8,468 matches
-
era următorul: eu îți dau plan de producție, îți salarizez, însă, oamenii, da’ tu-mi faci și plan de producție. Și, efectiv, pentru că erau mulți elevi, ne dotau cu utilaje, se dota școala cu utilaje, adică toate utilajele care sunt acuma și le tot scot de prin ateliere, pentru fier vechi, sunt date de uzină. În privința atelierului. În privința... cabinetelor școlare, mijloacele didactice erau procurate prin Întreprinderea Didactică București și banii erau ca niște bani de investiții, dați de Ministerul Învățământului. Deci
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Economiei, școala era un intermediar, daaa, însă, era uniformă, începea de la uniformă, caiete, cărți, tot. Aveau desen foarte mult, se făcea ca obiect pentru că era eminamente tehnic. Desenul este un obiect eminamente tehnic și aveau, mi-amintesc vrafuri, unde are acuma Speranța biroul ei, așa, era magazia școlii, cu rechizite și-mi amintesc când am intrat odată, ca diriginte, să iau problemele să le dau la elevi, erau blocuri de desen până-n tavan... Și, după aia le-am dat la fiecare
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
amintesc de la lăcătușerie: atâtea bare, atâtea... Dom’le, ce ordonat era, el trebuia să consume aceste chestiuni. Și, după aia, la final, se descărca de el prin faptul că spunea: am realizat așa, așa, așa. Copiii aveau note. Da. Însă, acuma, atelierul este așa, o chestie... S. P.: - Ați spus că știați ce se producea la export. Ce se producea pentru export ? C. G.: - ...Se exportau, de exemplu boghiuri. Elementul principal era boghiurile. Ce sunt boghiurile ? Știți că la vagoane [explică
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
directori. De fapt, Dumitrache și Ștef, după aceea, o fost luați la CUG, directori, la colosul ăla imens. R. A.: - Ce schimbări a adus închiderea Uzinei Nicolina în viața dumneavoastră ? C. G.: - ...[oftează adânc]... Un gust amar, iar în viață ? Nicolina-i acuma de domeniul trecutului, de domeniul „a fost”. Ea a reprezentat o... cum să spun ?!... Un teren pe care au evoluat și s-au realizat mulți oameni... Spuneam că, tradiția nicoliniștilor era ca proprii lor copii să vină la școală, aici
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
au realizat mulți oameni... Spuneam că, tradiția nicoliniștilor era ca proprii lor copii să vină la școală, aici, să facă școală aici și să se-ntoarcă în uzină-napoi. Era un soi de familie, de asta apărea și sintagma „nicolinist”. Acuma ?! Regretul, doar, că nu mai este, păcat că nu mai este, era un exemplu de fabrică făcută cu meseriași, care voiau să facă ceva, voiau, într-adevăr, să facă ceva. R. A.: - Cum decurgeau sărbătorile oficiale și care erau acestea ? C.
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ați stat de vorbă, un director bun. Un director..., era complet diferit de ceilalți doi... Ștef era un ardelean, care trecea pe-aicea, la cantină, se ducea la cantină cu contabilul, că șef - mi-amintesc - și-n careul ăla, unde acuma cresc buruienile se făcea sport înainte și, trecând el pe-acolo, o văzut niște hârtii. Cheamă imediat un muncitor: „- Băi, du-te și-l cheamă pe Ghergheșanu la mine !” Mă duc: „- Bă, Ghergheșane, aștepți să vin eu și contabilul șef
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
propunea următoarele: „În ceea ce privește plata de către armată să se facă înainte de a porni carele. Vă spun, d-le ministru, că eu am găsit că nu se plătea bani cărăușilor, ci se elibera chitanțe de către armată și tot așa se urmează și acuma; prin urmare, vă rog să binevoiți a dispune Domnia voastră efectuarea plății în conformitatea articolului din convențiune”. Asemenea dificultăți au fost semnalate și în toamna anului 1877. Astfel, la 1 octombrie 1877, prefectul județului Fălciu a înaintat Ministerului de Externe „Tabloul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
-n piatră tresare mușcată de aprigi săgeți. Ni-s zeii potrivnici de-o vreme, în Cuzco dușmanul a-nvins, ne plouă de-un timp cu blesteme și Marele Inca e prins! Au fost profeții necrezute de tragic sfârșit de pe ape, acuma ni-s rugile mute și somnul s-a stins sub pleoape. Din cer luna plină jelește cu lacrimi de-argint o cetate și neamul supus mișelește cu plumbii țintiți pe la spate. Mă plimb printre falnici ruine, aud parcă sunet de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
