8,101 matches
-
bucurie esențială, această dovadă salutară este cea care conferă relatării morții lui Iisus o frumusețe unică nu din punct de vedere sentimental, ci tragic, mișcător. În momentul în care totul este împlinit, în clipa agoniei, cînd într-o tresărire, doar adîncul sufletului se mai poate exprima, plenitudinea inepuizabilă își găsește exteriorizarea cea mai perfectă, expresia bunătății nealterate de lume și de nedreptatea ei: "Iartă-i că nu știu ce fac". Împlinirea este atît de inegalabilă, încît ne putem întreba dacă nu ar fi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Am fost sprijinit în acest sens de Ismail efendi, un prieten și un admirator. A contat foarte mult și faptul că eram fiul lui Constantin Cantemir care nu a trădat niciodată Imperiul Otoman. Bineînțeles, că nimeni nu știa că în adâncul sufletului meu, eram un admirator al reformelor țarului Petru cel Mare. REPORTER: Nici ce-a de a doua domnie nu a durat prea mult... DIMITRIE CANTEMIR: Aveți dreptate. A durat vreo jumătate de an, în perioada 1710-1711. REPORTER: Dar, în ciuda
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
putea socoti/ abia atunci/ că am răzbunat măcar în parte/ moartea căprioarei cu nările înfiorate...” (Cântec de lebădă din revista „Ramuri”, nr.3, 1983). CAPITOLUL I Receptarea critică a operei lui Nicolae Labiș de-a lungul timpului „Eu sunt spiritul adâncurilor, Trăiesc în altă lume decât voi,[...] Din când în când Mă urc în lumea voastră, În nopți grozav de liniștite și senine Și-atunci aprind mari focuri Și zămislesc comori, Uimindu-vă pe cei ce mă-nțelegeți. Apoi cobor din
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Mă urc în lumea voastră, În nopți grozav de liniștite și senine Și-atunci aprind mari focuri Și zămislesc comori, Uimindu-vă pe cei ce mă-nțelegeți. Apoi cobor din nou prin hrube trudnice, În apa luminoasă, minunată. Sunt spiritul adâncurilor, Trăiesc în altă lume decât voi”. Din volumul «Lupta cu inerția - Confesiuni », 1958 Discuția cu tema „Nicolae Labiș și poezia tânără”, organizată de redacția revistei „Luceafărul” în decembrie 1965, unde printre invitați erau Ana Blandiana, Gheorghe Tomozei, Adrian Păunescu, Nichita
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
ca brazii sau unii becisnici ca tufa. Despre fetele noastre că-s ca florile - de cicoare sau cucută. Dar pe încetul totul va prinde contur și după mai îndelungată conviețuire veți intra în firea adâncă a vieții mele, ca în adâncul vieții pătimașe a unui sat de munte”. Poet sensibil la suflul epocii, cu rădăcini adânci înfipte în solul național, Labiș e un romantic în tradiția pașoptiștilor, a lui Eminescu, Macendonski și Goga, dar și în aceea a lui Sadoveanu. În
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
romantic în tradiția pașoptiștilor, a lui Eminescu, Macendonski și Goga, dar și în aceea a lui Sadoveanu. În structura lui sufletească se adună elanuri, neliniști, aspirații, o chemare obsesivă a spațiilor silvestre, marine și siderale, a atitudinilor amețitoare și a adâncurilor abisale, a zvonurilor tăinuite. Este convins că viața trebuie trăită intens, febril, că sensul existenței este lupta. Asemenea creatorului Mioriței și asemenea lui Eminescu și Sadoveanu, pe care și-i recunoaște ca dascăli, tinde să dea fenomenelor proporții hiperbolice, are
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
straniu și face aceste împrejurări de nerecunoscut sau neglijabile în sine.” Muntele deține o seminificație complexă în teritoriul mitic labișian, nu numai ca proiecție a unei imaginații ascensionale, cât mai ales în calitate de corespondent cosmic al conului magic al „adâncurilor”. Despre un asemenea subiect, Sf. Augustin scria undeva: „Valea semnifică umilința, muntele semnifică trufia. Muntele prin care noi urcăm este o anumită trufie spirituală.” Poezia Sunt spiritul adâncurilor pare a fi un intermediar între lumea „adâncurilor” și cea reală. Tărâmul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
