film i-a avut ca parteneri pe celebrii actori Veaceslav Tihonov, Innochenti Smoktunovski, Oleg Dal și alții. S-a aflat în relații amicale cu Vladimir Vîsoțki. Actrița a jucat în multe filmat în cea de-a doua jumătate a anilor 1960 și în anii 1970. În anii 1980 întreaga energie creatoare a Pecernikovei a fost dedicată Teatrului Mic. A fost căsătorită de trei ori. Primul soț a
Irina Pecernikova () [Corola-website/Science/337680_a_339009]
-
fost de scurtă durată. În anii 1990, odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, Irina Pecernikova a intrat într-o prelungită criză de creație. Nu a mai fost solicitată să joace în filme și a avut o problemă legată de consumul de alcool. Actrița a reușit să facă față problemelor vieții și și-a găsit dragostea în persoana lui Alexandr Soloviov, care a devenit în 1997 cel de-al treilea soț al ei. Căsnicia lor a durat doar trei ani. Irina Pecernikova nu are
Irina Pecernikova () [Corola-website/Science/337680_a_339009]
-
dragostea în persoana lui Alexandr Soloviov, care a devenit în 1997 cel de-al treilea soț al ei. Căsnicia lor a durat doar trei ani. Irina Pecernikova nu are un copil din niciuna din cele trei căsătorii. În anii 2010 actrița a început să fie invitată din nou în filme și spectacole de televiziune, participând la emisiunea «Формула красоты». Viața și creația artistică a Irinei Pecernikova a făcut subiectul filmului documentar «Ирина Печерникова. Лекарство от одиночества» (2010).
Irina Pecernikova () [Corola-website/Science/337680_a_339009]
-
Într-o zi voi face un rol care îl va eclipsa pe acesta', a spus artistul. Paganini, o minune cu 29 de actori Mick Davis, regizorul filmului "Modigliani", a revenit în România după zece ani, s-a îndrăgostit de o actriță și s-a stabilit în București. Cineastul scoțian a fost sfătuit să facă un spectacol după viața violonistului Paganini, iar George Ivașcu i-a propus să-l monteze la Teatrul Metropolis și bine a făcut. Acum, iată că și până
Chris Noth, uimit când a ajuns în România după problemele cu Tarom-VIDEO by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101049_a_102341]
-
a înstrăinat fiica, după cum aceasta din urmă pricepe și ea târziu nefericirea mamei duc filmul, ca mai întotdeauna la Almodovar, până în preajma melodramei. Din nou, ca mai întodeauna, salvată de ceea ce se poate numi curajul bunelor sentimente. Cineastul își iubește actrițele, în cazul de față Emma Suarez și Adriana Ugarte (o putem urmări la noi în serialul Iubirile croitoresei) și, la rândul lor, îi răspund cu un vizibil atașament pentru rol. La conferința de presă am întâlnit un Almodovar bântuit de
Cannes 2016. Anul femeilor by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101136_a_102428]
-
natură polițienească. Nu aș spune că este chiar „un spanac din Liège", cum susține un cronicar francez. Poate mai degrabă o probă la rece a unei indubitabile tehnici scenaristice care cred că și-a epuizat potențialul. Mereu în căutarea unor actrițe de împrumut din țara vecină, Franța (anul trecut colaborase cu Marion Cotillard) în La fille inconnue o propune atenției pe foarte tânăra Adèle Haenel, cu o seriozitate prea repede asumată. Mai puțin cunoscutul de publicul larg, filipinezul Brillante Mendoza, a
Cannes 2016. Anul femeilor by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101136_a_102428]
-
Fiecare se descurcă așa cum poate, pentru a obține nemiloasa sumă cerută drept cauțiune de polițiști corupți. Filmat numai din mână, în mișcări amețitoare, ne-a cam dat dureri de cap, dar nu atât de mari încât să nu reținem numele actriței, Jaclyn Jose. Unul dintre răsfățații festivalului, canadianul Xavier Dolan Mummy ne-a amețit și el, dar cu alte mijloace. În Juste La fin du monde plasează camera sub nasul protagoniștilor, văzuți numai în planuri apropiate, încât avem senzația că intrăm
Cannes 2016. Anul femeilor by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101136_a_102428]
-