el și gata! - Roy, pentru numele lui Dumnezeu, hai să coborîm ! O să se scoale. Am dat să mă ridic, dar Roy m-a ținut. Brusc, mi-a tras un ghiont zdravăn și am venit grămadă peste fazan. - L-am scos acuma. - Portofelu’? - Nu, pardesiu’. Ieșiserăm de-acum la suprafață, pe linia aeriană. Mi se-ntorsese stomacul pe dos de frică și toți mușchii mi se-ncordaseră de la efortul făcut ca să mă controlez. Fazanul era doar pe jumătate adormit. Mă așteptam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
tainiță. - CÎnd ne-apropiem, e mai bine să ne despărțim, a zis Roy. Pe-aici putem să ne fim de-ajutor unu’ la altu’. Dacă dăm peste vreun gabor În tură, Îi zicem c-am fost cu niște fete și-acuma căutăm metrou’. Ploaia asta e la fix. Gaborii stau toți În vreo crîșmă non stop, la cafea. Doamne, măiculiță! a zis apoi, nervos. Nu te-ntoarce așa ! Întorsesem capul și aruncasem o privire peste umăr. - E ceva firesc să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de a spune „De unde-o să știi cine te-a turnat? CÎnd Nick e atît de suspect, n-o să fii niciodată sigur dacă dau pe goarnă, nu?” - Poți să-mi dai o capsulă pe datorie? a-ntrebat. Ce ți-am spus acuma face ceva. I-am dat o capsulă și el a băgat-o-n buzunar fără comentarii. S-a ridicat. - OK, pe curînd. O să te sun mîine la aceeași oră. M-am interesat În stînga și-n dreapta În legătură cu Doolie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o cameră plină! Dar dacă n-o pot folosi fără bătaie de cap cu garda, o să mă las și așa o să rămîn”. Povestea mai apoi despre niște cunoștințe vechi, care au Început cu marfă și mai tîrziu au devenit onorabile. „Acuma Îi auzi: «N-am nimic de-a face cu Sol. El e din ăia, trăgător»”. Nu cred că se așteptau să le ia cineva de bună povestea cu lăsatul de droguri. Era doar un fel de-a spune „Motivul pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
m-a oprit În hol. - Am vrut doar să vă spun s-aveți grijă. Gaborii au fost ieri aici și au făcut o percheziție amănunțită În camera lui Pat. Și l-au arestat pe băiatul cu camionul cu apă Seltzer. Acuma-i la Închisoare. I-am mulțumit. Puțin mai tîrziu a venit Pat. Mi-a zis că gaborii l-au săltat pe Seltzer Willy cînd ieșea din hotel. N-au găsit marfă la el, așa că l-au dus la secția 3
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
agenți se agitau, Încercînd să-i vorbească. Cineva s-a dus după un doctor. Am fost Închiși Într-o celulă. Un caraliu gras, care părea să-l cunoască pe Pat, a venit În ușă. - Tipu’ăla e diliu, a zis. Acuma zice „Duce-ți-mă la căpitanul meu”. Un diliu. Am trimis după doctor. După vreo două ore ne-au dus Înapoi la secție, unde am mai așteptat cîteva ore. Pe la prînz tipul cu pipa și Încă un bărbat au venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
prin zonă și am auzit o grămadă despre el de la Ike. Ike Îl ura așa cum numai un junky Îl poate urî pe un altul. - Jigodia Neagră a stricat farmacia aia. S-a dus acolo, zicînd că eu l-am trimis. Acuma farmacistu’ nu mai onorează rețete. Și așa-mi duceam eu zilele de la o lună la alta. Rămîneam Întotdeauna pe uscat la sfîrșitul lunii și eram nevoiți să ne scoatem cu cîteva rețete. Aveam mereu o senzație de nesiguranță cînd rămîneam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o să fim prezenți, corect? M-am așezat pe canapea și mi-am aprins o țigară. Ike Bătrînu’ s-a dus În bucătărie să facă un ceai. A-nceput Încă o serie din saga nesfîrșită a Jigodiei Negre. - Jigoda Neagră vinde acuma la trei gagii. Șuți toți trei - și se scot ca lumea. Îi ung pe gabori. Dă-n jur de patru centogramos la o doză pe cinșpe pesos. Acum, că-i merge treaba, nu mai stă de vorbă cu mine, jigodia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