cât mai ales în calitate de corespondent cosmic al conului magic al „adâncurilor”. Despre un asemenea subiect, Sf. Augustin scria undeva: „Valea semnifică umilința, muntele semnifică trufia. Muntele prin care noi urcăm este o anumită trufie spirituală.” Poezia Sunt spiritul adâncurilor pare a fi un intermediar între lumea „adâncurilor” și cea reală. Tărâmul spre care se îndreaptă energia imaginară e presupus a fi unul paradiziac. Revenirea din exilul poeziei și-o dorește Labiș în momentele de reverie și de pace deplină
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
al conului magic al „adâncurilor”. Despre un asemenea subiect, Sf. Augustin scria undeva: „Valea semnifică umilința, muntele semnifică trufia. Muntele prin care noi urcăm este o anumită trufie spirituală.” Poezia Sunt spiritul adâncurilor pare a fi un intermediar între lumea „adâncurilor” și cea reală. Tărâmul spre care se îndreaptă energia imaginară e presupus a fi unul paradiziac. Revenirea din exilul poeziei și-o dorește Labiș în momentele de reverie și de pace deplină ale naturii, prelungind seninătatea extazului: „Din când în
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Marile focuri” semnifică dezlănțuirea unei forțe primenitoare pe care poetul o poartă cu sine, ca element aparținând modelului sufletesc. Preferată rămâne pentru Labiș peștera tăinuită a sufletului: „Apoi cobor din nou prin hrube trudnice, În apa luminoasă, minunată. Sunt spiritul adâncurilor, Trăiesc în altă lume decât voi.” Definitorie pentru cuprinderea spațiului interior al poeziei lui Nicolae Labiș este opoziția metaforică Înalturi - Adâncuri, stabilind o corespondență specială între décor și conceptele poetice. Dacă Lumea Adâncurilor este una a tenebrelor, adăpostind himerele infernale
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
pentru Labiș peștera tăinuită a sufletului: „Apoi cobor din nou prin hrube trudnice, În apa luminoasă, minunată. Sunt spiritul adâncurilor, Trăiesc în altă lume decât voi.” Definitorie pentru cuprinderea spațiului interior al poeziei lui Nicolae Labiș este opoziția metaforică Înalturi - Adâncuri, stabilind o corespondență specială între décor și conceptele poetice. Dacă Lumea Adâncurilor este una a tenebrelor, adăpostind himerele infernale, loc unde poetul coboară „prin hrube trudnice”, spre a ajunge la „apa luminoasă, minunată” a sufletului neînceput, Lumea Înălțimilor aparține purităților
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
trudnice, În apa luminoasă, minunată. Sunt spiritul adâncurilor, Trăiesc în altă lume decât voi.” Definitorie pentru cuprinderea spațiului interior al poeziei lui Nicolae Labiș este opoziția metaforică Înalturi - Adâncuri, stabilind o corespondență specială între décor și conceptele poetice. Dacă Lumea Adâncurilor este una a tenebrelor, adăpostind himerele infernale, loc unde poetul coboară „prin hrube trudnice”, spre a ajunge la „apa luminoasă, minunată” a sufletului neînceput, Lumea Înălțimilor aparține purităților veșnice. „Când se născuse poetul ochii-i văzuseră munții înalți Cerul înalt
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
perisabil al fenomenelor și generațiilor, aduce cu sine ideea de veșnicie, de nemurire, sub influența acestui peisaj simțurile căpătând o robustețe deosebită: „Eu m-am desprins din munții vineți/ Cascade vuitoare port în mine” exclamă poetul în Rapsodia pădurii. Lumea adâncurilor este tărâmul unde se adună neliniștile ca-ntr-un sabat. Revenirea la suparafață reprezintă ieșirea la o stare neutră, deci neinteresantă pentru poezie, dar este rândul chemărilor alpine să treacă pe prim plan, să devină obsedante: „Dacă umblu și mă