ocean nu înseamnă doar marea mașinărie hollywoodiană, căruia Jarmush îi dă cu tifla, imaginând ceea ce, teoretic contrazice mediocra prejudecată a filmului care ar cere neapărat, acțiune. Nu se întâmplă mai nimic în Paterson. Eroii, doi tineri soți (Adam Driver și actrița iraniană Golshiften Farahni) trăiesc ca într-o bulă în care nu încap decât câteva mișcări repetitive ale vieții de fiecare zi. El, șofer pe un autobus, pleacă în fiecare zi la muncă, ducând cu el gamela cu mâncarea așezată estetic
Cannes 2016. De la cer la pământ by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101140_a_102432]
-
bruta zâmbitoare interpretată de Vlad Ivanov cu o relaxare dătătoare de fiori să ceară un pahar cu apă și condamnarea la moarte e semnată. Ce va fi vom vedea. Amintesc numai că președinta juriului secțiunii Un certain regard este delicata actriță Marthe Keller. Mare trebuie să fie setea de a râde din orice, mai ales într-un festival stresant, cum este Cannes-ul unde ne călcăm pe picioare, dacă lumea a înebunit, parcă, ridicând în slavă filmul cineastei germane Maren Ade
CANNES 2016. O după amiază de câine by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101148_a_102440]
-
la o cură de sănătate. Acolo avea să afle, culmea ironiei, dar și a ridicolului, că răul ei avea și o cauză organică, era un mal de pierres, altfel spus calculi renali, leacul fiind dușurile puternice. Marion Cotillard Marion Cotillard, actrița cunoscută mai ales din performanța ei în rolul Edithei Piaf; pune la bătaie întreaga ei delicatețe, dar nu poate face mare lucru pentru o melodramă tot atât de convingătoare ca un roman de gară. Ziariștii mai răutăcioși, chiar cei francezi, nu au
Cannes 2016. Casă, draga mea casă by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101143_a_102435]
-
violență polițistă, nicio manifestație de ură rasistă, pârghii obișnuite în astfel de cazuri. Pe măsură ce înaintăm în film, vedem doar cum bărbatul mai adaugă câte o cărămidă casei, uneori venind hoțește în locul de unde fusese alungat. O descoperire a fost, pentru toți, actrița Ruth Negga, cu un joc căruia nu-i pot spune decât melodios, într-atât de alunecoasă este interpretarea ei. Ar putea fi o candidată la premiul de interpretare. În legătură cu acesta, deși abia am ieșit de la un alt film, Aquarius, semnat
Cannes 2016. Casă, draga mea casă by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101143_a_102435]
-
la premiul de interpretare. În legătură cu acesta, deși abia am ieșit de la un alt film, Aquarius, semnat de un regizor mai puțin știut, brazilianul Kleber Mendonca Filho, îmi pare rău că trebuie să mă las acaparată de o altă opțiune: marea actriță Sonia Braga, descoperită acum mai bine de 30 de ani în Sărutul femeii păianjen, al lui Hector Babenco. Am mai pierdut-o din vedere, am mai întâlnt-o (Milagro, de Robert Redford), dar niciodată într-un rol asumat la o asemenea
Cannes 2016. Casă, draga mea casă by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101143_a_102435]
-
Clara, este o intelectuală trecută de prima tinerețe, fost critic muzical, scriitoare, obligtă să-și vândă apartamentul, asemenea vecinilor ei care au cedat în fața unui speculant.(în această privință avem, slavă Domnului, propria noastră documentare). Femeia refuză cu obstinație. Jocul actriței strălucește în toate nuanțele eleganței, ale ironiei cu care sfidează presiunile. Trece ca o regină printr-o lume demnă de dispreț, cu aerul că are altceva mai bun de făcut: să trăiască. Puține actrițe în vârstă de 65 de ani
Cannes 2016. Casă, draga mea casă by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101143_a_102435]
-
documentare). Femeia refuză cu obstinație. Jocul actriței strălucește în toate nuanțele eleganței, ale ironiei cu care sfidează presiunile. Trece ca o regină printr-o lume demnă de dispreț, cu aerul că are altceva mai bun de făcut: să trăiască. Puține actrițe în vârstă de 65 de ani, cât are acum Sonia Braga, și-au păstrat majestuozitatea, fără a apela la niciun artificiu. Nici actoricesc, nici altfel. Vârsta nu i-a adus decât șlefuirea unei frumuseți din familia statuetelor de Tanagra.