puritană despre ciripitori. „Nu-nțeleg cum poate trăi un ciripitor cu el Însuși”, Îmi zisese el o dată. L-am Întrebat pe Bill despre dependenții copii. A dat din cap și-a zîmbit - un zîmbet hulpav, malefic: - Da, Lexington e plin acuma de băiețași. * * * Într-o zi stăteam În barul Opera din Mexico City și m-am Întîlnit cu un politician pe care-l cunoșteam. Stătea la bar cu un șervet băgat după guler și mînca o friptură. Printre Înghițituri, m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pictam de vreo 7 ani în stilul naiv. Era o perioadă foarte benefică și prolifică totodată pentru toată lumea, după revoluție, când apăreau idei novatoare, la care toată lumea sărea să se afirme, să iasă în față. Pe vremea aia, ca și acuma după cum bănuiesc, organizatorul și finanțatorul taberelor de pictură naivă era domnul Blejan Gheorghe, președintele Federalcoop din CarașSeverin. D-l Blejan este un om foarte interesant, iubitor de artă, supranumit și Mecena artei din Caraș-Severin. Avea o mustață răsucită, precum și un
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
era mixtă, adică pictori amatori împreună cu pictori profesioniști, cum sar zice, cei cu studii de Belle Arte. Aici ating din nou o problemă delicată, aceea a contradicțiilor dintre pictori ,,amatori” și pictori ,,profesioniști”. Aceștia din urmă, și atunci dar și acuma, se uită de sus la pictorii amatori, dar ȘI MAI DE SUS la pictorii naivi, acest lucru l-am simțit foarte clar pe pielea mea de mai multe ori. Tabăra asta a fost foarte interesantă pentru mine deoarece am intrat
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Un coleg pictor, dar nu naiv, Ziepfl Dragoș, care este un foarte bun portretist, m-a văzut, fiind în vizită pe la sectorul de naivi, și l-a pufnit râsul, văzându-mă în postura asta, care părea, și poate este și acuma, o postură caraghioasă. Eu, la râsetele lui am replicat, care e problema lui, dacă eu pictez mai bine așa, pot să stau și cu picioarele în sus, dacă așa mă simt bine. Poate părea caraghios așa ceva, dar pentru mine era
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
bineînțeles, că d-l Vintilă a intervenit, ca organizator al taberei, și nu a vrut să-i dea lucrarea mea, prezentându-i în schimb mai multe lucrări de-ale lui..... Avea d-l Vintilă un obicei, care îl are și acuma, la orice tabără de pictură sau la multe expoziții pe care le organizam împreună, venea cu portbagajul mașinii încărcat cu tablouri deale domniei sale.... Nimic rău în asta, bravo lui, problema este că nouă ne impunea o limită maximă la numărul
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
11”, tradiție care ne place să o respectăm, asta dacă ne aducem aminte de ea. Aici la Moldova Nouă aveam să aud de la regretatul domn Savonea, cum se face de fapt o pânză bună de pictat. Parcă îl văd și acuma foarte clar, venea la balconul nostru de la etajul 2 al vilei unde întindeam pânzele și le grunduiam. „Trebuie dat cel puțin 5-6 straturi de grund, iar primul trebuie să fie ca o smântână foarte subțire, aproape ca un zer”, spunea
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
vorba de a copia un pictor naiv celebru, ci doar ideea era prezentă ca reprezentare în lucrările noastre. Cred că tabarele aveau un rol puternic de socializare a pictorilor naivi, (am vrut să folosesc acest termen că e la modă acuma), și pe lângă faptul că apărea produsul concret al taberelor de pictură, adică tablourile care rămâneau organizatorilor, fiecare pictor naiv progresa în stilul lui de pictură, chiar dacă era avansat, dar cunoștea noi tehnici, descoperea noi idei de subiecte pentru pictat, sau
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
mă cert cu Rita, ca să-i reproșez faptul că nu se gândește la organizarea taberei, și nu-i pasă de nimica. Sigur că nu i-a convenit și m-a făcut în toate felurile, dar ...asta e. Mă întreb și acuma câtă dreptate avea Vintilă când economisea băutura, oare o fi avut motivele lui întemeiate? Sigur că este foarte greu să organizezi o tabără de pictură naivă, îți trebuie foarte mulți bani, apoi să vină 10-12 pictori naivi în tabără, să
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
e ce a fost, după revoluție, din necesitatea de a se obține profit, multe spații cu destinație culturală fiind transformate în spații comerciale, adică în baruri și alte stabilimente de genul acesta. D-l Vintilă era foarte activ, ca și acuma, de altfel, în mod special cu asociația lui de pe vremea aceea, Arplana. Întro zi eram toți pictorii amatori, naivi și nu numai, adunați la Centrul Județean de Creație, pe vremea acea condus de d-l Boldea, și discutam despre o
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]