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Urmează-n taină calea iernaticei iubiri.” (Scrisoare mamei) Ambianța montană este planul unde, după cum remarca Freud, „instinctele noastre ajung să se sublimeze... unde culoarea albă se confundă cu cea albastră. Este adăpostul zeilor...” Labiș oscilează perpetuu între „pletoasele neguri” ale adâncurilor și „piscurile curate”, scăldate în albastrul purității și înțelepciunii divine. Cerul și pământul se împreună în vârful muntelui, unul se reflectă în celălalt, își face reciproc „semne”, de vreme ce unui brad căzut cu trosnete prelungi îi corespunde moartea unei stele în
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
izvorul tuturor resurselor vitale de existență, se găsesc rădăcinile ființei umane. În poezia lui Labiș, atracția spre pământ rămâne una din formele cunoașterii, de care a fost pe deplin conștient. Acordându-și sensibilitatea cu forțele universului, el a coborât spre adâncuri pe toate dimensiunile existenței: „Miezul pământului trage spre dânsul Trupul și creierul meu.” (Geneză) A descoperit astfel profunzimile propriei ființe și a intuit procesele cosmice materializate în viziuni cosmogonice sau în interferența regnurilor. În poezia intitulată chiar Pământul, fuziunea dintre
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
socoteală pentru faptele sale, ar fi putut renunța la această orientare. Preotul Ion Creangă, cu tot ce implică acest fapt este produsul unei intersectări de factori. Vorbim, așadar, de chemarea spre cler pe care o simțea venind din interior, din adâncul sufletului său, dar și de circumstanțele sociale, justificate de mentalitatea rurală a acelor vremuri, potrivit căreia se acorda maximum de respect și prețuire preoților și învățătorilor. De asemenea, existența altor preoți în familie și stima lui Creangă pentru clericii ce
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
închinat monarhului, nu aduce vreo noutate, fiind mai mult un exercițiu declamativ. Cele unsprezece părți ale poemului, urmărind succesiunea marilor momente ale istoriei, certifică aptitudinea de a exprima idei general-umane, în pofida simbolisticii de avansată uzură pe care o etalează. Volumul Adâncuri și soare (1940) are o expresie poetică oarecum mai armonioasă, o simbolistică ceva mai modernă. Surprinzător în ipostaza sa cvasiermetizantă (Rouă), discursul își pierde cu totul lirismul când cedează în favoarea fondului religios direct (Închinare, Golgota) și când în tonalitatea confesivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]
-
și se întemeiază pe o fabulă de canon romantic, cu neîndoielnic simț al tensiunii narative, adesea accentuând nota comică până la maxima suculență, într-o formulă subminată totuși de artificiu (Puterea slăbiciunii). SCRIERI: Gânduri de totdeauna, București, 1939; România, București, 1940; Adâncuri și soare, pref. Virgil Carianopol, cu ilustrații de Vasile Dobrian, București, 1940; Din partea pământului și-a mea, București, 1968; Elegii senine, Cluj-Napoca, 1979; Răspunsuri, Cluj-Napoca, 1984. Referințe bibliografice: Al. Raicu, „Gânduri de totdeauna”, „Tribuna tineretului”, 1939, 32-33; Predescu, Encicl., 627
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]
-
pref. Virgil Carianopol, cu ilustrații de Vasile Dobrian, București, 1940; Din partea pământului și-a mea, București, 1968; Elegii senine, Cluj-Napoca, 1979; Răspunsuri, Cluj-Napoca, 1984. Referințe bibliografice: Al. Raicu, „Gânduri de totdeauna”, „Tribuna tineretului”, 1939, 32-33; Predescu, Encicl., 627; L. Voita, „Adâncuri și soare”, CML, 1941, 93; Al. Andrițoiu, „Din partea pământului și-a mea”, F, 1969, 1; Horia Bădescu, 2 poeți, TR, 1969, 11; Teohar Mihadaș, „Elegii senine”, TR, 1979, 50; Constantin Hârlav, „Elegii senine”, RL, 1980, 35; Vasile Sav, „Răspunsuri”, TR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]