Cannes 2016. Casă, draga mea casă by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101143_a_102435]
-
Diploma și trofeul au fost înmânate directorului Mihai Mănuțiu de către actrița Jaqueline Bisset, invitată de onoare a galei, care mărturisea, în prezentarea făcută de amfitrionul Ion Caramitru, că iubește România, fiindcă îi aduce aminte de copilărie. 'România e reală, românii sunt autentici și simt asta. Pentru mine, România este o colecție
Premiile Galei UNITER, ediția XXIV by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101166_a_102458]
-
de patrimoniu arhitectural, restaurată recent la splendoarea sa inițială. Casa Regală a României a fost reprezentată la aceste eveniment de Principesa Maria. Senatul UNITER a acordat Premiul de Excelență coregrafului și dansatorului Gigi Căciuleanu. Premii pentru întreaga activitate au primit actrița Luminița Gheorghiu, actorul Vladimir Găitan, regizorul Victor Ioan Frunză, scenografa Maria Miu și criticul de teatru Anca Mănuțiu. Cea mai bună piesă românească a anului 2015 a fost declarată 'Nadia' de Diana-Florina Avrămuț. Premiul a fost înmânat tinerei autoare de către
Premiile Galei UNITER, ediția XXIV by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101166_a_102458]
-
Rădescu și Dorin Eugen Ionescu. Pentru a XXIV-a ediție a Galei Premiilor UNITER, juriul de nominalizări a fost alcătuit din criticii de teatru: Claudiu Groza, Doina Papp, Cristina Rusiecki. Juriul final alcătuit din criticii Alice Georgescu și Mircea Morariu, actrița Ozana Oancea, scenografa Viorica Petrovici și regizorul Alexa Visarion au stabilit câștigătorii Galei UNITER ediția XXIV: Premiul pentru debut: Ada Galeș pentru rolul Denise din spectacolul 'Copilul problemă', regia Adrian Iclenzan, scenografia Bogdan Spătaru, la Teatrul 'Sică Alexandrescu' Brașov; Cel
Premiile Galei UNITER, ediția XXIV by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101166_a_102458]
-
Matei Vișniec, regia Tudor Chirilă, producție a Societății Române de Televiziune; Premiul pentru critică teatrală: Maria Zărnescu; Cea mai bună scenografie: Adrian Damian pentru scenografia spectacolului 'Cântăreața cheală', regia Radu Nica, la Teatrul Național 'Vasile Alecsandri' Iași; Cea mai bună actriță în rol secundar: Ilinca Manolache pentru rolurile din spectacolul 'Anul dispărut. 1989', regia Ana Mărgineanu, scenografia Anda Pop, la Teatrul Mic, București; Cel mai bun actor în rol secundar: Marius Manole pentru rolurile Bătrânica apatică, Actorul din spectacolul 'Între noi
Premiile Galei UNITER, ediția XXIV by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101166_a_102458]
-
Teatrul Mic, București; Cel mai bun actor în rol secundar: Marius Manole pentru rolurile Bătrânica apatică, Actorul din spectacolul 'Între noi e totul bine', regia Radu Afrim, scenografia Irina Moscu, la Teatrul Național 'I.L. Caragiale' din București; Cea mai bună actriță în rol principal: Emilia Dobrin pentru rolul Elena din spectacolul 'Casa cu pisici', regia Radu Iacoban, scenografia Mihaela Ularu, la Teatrul Mic, București; Cel mai bun actor în rol principal: Marian Râlea pentru rolul Tullius din spectacolul 'Marmură', regia Yuri
Premiile Galei UNITER, ediția XXIV by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101166_a_102458]