-
adevărat că visul intervine ca realizare a unei dorințe. Studiind procesul refulării, am constatat că dorințele nesatisfăcute, interzise își găsesc sălaș în această regiune psihică numită inconștient. Însă conținuturile în discuție nu mor, ci rămân active. Sunt doar exilate în adâncul psihicului nostru. Astfel, pulsiunile refulate caută să se disipeze în afară, și să acceadă la nivelul conștient. Diferitele procedee psihice (refulare, cenzură) veghează la menținerea lor în lăcașul lor psihic. Profitând de somn și de adormirea sistemului conștient, conținuturile refulate
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
iraționalitate. Funcția de anticipare se explică prin caracterul inconștient al cunoștințelor. De fapt, subiectul deține adesea soluția la problemele sale, cunoaște răspunsul la întrebările sale, știe ce trebuie să facă sau ce va face. Dar aceste cunoștințe sunt ascunse în adâncul psihicului său, în inconștient. Avându-și rădăcinile în inconștient, visul le face accesibile, cel puțin în urma interpretării, adică după ce a avut loc trecerea de la conținutul manifest, amintirea visului, la conținutul latent, mesajul visului (vezi capitolele III și IV). Putem de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
șef, coleg, prieten, partener) despre dezaprobarea, suferința și exasperarea sa. Unei persoane ce dorește să își păstreze locul de muncă îi este imposibil să îi spună superiorului: «Nu vă suport. Sunteți odios, antipatic, detestabil». Astfel de gânduri sunt exilate în adâncurile psihicului. De-a lungul întregii zile, o persoană își «păstrează» controlul, dar prin intermediul visului ostilitatea sa se poate elibera. Concluzia cu care Freud încheie această analiză este foarte semnificativă și ne pemite să avansăm ceva mai mult în studiul viselor
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
odinioară, ca în generațiile din vechime! Oare nu ești tu cel care l-a zdrobit pe Rahab [monstru haotic mitic] și a străpuns balaurul? Nu ești tu oare cel care a uscat marea, apele abisului celui mare, și a făcut adâncul mării în drum pe care să treacă cei răscumpărați? 10.5. Un Dumnezeu care eliberează În Iudeea postexilică i se reamintea mereu poporului că în vremuri străvechi Dumnezeul său înfăptuise fapte mărețe față de el. Acest mesaj se adresa și Nordului
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
De neam ivrit, trecut în acest cult subteran pentru a fi de mare folos frăției din care venise, în Philosophumena sau Respingerea tuturor ereziilor scrisă pe la anul 220 spune despre naaseeni că preoții și conducătorii acestora pretindeau a cunoaște toate adîncurile înțelepciunii și de aceea și-au spus gnostici. Ei și-au adunat aceste înțelepciuni din Inițierile grecilor și negrecilor dar și din Mistere și Oracole. Purtătorul de antereu iudeo-creștin, clocotind de venin împotriva acestora se chitește și își zice în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
nu puteau să traducă ceva ce nu exista la acea dată ca text sacru. Mai este de reținut faptul că regele a cerut numai codul de legi fără vedeniile, tîmpeniile și proorocirile lor. Deci minciu- na este lată pînă în adîncul zărilor dar nimeni nu vrea să o vadă. Iordanes ne spune în Getica pe la mijlocul secolului Vl, că prima traducere a Torei a făcut-o Aquila din Pont în timpul împăratului roman Hadrian(117-138) pentru că așa știau atunci iudeo-creștinii, idee acceptată de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]